Decizia civilă nr. 594/2013. Contestație. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR._ /a1
DECIZIA CIVILĂ NR. 594/2013
Ședința publică din data de 21 ianuarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. S. JUDECĂT.: C. P.
JUDECĂT.: A. M. C. GREFIER: V. D.
S-au luat în examinare, pentru pronunțare, recursurile declarate de recurenții P. I., P. G. I., S. I. I. S. PRIN ADMINISTRAT. S.
P. I. și P. A., împotriva sentinței civile nr. 3460 din_ pronunțată în dosarul nr._ /a1 al Tribunalului S., cauza privind și pe intimații S. CJ
M. S. AD-T. J. R. D. N., S. I. I. S. prin administrator judiciar I. I., DS, SC B. I. S. și B. L. R. SA, având ca obiect contestație la tabelul definitiv.
În data de_ s-au înregistrat la dosar concluzii scrise din partea recurentului P. I. .
De asemenea, în data de_ au fost trimise la dosarul cauzei prin fax, concluzii scrise din partea recurenților P. G. I. și P. A. .
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de_, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 3460 din_ pronunțată în dosarul nr. _
/a1 al Tribunalului S., a fost admisă contestația formulată de SC I. I.
S. împotriva tabelului preliminar sub aspectul cuantumului creanței cu care a fost înscrisă SC B. I. S. și s-a dispus înscrierea acestei creditoare în tabelul definitiv, cu suma de 78.629 lei.
A fost respinsă ca nefondată cererea de repunere în termen formulată de P.
I. .
A fost admisă contestațiile formulate de B. L. R. și P. A.
referitoare la înscrierea creanței în sumă de 425.671,16 lei în favoarea creditorului P. I. și în consecință s-a dispus ca în tabelul definitiv P. I. să nu mai fie înscris cu această creanță.
A fost respinsă ca nefondată contestația formulată de P. G. I. împotriva tabelului preliminar al creanțelor debitoarei.
S-a dispus înscrierea provizorie în tabelul definitiv: a creanței DS în sumă de 112.156 lei și a creanței SC CJ M. S. în sumă de 672.512,59 lei.
Creditorul P. A. a fost înscris în acest tabel cu suma de 98.516,28 lei, ca și creanță chirografară certă și cu suma de 155.854,37 lei ca și creanță provizorie.
Pentru a pronunța această soluție instanța analizând cu prioritate cererea de repunere în termen formulată de creditorul P. I. a reținut următoarele:
Art.103 (1) Cod procedură civilă stabilește că neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința sa. În acest din urmă caz, actul de procedură se îndeplinește în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării.
Din textul citat rezultă că decăderea nu operează în cazul în care partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința sa să efectueze actul de procedură, dacă acest act se îndeplinește în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării.
Rezultă că pentru admiterea cererii de repunere în termen trebuie îndeplinite cumulativ cerințele ca partea să nu-și fi exercitat dreptul procedural în termenul legal peremtoriu dintr-un motiv care exclude culpa sa, împrejurarea, ce a împiedicat partea să acționeze să se fi produs înăuntrul termenului legal în care trebuia exercitat dreptul procedural și, în fine, în termen de 15 zile de la data încetării împiedicării, partea interesată să formuleze atât cererea de repunere în termen cât și cererea de creanță.
Instanța a reținut că cererea de repunere în termen a fost înregistrată la 7 zile după expirarea termenului de depunere a creanțelor.
În legătură cu motivul împiedicării exercițiului dreptului procedural, s-a constatat că cererea de repunere în termen formulată de creditoare se întemeiază doar pe aspectul invocat ,privind necomunicarea notificării în conformitate cu dispozițiile 61 alin.3 din Legea nr. 85/2006.
Potrivit celor precizate de administratorul judiciar acest creditor nu a fost notificat în conformitate cu dispozițiile 61 alin.3 din Legea nr. 85/2006, pentru înregistrarea declarației de creanță (f.287).
Judecătorul sindic a reținut că P. I. este unicul asociat al societății debitoare,fiind numit după deschiderea procedurii respective la data de 30 iunie 2011 în calitate de administrator special al debitoarei (f. 52) iar în ultima zi de depunere a cererilor de creanță respectiv la 11 august 2011 înregistrează în dosarul conexat_ contestație împotriva tabelului preliminar întocmit de administratorul judiciar.
În aceste condiții este cert că acesta a cunoscut termenul de depunere a declarațiilor de creanță astfel că nu se poate prevala de faptul că nu a fost notificat în acest sens pentru a obține repunerea în termen solicitată.
În consecință cererea de repunere în termen a fost respinsă ca nefondată
,iar cererea de creanță a fost respinsă ca și tardivă.
Cum cererea de creanță a fost formulată tardiv,rezultă că în mod nejustificat administratorul judiciar provizoriu a înscris creanța acestui creditor în sumă de 425.671,16 în tabelul de creanțe.
În acest sens au fost admise și contestațiile formulate sub acest aspect de creditorii B. L. R. SA și P. A., astfel că în tabelul definitiv al creanțelor creditorul P. I. nu va figura înscris cu creanța chirografară în sumă de 425.671,16.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs
S. I. I. S. admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Sălaj.
În motivare se arată că în dosarul în care s-a deschis procedura insolvenței față de S. I. I. S. s-au depus nu mai puțin de 5 tabele preliminare ale creanțelor, aspect total nepermis, astfel că este neclar la care tabel preliminar s-a oprit judecătorul sindic în momentul în care a soluționat contestațiile.
Un alt motiv care vizează rejudecarea cauzei este lipsa oricăror dezbateri pe fondul acestor contestații care au fost soluționate fără a se da părților posibilitatea de a pune concluzii pe aspectele invocate în cadrul contestațiilor depuse judecătorul sindic a decis să soluționeze aceste contestații ca urmare a unei cereri în acest sens, cererea depusă de către P. A., cu toate că și clienta și administratorul judiciar a solicitat respingerea respectivei cereri.
Alt motiv care justifică trimiterea cauzei spre rejudecare este modul absolut aleatoriu în care instanța a soluționat contestațiile la tabelele preliminare.
Singurul aspect care a fost soluționat corect de către judecătorul sindic vizează creanța S. B. I. S. care este într-adevăr în cuantumul indicat. Restul creanțelor înscrise provizoriu, respectiv Direcția Generală a Finanțelor P. e S., S. CJ M. R. S. și suma de 155.854,37 lei pentru creditorul P.
A., sunt pur și simplu inexistente. Clienta noastră a depus la dosarul cauzei un memoriu amplu în care a explicat clar care sunt motivele pentru care aceste creanțe sunt inexistente. De asemenea, instanța nu a ținut cont de punctul de vedere exprimat de către administratorul judiciar I. I., care a apreciat încă de la bun Început că S. CJ M. R. S. nu este îndreptățită la suma solicitată, aspect invocat și de către creditorul majoritar B. L. . Este de asemenea extrem de discutabil modul în care a tratat instanța declarația de creanță și cererea de repunere în termen de asociatului unic, domnul P. I., cu toate că administratorul judiciar a indicat clar faptul că această persoană fizică nu a fost notificată niciodată de către administratorul judiciar de la acea perioadă.
Admiterea provizorie a unor creanțe care nu au legătură cu realitatea pot avea consecințe dintre cele mai grave pentru patrimoniul clientei noastre. Suma totală a creanțelor admise provizoriu este mare, 940.522,96 lei, iar analiza finală a veridicității acestor sume urmează a fi făcută doar ulterior finalizării unor expertize contabile. Din păcate până la clarificarea acestor creanțe, persoanele în favoarea cărora au fost înscrise au drepturi asupra averii clientei. Iar aceste creanțe nu corespund deloc realității obiective.
Rezumând, chiar dacă strict formal pare că judecătorul sindic a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 73 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, din analiza atentă a modului în care au decurs încă de la început procedurile în dosarul nr._ precum și În prezentul dosar, apreciem că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare, tocmai pentru a garanta tuturor participanților la procedura insolvenței clientei noastre un proces echitabil.
Prin recursul declarat de recurentul P. I. se solicită admiterea prezentului recurs
și rejudecând cauza modificarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii reclamantului de repunere în termenul de depunere a declarației de creanță precum și înscrierea acestuia în tabelul definitiv al creanțelor la S. I.
I. S. cu suma totală de 289.034 lei.
În motivare se arată că cererea recurentului de repunere în termenul de depunere a declarației de creanță a fost respinsă cu toate că acesta nu a fost niciodată notificat de către administratorul judiciar de la acea vreme Vușcan V.
. Astfel la data de_ administratorul judiciar Vușcan V. a primit de la S.
I. I. S. lista cu creditorii acestei societăți. listă pe care se afla, unde era indicată și adresa unde reclamantul locuiește.
De asemenea. S. I. lnterflex S. a depus prin administrator Gugiu
E. lista creditorilor societății listă care se regăsește la fila 11 a dosarului nr._ . listă pe care recurentul figurez la poziția 4.
Cu toate acestea administratorul judiciar nu l-a notificat apreciind probabil că dacă recurentul este asociat unic al S. I. lnterflex S. nu se impune ca acesta să fie notificat. Legea însă nu conține excepții de la regula
notificării tuturor creditorilor indicați de debitor indiferent de eventuala calitate a acestora în cadrul societății comerciale aflate în insolvență.
Art.61 (1) În urma deschiderii procedurii administratorul judiciar va trimite o notificare tuturor creditorilor mentionati în lista depusă de debitor în conformitate cu ari. 28 alin. (J) lit. e) ori, după caz, în conditiile art. 32 a/in. (2), debitorului și oficiului registrului comertului sau, după caz, registrului societăților agricole ori altor registre unde debitorul este inmatriculat/înregistrat, pentru efectuarea mențiunii.
Dacă creditorii cu sediul sau cu domiciliul în străinătate au reprezentanți în (ară, notificarea va fi trimisă acestora din urmă.
Notificarea prevăzută la alin. (1) se realizează conform prevederilor Codului de procedură civilă și se va publica totodată pe cheltuiala averii debitorului, Într-un ziar de largă circulatie și în Buletinul procedurilor de insolvență.
Cum era și firesc administratorul judiciar I. I. și-a însușit acest punct de vedere și a solicitat judecătorului sindic să dispună repunerea recurentului în termen pentru depunerea declarației de creanță precum și înscrierea acestuia în tabelul definitiv al creanțelor cu suma de 289.034 lei.
Judecătorul sindic a respins în mod greșit această cerere considerând că recurentul a cunoscut pe alte căi termenul limită pentru depunerea declarațiilor de creantă. Ceea ce ignoră însă instanța este faptul că art. 61 din Legea nr. 8512006 nu stabilește vreo excepție de la regula notificării tuturor creditorilor și nici vreo situație de echipolență. Recurentul apreciază că față de el nici măcar nu a început să curgă termenul pentru depunerea declarației de creanță, deoarece nici până în prezent nu m-a notificat cineva, astfel cum prevede în mod imperativ legal.
Instanța a făcut o nepermisă adăugare la lege și prin aceasta i-a creat un grav prejudiciu deoarece este vorba despre o sumă mare de bani pe care acesta persoană fizică trebuie să o recuperez de la societatea comercială al cărei acționar este.
În subsidiar, consideră că se impune și trimiterea cauzei spre rejudecare deoarece cel de-al doilea administrator judiciar. Bercean R. . A întocmit 5 sau 6 tabele preliminare distincte de creanță, ceea ce a condus la o degringoladă totală în dosarul nr._ . Solicită acvirarea dosarului nr._ .
Prin recursul declarat de P. G. I.,
se solicită admiterea recursului, casarea in parte a sentinței recurate, reținerea cauzei spre rejudecare, si rejudecând în fond, admiterea contestatiei sale la creanța asa cum aceasta a fost formulata, cu consecința obligării administratorului judiciar la consemnarea creantei, in valoare de 22.601,3 lei in tabelul definitiv, la rubrica creante chirografare certe.
În motivare se arată în fapt că, împotriva debitoarei S. I. I. S. s-a deschis procedura insolventei, la cererea debitorului, prin încheierea civila nr. 355/_ in dosar nr._ .
Cu acea ocazie s-a fixat termen pentru depunerea creanțelor,_, pentru verificarea creanțelor si întocmirea tabelului preliminar,_ si pentru soluționarea eventualelor contestații_ .
A procedat in termenul legal la formularea cererii de depunere a creanței, reclamând o creanța împotriva averii debitorului de 22.601,3 lei, justificata de următoarele acte / înscrisuri: contract de împrumut fara garanție, autentificat sub încheierea nr. 3955/17 mai 2010 ; - Chitanța Z1 G211072010026 /_ reprezentând taxe judiciare si de timbru; Cererea i-a fost respinsa de administratorul judiciar, neregăsindu-mă pe tabelul preliminar al creanțelor.
Împotriva soluției a formulat contestație, (alături de alți creditori), contestație care potrivit termenului stabilit prin încheierea de deschidere a procedurii urma sa se judece, intr-o singura ședința (conform prevederilor art. 73, alin. 3 din legea insolventei) la data de_ .
In realitate lucrurile au fost trenate/tergiversate ( fara sa analizam cauzele), iar judecătorul sindic a soluționat toate contestațiile la creanțe in lipsa parților la termenul de pronunțsre din data de_, (cu o întârziere de 8 luni de zile) procedând in ceea ce mă privește la respingerea ca nefondata a creenței.
Soluția este nelegala din următoarele considerente:
1) Instanța nu a soluționat contestația in ședința publica;
Prima critica care se aduce sentinței este aceea ca contestația nu a fost soluționata in ședința publica, nedând-mi-se posibilitatea sa-mi expun, sa-mi susțin si sa-mi dovedesc contestația.
După mai multe insistente la judecătorul sindic, demers materializat in final in "cerere scrisa" am solicitat acestuia sa aplice prevederile art. 73 alin. 3 din legea insolventei.
In ședința din data de_ a luat in examinare aceasta "Cerere de sotuționere a contestețiitor printr-o singura sentinta", dar fara sa analizeze in concret fiecare contestație.
Pe acest aspect ( atenție ) al soluționării printr-o singura sentința a cererilor a rămas in pronunțare la data de_ .
Pronunțarea a fost amânată la data de_, iar apoi amânata din nou pentru termenul din_ .
La acest termen a admis cererea formulata, de soluționare printr-o singura sentința a tuturor contestațiilor si a soluționat la acel termen toate contestațiile in lipsa parților.
Acest gen de soluționare este nelegal deoarece prevederile art. 73 alin. 3 sunt clare si imperative după cum urmează: " La termenul stabilit judecătorul sindic va soluționa deodată, printr-o singura sentința, toate contestațiile
Este de domeniul evidentei ca aceste contestații se soluționează in contradictoriu si in sentința publica, nicidecum in camera de consiliu sau in alt mod si mai ales in lipsa parților.
Pentru ca lucrurile sa fie percepute clar, la terenul din data de_, judecătorul sindic nu a rămas in pronunțare pe contestații, iar după doua amânări de pronunțare la data de_ acesta, in lipsa parților, fara sa ramana in pronunțare, se pronunța asupra contestați lor.
Mai mult decat atat, se sustine in sentinta civila faptul ca a fost citat legal, in mai multe randuri si nu s-a prezentat. Afirmatia nu corespunde adevarului, deoarece la toate sedintele a participat reprezentantul meu legal, avocat Man Ovidiu, care a insistat pentru solutionarea cu celeritate a cererilor.
Instanța n-a luat in considerare declarația mea autentica din data de 07 sept 2011. In fapt, la data de_ a depus cererea de înscriere la masa credala in tabelul preliminar.
La câteva zile, administratorul special al S. I. I. S.R.L i-a smuls prin dol o semnătura pe o coala alba de hârtie, care a transformat-o intr-o " Cerere de renunțare la creențe"
Văzând acest lucru s-a prezentat in fata notarului public si a defăimat înscrisul, deoarece acela nu reținea voința sa, semnătura fiindu-mi smulsa prin dol, după ce i s-a indus starea de ebrietate.
A precizat prin declarația autentica faptul ca voința sa neviciata este aceea retinuta in actul de declarație de creanța si reiterata in declaratia autentică.
Astfel judecătorul sindic nu putea evalua ca valid un act sub semnătura privata ( alterat de numitul P. I. - asociat unic si administrator special la I.
I. ) in detrimentul unui act autentic, ce retine o voința neviciata.
Mai mult decât atât, nu exista rațiuni de natura logica ( numai patologica) sa renunț gratuit la o anumita suma de bani ce o datorează o societatea comerciala. In acord cu aceste rațiuni, nici instanța nu poate judecat diferit.
Cesiunea de creanta facuta in favoarea fiului meu P. A., nu are nici o relevanta in economia dosarului, deoarece raportul juridic de cesiune vizeaza exclusiv partile contractante (P. G. I. si P. A. ). Instanta trebuia sa retina, cu prioritate si relevanta juridica, doar declaratia de creanta facuta de recurent prin cererea de inscriere la masa credala, in vederea realizarii dreptului ca titular al contractului de imprumut autentic, ce constituie izvor al obligatiei. Este de neconceput ca o instanta judecatoreasca sa inlature de la masa credala o creanta caracterizata in modul de mai sus (act autentic).
Recurentul P. A., prin recursul formulat a solicitat admiterea recursului
, casarea in parte a sentintei instantei de fond, retinerea cauzei spre rejudecare si rejudecand in fond admiterea cererii de inscriere a creentie in cuantum de 155.854,37 lei pe tabelul definitiv ca si creanțe chirografara certa, nicidecum in mod provizoriu cum gresit a procedat instanta.
În motivare se arată că împotriva debitoarei S. I. I. S. s-a deschis procedura insolventei, la cererea debitorului, prin încheierea civila nr. 355/_ in dosar nr._ .
Cu acea ocazie s-a fixat termen pentru depunerea creanțelor,_, pentru verificarea creanțelor si întocmirea tabelului preliminar,_ si pentru soluționarea eventualelor contestații_ .
A procedat in termenul legal la formularea cererii de depunere a creanței, reclamând o creanța împotriva averii debitorului de 254.370,65 lei, asa cum rezulta din anexa de calcul atasata.
Cererea i-a fost admisa de administratorul judiciar, regăsindu-se pe tabelul preliminar al creantelor cu o creanta chirografara de 254.370,54 lei.
Împotriva creantei, debitorul a formulat contestatie, sustinand ca, cuantumul creantei ar fi 101.500 lei, motivand ca acesta este suma achitata de P.
.
Solutionarea contestatiilor a fost trenata/tergiversata ( fara sa analizam cauzele ia cătorul sindic a soluționat toate contestațiile la creanțe la termenul de pronunțare din data d_, cu o întârziere de 8 luni de zile) procedând in ceea ce îl priveste la inscrierea sa in tabelul definitiv cu suma de 98.516,28 lei creanta certa si cu suma de 155.854,37 lei creanta notata in mod provizoriu.
Soluția este nelegala din următoarele considerente:
impotriva acestui debitor detine un titlu executoriu cert, lichid si exigibil concretizat prin contractul de imprumut fără garantie, inscris autentificat de către BIROUL NOTARILOR P. I ASOCIATI C., sub incheierea nr. 3956 / _
.
Prezentul inscris retine ca are valoare de chitanta autentica de primire a sumelor si are mentiunea potrivit căreia părtile contractante hotărăsc de comun acord ca acest inscris sa fie folosit ca unic instrument probant in eventualele litigii legate de clauzele acestui contract de imprumut.
Acest titlu este întărit si de sentinta pronuntata la data de_ de către Judecătoria Zalău, in dosarul nr. 5., rămasa irevocabila prin decizia civila nr. 334/_ a Tribunalului S., prin care se confirmă incă o data caracterul just al creantei.
Întreaga suma trebuia trecuta la rubrica creante certe, nicidecum la rubrica creante provizorii deoarece creanta este bine caracterizata, fiind sustinuta de un titlu executoriu.
Conform art 66, alin 1, L85/2006, creantele constatate prin titluri executor nu sunt supuse procedurii de verificare, ci sunt trecute automat in tabelul creantelor.
Expertiza contabila solicitata, era doar pentru a demonstra ca, pretentiile ridicate de P. I., de a fi inscris la masa credala cu o suma uriasa, nu sunt justificate, nicidecum pentru a-mi justifica cuantumul creantei sale. Asteptarea rezultatului expertizei contabile, pentru a trece intreaga creanta datorata recurentului de catre debitor, ca fiind creanta certa, nu-si are rostul, deoarece creanta acestuia este certa, lichida si exigibila, asa cum rezulta din actul autentificat sub incheierea nr. 3956 /_ .
Suma poprita de executorul judecatoresc, in cuantum de 964, 18 lei nu a fost distribuita creditorului P. A. ci a fost pusa la dispozitia administratorului judiciar.
Asadar acesta suma nu poate fi scazuta din suma datorata de debitor creditorului P. A., asa cum acesta sustine.
Analizând recursurile formulate în raport de motivele invocate, Curtea reține următoarele
:
Debitoarea prin administrator special a formulat recurs împotriva sentinței învederând instanței că judecătorul sindic nu a stabilit care este tabelul supus analizei dintre cele cinci tabele formulate.
Contra celor evidențiate de recurentă Curtea reține că judecătorul sindic a evidențiat tabelul care a fost analizat toate referirile vizând ultimul tabel întocmit de administratorul judiciar.
Analiza prevederilor art.73 alin.3 din LPI evidențiază că termenul pentru soluționarea contestațiilor este stabilit iar judecătorul sindic a respectat exigența soluționării contestațiilor printr-o singură sentință susținerile contrare ale recurentei debitoare urmând a fi înlăturate.
Aserțiunile recurentei referitoare la împrejurarea că doar creanța S. B.
I. S. este într-adevăr în cuantumul indicat iar cu privire la celelalte creanțe respectiv ale Direcția Generală a Finanțelor P. e S., ale S. CJ M.
R. sunt greșit soluționate prin ignorarea celor evidențiate de administratorul special într-un amplu memoriu nu pot fi primite.
Contestația în ceea ce privește creanța Direcției Generale a Finanțelor P. e și a creditoarei CJ M. R. S. viza împrejurarea că în fapt există obligații ale acestei creditoare în favoarea debitoarei supuse procedurii insolvenței ori valorificarea unei astfel de afirmații poate fi realizată doar în ipoteza formulării unei astfel de cereri în termenul și condițiile prevăzute de legea specială ceea ce în cauză nu s-a realizat.
Referitor la creanțele admise provizoriu în fapt nu există o critică ci doar se exprimă o temere cu privire la cuantumul acestor sume judecătorul sindic realizând o corectă interpretare a prevederilor legii speciale privind înscrierea provizorie a creanțelor.
Toate motivele de recurs invocate de debitoare prin administratorul special apar în consecință ca fiind nefondate, recursul acesteia urmând a fi respins.
Recurentul P. I. înțelege să critice sentința pronunțată asupra contestațiilor sub aspectul respingerii cererii de repunere în termenul de declarare a creanței arătând că judecătorul sindic a ignorat dispozițiile art.61 din LPI.
Referitor la contestația formulată de către recurentul P. I. judecătorul sindic a reținut în mod corect că nu sunt incidente disp. art.103 C.pr.civ.
Aplicarea disp. art.103 C.pr.civ. presupune îndeplinirea concomitentă a condițiilor instituite de legiuitor respectiv a existenței unei împrejurări mai presus de voința părții de a îndeplini actul de procedură în termenul stabilit de legiuitor precum și respectarea unui termen în vederea solicitării aplicării dispozițiilor derogatorii.
Judecătorul sindic a reținut în mod corect că termenul instituit de legiuitor nu a fost respectat de către contestatorul P. I. astfel că analiza subsidiară a motivelor invocate în contestație în mod corect nu a fost realizată având în vedere că potrivit disp. art.137 C.pr.civ. s-a procedat la analizarea excepțiilor ce fac de prisos cercetarea fondului.
Recursul formulat de recurentul P. I. apare în consecință ca fiind nefondat prima instanță aplicând corect dispozițiile legale determinate ca incidente.
Recurentul P. G. critică sentința recurată sub aspectul nesoluționării cauzei în ședință publică însă încheierile de amânare a pronunțării relevă contrariul celor afirmate de recurent acestea purtând mențiunea ședinței publice din data de 23 mai 2012, respectiv 30 mai 2012.
Valorificarea înscrisurilor prezentate de către recurentul pop G. în sensul dorit de acesta în mod corecta fost înlăturată de către judecătorul sindic.
Exercitarea drepturilor asigurate de procedura insolvenței de către persoanele implicate în procedură atât în sensul valorificării acestora cât și pentru renunțarea la acestea sunt o expresie a principiului disponibilității părților iar în condițiile investirii persoanei îndreptățite cu verificarea manierei de valorificare a unor astfel de drepturi orice manifestare contrară trebuie dovedită.
Simpla afirmare în cadrul contestației a unor împrejurări de natură a susține o eventuală nulitate a unor înscrisuri nu poate paraliza maniera de valorificare a drepturilor realizată anterior.
Susținerile recurentului referitoare la existența unor motive de nulitate absolută a înscrisului nu pot fi valorificate în sensul dorit de acesta întrucât valorificarea unui astfel de drept nu s-ar putea realiza decât în condițiile constatării judiciare a nulității înscrisului ceea ce în speță nu s-a realizat.
Judecătorul sindic a procedat în mod corect la analiza înscrisurilor prezentate și verificarea voinței părților în raport de acestea astfel că recursul formulat apare ca fiind nefondat și urmează a fi respins ca atare.
Recurentul P. A. a criticat sentința sub aspectul înscrierii creanței sale ca fiind provizorie invocând incidența disp. art.66 alin.1 din Legea nr.85/2006 precum și omisiunea administrării probei cu expertiza .
Analiza realizată de judecătorul sindic cu privire la contestația formulată de debitoare în ceea ce îl privește pe creditorul P. A. a fost corect realizată având în vedere înscrisurile prezentate.
Aplicarea prev. art.66 alin.1 din LPI invocate de recurentă respectiv a exceptării de la procedura verificării a creanțelor constatate prin titluri executorii ori contrar celor afirmate de recurentă înscrisul prezentat nu îndeplinește această condiție astfel că judecătorul sindic în mod corect a admis contestația debitoarei în ceea ce privește creanța recurentului P. A. .
Al doilea motiv de recurs invocat evidențiază că în mod corect judecătorul sindic a apreciat că nu sunt incidente disp. art.66 alin.1 din LPI fiind necesară verificarea întinderii creanței.
Recursul apare în consecință pentru considerentele evidențiate ca fiind neîntemeiat astfel că în baza art.312 C.pr.civ. urmează a fi respins și recursul formulat de creditorul P. A. .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de debitoarea SC I. I. S. prin administrator special P. I., creditorul P. I., creditorul P. G. I., creditorul
P. A. împotriva sentinței civile nr.3460 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂT. I | |||
M. | S. C. | P. | A. | M. C. |
GREFIER
V. D.
Red.A.M.C./S.M.D.
2 ex./_
J. fond.L. M.
| ← Decizia civilă nr. 11566/2013. Contestație. Faliment,... | Sentința civilă nr. 468/2013. Contestație. Faliment,... → |
|---|
