Decizia civilă nr. 8099/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ /a2
DECIZIA NR. 8099/2013
Ședința publică din data de 03 septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. -I. A. JUDECĂTOR DP JUDECĂTOR C. I. GREFIER D. B.
S-a luat spre examinare recursul promovat de recurentul M. F. P., împotriva sentinței civile nr. 680 din 6 martie 2013, pronunțată în dosarul nr. _
/a2 al Tribunalului Specializat C. Pe privind și pe intimata SC FM I. G. S. PRIN LICHIDATOR J. C. R. A. D. având ca obiect angajarea răspunderii conform art.138 din Legea 85/2006.
La apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
C. ea, din oficiu raportat dispozițiile art.20 alin.1 subtitlul VII din Legea nr.247/2005 modificat de art.X din Legea nr.2/2003 coroborat cu art.10 din Legea nr.554/2004, art.3 pct.3 din C.pr.civilă precum și la modificările aduse de art. XXIII, alin. (4) din Capitolul III - Dispoziții tranzitorii și finale al Legii pentru degrevarea instanțelor judecătorești nr. 2/2013 constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina și apreciind că la dosar sunt suficiente acte pentru justa soluționare a cauzei va reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar.
C. EA:
Prin sentința civilă nr.680 din_ pronunțată de Tribunalul Specializat
în dosarul nr._ /a2, a fost admisă cererea formulată de lichidatorul judiciar al debitoarei SC FM I. G. S., C.I.I. R. A. D., în contradictoriu cu pârâtul M. F. P., și, în consecință a fost obligat pârâtul, administratorul statutar al debitoarei SC FM I. G. S., să plătească pasivul rămas neacoperit al debitoarei, în cuantum de 127.983,44 lei.
S-a dispus conexarea prezentului dosar nr._ /a2 la dosarul nr. _
.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond analizând incidența
dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, a reținut că, potrivit acestor norme, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de
insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, dacă … d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
În ceea ce privește calitatea pârâtului, judecătorul sindic a reținut că acesta este administratorul statutar al debitoarei, astfel cum rezultă din evidențele registrului comerțului - lista de control a debitoarei.
Din poziția procesuală exprimată de pârât prin întâmpinare, coroborată cu identitatea dintre domiciliul declarat de pârât în întâmpinare și domiciliul înscris de lichidatorul judiciar pe plicurile în care a expediat pârâtului notificările pentru depunerea documentelor analitice din care să rezulte creanțele pe care debitoare le are așa față de terți, astfel cum rezultă din evidența contabilă predată (f.15-17), judecătorul sindic a reținut că pârâtul administrator statutar a aflat despre deschiderea procedurii insolvenței debitoarei și a putut lua cunoștință despre notificarea cuprinzând obligațiile care îi reveneau în această calitate.
Judecătorul sindic a avut în vedere faptul că, așa cum a arătat și lichidatorul judiciar, pârâtul administrator statutar i-a predat doar o parte a actelor prevăzute de art. 28 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 - bilanțul contabil al debitoarei la 30 iunie 2010. Dată fiind natura analitică a acestui document, judecătorul sindic reține că lichidatorul judiciar s-a aflat în imposibilitatea de a identifica debitorii debitoarei, pentru a efectua demersuri în vederea recuperării creanțelor în valoare de 250.473 lei. Din nepredarea de către administratorul pârât către lichidatorul judiciar a documentelor primare (facturi, contracte, chitanțe etc.), judecătorul sindic prezumă în condițiile art. 1203 C.civ. din 1864 inexistența lor, datorată neținerii de către pârât a contabilității în conformitate cu dispozițiile legale, faptă care realizează conținutul normei cuprinse în art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006 și care a contribuit la apariția insolvenței debitoarei, în condițiile nerecuperării creanțelor sale față de terți, cu consecința lipsei lichidităților necesare plății propriilor datorii față de creditorii săi.
În acest context, judecătorul sindic nu poate primi susținerile pârâtului în sensul că nerecuperarea de către lichidatorul judiciar a creanțelor debitoarei îi este imputabilă lichidatorului judiciar, deoarece recuperarea acestor creanțe, inclusiv în justiție, presupunea îndeplinirea de către pârât a obligației de predare către lichidatorul judiciar a tuturor actelor contabile ale societății debitoare. Or, pârâtul nu și-a îndeplinit în mod culpabil această obligație, astfel încât răspunderea pentru nerecuperarea acestor creanțe îi incumbă în întregime, cu atât mai mult cu cât valoarea creanțelor nerecuperate este superioară valorii creanțelor însumate în tabelul definitiv. Oricum, pârâtul nu este judecat în prezentul dosar pentru omisiunea de predare a acestor acte - omisiune ulterioară deschiderii procedurii insolvenței, ci pentru fapta sa anterioară deschiderii procedurii insolvenței de a nu întocmi aceste documente contabile primare, prezumată din omisiunea conexă a predării lor administratorului / lichidatorului judiciar, ulterioară deschiderii procedurii insolvenței.
În ceea ce privește prejudiciul cauzat prin această faptă, judecătorul sindic a reținut că existența și întinderea prejudiciului sunt dovedite prin tabelul definitiv al creanțelor împotriva averii debitoarei SC FM I. G. S., creanțele înregistrate împotriva averii debitoarei având valoarea globală de 127.983,44 lei. Cât privește culpa pârâtului și raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, judecătorul sindic a avut în vedere dispozițiile art. 73 lit. c și e din Legea nr. 31/1990 actualizată, potrivit cărora administratorii societății sunt răspunzători în mod solidar pentru îndeplinirea obligațiilor care le revin în temeiul legii. Fiind vorba despre obligația legală de a îndeplini mandatul de administrator cu diligența unui bun proprietar și despre fapta omisivă a pârâtului de nu ține
contabilitatea debitoarei conform cerințelor legale, judecătorul sindic a reținut că pârâtul a acționat culpabil, fiind prezumat de lege a fi responsabil pentru neîndeplinirea acestor obligații legale, conform principiului nemo censetur ignorare legem.
În consecință, judecătorul sindic a apreciat pe deplin dovedită fapta ilicită a pârâtului, vinovăția sa sub forma culpei (neglijență) și raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, conform art. 998 C.civ.
În ceea ce privește întinderea răspunderii pârâtului, judecătorul sindic a avut în vedere faptul că debitul înregistrat în tabelul definitiv al creanțelor își are originea în fapta ilicită a pârâtului, mai sus descrisă, motiv pentru care răspunderea personală a pârâtului a fost antrenată pentru întregul pasiv.
Pentru considerentele mai sus expuse, judecătorul sindic a admis cererea formulată de lichidatorul judiciar al debitoarei SC FM I. G. S., C.I.I. R. A.
, în contradictoriu cu pârâtul M. F. P., și, în consecință, a fost obligat pârâtul, administratorul statutar al debitoarei SC FM I. G. S., să plătească pasivul rămas neacoperit al debitoarei, în cuantum de 127.983,44 lei.
În temeiul art. 164 C.proc.civ. s-a dispus conexarea prezentului dosar nr._ /a2 la dosarul nr._ .
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul M. F. P. solicitând
admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii ca neîntemeiată a cererii lichidatorului judiciar al S.C. FM I. Group S. pentru angajarea răspunderii pârâtului în calitate de administrator statutar.
În motivele de recurs se arată că judecătorul sindic a considerat ca sunt îndeplinite condițiile atragerii răspunderii personale ale administratorului statutar pe simplu motiv ca acesta din urma nu a pus la dispoziția lichidatorului judiciar toate documentele financiar contabile din care rezulta creanțele societății fata de proprii sai debitori si-1 prezuma pe administratorul statutar ca fiind in culpa pentru intrarea societății SC FM I. Group S. in procedura insolventei.
Prin întâmpinarea depusa la dosar pentru termenul din 06 martie 2013 a arătat ca lichidatorul reclamant, dupa cum precizează prin cererea de angajare a răspunderii patrimoniale a subsemnatului, a constatat ca in semestrul I al anului 2010, societatea înregistra creanțe in suma de 250.473 lei. Se mai retine in motivarea acestei cereri ca paratul nu a făcut niciun demers pentru a incasa creanțele datorate de către anumiți debitori.
Mai arată totodată că același lichidator, numit in aceasta calitate tot în anul 2010, cand a fost deschisa procedura insolventei nu a întreprins nimic pentru recuperarea acestor creanțe a căror existenta el insusi a constatat-o. Si totuși judecătorul sindic prezuma ca neincasarea creanțelor societății debitoare se datorează nepunerii la dispoziția lichidatorului de către administratorul statutar a documentelor financiar contabile ale societății in totalitatea lor si ca din acest motiv lichidatorul nu ar fi avut posibilitatea sa-i identifice pe debitorii si sa faca demersuri pentru incasarea de la aceștia a creanțelor societății.
Deși au trecut 3 ani de la deschiderea procedurii insolventii, lichidatorul judiciar nu a promovat nicio acțiune in justiție, măcar împotriva unui debitor al societății, in vederea obligării lui la plata datoriei fata de societate.
Or, de vreme ce lichidatorul a avut elementele scriptice suficiente pentru a determina cuantumul creanțelor societății la momentul deschiderii procedurii insolventei, pare cu totul neverosimil ca, pe baza acestor elemente, el sa nu-i poată identifica pe debitorii societății si sa-i acționeze injustiție in vederea obligării lor la plata.
Se mai arată că în ultima perioada de timp lichidatorul nu a mai solicitat actele financiar-contabile ale societății desi pârâtul a exprimat deplina disponibilitate de a i le pune la dispoziție in totalitate.
Aprecierea judecătorului sindic potrivit căreia recuperarea creanțelor societății debitoare, inclusiv pe calea justiției n-a putut fi realizata de către lichidator datorita faptului ca administratorul statutar nu i-a pus la dispoziție
toate documentele financiar contabile nu corespunde realității. Intr-adevar, pe de- o parte administratorul judicar a confirmat existenta unor creanțe in valore de
250.000 lei, iar aceasta confirmare presupune ca s-a bazat pe documente financiar-contabile.
Pe de alta parte lichidatorul judiciar daca ar fi lucrat cu profesionalism si cu buna-credinta putea obține documentele financiar contabile ale societății debitoare fie de la Administrația Finanțelor P. e, fie de la Oficiul Registrului Comerțului C., știut fiind faptul ca orice societate comerciala are obligația de a depune la cele doua instituții documente financiar-contabile pe baza cărora se poate stabili situația patrimoniala exacta a societății debitoare.
Desi lichidatorul judiciar nu a făcut niciun demers pentru obținerea documentelor financiar contabile ale societății debitoare de la Administrația Finanțelor P. e sau de la ORC C., judecătorul nu retine nici cea mai neînsemnata culpa in sarcina lichidatorului judicar ci se limitează la a-1 prezuma in culpa pe administratorul statutar, ceea ce se analizează ca fiind un veritabil abuz.
In finalul motivării sentinței recurate judecătorul sindic, paradoxal, stabilește o alta cauza a intrării in insolventa a societății debitoare, anume neindeplinirea obligației administratorului de a tine contabilitatea debitoarei conform cerințelor legale, neîndeplinire care prezuma culpa administratorului statutar.
De vreme ce lichidatorul judiciar nu a fost in posesia tuturor documentelor financiar-contabile ale societății, aceasta prezumție nu putea fi trasa nici de către lichidator si nici de către judecătorul sindic întrucât niciunul dintre aceștia nu a putut verifica integral modul de îndeplinire de către administratorul statutar a obligației menționate.
Așa fiind, in speța nu este dovedita nici fapta ilicita a administratorului statutar nici culpa acestuia astfel încât nici existenta raportului de cauzalitate nu poate fi dovedita.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și având în vedere dispozițiile art. 3041C.proc.civ., C. ea de Apel constată următoarele:
Lichidatorul judiciar a solicitat obligarea pârâtului M. F. P. în calitate de administrator statutar al debitoarei la plata pasivului rămas neacoperit al debitoarei SC FM I. G. S. în în cuantum de 127.983,44 lei așa cum aceasta rezultă din tabelul definitiv de creanțe.
C. ea reține că în speță judecătorul sindic a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art.138 lit. d din Legea nr.85/2006.
Astfel potrivit înregistrărilor Oficiului Registrului Comerțului C. rezultă că la data deschiderii procedurii de insolvență pârâtul recurent M. F. P. deținea calitatea de administrator al debitoarei, cu puteri depline, durata mandatului fiind nelimitată.
Din întreaga probațiune administrată în primă instanță rezultă că pârâtul- recurent a predat doar o parte din actele prevăzute de art.28 alin.1 din Legea nr.85/2006 - bilanțul contabil al debitoarei la data de 30 iunie 2010, către
lichidatorul judiciar. Prin urmare, concluzia firească pe care a reținut-o judecătorul sindic a fost aceea că lichidatorul judiciar s-a aflat în imposibilitatea de a identifica debitorii debitoarei, pentru a efectua demersuri în vederea recuperării creanțelor în valoare de 250.473 lei. Din nepredarea de către pârâtul- recurent către lichidatorul judiciar a documentelor primare (facturi, contracte, chitanțe), în mod corect s-a prezumat de către judecătorul sindic în condițiile art.1203 C.civ. din 1864 inexistența lor, datorată neținerii de către pârât a contabilității în conformitate cu dispozițiile legale, faptă care realizează conținutul normei cuprinse în art.138 alin.1 lit.d din Legea nr.85/2006 și care a contribuit la
apariția insolvenței debitoarei, în condițiile nerecuperării creanțelor sale față de terți, cu consecința lipsei lichidităților necesare plății propriilor datorii față de creditorii săi.
Așadar răspunderea pârâtului recurent M. F. P. rezidă din încălcarea dispozițiilor art.72 și respectiv art.73 lit.e din Legea nr.31/1990 actualizată, potrivit cărora administratorii societății sunt răspunzători în mod solidar pentru stricta îndeplinire a îndatoririlor pe care legea sau actul constitutiv le impun, deci a obligației de a administra activitatea comercială a debitoarei cu diligența unui mandatar comercial. În același sens se mai poate reține și incidența dispozițiilor art.73 lit.c și e din Legea societăților comerciale, potrivit cărora administratorii societății sunt răspunzători în mod solidar pentru ținerea registrelor prevăzute de lege (dispoziție care se aplică și actelor contabile) și pentru îndeplinirea obligațiilor care le revin în temeiul legii (inclusiv obligațiile ce rezidă din Legea nr. 82/1991 a contabilității).
Fiind vorba despre obligații legale și despre fapta omisivă a pârâtului recurent M. F. P. care nu a predat către lichidatorul judiciar decât o parte din actele prevăzute de art.28 alin.1 din Legea nr.85/2006, respectiv de a nu efectua nici un demers pentru recuperarea creanțelor debitoarei față de terți, acesta este prezumat de lege a fi în culpă pentru neîndeplinirea obligațiilor legale, conform principiului nemo censetur ignorare legem.
Cât privește raportul de cauzalitate dintre faptă și intrarea în insolvență rezultă din modul cumulativ de constituire a debitului, aspect care dovedește faptul că pârâtul recurent M. F. P. nu cunoștea sau a ignorat întinderea reală a debitului, tocmai datorită neîntocmirii actelor contabile.
Prin urmare, C. ea reține că în speță este pe deplin dovedită fapta pârâtului recurent M. F. P. de neținere a contabilității debitoarei, faptă prevăzută de art.138 alin.1 lit.d din Legea nr.85/2006, vinovăția acestuia sub forma culpei și raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și aducerea debitoarei în starea de
insolvență, conform art.998 C.civil.
Criticile pârâtului recurent în sensul că nerecuperarea de către lichidatorul judiciar a creanțelor debitoare îi este imputabilă acestuia din urmă, nu pot fi reținute deoarece recuperarea creanțelor presupune în primul rând îndeplinirea propriei obligații a pârâtului de predare a tuturor actelor contabile ale societății. Câtă vreme acesta nu și-a îndeplinit în mod culpabil această obligație, răspunderea pentru nerecuperarea creanțelor îi incumbă în întregime.
La fel de neîntemeiate sunt și susținerile potrivit cărora nu ar fi dovedit în cauză prejudiciul cauzat prin această faptă, câtă vreme existența și întinderea prejudiciului sunt dovedite prin tabelul definitiv al creanțelor împotriva averii debitoarei.
Cât privește culpa pârâtului recurent și raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, se au în vedere dispozițiile art.73 lit.c și e din Legea nr.31/1990 actualizată potrivit celor mai sus enunțate.
Pentru toate considerentele mai sus expuse în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 C.proc.civ. urmează a se respinge ca neîntemeiat recursul declarat de pârâtul M. F. P. .
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul M. F. P. împotriva sentinței civile nr. 680 din 6 martie 2013, pronunțată în dosarul nr._ /a2 al Tribunalului Specializat C. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 3 septembrie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
A. -I. A. DP C. I.
GREFIER
D. B.
Red.C.I./A.C.
2 ex./_
Jud.fond.F. I.M.
| ← Sentința civilă nr. 1608/2013. Răspundere organe de... | Sentința civilă nr. 1611/2013. Răspundere organe de... → |
|---|
