Decizia civilă nr. 9235/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR._ /a1
DECIZIA CIV ILĂ NR. 9235/2013
Ședința publică din data de 01 Octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: DP JUDECĂTOR: C. I. JUDECĂTOR: A. -I. A. GREFIER: M. N.
S-a luat în examinare recursul formulat de recurenta D. G. A F.
P. A J. S., împotriva sentinței civile nr. 2313, din_, pronunțate în dosarul nr._ /a1 al Tribunalului S., în contradictoriu cu intimata SC AND T. SRL PRIN LICHIDATOR J. C. M. C. M., având ca obiect angajarea răspunderii conform art. 138 din Legea 85/2006.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, ocazie cu care acesta învederează instanței că prezentul recurs se află la primul termen de judecată, a fost declarat în termen, motivat, comunicat, scutit de plata taxei judiciare de timbru, precum și faptul că procedura de citare este legal îndeplinită. La data de_, intimata SC A. T. SRL a depus la dosarul cauzei întâmpinare.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.8 din Legea nr.85/2006 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Față de actele existente la dosar, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, curtea apreciază cauza in stare de judecată și o reține in pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.2313 din_ pronunțată în dosarul nr._
/a1 al Tribunalului C. s-a respins ca nefondată acțiunea formulată DS, pentru obligarea pârâtei P. E., la plata pasivului debitoarei, în valoare de 6.894 lei.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin încheierea civilă nr. 513/C/_, s-a admis cererea lichidatorului debitoarei SC A. T. SRL Z. și s-a dispus deschiderea procedurii simplificate de insolvență împotriva acestei debitoare, fiind numit lichidator judiciar M. C. M. .
In procedură a depus declarație de creanță un singur creditor: DGFP S. pentru suma de 6894 lei, care a fost înscris în tabelul creanțelor debitoarei ca și creanță bugetară (f. 31).
În ceea ce privește cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâtelor instanța a reținut că potrivit art. 138 alin. (3) din L 85/2006 ";Dacă administratorul judiciar ori, după caz, lichidatorul nu a indicat persoanele culpabile de starea de insolvență a debitorului și/sau a hotărât că nu este cazul să introducă acțiunea prevăzută la alin. (1), aceasta poate fi introdusă de președintele comitetului creditorilor în urma hotărârii adunării creditorilor ori, dacă nu s-a constituit comitetul creditorilor, de un creditor desemnat de
adunarea creditorilor. De asemenea, poate introduce această acțiune, în aceleași condiții, creditorul care deține mai mult de 50% din valoarea creanțelor înscrise la masa credală.";
Instanța a reținut că în prezenta cauză creditoarea DGFP S. are calitate procesuală activă conferită de dispozițiile textului de lege sus enunțat.
Cererea formulată urmează să fie respinsă ca nefondată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, "la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridica, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum si de orice alta persoana care a cauzat starea de insolventa a debitorului, prin una dintre următoarele fapte: a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice in folosul propriu sau in cel al unei alte persoane; b) au făcut acte de comerț în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice; c) au dispus, in interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridica la încetarea de plăți; d) au ținut o contabilitate fictiva, au făcut sa dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea; e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit in mod fictiv pasivul acesteia; f) au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, in scopul întârzierii încetării de plăți; g) în luna precedenta încetării plăților, au plătit sau au dispus să se plătească cu preferință unui creditor, în dauna celorlalți creditori.
Răspunderea întemeiată pe dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 este o răspundere delictuală specială a cărei antrenare presupune dovedirea îndeplinirii condițiilor referitoare la săvârșirea uneia dintre faptele ilicite prevăzute de dispozițiile textului legal susmenționat, a prejudiciului constând în starea de insolvență și nerecuperarea de către creditori a creanțelor în cadrul procedurii insolvenței și a legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicita și prejudiciu.
Față de documentele depuse în scop probator de lichidatorul judiciar (f.41-
43) instanța a reținut că potrivit balanței sintetice la data de_ luna anterioară deschiderii procedurii falimentului societatea nu deține active imobilizate sau circulante, în urma amortizării declasării bunului reprezentat de un chioșc termopan.
Instanța a reținut că nu au fost dovedite săvârșirea de către pârâte a faptelor prev. de art.138 lit. "a";, pretențiile reclamantei întemeindu-se pe acte financiar contabile anterioare celor avute în vedere de lichidator în analiza activității debitoarei și stabilirea cauzelor care au dus la insolvența acesteia.
În ceea ce privește faptele prev. de lit "d"; ale aceluiași text, instanța a reținut că în cauză nu au fost aduse probe din care rezultă că pârâtele au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau că nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea, astfel încât acțiunea reclamantei este neîntemeiată și sub acest aspect și a fost respinsă ca atare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs D. G. a F. P. a județului S. solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, in sensul admiterii cererii de angajarea răspunderii administratorului debitoarei S. AND T. SRL, respectiv P. E.
.
În motivele de recurs se arată că prin Sentința Civila nr. 2313/_, instanța de fond a dispus respingerea ca nefondata a cererii de atragere a răspunderii administratorului statutar P. E. .
Consideră criticabilă hotărârea instanței de fond având în vedere faptul că instanța a luat în considerare în pronunțarea hotărârii atacate concluziile
lichidatorului, fara ca acestea sa fie dovedite cu documente contabile, si fara ca acesta sa poată combate motivele cererii de atrgere a răspunderii administratorilor formulata de către creditorul DS .
Instanța de fond ignorând temeiul legal si fara a interpreta strict prevederile legale incidente cauzei, si temeiul de drept in baza căruia a formulat cererea de atragere a răspunderii administratorilor, a constatat
"Fata de documentele depuse in scop probator de lichidatorul judiciar (f.41-43) instanța retine ca potrivit balanței sintetice ia data de_ luna anterioara deschiderii procedurii falimentului societatea nu deține active imobilizate sau circulante, in urma amortizării bunului reprezentat de un chiosc termopan";.
In acest context arată faptul ca instanța de fond în mod superficial a concluzionat astfel, deoarece, simpla afirmație "că bunul a fost amortizat "nu înseamnă ca bunul a fost casat chiar amortizat bunul acesta are o valoare economica pe piață, iar procedura de amortizare se dovedește cu fîsa mijlocului fix cu nr. de evidenta din registru de inventariere, sî note contabile in care se înregistrează amortizarea.
Contrar celor reținute de instanța de fond " nu au fost dovedite săvârșirea de către parate a faptelor prev. De art.138, lit.A", considera ca parata se face vinovata de nepredarea bunurilor, conform batantei de verificare depusa de societate la data de_ rezulta ca debitoarea deține bunuri ( sold debitor cont 213" Instalații tehnice, mijloace de transport, animale) in valoare de 17.000 lei.
Din Deconturile de TVA depuse de societate pentru perioada ianuarie 2012- decembrie 2012 reiese faptul ca agentul economic nu a efectuat livrări de bunuri/ prestări servicii sau achiziții de bunuri/ prestări de servicii.
In Raportul Final întocmite de lichidatorul judiciar, nu se face referire la bunurile deținute de societate.
Nepunerea la dispoziția administratorului judiciar de către administratorul statutar a bunurilor deținute de societate conform evidentei contabile, înstrăinarea totala sau parțiala a acestora, sau neconducerea evidentei contabile conform prevederilor legale pot fi elemente de atragere a răspunderii administratorilor conform art.138 din legea nr. 85/2006.
Exista o contradicte intre cele menționate de lichidator si scriptele ( balanța si deconturile TVA) înstrăinarea totala sau parțiala a mărfurilor existente in sold la, precum si neconducerea evidentei contabile conform prevederilor legale sunt elemente de angajarea răspunderii persoanelor vinovate.
Apreciază existenta unor fapte imputabile administratorului și a existenței raportului de cauzalitate între faptele administratorului respectiv.
Reiterează si in fata instanței de recurs, faptul ca natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, patrimonială, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii. încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat -cuprins în actul constitutiv - atrage răspunderea contractuală a administratorului, iar încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului. Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă șl prejudiciu și respectiv culpa personală a celui față de care se antrenează răspunderea.
Menționează că prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, def nită de art. 3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Simpla
constatare a stării de Insolvență constituie o condiție suficientă pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și Implicit prejudiciul acestora.
Referitor la raportul de cauzalitate, dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 impun condiția ca fapta membrilor organelor de supraveghere și conducere ori fapta oricărei alte persoane să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insplvență, prejudiciind astfel societatea șl indirect creditorii săi.
Vinovăția poate îmbrăca forma culpei sau a intenției și trebuie să fi existat ta data săvârșirii faptei. Simpla reprezentare a faptului că prin săvârșirea unei,; fapte, din cele enumerate la art. 138 se prejudiciază societatea și creditorii, prin producerea sau numai condiționarea stării de insolvență este suficientă pentru antrenarea răspunderii. în măsura în care culpa îmbracă forma Intenției, unele din faptele enumerate constituie de altfel infracțiuni. Din modul în care administratorii debitoarei si-au îndeplinit obligațiile, rezultă că aceștia au acționat în detrimentul debitoarei.
Astfel persoanele care au ținut o contabilitate fictivă sau au făcut să dispară unele documente contabile sau, dimpotrivă, nu au ținut o cantabilitate în conformitate cu legea, pot fi obligate la plata pasivului debitoarei. înregistrarea corectă în contabilitate a operațiunilor efectuate reprezintă pentru creditori o garanție că operațiunile au fost legale, că acestea pot fi verificate și că aceștia își pot recupera creanțele din bunul înregistrat în contabilitate.
Menționează faptul că potrivit dispozițiilor Legii nr; 31/1990 privind societățile comerciale, administratorii statutari au obligații de administrare, conducere și reprezentare a societății, de a gestiona societatea pentru realizarea obiectului de activitate în condițiile și în limitele legii și actului constitutiv.
Declanșarea demersului judiciar având ca finalitate antrenarea răspunderii membrilor organelor de conducere - administratori, directori, cenzori și orice altă persoana - care au contribuit la ajungerea debitorului în insolventa impune existența unei proceduri în baza Legii nr.85/2006.
Răspunderea administratorilor față de societate se circumscrie sferei răspunderii contractuale determinată de limitele mandatului conferit acestora, mandat care include și obligațiile legale instituite în Legea nr. 31/1990, iar răspunderea administratorilor față de terți apare ca fiind întotdeauna o răspundere extracontractuală, o răspundere delictuală, așadar, faptele descrise mai sus se circumscriu în sfera dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Recurenta mai arată că obligația și răspunderea administratorilor sunt structurate pe doi piloni, unul care are drept temei prevederile ari. 7 teza întâi din Legea societăților comerciale respectiv obligațiile și răspunderea circumscrisă mandatului și cel de-al doilea pilon, constituit de dispozițiile legale, întemeiat pe prevederile art. 72 teza a doua din același act normativ, care constituie în fapt o dispoziție de trimitere la dreptul societăților comerciale.
Răspunderea este fundamentată pe culpa, însă, în ipoteza răspunderii pentru neîndeplinirea obligațiilor ce decurg din funcție, elementul subiectiv este pnezumat întrucât este vorba despre obligațiile de rezultat. Legiuitorul a Instituit cerința cauzării ajungerii debitorului în insolventa fapt care relevă voința legiuitorului de a da valoare cauzală și acelor fapte care, deși nu au determinat direct starea de insolventa, au contribuit la producerea ei.lnstituirea acestui tip
de răspundere specială agravată a membrilor organelor de conducere - administratori, directori, cenzori și de orice altă persoană - care au contribuit la ajungerea debitorului în insolventa a urmărit identificarea unei alternative subsidiare, la îndemâna creditorilor, pentru satisfacerea masei credale.
Arată că legiuitorul a creat în mod expres această formă de răspundere pentru repararea prejudiciului cauzat creditorilor societății de către membrii
organelor de conducere ale persoanei juridice, care prin activitatea lor neloială au condus societatea în stare de insolventa și ca o consecință a acestei stări patimontale s-a produs o reducere în valoarea reală a creanțelor pe care o aveau creditorii față de societate.
Intimata A. T. S. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat ca nefondat și menținerea în întregime a sentinței recurate ca temeinică și legală.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate și având în vedere prevederile art.304, 3041din vechiul C.pr.civ., Curtea constată următoarele
:
Creditorul-recurent D. G. a F. P. S. a solicitat angajarea răspunderii personale a administratorului statutar al debitorului întemeiat pe prevederile art.138 alin.1 lit.a "au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane"; și lit.d "au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea";.
Ca unică probă în susținerea cererii introductive, creditorul face referire la bilanțul contabil din data de_ depus de către societatea debitoare la Administrația Financiară.
Raportat la starea de fapt și coroborat cu documentele contabile puse la dispoziția procedurii de către administratorul statutar, recursul declarat este nefondat pentru următoarele motive:
Potrivit datelor ultimului bilanț contabil încheiat la data de_, societatea a avut înregistrate active după cum urmează: imobilizări corporale în valoare de 11.806 lei reprezentate de un chioșc din termopan. Acest bun, care a avut inițial valoarea de 17.000 lei, a fost amortizat și casat ulterior (f.43 dos.fond). După cum se poate observa din balanța aferentă lunii iunie 2009, societatea datorează asociatului unic suma de 17.809 lei, incluzându-se aici contravaloarea chioșcului din termopan achiziționat din sursele proprii ale asociatului unic, prin creditarea societății la data achiziționării.
Pe de altă parte, debitoarea, prin administratorul său statutar s-a prezentat la lichidatorul judiciar, aducând contabilitatea la zi prin depunerea declarațiilor fiscale la organele în drept și punând la dispoziția procedurii documentele solicitate.
Este adevărat că scopul dispozițiilor art.138 din Legea nr.85/2006 este acela de a pune la îndemâna creditorilor o procedură specială prin care să-și poată acoperi creanțele de la persoanele vinovate de ajungerea societății în stare de insolvență, însă susținerile creditorului recurent D. G. a F. P.
S. privitoare la instituirea unor prezumții de culpă și de cauzalitate între fapt și prejudiciu, nu pot fi reținute în prezenta cauză.
Chiar dacă acest creditor a suferit un prejudiciu a cărui existență certă este stabilită urmare a intrării în insolvență, nu s-a putut concluziona că există olegătură de cauzalitate între încetarea de plăți și existența acestei creanțe, iar imposibilitatea creditoarei de a-și recupera creanța nu constituie o premisă suficientă care să determine instanța să oblige în mod automat fostul administrator statutar la plata acestei creanțe.
Aceasta deoarece prevederile art.138 din Legea nr.85/2006 impun în mod obligatoriu și implicit cerința culpei membrilor organelor de conducere ale societății comerciale ajunsă în încetare de plăți, aspect ce rezultă și din natura juridică a acestei forme de răspundere - o răspundere civilă delictuală specială, legiuitorul folosind în textul legii expresia "au cauzat"; starea de insolvență și nu pe aceea de "au contribuit"; la ajungerea în insolvență cum se afirmă fără temei de către recurentă.
Pentru toate aceste considerente, Curtea constată că soluția instanței de fond este legală și temeinică, fiind dată cu aplicarea corectă la dispozițiilor art.138 alin.1 lit.a și d din Legea nr.85/2006, așa încât în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 din vechiul Cod de procedură civilă raportat la art.8 din Legea nr.85/2006, recursul declarat este nefondat, urmând a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de D. G. a F. P. S. împotriva sentinței civile nr.2313 din_ pronunțată în dosarul nr._ /a1 al Tribunalului S. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 1 octombrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | ||||
D. | P. C. | I. | A. | -I. | A. M. N. |
red.C.I./A.C.
2 ex. - _
jud.fond.L. M.
| ← Sentința civilă nr. 3290/2013. Răspundere organe de... | Sentința civilă nr. 181/2013. Răspundere organe de conducere.... → |
|---|
