Sentința civilă nr. 1625/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C. DOSAR NR._ /a2
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ NR.1625/2013
Ședința publică din data de 4 iunie 2013 Instanța este constituită din: JUDECĂTOR SINDIC - D. M. D. GREFIER - A. VLAIC
Pe rol fiind soluționarea cererii de antrenare a răspunderii personale formulate de J. I., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC E. S. în contradictoriu cu pârâtul C. S., în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta lichidatorului judiciar al debitoarei, d-na practician în insolvență Nuna Corina și reprezentanta pârâtului, d-na avocat P. Anca Laura.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că la data de 3 iunie 2013, s-a înregistrat la dosar, din partea lichidatorului judiciar, precizare la cererea de chemare în judecată, înscris care se comunică și reprezentantei pârâtului.
Reprezentanta lichidatorului judiciar arată că susține acțiunea precizată pentru suma de 2. ,43 lei și nu are alte cereri în probațiune.
Reprezentanta pârâtului depune la dosar chitanța reprezentând dovada de achitare a creanței Municipiului C. -
N., în cuantum de 812 lei, adresa emisă de către Banca Transilvania, prin care se arată că înțelege să renunțe la calitatea de creditor în procedura insolvenței debitoarei SC E. S. și un extras de conturi din data de_, pentru a face dovada luării unui credit de către pârât, în vederea achiziționării autoturismului.
Judecătorul sindic pune în vedere reprezentantei pârâtului să indice, raportat la temeiurile de drept invocate prin cererea de chemare în judecată, relevanța înscrisurilor depuse.
Reprezentanta pârâtului arată că nu poate preciza relevanța acestor înscrisuri, raportat la temeiurile de drept ale acțiunii. Precizează că dorește să dovedească faptul că bunurile societății n-au fost folosite în interes personal de către pârât.
Reprezentanta lichidatorului judiciar arată că susține acțiunea precizată în sensul obligării pârâtului la plata pasivului debitoarei în cuantum de 208.103,43 lei. Arată că, chiar dacă pârâtul ar fi creditat societatea, conform extrasului de cont din anul 2007, pe parcursul derulării activității societății acesta și-a retras creditarea, conform balanței contabile aferente anului 2009.
Reprezentanta pârâtului solicită amânarea cauzei pentru ca pârâtul să efectueze demersuri în vederea readucerii în patrimoniul societății a autoturismului, prin răscumpărarea acestuia de la actualul proprietar, pentru a nu i se mai putea imputa faptul că s-a folosit de acest bun.
Reprezentanta lichidatorului judiciar lasă la aprecierea instanței.
Judecătorul sindic, în urma deliberării, respinge ca nefondată cererea de amânare formulată de către reprezentanta pârâtului.
Reprezentantele părților în cauză arată că nu au alte cereri în probațiune, împrejurare față de care, judecătorul sindic acordă cuvântul pe fond.
Reprezentanta lichidatorului judiciar solicită admiterea acțiunii precizate și obligarea pârâtului la plata pasivului debitoarei în cuantum de 208.103,43 lei, pentru motivele arătate în scris.
Reprezentanta pârâtului solicită respingerea cererii. Arată că nu i se poate imputa pârâtului că a ținut o contabilitate fictivă, având în vedere că s-au depus actele financiare ale societății și nu s-au identificat neregularități. Totodată, arată că încă de la începutul deschiderii procedurii pârâtul a efectuat plăți și a achitat o mare parte din pasivul debitoarei, iar pentru a putea fi atrasă răspunderea personală trebuie să existe o fraudă majoră în defavoarea societății și însușirea unor mari sume de bani.
Judecătorul sindic reține cauza în pronunțare.
JUDECĂTORUL SINDIC,
Prin cererea de angajare a răspunderii înregistrată sub nr. de mai sus, la data de 4 septembrie 2012, lichidatorul judiciar S.P. J. I. a solicitat obligarea pârâtului C. S., în calitate de administrator statutar, la plata întregului pasiv al debitoarei SC E. S. în cuantum de 232.716,33 lei, în temeiul art.138 alin.1 lit. a și d din Legea nr.85/2006.
În motivarea cererii, lichidatorul judiciar a arătat că prin Sentința comercială nr. 1799/_, pronunțată de către Tribunalul Comercial Cluj în prezenta cauză, s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței în formă generală
împotriva debitoarei SC E. S., iar prin incheierea comercială nr. 4.803/_, s-a dispus intrarea debitoarei în faliment, în procedură simplificată.
In exercitarea atributiilor care revin administratorului judiciar s-a procedat la notificarea debitoarei atat la sediul declarat cat si la resedinta administratorului statutar caruia i s-a adus la cunostinta faptul ca impotriva societatii pe care o reprezinta s-a declansat procedura insolventei in forma generala motiv pentru care are obligatia de a pune la dispozitia administratorului judiciar actele prevazute in art. 28 al legii, in conditiile prevazute in art. 35 al aceluiasi act normativ.
In cuprinsul notificarii s/a invederat ca fapta de a nu pune la dispozitia administratorului judiciar actele solicitate constituie infractiune si se pedepsete cu inchisoare sau cu amenda.
Pe de alta parte, in vederea identificarii unor eventuale bunuri ale debitoarei, a fost intocmita o adresa catre mun. C. N. - Direcția taxe si impozite locale, careia i s-a solicitat sa comunice daca societatea debitoare figureaza in evidentele fiscale ale institutiilor cu bunuri impozabile. La aceasta adresa s-au comunicat raspunsuri din care rezulta ca societatea debitoare figureaza in evidentele institutiei cu un autoturism marca Alfa Romeo, nr. de identificare ZAR93900007003192, nr. de inmatriculare_ .
Ca urmare a faptului ca lichidatorului judiciar i-au fost puse la dispozitie o parte din actele contabile solicitate, s-a procedat la analizarea acestora, in vederea intocmirii raportului cu privire la cauzele si imprejurarile care au determinat intrarea societatii in incetare de plati, în cuprinsul căruia s-a arătat că starea de insovlență se datorează dificultatilor generate de aparitia si manifestarea crizei economice la nivelul activitatilor de confectii produse textile; contractarii de resurse financiare din surse externe, in vederea sustinerii activitatii curente; deficitului semnificativ la nivel de disponibil banesc, urmare neincasarii sumelor cuvenite de la clienti; acumularii de datorii semnificative fata de partenerii de afaceri ca principal efect al dezechilibrului financiar instalat; evolutiei veniturilor intr-un ritm inferior celui aferent evolutiei cheltuielilor, determinind acumularea de pierderi de catre societate in primele 2 exercitii financiare supuse analizei, urmind sistarea activitatii acesteia; ponderii insemnate ale cheltuielilor financiare nascute in urma incheierii contractelor de leasing financiar si creditelor bancare contractate; principalilor indicatori economico-financiari ai debitoarei prezinta o evolutie nefavorabila pe intreaga perioada supusa analizei, atit la nivel de lichiditate, cit si din perspectiva solvabilitatii si a gradului de indatorare.
Tot din analiza documentelor contabile puse la dispozitie a reiesit ca in exercitiul financiar 2010, valoarea imobilizarilor corporale se injumatateste urmare a valorificarii unui autoturism maica Alfa Romeo catre unul dintre asociatii debitoarei, dl. C. S., la pretul de vinzare de 18.000 lei + TVA, cheltuiala aferenta scoaterii din evidenta fiind de 18.080,25 lei, iar valoarea amortizata de 30.000 lei.
In opinia lichidatorului judiciar, aceasta tranzactie era susceptibila de anulare deoarece bunul la care s-a facut referire anterior face obiectul procesului verbal de sechestru pentru bunuri mobile nr. 31071 incheiat la data de_ instituit de catre Administratia Finantelor Publice a mun. C. N., pe de o parte, iar pe de alta parte lichidatorul judiciar nu cunoaste daca suma de bani aferenta acestei tranzactii a fost incasata sau nu de catre debitoare.
Desi in repetate randuri, administratorul judiciar i-a solicitat administratorului special punerea la dispozitie a tuturor documentelor referitoare la acest transfer, respectiv fisa contului "231"; aferenta anilor_ ; fisa cont
"213.03"; aferenta anilor_ ; copia facturii fiscale prin care s-a instrainat autoturismul Alfa Romeo, precum si copia ordinului de plata din care reiese achitarea contravalorii acestuia, acesta nu a inteles sa puna la dispozitia lichidatorului judiciar actele solicitate.
In ce priveste bunurile, care potrivit evidentei contabile, la data deschiderii procedurii se regaseau in patrimoniul debitoarei, si anume materiale de natura obiectelor de inventar in valoare de 2.075,73 lei și marfuri in valoare de 27.506,82 lei, lichidatorul judiciar a solicitat, de asemenea, punerea la dispozitie in vederea inventarierii, evaluarii si valorificarii lor, dar nu s-a procedat nici la predarea acestora.
De altfel, aceste aspecte au fost retinute de lichidatorul judiciar in cadrul raportului cu privire la cauzele si imprejurarile care au determinat ajungerea societatii in stare de insolventa, in conditiile in care cu privire la incidenta in cauza a dispozitiilor cuprinse in art. 138 alin. 1 lit. a-g al legii 85/2006, privind insolventa comerciala, s-a indicat ca in cazul in care nu vor fi puse la dispozitie documentele justificative necesare formularii unei cereri de anulare in temeiul art. 79, 80 din Legea insolventei, cu privire la bunul constand in autoturism marca Alaf Romeo cu nr. de inmatriculare_ si nr. de identificare ZAR93900007003192, se va proceda la inaintarea unei cereri de antrenare a raspunderii patrimoniale conform art. 138 din legea 85/2006, fata de persoanele raspunzatoare.
In ce priveste pasivul societatii debitoare, acesta este evidentiat in tabelul definitiv de creanțe, cuantumul acestuia fiind 232.716,33 lei.
In conformitate cu prevederile cuprinse in art. 138 alin. 1 lit. a, d al legii 85/2006, privind insolventa comerciala, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul societății ajunsă în încetare de plăți să fie suportată de membrii organelor de conducere, care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte: au folosit bunurile persoanei juridice în interesul propriu sau cel al unei alte persoane și au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Avand în vedere toate aceste aspecte invederate pe larg, lichidatorul judiciar consideră că în prezenta speță sunt incidente dispozițiile cuprinse în art. 138 alin. 1 lit. a, d al Legii 85/2006, privind insolventa comerciala, fiind întrunite cumulativ cele patru condiții, respectiv faptele au fost săvârșite de o persoana care a avut calitatea de membru al organelor de conducere, în sensul că pârâtul C. S. a avut calitatea de administrator statutar potrivit datelor
existente la ORC; faptele care au fost săvârșite să fie expres prevăzute de lege - în prezenta speță fiind vorba de fapte prevăzute în art. 138 alin. 1 lit. a, d al legii 85/2006, privind insolvența comercială. În aceste condiții, lipsa documentelor contabile, nepredarea acestora și neținerea contabilității în conformitate cu dispozițiile legale atestă încălcarea dispozițiilor cuprinse în art. 138 al legii, în condițiile în care corecta ținere a registrelor contabile este o obligație stabilită în sarcina administratorilor societății de Legea 31/1990, care în art. 73 stabilește că administratorii sunt solidari răspunzători față de societate pentru corecta lor ținere, iar art. 10 din Legea 82/1991, legea contabilității, stabilește că răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului. De altfel neținerea contabilității în mod corect, face imposibilă sesizarea dificultăților financiare pe care societatea le întâmpină, precum și a apariției stării de insolvență.
Neținerea contabilității în conformitate cu legea denaturează rezultatele economico-financiare ale debitoarei și nu respectă cel puțin unul dintre principiile de bază ale Legii Contabilității, respectiv imaginea fidelă a patrimoniului, adică a activului și pasivului debitoarei. În cazul încălcării obligației de a ține evidența contabilă conform cu legea, există o prezumție de culpă, deoarece neținerea evidenței contabile conduce în mod inevitabil la necunoașterea modului de administrare a patrimoniului, a existenței bunurilor din acest patrimoniu și a operațiunilor efectuate de aceștia cu bunurile societății și cu fondurile acesteia.
Înregistrarea corectă în contabilitate a operațiunilor efectuate (ținerea contabilității) reprezintă pentru creditori o garanție că operațiunile au fost legale, că ele pot fi verificate și că își vor putea recupera creanțele din bunurile înregistrate în contabilitate.
In ce priveste bunurile societatii, asa cum s-a invederat acestea nu au fost predate administratorului/lichidatorului judiciar, si nici nu au fost prezentate documente justificative referitoare la modul in care aceste bunuri au fost folosite, respectiv in interes personal sau in cel al unei alte societati, sau au fost folosite in interesul societatii debitoare. Raportat la aceste aspecte, lichidatorul judiciar considera ca in prezenta cauza exista prezumtia ca bunurile societatii au fost folosite in interes personal al administratorului statutar, C. S. .
Prin săvârșirea acestei fapte s-a cauzat un prejudiciu, prejudiciu al cărui cuantum este de 232.716,33 lei, iar între faptele săvârșite și ajungerea societății în încetare de plăți există un raport de cauzalitate.
Având în vedere cele ce preced, precum si faptul ca administratorul statutar nu a dat lămuriri despre bunuri și nici nu le-a prezentat, spre a fi inventariate, lichidatorul judiciar considera că sunt incidente prev. art. 138 al. 1, lit. a) si
d) din Legea nr. 85/2006, coroborat cu prevederile art. 998 Cod Civil, între faptele administratorului statutar al debitoarei și ajungerea în stare de insolvență, există rapoarte de cauzalitate.
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea cererii de angajare a răspunderii formulate de lichidatorul judiciar până la concurența sumei de 233.716,33 lei.
În susținerea poziției procesuale pârâtul a arătat că în cuprinsul raportului asupra cauzelor și împrejurărilor care au determinat insolvența debitoarei lichidatorul judiciar a ajuns la concluzia că starea de insolvență a societății a fost cauzată de condiții economice care nu au de a face cu persoana pârâtului sau cu modul de administrare al debitoarei, astfel că în speță nu sunt aplicabile prev. art.138 alin.1 lit.a,d din Legea nr.85/2006.
Mai mult, pârâtul a arătat că de la deschiderea procedurii împotriva debitoarei a încercat să achite sumele datorate creditorilor înscriși în tabelul creanțelor, astfel că la momentul depunerii întâmpinării totalul creanțelor nu mai corespunde cu suma înscrisă în tabelul consolidat al creanțelor anexat cererii de angajare a răspunderii patrimoniale.
Cu privire la materialele de natura obiectelor de inventar în valoare de 2.075,73 lei precum și la mărfurile în valoare de 27.506,82 lei, pârâtul a arătat că acestea pot fi inventariate în termen de o săptămână la domiciliul acestuia din F., str.F. nr.148, ap.18, jud.C. .
Referitor la plățile față de creditori, pârâtul a arătat că nu a intrat în posesia unei situații exacte a debitelor restante, având în vedere că nu are calitatea să solicite o astfel de evidență, doar instanța de judecată sau lichidatorul judiciar având această calitate.
Prin scriptul depus la dosar la data de_ (f.73-74) lichidatorul judiciar a arătat că ulterior formulării cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale la sediul acestuia s-a prezentat unul dintre asociații debitoarei, care a procedat la predarea unor documente contabile, așa cum reiese din procesele-verbale încheiate cu acea ocazie. Cu aceeași ocazie, s-a procedat și la predarea și inventarierea stocului de marfă care la data deschiderii procedurii insolvenței și ulterior la data deschiderii procedurii falimentului se aflau în patrimoniul debitoarei.
Raportat la faptul că bunurile debitoarei au fost predate, lichidatorul judiciar a arătat că acestea urmează să fie evaluate, iar ulterior încuviințării regulamentului de valorificare, vor fi valorificate în conformitate cu hotărârea adoptată de adunarea generală a creditorilor.
Prin scriptul depus la dosar la data de 20 februarie 2013 (f.87-89), lichidatorul judiciar a arătat că a procedat la inventarierea bunurilor debitoarei și evaluarea acestora de către un evaluator. Ulterior, a fost convocată adunarea generală a creditorilor debitoarei pentru data de_ având pe ordinea de zi desemnarea comitetului creditorilor, prezentarea raportului de evaluare, aprobarea modalității de valorificare a bunurilor mobile prin negociere directă în conformitate cu regulamentul de vânzare, încuviințarea onorariului lichidatorului judiciar constând în 500 lei + TVA/lună începând cu data deschiderii procedurii generale a insolvenței și până la finalizarea alimentului în forma generală.
Raportat la modalitatea în care creditorii au înțeles să-și exercite dreptul de vot, cu o proporție de 86,58% din creanțele prezente creditorii au aprobat comitetul creditorilor compus din D.G.F.P. C. - președinte, Municipiul C. -N. și B.R.D. - G.S.G. - membrii, onorariul lichidatorului judiciar în cuantum de 500 lei + TVA/lună de la data deschiderii procedurii generale de insolvență și până la finalizarea procedurii de faliment, s-a luat act de raportul de evaluare și s-a aprobat modalitatea de valorificare a bunurilor mobile prin negociere directă.
Având în vedere aceste aspecte învederate, lichidatorul judiciar a demarat procedura de valorificare a bunurilor care se regăsesc în patrimoniul societății, condiții în care întinderea pasivului care se solicită a fi acoperit de administratorul statutar prin cererea de antrenare a răspunderii formulate nu poate fi încă stabilit.
În ceea ce privește documentele contabile ale debitoarei care au fost predare lichidatorului judiciar, acestea au fost analizate, însă ele nu furnizează date suplimentare față de cele care au fost prezentate.
Prin scriptul depus la dosar la data de 3 iunie 2013 lichidatorul judiciar a arătat că în urma demersurilor de valorificare a bunurilor debitoarei efectuate s-a reușit valorificarea tuturor bunurilor societății, prețul obținut fiind de
8.261 lei inclusiv TVA. Această sumă a făcut obiectul raportului asupra fondurilor obținute din lichidare întocmit în conformitate cu disp art.122 din Legea nr.85/2006, precum și a unui plan de distribuire întocmit în conformitate cu disp. art.123 alin.1, prin care s-au propus distribuiri doar în vederea acoperirii cheltuielilor de lichidare.
În aceste condiții, în urma valorificărilor realizate în cadrul procedurii nu s-a reușit acoperirea cel puțin parțială a pasivului debitoarei înregistrat în tabelul definitiv consolidat al creanțelor.
În ceea ce privește plățile pe care administratorul statutar al debitoarei le-a efectuat în numele și pe seama acesteia, după data deschiderii procedurii, lichidatorul judiciar a arătat că nu le contestă, astfel că solicită admiterea cererii și obligarea pârâtului la plata pasivului debitoarei în sumă de 208.915,43 lei, în temeiul prev. art.138 alin.1 lit.a și d din Legea nr.85/2006.
Analizând cererea judecătorul sindic o va admite în temeiul art.138 lit.a, d din Legea nr.85/2006 și în baza considerentelor expuse în continuare.
La data deschiderii procedurii se regaseau bunuri in patrimoniul debitoarei, respectiv materiale de natura obiectelor de inventar in valoare de 2.075,73 lei și marfuri in valoare de 27.506,82 lei, care, doar ulterior promovarii acestei cereri de chemare in judecata,au fost predate de catre parat. Astfel, s-a reușit valorificarea tuturor bunurilor societății, prețul obținut fiind de 8.261 lei inclusiv TVA si s-a reușit acoperirea parțială a pasivului debitoarei.
Unele plati s-au facut si de catre parat pentru debitoare, plati care nu sunt contestate si de care lichidatorul judiciar a tinut cont cand a precizat pasivul pentru care solicita admiterea cererii de chemare in judecata, astfel ca este lipsita de relevanta afirmatia paratului, in sensul ca totalul masei credale nu mai corespunde cu suma înscrisă în tabelul consolidat al creanțelor.
De asemenea, judecatorul sindic va inlatura ca nefondata afirmatia paratului care sustine ca in raportul de cauze s- ar fi indicat doar cauze obiective ale ajungerii in stare de insolventa, aparare care este contrazisa de aceea ca prin acel raport s-a mentionat expres ca in ce priveste incidenta art. 138, ca in cazul in care nu vor fi puse la dispozitie documentele justificative necesare formularii unei cereri de anulare a transferului autoturismului marca Alaf Romeo, se va proceda la inaintarea unei cereri de antrenare a raspunderii patrimoniale .
Se retine ca, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridică, ajuns în stare de insolventa, sa fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice alta persoana care a cauzat starea de insolventa a debitorului, prin una dintre următoarele faptele expres enumerate de art.138 din Legea nr.85/2006, printre care și aceea constând în aceea că a folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane (lit.a) și a ținut o contabilitate fictiva, au făcut sa dispara unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea (lit.d).
Temeiul juridic al cererii formulate de lichidatorul judiciar se fundamentează pe dispozițiile legale anterior
citate.
Responsabilitatea civilă a administratorilor este o responsabilitate subsidiară și indiferent dacă este individuală
sau solidară, este una integrală atât pentru damnun emergens cât și pentru lucrum cessans.
Sfera persoanelor chemate să răspundă patrimonial pentru falimentul societății când activele sociale sunt insuficiente este circumscrisă categoriei administratorilor în funcțiune la data încetării plăților, directorilor tehnici executivi, când se comportă ca și când ar fi administratori propriu-ziși, iar când consiliul de administrație este organizat ca un consiliu de supraveghere răspunderea revine administratorilor operativi.
Obligația subzistă dacă situația care a dus la insuficiența activului a luat naștere în timpul exercitării mandatelor.
În speță, administrator statutar al debitoarei este pârâtul C. S. care în calitate de administrator avea obligația de a gestiona cu atenție patrimoniul și activitatea societății, iar încălcarea culpabilă a acestei obligații a determinat prejudicierea creditorilor și atrage răspunderea acestora.
Dintre actele contabile ale debitoarei, doar o parte au fost predate. Din analiza documentelor contabile puse la dispozitie a reiesit ca in exercitiul financiar 2010, valoarea imobilizarilor corporale se injumatateste urmare a valorificarii unui autoturism maica Alfa Romeo catre unul dintre asociatii debitoarei, dl. C. S., la pretul de vinzare de 18.000 lei + TVA, cheltuiala aferenta scoaterii din evidenta fiind de 18.080,25 lei, iar valoarea amortizata de 30.000
lei. Nici in prezent lichidatorul judiciar nu cunoaste daca suma de bani aferenta acestei tranzactii a fost incasata sau nu de catre debitoare, nefiindu-i puse la dispozitie toate documente referitoare la acest transfer, respectiv: fisa contului
"231"; aferenta anilor_ ; fisa cont "213.03"; aferenta anilor_ ; copia facturii fiscale prin care s-a instrainat autoturismul Alfa Romeo, precum si copia ordinului de plata din care reiese achitarea contravalorii acestuia .
Judecatorul sindic apreciaza ca, faptul că suma de bani care reprezinta pretul autoturismului, nu a fost justificata ca fiind incasata efectiv de catre debitoare, cu documente primare, nici nu s-a predat lichidatorului judiciar, dă naștere prezumției că administratorul statutar a folosit-o în interesul sau propriu sau în al unei alte persoane.
Astfel, judecatorul sindic apreciază că fapta pârâtului poate fi încadrată în prev. art.138 lit.a din Legea nr.85/2006, respectiv că aceasta a folosit în interes personal bunuri ale debitoarei, retinand relevant sub aspectul relatiei de cauzalitate cu ajungerea in stare de insolventa, aceea ca valoarea imobilizarilor corporale s-ae injumatatit ca urmare a valorificarii autoturismului maica Alfa Rome.
De asemenea, în sarcina pârâtului a fost invocată de către lichidatorul judiciar săvârșirea unor fapte reglementate de art.138 lit.d din Legea nr.85/2006, respectiv ținerea unei contabilități fictive sau ținerea contabilității cu nerespectarea dispozițiilor legale în materie ori dispariția unor documente contabile produsă de administratorul statutar.
Judecătorul sindic apreciază că în sarcina pârâtului poate fi reținută fapta de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea, în condițiile în care acesta nu i-a predat lichidatorului judiciar toate documentele contabile primare astfel cum sunt ele prevăzute în art.28 alin.1 din Legea nr.85/2006.
Judecătorul sindic apreciază că pârâtului îi revenea în calitate de administrator statutar obligația de a duce la îndeplinire contractul de mandat ce i-a fost încredințat în conformitate cu dispozițiile legale în materie, administratorul fiind direct răspunzător de modul în care este ținută evidența contabilă, obligațiile sale reieșind cu claritate din disp. art.73 alin.1 lit.c și alin.2 ale Legii nr.31/1990, precum și din disp. art.11 alin.4 din Legea nr.31/1990 republicată.
Astfel, administratorii sunt solidari răspunzători pentru societate, pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, acțiunea în răspundere împotriva administratorilor aparținând și creditorilor societății care o vor putea exercita numai în caz de deschidere a procedurii reglementată de legea insolvenței.
Totodată, conform prev. art. 10 alin.1 din Legea nr.82/1991 republicată, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului, care are obligația gestionării societății respective.
În condițiile în care evidența contabilă nu a fost ținută sau nu a fost ținută în conformitate cu legea există o prezumție de culpă, întrucât corecta ținere a registrelor contabile este o obligație stabilită în sarcina administratorilor societății de Legea nr.31/1990, care în art.73 lit.c stabilește că administratorii sunt solidari răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, iar art.11 din Legea nr.82/1991 a contabilității republicată prevede că răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului.
Neținerea contabilității în mod corect nu face posibilă sesizarea dificultăților cu care se confruntă societatea și face insesizabilă starea de insolvență care poate să apară la un moment dat, aspecte care ar fi înlăturate în condițiile unei contabilități ținute corect care ar permite administratorilor să ia măsurile necesare pentru preîntâmpinarea unor astfel de situații.
În condițiile neținerii contabilității în conformitate cu legea se prezumă existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs care constă în pasivul înregistrat în tabelul creditorilor. Raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu se prezumă atâta timp cât există încetarea de plăți și una din faptele enumerate de art.138 din Legea nr.85/2006, prezumția având un caracter juris et de jure nefiind posibil a fi răsturnată prin proba contrară.
Faptul că administratorul statutar nu a depus la dosar toate actele contabile primare solicitate de lichidatorul judiciar, creează prezumția că pârâtul nu și-a îndeplinit obligațiile de ținere a contabilității conform legii.
Așa fiind, judecătorul sindic apreciază că în sarcina pârâtului poate fi reținută săvârșirea faptei reglementate de art.138 lit.d din Legea nr.85/2006, respectiv neținerea contabilității în conformitate cu dispozițiile legale în materie, faptă care a condus la producerea stării de insolvență a debitoarei.
Faptele pârâtului prin care acesta a contribuit la aducerea societății în stare de încetare de plăți și la insuficiența activului se circumscriu prevederilor art.138 lit.a și d din Legea nr. 85/2006.
Considerentele de fapt expuse conduc indubitabil la concluzia că pârâtul în calitatea sa de administrator statutar, prin modul de gestionare a patrimoniului societății a contribuit nemijlocit la crearea prejudiciului ce constă în insuficiența activului patrimoniului debitoarei falite, ceea ce de altfel nici nu se contestă.
Pentru aceste motive și fundamentat pe dispozițiile legale anterior arătate, cererea formulată și precizată de către lichidatorul judiciar va fi apreciată drept întemeiată, urmând a fi admisă.
În baza prev. art.138 lit.a, d din Legea nr.85/2006, pârâtul va fi obligat să plătească suma de 208.103,43 lei reprezentând o parte de pasiv al debitoarei SC E. S., ramasa nerecuperata .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E :
Admite cererea formulată și precizată de către lichidatorul judiciar S.P. J. I. împotriva pârâtului C. S.
, domiciliat în F., str.F. nr.148, ap.18, jud.C. și în consecință:
Obligă pârâtul C. S. să plătească suma de 208.103,43 lei reprezentând pasivul nerecuperat al debitoarei SC E. S., aflată în faliment în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C. .
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 4 iunie 2013.
JUDECĂTOR SINDIC, GREFIER,
D. M. D. A. VLAIC
Red.DMD/MM 4 ex./2014
| ← Sentința civilă nr. 7066/2013. Răspundere organe de... | Încheierea civilă nr. 1251/2013. Răspundere organe de... → |
|---|
