Decizia civilă nr. 10475/2013. Contestație. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR._ /a6
DECIZIA CIV ILĂ NR. 10475/2013
Ședința publică din data de 04 Noiembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. M. | ION | |
JUDECĂTOR: A. | M. | C. |
JUDECĂTOR: M. S. GREFIER: M. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenții H. G. D. și H.
S. C., împotriva Sentinței civile nr. 1932 pronunțate in data de_, în dosarul nr._ /a6, al Tribunalului Specializat C., în contradictoriu cu intimata SC A. E. S. PRIN LICHIDATOR J. C. ISOL S. O., având ca obiect contestație.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru recurenți avocat Neamț C.
G. și c.j. P. a C. pentru lichidatorul judiciar. Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că prezenta cauză nu se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este timbrat cu taxă judiciară de timbru de 60 lei (f.7) lipsind timbrul judiciar de 0,15 lei. La data de_, intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefiind fondat.
Reprezentanta recurenților depune la dosar timbru judiciar de 1 leu arătând că nu are cereri prealabile de formulat.
Reprezentanta intimatei depune la dosar delegație de reprezentare cu mențiunea că nu are cereri de formulat.
C. ea, în exercitarea prerogativelor instituite prin dispozițiile art. 1591alin. 4 C.pr.civ., coroborat cu dispozițiile art. 8, alin. 1 din Legea nr. 85/2006 și art. 3, pct. 3, C.pr.civ., constată este competentă general, material și teritorial în soluționarea prezentului recurs, și raportat la faptul că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul părților, prin reprezentant.
Reprezentanta recurenților solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii contestației formulate împotriva măsurii lichidatorului și a cererii de obligare a acestuia de a încheia contractul în formă autentică cu privire la locul de parcare cu cheltuieli de judecată, sens in care depune la dosar chitanța reprezentând onorariu avocațial. Apreciază că in mod nelegal instanța de fond a reținut că nu a existat intenția comună a părților.
Prin antecontractul de vânzare cumpărare încheiat intre părți s-a stipulat in mod expres că prețul global al apartamentului și locului de parcare aferent este de
57.000 euro, achitat integral. Ulterior, in antecontractul autentificat in 2010 s-a consemnat declarația debitoarei din care rezultă că prețul a fost achitat integral.
Singura eroare strecurată la momentul încheierii autentificării antecontractului de vânzare cumpărare a fost lipsa defalcării prețului de 57.000 euro, in sensul de a se menționa separat prețul apartamentului și cel al locului de parcare. De asemenea, in declarația notarială se arată doar că autentificarea locului de parcare se va face la o dată ulterioara, insă din aceasta declarație nu rezulta obligația recurenților de a mai achita încă o data prețul locului de parcare, fiind vorba de o simplă omisiune in sensul că nu s-a mai precizat din nou că prețul a fost achitat global atât pentru
imobilul apartament cât și pentru locul de parcare. Singurul mijloc de probă cu privire la intenția comună a părților de a încheia in formă autentică contractul cu privire la locul de parcare a fost declarația administratorului statutar al societății prin care acesta confirmă faptul ca recurenții au achitat și prețul pentru locul de parcare in sumă de 4000 euro. Prin urmare, această declarație nu este unilaterală ci este o ratificare iar voința comună a părților a fost dovedită prin acest act. Se mai arată că motivul pentru care nu s-a procedat la încheierea actului in formă autentică și față de locul de parcare la momentul la care s-a făcut autentificarea contractului pentru imobilul apartament este acela că exista o ipoteca in favoarea băncii. Ulterior această ipotecă a fost ridicată dar pentru locul de parcare se impunea rambursarea unei sume de bani de către societatea debitoare in favoarea băncii, lucru care nu s-a putut realiza la momentul încheierii contractului autentificat pentru apartament. Asta nu înseamnă insă că prețul nu a fost achitat.
Reprezentanta lichidatorului solicită respingerea recursului si menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate. Astfel, așa cum in mod corect s-a reținut și de către instanța de fond la_ s-a încheiat un contract de vânzare cumpărare intre debitoare, pe de o parte, in calitate de promitent vânzător si recurenți, pe de alta parte, in calitate de promitenți comparatori, având ca obiect apartamentul cu nr. 13 si locul de parcare aferent, cu prețul de 57.000 euro atât pentru apartament cât și pentru locul de parcare. Ulterior, părțile și-au adus la îndeplinire obligația de a face asumată prin contract și la data de_ s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare in formă autentică. Este stipulat că prețul de 57.000 euro a fost achitat însă nu se precizează în mod expres că acest preț include și contravaloarea pentru locul de parcare, acesta din urma neregăsindu-se ca obiect al contractului autentic. Față de acesta, părțile s-au obligat să încheie un contract autentic ulterior. Doar la solicitarea judecătorului sindic s-a indicat valoarea locului de parcare, respectiv de 4000 euro. Pentru a se putea dovedi această sumă s-a recurs la un artificiu juridic, in sensul că s-a luat legătura cu fostul administrator al societății solicitându-i-se să dea o declarație din care să rezulte că a fost achitat prețul pentru locul de parcare. Aceasta declarație notarială nu poate insă să confirme un act de voință bilaterală si totodată nu poate să probeze peste și contra unui contract autentic. Apreciază in consecință că acest act nu are o valoare juridica. Astfel, prețul pentru locul de parcare, in opinia lichidatorului, nu a fost achitat, nefiind îndeplinită una din condițiile prev. de art. 93 din Legea 85/2006. Intr-o atare situație, lichidatorul s-a văzut in imposibilitatea de a încheia contractul de vânzare cumpărare in formă autentică și pentru locul de parcare in speță.
In replică, reprezentanta recurenților arată că nu a fost vorba de un artificiu juridic ci declarația notarială a reprezentat singurul mijloc de proba prin care s-a putut proba intenția comuna a părților.
Instanța reține cauza in pronunțare.
C U R T E A
Deliberând reține că,
Prin sentința civilă nr. 1932 din_, pronunțată în dosarul nr._ /a6, al Tribunalului Specializat C. s-a respins contestația formulată și precizată de contestatorii H. G. -D. și H. S. -C., atât împotriva măsurii lichidatorului judiciar C. I. S. - FILIALA O. prin care acesta a refuzat executarea contractului de construire și a antecontractului de vânzare-cumpărare bun viitor încheiat între contestatori și debitoarea SC, în ceea ce privește locul de parcare nr. 29 (situat la subsolul blocului construit de către debitoare in sat Baciu, corn. Baciu, nr. 349, jud. C., loc de parcare identificat conform schiței anexate si inscris in CF individuala nr. 50033-C1-U78, număr cadastral 2403-C1-U80 a localității Baciu, având suprafața de 14 mp), precum si cu privire la cererea de obligare a lichidatorului judiciar la incheierea actului autentic, in baza art. 93 alin. 1 din Legea 85/2006.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut că s-a contestat măsura lichidatorului judiciar C. I. S. - FILIALA O. constând în refuzul de executare a contractului de construire și a antecontractului de vânzare-cumpărare bun viitor încheiat între contestatori și debitoarea SC A. E. S. prin prezentarea la notarul public în vederea semnării contractului autentic de vânzare- cumpărare având ca obiect locul de parcare nr.29 situat la subsolul blocului construit de către debitoare în comuna Baciu, sat Baciu, nr.349, jud.C. .
La data_ contestatorii au înregistrat cererea prin care au solicitat lichidatorului judiciar luarea măsurii respective(f.8), iar la data de_ (f.12) acesta a comunicat refuzul, sens în care, în prealabil analizării fondului, se apreciază ca aceasta contestație este în termenul legal prev. de art. 21 din legea speciala, ținând cont si de aceea ca nu exista un raport de activitate prin care lichidatorul judiciar sa fi învederat aceste aspect.
Pe fond, la data de_, între debitoarea SC A. E. S., în calitate de promitentă-vânzătoare, pe de o parte, și H. G. -D. și soția acestuia H. S.
-C., în calitate de promitenți-cumpărători, pe de altă parte, s-a încheiat un Contractul de construire și Antecontractul de vânzare-cumpărare bun viitor, atestat sub nr. 90/_ de avocat M. P. din Baroul Cluj, având ca obiect apartamentul cu nr. 13 situat la etajul 2 din blocul de locuințe, scara 1, situat în
localitatea Baciu, str. Nouă, nr. 349, județul C. și un loc de parcare situat în subsolul blocului, la prețul de 57.000 euro stabilit global(f. 16-18;
-la data de_, între același părți s-a incheiat un contract de vânzare- cumpărare autentificat sub nr. 164/_ de BNP Dobre Ion, care a avut ca obiect doar apartamentul cu nr. 13 situat în satul Baciu, nr. 349, comuna Baciu, județul
C., la etajul al II-lea, scara 1, pentru prețul de 57.000 euro. Locul de parcare nu se regăsește și ca obiect al contractului de vânzare-cumpărare autentificat la data de_, cu privire la acesta părțile obligându-se să încheie la o dată ulterioară, un nou contract de vânzare-cumpărare autentic (deci asumându-si o noua obligație de a face, de aceasta data într-un act autentic).
Judecătorul sindic observa ca din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 164/_ de BNP Dobre Ion, nu rezulta că intenția și voința părților a fost în sensul ca suma de 57.000 euro stipulată să reprezinte preț atât pentru apartament, cât și pentru locul de parcare ce va constitui obiect a unui
contract de vânzare-cumpărare ce se va încheia ulterior. Din contract rezulta doar că s-a plătit prețul convenit pentru apartamentul obiect al contractului.
In aceasta ordine de idei s-a reținut ca, oricum, chiar si atunci când exista un dubiu, convenția se interpretează în favoarea celui care se obliga, iar in speța aceasta ar fi debitoarea.
Judecătorul sindic a apreciat si in sensul ca in speța nu poate fi relevant faptul ca la începutul lunii mai 2009, locul de parcare nr. 29 a fost predat in posesia contestatorilor de către debitoarea promitenta, deoarece exista o obligație asumata de debitoare pentru a transmite proprietatea si asupra locului de parcare, iar acest context (predare posesie si existenta obligației de a transmite dreptul de proprietate) nu permite o prezumție absoluta in sensul ca s-ar fi plătit si prețul parcării.
Exercitându-si rolul activ, judecătorul sindic a solicitat contestatorilor, in ședința publica din data de_, sa precizeze valoarea locului de parcare, sens in care s-a indicat suma de 4.000 euro ,ca parte din suma totala de 57.000 euro, invocandu-se in probatiune Declarația notariala a lui Toader Aurel, fost administrator statutar al S.C. A. E. S.R.L, autentificata sub nr. 552/_ de către BNP O. Mihutiu.
Judecatorul sindic, a observat pe de-o parte ca aceasta declaratie este un act de vointa unilateral care nu poate modifica un act sinalagmatic, iar pe de alta parte, faptul ca se tinde in a proba peste si in contra contractului autentic, in ceea ce priveste declaratia data in fata notarului referitoare la obiectul si pretul vanzarii, ceea ce ar fi permis doar printr-o inscriere in fals.
De asemenea, judecatorul sindic a retinut ca nu exista nici un act adițional la contractul de construire și antecontract de vânzare-cumpărare bun viitor, în care să se fi precizat, în mod expres, că prețul pentru locul de parcare situat la subsol este de 4.000 euro, iar restul până la 57.000 euro reprezintă prețul pentru apartament.
Toate acestea, permit doar concluzia juridica in sensul ca prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare, în formă autentică, părțile au înțeles să renegocieze prețul pentru apartament și parcare, în sensul ca suma de 57.000 euro să reprezinte preț numai pentru apartament, urmând ca, în ceea ce privește parcarea, acestea să încheie un contract de vânzare-cumpărare, la o dată ulterioară, sens in care se retin ca intemeiate apararile formulate in cauza.
De asemenea, raportat la cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 164/_, s-a apreciat că prețul pentru locul de parcare cu nr. 29 situat la subsolul blocului de locuințe nu a fost stabilit convențional si evident nici nu se poate concluziona ca a fost achitat.
Potrivit dispozițiilor art. 93 ind. 1 din Legea nr. 85/2006, obligațiile rezultând dintr-un antecontract de vânzare-cumpărare cu dată certă, anterioară deschiderii procedurii, în care promitentul-vânzător intră în procedură, vor fi executate de către administratorul judiciar/lichidator la cererea promitentului-cumpărător, dacă: prețul contractual a fost achitat integral sau poate fi achitat la data cererii, iar bunul se află în posesia promitentului-cumpărător; prețul nu este inferior valorii de piață a bunului; bunul nu are o importanță determinantă pentru reușita unui plan de reorganizare.
In speța, s-a reținut deci ca nu este dovedit ca s-a stabilit un pret pentru acest bun si nici care ar fi acesta, astfel ca refuzul lichidatorului judiciar este, in opinia judecătorului sindic, unul justificat, nefiind întrunite cerințele legale menționate, pentru a permite transferul dreptului de proprietate asupra locului de parcare in cauza.
In baza tuturor considerentelor mentionate deja, judecatorul sindic a respins contestatia precizata formulata de catre contestatorii H. G. -D. și H.
S. -C. ,atat împotriva măsurii lichidatorului judiciar C. I. S. - FILIALA O. prin care acesta a refuzat executarea contractului de construire și a antecontractului de vânzare-cumpărare bun viitor încheiat între contestatori și debitoarea SC, in ceea ce priveste locul de oarcare nr. 29 (situat la subsolul blocului construit de către debitoare in sat Baciu, corn. Baciu, nr. 349, jud. C., loc de parcare identificat conform schiței anexate si inscris in CF individuala nr. 50033- C1-U78, număr cadastral 2403-C1-U80 a localității Baciu, având suprafața de 14 mp), precum si cu privire la cererea de obligare a lichidatorului judiciar la incheierea actului autentic, in baza art. 93 alin. 1 din legea 85/2006.
In baza tuturor considerentelor mentionate deja, judecatorul sindic a respins contestatia precizata formulata de catre contestatorii H. G. -D. și H. S. -
C. ,atat împotriva măsurii lichidatorului judiciar C. I. S. - FILIALA O. prin care acesta a refuzat executarea contractului de construire și a antecontractului de vânzare-cumpărare bun viitor încheiat între contestatori și debitoarea SC, in ceea ce priveste locul de oarcare nr. 29 (situat la subsolul blocului construit de către debitoare in sat Baciu, corn. Baciu, nr. 349, jud. C., loc de parcare identificat conform schiței anexate si inscris in CF individuala nr. 50033- C1-U78, număr cadastral 2403-C1-U80 a localității Baciu, având suprafața de 14 mp), precum si cu privire la cererea de obligare a lichidatorului judiciar la incheierea actului autentic, in baza art. 93 alin. 1 din Legea 85/2006.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții H. G. D. și H. S.
C. solicitând
admiterea recursului si modificarea in totalitate a sentinței atacate ca nelegala, in temeiul art. 304 pct. 9, art. 304 ind 1, raportat la art. 312 alin 3 C pr civ (1865), cu consecința admiterii Contestației formulate de contestatori, împotriva măsurii lichidatorului judiciar C. I. S.P.R.L.- FILIALA O., precum si a cererii de obligare a lichidatorului judiciar la încheierea Contractului de vânzare- cumpărare in forma autentica, având ca obiect locul de parcare nr. 29, situat la subsolul blocului construit de către societatea debitoare in sat Baciu, com. Baciu, nr 349, jud. C., in baza art. 93 alin 1 din Legea nr. 85/2006; cu cheltuieli de judecata, (taxa de timbru, onorar avocat).
În motivele de recurs se arată că apreciază ca sentința instanței de fond are un caracter nelegal, fiind incidente in speța dispozițiile art. 304 pct 9 C. pr civ (1865), impunându-se modificarea în întregime a hotărârii atacate.
Astfel, in mod nelegal instanța de fond a reținut ca în speța, din prevederile Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr 164/_, nu ar rezulta ca intenția pârtilor ar fi fost sa stipuleze un pret global pentru imobilul apartament si pentru locul de parcare, in cuantum de 57.000 Euro, astfel ca nu s-ar putea concluziona decât ca prețul apartamentului a fost achitat de către subsemnații, neputandu-se stabili daca a achitat si contravaloarea locului de parcare, motiv pentru care, existând un dubiu, convenția se interpretează ca fiind in favoarea debitoarei.
Dupa cum a precizat si in Contestația formulata, conform art. III din Contractul de construire si Antecontractul de vanzare-cumparare bun viitor atestat sub nr 90/_, prețul vânzării apartamentului cu cotele indivize comune aferente precum si al parcării, este de 57.000 euro.
De asemenea, in cuprinsul alineatelor finale din fila 1 din Contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 164/_, este consemnata declarația
debitoarei, prin reprezentant, conform căreia prețul stabilit de comun acord de către părțile contractante, in suma de 57.000 euro, a fost achitat integral de către subsemnații cumpărători.
Recurenții apreciază ca Declarația notariala a numitului Toader Aurel, având calitatea de fost administrator statutar si actual administrator special al S.C. A.
E. S.R.L, autentificata sub nr. 552/_ de către BNP O. Mihutiu in mod evident nu a modificat convenția, dupa cum in mod corect a reținut instanța de fond.
Declarația sus-mentionata confirma insa faptul ca prețul avut in vedere de către părțile contractante pentru locul de parcare nr. 29, situat la subsolul imobilului din localitatea Baciu, nr. 349, comuna Baciu, jud. C., a fost de 4.000 euro ( patru mii euro ), din totalul de 57.000 euro ( cincizeci si șapte mii euro), preț care s-a achitat integral anterior încheierii Contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 164/_ de BNP Ion Dobre, debitoarea, prin reprezentantul acesteia, înțelegând sa dea Declarația anterior menționata tocmai pentru a lamuri conținutul clauzelor contractuale care ar putea sa aiba un caracter interpretabil.
Potrivit prevederilor art. 977 din Vechiul C civ, interpretarea contractelor se face dupa intenția comuna a pârtilor contractante, iar nu dupa sensul literal al termenilor.
Or, Declarația autentica a debitoarei, prin administrator, reprezintă o confirmare a intenției comune a părtilor contractante de a conveni ca locul de parcare contractat sa se înstrăineze la prețul de 4.000 Euro, din suma globala de
57.000 Euro, reprezentând contravaloarea apartamentului si a locului de parcare sus-mentionate si a faptului ca prețul convenit de către părți a fost achitat integral de către recurenți.
De asemenea, recurenții arată faptul că, prin clauza contractuala cuprinsa in Contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 164/_ de BNP Dobre Ion, potrivit căreia părțile contractante am declarat ca dispozițiile referitoare la vanzarea-cumpararea unei parcări situate in subsolul blocului in care se afla apartamentul care se vinde, cuprinse in contractul de construire si antecontractul de vanzare-cumparare a unui bun viitor roman valabile si ca ne obligam sa încheiem un contract de vanzare-cumparare având ca obiect parcarea respectiva, la o data ulterioara.
Arată că nu au inteles decât sa menționeze dispozițiile Contractului de construire si Antecontractul de vanzare-cumparare bun viitor atestat sub nr. 90/_
, in ceea ce privește obligarea debitoarei promitente-vanzatoare la transferul dreptului de proprietate asupra locului de parcare identificat mai sus, in favoarea subsemnaților, fata de imposibilitatea acesteia de a efectua transferul asupra parcării odată cu autentificarea contractului de vanzare-cumparare al apartamentului, datorita sarcinilor care grevau la acea data Cărțile funciare individuale ale parcărilor subterane.
Astfel, prin Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 164/_ de BNP Dobre Ion, părțile nu au înțeles sa-și asume o obligație noua de a face, după cum în mod greșit a reținut instanța de fond, ci au înțeles sa mențină obligația de înstrăinare a locului de parcare anterior menționat asumata anterior, obligându-se la încheierea unui contract autentic de vânzare-cumpărare având ca obiect parcarea respectiva, a cărei contravaloare fusese insa deja achitata, după cum rezulta din convențiile si din declarația notariala anterior menționate.
In aceste condiții, având in vedere că prețul imobilului a fost achitat in întregime, recurenții apreciază ca in speța sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de art. 93 ind. 1 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, impunându- se astfel obligarea lichidatorului judiciar la executarea obligațiilor rezultând din Antecontractul de vanzare-cumparare bun viitor atestat sub nr. 90/_ si din Contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 164/_, constând in angajamentul debitoarei, in calitate de promitent-vanzator, de a transfera, in favoarea recurenților, dreptul de proprietate si asupra locului de parcare nr 29 situat la subsolul imobilului bloc de locuințe din loc Baciu, str Noua, nr 349, jud C.
, inscris in CF individuala nr 50033-C1-U78, număr cadastral 2403-C1-U80 a localității Baciu, având suprafața de 14 mp.
Debitoarea SC A. E. S. prin întâmpinarea depusă la dosar solicită respingerea, recursului ca nefondat si menținerea, ca temeinică și legală, a sentinței recurate
.
Analizând recursul declarat de către recurenți prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041CPC, C. ea l-a apreciat ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art.931CPC, obligațiile rezultând dintr-un antecontract de vânzare- cumpărare cu dată certă, anterioară deschiderii procedurii, în care promitentul- vânzător intră în procedură, vor fi executate de către administratorul judiciar/lichidator la cererea promitentului-cumpărător, dacă:
prețul contractual a fost achitat integral sau poate fi achitat la data cererii, iar bunul se află în posesia promitentului-cumpărător;
prețul nu este inferior valorii de piață a bunului;
bunul nu are o importanță determinantă pentru reușita unui plan de reorganizare.
În speță, reclamanții au înțeles să se prevaleze în susținerea demersului lor judiciar de contractul de construire și antecontract de vânzare-cumpărare bun viitor încheiat la data de_ .
Analizând conținutul convenției amintite mai sus, C. ea constată că în mod corect judecătorul sindic a statuat că ipoteza normei legale din art.931din LPI nu este întrunită. Astfel, instanța constată că Antecontractul de vânzare-cumpărare bun viitor, atestat sub nr. 90/_ de avocat M. P. din Baroul Cluj, are ca obiect apartamentul cu nr. 13 situat la etajul 2 din blocul de locuințe, scara 1, situat în localitatea Baciu, str. Nouă, nr. 349, județul C. și un loc de parcare situat în subsolul blocului, la prețul de 57.000 euro stabilit global(f. 16-18); la data de _
, între același părți s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 164/_ de BNP Dobre Ion, care a avut ca obiect doar apartamentul cu nr. 13 situat în satul Baciu, nr. 349, comuna Baciu, județul C., la etajul al II-lea, scara 1, pentru prețul de 57.000 euro. Locul de parcare nu se regăsește ca obiect al contractului de vânzare-cumpărare autentificat la data de_, cu privire la acesta părțile obligându-se să încheie la o dată ulterioară, un nou contract de vânzare-cumpărare autentic, asumându-si astfel o noua obligație de a face, de aceasta data într-un act autentic.
Din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 164/_ de BNP Dobre Ion, nu rezulta că intenția și voința părților a fost aceea ca în schimbul sumei de 57.000 euro stipulată drept preț, recurenții să obțină atât apartamentul cât și locul de parcare cu atât mai mult cu cât acestea s-au obligat să încheie un nou contract de vânzare-cumpărare.
C. ea observă astfel că ceea ce s-a convenit de către părți în schimbul prețului plătit este apartamentul - obiect al contractului, parcarea negociată nefiind inclusă, susținerile contrare fiind nefondate.
Nefondate sunt și apărările potrivit cărora soluția judecătorului sindic este nelegală întrucât nu a dat eficiență regulilor de interpretare a convențiilor în sensul de a-l interpreta în favoarea recurenților.
C. ea reamintește că interpretarea convențiilor este necesară acolo unde există clauze neclare sau îndoielnice, ipoteză neîntrunită în speță. De altfel, chiar dacă s-ar proceda la o astfel de interpretare, convenția se interpretează în favoarea celui care se obliga, iar în speță aceasta este debitoarea.
Mai mult, C. ea reține că în mod corect judecătorul sindic nu a dat eficiența dorită de recurenți declarației notariale a administratorului debitoarei întrucât acesta nu poate modifica conținutul unui înscris autentic.
Se poate conchide, așadar, că în speță ipoteza normei legale menționate în art.931din LPI nu este întrunită iar contestația formulată este nefondată.
Pentru toate aceste considerente, C. ea va aprecia recursul declarat ca fiind nefondat iar în temeiul art.8 din LPI raportat la art.931din același act normativ îl va respinge și va menține în întregime hotărârea recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de paratii H. G. -D. și H. S. -C. împotriva Sentinței civile nr. 1932 din_ pronunțate in dosarul nr._ /a6 al Tribunalului Specializat C., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronuțată în ședința publică din 4 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | ||||
A. M. ION A. | M. | C. | M. | S. | M. N. |
red.M.S./A.C.
2 ex. - _
jud.fond.D. D.
| ← Sentința civilă nr. 2431/2013. Contestație. Faliment,... | Sentința civilă nr. 3993/2013. Contestație. Faliment,... → |
|---|
