Sentința civilă nr. 180/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ /a1
SENTINȚA C I V I L Ă Nr. 180/2013
Ședința publică din 30 ianuarie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: C. V., judecător-sindic GREFIER: T. E.
Pe rol fiind derularea procedurii reglementată de Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenței, împotriva debitorului SC F. A. R. S., cu sediul în B., str.C. M., nr.6, județul B. -Năsăud, cod unic de înregistrare 17039951, număr de ordine în registrului comerțului J_ și examinarea cererii formulată de lichidatorul judiciar U. S. împotriva pârâților G. I. și F. M. C. pentru angajarea răspunderii patrimoniale.
Cauza s-a judecat în fond la data de 15 ianuarie 2013, concluziile reprezentanților părților fiind consemnate în scris prin încheierea de ședință de la acea dată, pronunțarea hotărârii judecătorești, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a fost amânată pentru data de 22 ianuarie 2013, apoi, din lipsă de timp pentru deliberare, pentru data de 29 ianuarie 2013, când, pentru constituirea legală a completului de judecată s-a amânat pronunțarea soluției la data de 30 ianuarie 2013.
Deliberând constată;
T R I B U N A L U L
Prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus lichidatorul judiciar U. S. în contradictoriu cu pârâții G. I. și F. M. C., a solicitat atragerea răspunderii patrimoniale a pârâților, pentru suma de 381.268,63 lei.
În motivare s-a arătat că procedura simplificata de insolvență a fost deschisă la cererea creditoarei SC Ikos CONF SA pentru datorii față de aceasta 46.957,40 lei.
In baza dispozițiilor date prin sentința nr. 990/_ și a celor prevăzute la art.61 si următoarele din Legea 85/2006 a procedat la notificarea debitoarei cu privire la deschiderea procedurii falimentului și obligațiile ce decurg din aceasta în sarcina debitoarei și a administratorilor ei. In aceeași notificare i s-a pus în vedere debitoarei să depună în termenul precizat în sentința de deschidere a procedurii insolvenței actele și lucrările prevăzute de art.28 din lege.
Documentele solicitate nu au fost depuse iar încercările personale de a găsi debitoarea sau reprezentanții acesteia nu au avut succes.
In consecința nici la data prezentului raport nu a preluat scriptele societății pentru a face cuvenitele constatări cu privire la cauzele și împrejurările care au dus societatea în încetare de plăți, nu a fost posibilă stabilirea eventualelor vinovații personale pentru intrarea în insolvență și nici nu deține informații despre bunurile pe care le-ar putea deține.
In absenta actelor societății a apelat la informațiile oferite de Ministerul Finanțelor Publice și registrul Comerțului pentru a obține datele disponibile despre activitatea și averea societății falite. Astfel a constatat că SC F. A. R. S. B. nu a mai depus la organele fiscale raportări contabile din anul 2008, an din care provine și ultimul bilanț înregistrat. Potrivit acestui bilanț la_ falita deținea active imobilizate în valoare de 7733 lei și active circulante de 106,480 lei din care stocuri de materii prime, materiale, producție în curs și produse finite, deșeuri și obiecte de inventar în valoare de 58151 lei, disponibilități bănești în sumă de 21 lei și creanțe în valoare de 48308 lei.
Obiectul principal de activitate al societății a constat în activități de închiriere și leasing cu autoturisme și autovehicule rutiere ușoare.
Din informațiile de care dispune rezultă că activitatea economică a societății falite a încetat în cursul anului 2008, an din care provin ultimele declarații fiscale și ultima raportare contabilă care a fost întocmită pentru situația patrimonială și contul de profit și pierderi de la data de_ .
Pentru că debitoarea nu a mai depus nici o raportare contabilă la organele fiscale se apreciază că de la sfârșitul anului 2008 nu a mai condus evidența contabilă și ca urmare nici nu a avut posibilitatea întocmirii și depunerii la dosarul cauzei a actelor prevăzute de art.28 din lege și nici nu a deținut documentele solicitate pentru a le preda lichidatorului judiciar. Fără a conduce evidența contabilă administratorii falitei au fost lipsiți de informația economică indispensabilă pentru gestionarea și urmărirea bunurilor sau creanțelor societății; din acest motiv la data constatărilor nu există nici o informație despre averea falitei.
Fără informația economică prelucrată și sintetizată în evidența contabilă administratorii societății s-au lipsit cu rea credință și împotriva dispozițiilor Legii nr.82/1991 de posibilitatea cunoașterii situației financiare a societății, a cuantumului datoriilor ei și a scadențelor acestora, astfel că intrarea în starea de încetare de plăți s- a produs inevitabil câtă vreme administratorul nu știa ce plăți ar fi trebuit să facă deși la data ultimei raportări contabile societatea a deținut atât disponibilități bănești și creanțe cât și stocuri de materii prime, materiale produse, producție în curs de execuție, obiecte de inventar și active imobilizate, elemente patrimoniale ale căror solduri le-a enumerat mai sus.
În drept s-au invocat dispozițiile art.138 alin. 1, lit. d din Legea nr.85/2006.
Pârâtul F. M. C. a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare s-a arătat că pârâtul a înființat SC F. A. R. S. în anul 2004. In cadrul societății, pârâtul a fost asociat unic si administrator statutar pana in ianuarie 2010 (_ ), data la care a cesionat părțile sociale lui G. I. si FERAR I. PETRU și totodată și administrarea societății.
Tot în data de_ a transferat activele existente către G. I., încheind în acest sens un proces-verbal de predare-primire semnat atât de pârât cât și de G. I. .
Deschiderea procedurii insolvenței față de SC F. A. R. S. s-a dispus la cererea creditoarei SC IKOS CONF SA și a creditoarei SC Zsolen Prodcom S., care
au solicitat aceasta deținând creanțe născute în martie 2010, deci după ce pârâtul a cesionat părțile sociale.
Nici-unul dintre cei doi creditori (primii doi) menționați în tabelul definitiv consolidat al creanțelor, întocmit de lichidatorul judiciar nu au fost creditorii societății până la data de_, pârâtul neavând relații comerciale cu vreunul din ei.
Pârâtul susține că a cesionat societatea fără datorii.
În opinia pârâtului, nu se poate susține nici un moment faptul că datorita nedepunerii actelor contabile de către pârât, societatea a intrat în procedura insolvenței prevăzute de Legea 85/2006, deoarece în momentul cesionarii părților sociale a predat toate activele societății și toate actele contabile noului administrator
G. I. pe perioada 2004-2009. In raportul lichidatorului judiciar întocmit conform art.59 din Legea 85/2006, se menționează faptul că "procedura insolvenței a fost deschisă prin sentința comercială nr.71/_ la cererea creditoarei SC Ikos Conf SA si a SC Zsolen Prodcom S. ", însă creanțele acestor creditori s-au născut după ce pârâtul a cesionat părțiile sociale.
În prezenta cauza nu există nici o probă în ceea ce privește neîndeplinirea obligațiilor cu privire la ținerea contabilității, fapte de natură a conduce la insolvabilitatea debitoarei.
Mai mult decât atât, nedepunerea actelor contabile nu este similară cu dispariția acestor documente sau cu prezumția că ele nu sunt conforme cu prevederile legale.
Cea de-a doua prezumție că prin nedepunerea acestor documente s-a ascuns starea de insolvabilitate a debitoarei nu este probată.
Astfel, este evident faptul că nu faptele care sunt indicate în cererea de chemare în judecată sunt cauzele care au generat deschiderea procedurii insolvenței.
Cauzele care au condus la apariția stării de insolvență exclude intenția pârâtului de a duce societatea în imposibilitate de plăți.
Antrenarea răspunderii membrilor organelor de conducere presupune îndeplinirea următoarelor condiții: prejudiciul creditorilor, încadrarea faptei în cazurile expres prevăzute de legea insolvenței, raportul de cauzalitate dintre faptă și încetarea plăților și culpa persoanei a cărei răspundere este antrenată.
Cu privire la raportul de cauzalitate, legea impune condiția ca faptele membrilor organelor de conducere să fi contribuit la ajungerea societății în încetare de plăți, prejudiciind astfel societatea și indirect pe creditorii săi.
Cu alte cuvinte, in speța, nu se face dovada legăturii de cauzalitate dintre faptele imputate pârâtului și ajungerea societății în stare de insolvență.
Acțiunile și inacțiunile invocate de reclamantă în cuprinsul acțiunii sale nu întrunesc elementele constitutive ale faptelor descrise în textul de lege menționat.
Se consideră că, pentru a fi antrenată răspunderea patrimonială a pârâtului nu este suficient ca administratorul statutar să fi contribuit la ajungerea societății în această situație, ci se cere ca acesta să fi cauzat această stare prin săvârșirea uneia dintre faptele limitativ prevăzute de art. 138, ipoteză ce nu a fost probată în cauză.
Contrar susținerilor din cererea de chemare in judecată, prin art. 138 din Legea nr. 85/2006 nu s-a instituit o prezumție legală de vinovăție și de răspundere în sarcina
pârâților, ci s-a prevăzut doar posibilitatea atragerii răspunderii după administrarea de dovezi în acest sens, ceea ce în speță nu s-a realizat.
In drept, s-au invocat disp. art. 115 si urm. Cod pr. civilă. și art. 138 din Legea nr.85/2006.
De asemenea pârâtul F. M. C. a formulat cerere de chemare în garanție a numitului G. I. .
Instanța în baza prev. art. 137 Vechiul Cod de procedură civilă coroborat cu prev. art. 149 din Legea nr. 85/2006 se va pronunța asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond ce fac inutilă cercetarea în fond a pricinii.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul F.
M. C. instanța constată că această excepție este nefondată.
Astfel în condițiile în care acțiunea ce formează obiectul prezentei cauze este întemeiată pe disp. cuprinse în Cap. IV al Legii nr. 85/2006 intitulat "Răspunderea membrilor organelor de conducere";, iar din certificatul eliberat de ORC de pe lângă Tribunalul B. -Năsăud rezultă că pârâtul a avut calitatea de administrator statutar al debitoarei rezultă că acesta are calitatea procesuală pasivă în cauză în consecință excepția se impune să fie respinsă ca nefondată.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține
referitor la fondul cauzei că prin sentința civilă nr. 71/2011 pronunțată de Tribunalul B. -Năsăud în dosarul nr._ s-a admis cererea formulată de creditoarea SC Ikas Conf SA și în consecință s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei SC F.
A. R. S. iar prin sentința comercială nr. 990/2011 s-a dispus intrarea în faliment a acesteia.
Potrivit tabelului definitiv al creanțelor declarate împotriva debitoarei întocmit de lichidatorul judiciar, societatea debitoare datorează creditorilor suma totală de 381.268,63 lei (f.41).
Pârâții administratori statutari a-i debitoarei nu au contestat declarațiile de creanță înscrise în tabel.
Din raportul întocmit de lichidatorul judiciar rezultă că deși a procedat la notificarea debitoarei cu privire la deschiderea procedurii insolvenței și ulterior a falimentului, debitoarea nu a depus actele solicitate și nu au avut succes nici încercările lichidatorului de a-i contacta personal pe reprezentanții debitoarei.
În consecință în absența actelor societății lichidatorul judiciar a apelat la informațiile oferite de Ministerul Finanțelor Publice și de ORC de pe lângă Tribunalul B. -Năsăud de unde a constatat că societatea debitoare nu a mai depus raporturile contabile la organele fiscale din anul 2008 în condițiile în care procedura insolvenței a fost deschisă la 25 ianuarie 2011.
Potrivit ultimului bilanț înregistrat la_ debitoarea deținea la acea dată active imobilizate în valoare de 7733 lei și active circulante în valoare de 1. lei.
Nepredarea documentelor contabile lichidatorului judiciar și nedepunerea situațiilor financiare pentru anii 2009 și 2010 la organele financiare duce la concluzia neîntocmirii acestor documente contabile.
Din actele depuse la dosarul cauzei rezultă că pârâtul F. M. C. a îndeplinit funcția de administrator statutar al societății debitoare în perioada 13 decembrie 2004- 13 ianuarie 2010 când a cesionat integral cele 50 de părți pe care le-
a deținut după cum urmează: pârâtului G. I. 40 de părți sociale în calitate de asociat nou cooptat și numitului Ferar I. Petru 10 părți sociale în calitate de asociat nou cooptat, după care s-a retras din societate și din funcția de administrator și reprezentant (f. 42-45).
De asemenea din adresa nr. 23415/04/_ emisă de AFP B. rezultă că pentru perioada cuprinsă între data înființării societății și data de 31 decembrie 2009, perioadă în care pârâtul F. M. C. a avut calitatea de reprezentant legal al societății au fost îndeplinite obligațiile atât din punct de vedere al depunerii declarațiilor fiscale cât și din punct de vedere al depunerii situațiilor financiare anuale (f. 37).
Din aspectele mai sus redate rezultă că vinovat pentru nedepunerea ulterioară a declarațiilor fiscale și a situațiilor financiare anuale este numai pârâtul G. I. care a dobândit calitatea de reprezentant și administrator al debitoarei după retragerea din societate a pârâtului de rândul 2 și nu ambii pârâți astfel cum se arată în acțiunea introductivă (f. 42-45).
În consecință instanța constată că pârâtul G. I. se face vinovat de săvârșirea faptei prevăzută de art. 138 al. 1 lit. d constând în faptul de a nu fi ținut contabilitatea în conformitate cu legea și anume cu prev. art. 6,10 și 22 din Legea contabilității nr. 82/1991.
Se mai reține că în temeiul art. 218 Cod procedură civilp a solicitat interogatoriul pârâtului iar instanța l-a citat cu această mențiune.
Deoarece pârâtul nu s-a prezentat la interogatoriu instanța va lua această împrejurare ca un început de dovadă în folosul reclamantului.
Pentru considerentele menționate instanța în baza prev. art. 138 al. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006 urmează să admită acțiunea numai împotriva pârâtului G. ion potrivit dispozitivului prezentei sentințe.
Având în vedere că acțiunea formulată împotriva pârâtului F. M. C. urmează să fie respinsă ca neîntemeiată pe cale de consecință va fi respinsă și cererea de chemare în garanție formulată de acesta față de G. I. .
Pârâtul G. I. va fi obligat să suporte din averea sa pasivul debitoarei în calitate de pârât chemat în judecată în calitate de reclamant și nu în calitate de chemat în garanție.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului F. Marin C. . Respinge, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de lichidatorul judiciar U. S.
, cu sediul în B., str. S., nr. 9, jud. B. -Năsăud, față de pârâtul F. Marin
C.,
domiciliat în loc. Josenii B., sat R. B., nr. 1A, jud. B. -Năsăud. Respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul F. Marin C.
împotriva chematului în garanție G. I. .
Admite acțiunea formulată de lichidatorul judiciar U. S. , împotriva pârâtului G. I., domiciliat în loc. Livezile, str. V. Poienii, nr. 15, jud. B. - Năsăud și, în consecință:
Obligă pârâtul G. I. să suporte din averea proprie întregul pasiv al debitoarei în cuantum de 381.268,63 lei.
Cu drept de recurs în 7 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE, | GREFIER, | |
V. C. | T. | E. |
Red/dact: CV/HVA
_ /4 ex
| ← Sentința civilă nr. 1827/2013. Răspundere organe de... | Sentința civilă nr. 2101/2013. Răspundere organe de... → |
|---|
