Decizia civilă nr. 9947/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR._ /a1
DECI ZI A CI VI LĂ NR. 9947/2013
Ședința publică din data de 21 Octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. M. C. JUDECĂTOR: M. S. JUDECĂTOR: A. M. ION
G. :M. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurentul M. M., împotriva sentinței civile nr. 3939 din_, pronunțate în dosarul nr._ /a1 al T. ui Maramureș în contradictoriu cu intimata SC N. O. S. PRIN LICHIDATOR J.
C. &C. C. A. DE P. IN I., având ca obiect angajarea răspunderii conform art. 138 din Legea 85/2006.
La apelul nominal făcut în cauză la se prezintă av. P. A. pentru recurent, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că prezenta cauză se află la primul termen de judecată, pentru care procedura de citare este legal îndeplinită. Recursul promovat este timbrat cu taxă judiciară de timbru de 60 lei (f.7).
La data de_, recurentul a transmis la dosar adresă prin care a comunicat timbru judiciar de 0,15 lei, iar la data de_, intimata SC N. O.
S. a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția nelegalei timbrări și a tardivității recursului, iar pe fond, respingerea recursului ca nefondat.
Curtea, în exercitarea prerogativelor instituite prin dispozițiile art. 1591alin. 4 C.pr.civ., coroborat cu dispozițiile art. 8, alin. 1 din Legea nr. 85/2006 și art. 3, pct. 3, C.pr.civ., constată este competentă general, material și teritorial în soluționarea prezentului recurs.
La întrebarea instanței, reprezentantul recurentului arată că a studiat dosarul de dimineață și nu dorește comunicarea unui exemplar din întâmpinare.
Curtea pune în discuție excepțiile nelegalei timbrări și a tardivității invocate de către intimată prin întâmpinare.
Reprezentantul recurentului arată că a depus la dosar timbru judiciar de 0,15 lei prin urmare excepția nelegalei timbrări este rămasă fără obiect. Cu privire la excepția tardivității menționează că nu știe la ce s-a raportat intimata invocând această excepție, dar precizează că recursul a fost transmis instanței prin poștă. Solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a studia întâmpinarea și a-și exprima poziția față de excepția tardivității invocată.
Curtea urmează a lăsa cauza la a doua strigare pentru a da posibilitate reprezentantului recurentului de a studia întâmpinarea depusă la dosar de către intimată.
La apelul nominal făcut la a doua strigare a cauzei se prezintă reprezentantul recurentului, av. P. A., lipsă fiind intimata.
Reprezentantul recurentului arată că în urma lecturării întâmpinării apreciază că nu există o motivare a intimatei pentru excepția tardivității, aceasta fiind o simplă solicitare și nu o excepție invocată. Întâmpinarea este structurata pe părți, iar instanța este investită prin petit in soluționarea cererilor și excepțiilor. Susține că de fapt această excepție nu a fost invocată, întrucât nu apare ca un petit al întâmpinării.
Curtea pune în discuție excepțiile nelegalei timbrări și a tardivității invocate de către intimată prin întâmpinare.
Reprezentantul recurentului reiterează faptul că a fost achitată taxa de timbru și timbru judiciar aferente recursului. Cu privire la excepția tardivității, solicită respingerea acesteia, recursul fiind declarat in termenul legal prevăzut de lege de 7 zile, ultima zi fiind_, o zi de sâmbătă, termen care in aceste condiții se prelungește pana la prima zi lucrătoare, respectiv_, dată la care a fost expediat prin postă recursul declarat, așa cum rezultă și de pe plicul existent la dosar.
Curtea, după deliberare, respinge excepția nelegalei timbrări, taxa de timbru și timbru judiciar aferente recursului declarat fiind achitate in condițiile art. 19 din Legea 146/1997, instanță fiind astfel legal învestită în soluționarea cauzei sub acest aspect.
Față de excepția tardivității, raportat la disp. Art. 8 din Legea 85/2006, in aplicarea prevederilor art. 104 C.pr.civ., Curtea constată recursul ca fiind declarat in termenul legal prevăzut de lege in raport de înscrisurile existente la dosar, motiv pentru care respinge excepția invocată.
Reprezentantul recurentului solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, depune la dosar un proces verbal de predare primire prin care recurentul M. M. a predat intimatului F. N. administrarea societății și învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat in cauză.
Curtea, în urma deliberării, apreciază cauza în stare de judecată, nemaifiind de formulat alte solicitări, motiv pentru care declară închisă faza probatorie, deschise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantului recurentului cu privire la recursul formulat în cauză.
Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea in parte a sentinței recurate și pe cale de consecință respingerea cererii de antrenare a răspunderii recurentului M. M. ca netemeinică și nefondată, fără cheltuieli de judecată. Sentința recurată relevă faptul că în administrarea societății au existat două persoane, respectiv inițial a avut această calitate recurentul M. M., iar ulterior intimatul F. N. . Motivarea în drept a sentinței atacate are la bază art. 138, alin. 1, lit. d și e din Legea 85/2006. Litera d se referă la atragerea răspunderii administratorului care a ținut o contabilitate fictivă. Din procesul verbal de predare primire depus la dosar în cursul acestei ședințe de judecată rezultă că predarea actelor contabile a fost făcută de către recurent numitului F. N. . Astfel, instanța de fond nu putea reține în culpa recurentului nepredarea actelor contabile atât timp cât acestea nu existau fiind predate intimatului F. R. . De asemenea, atașat acelui proces verbal există și o hotărâre prin care s-a predat administrarea faptică și legală a societății în favoarea lui F. R., motiv pentru care antrenarea răspunderii în solidar a celor doi nu poate fi făcută.
Instanța reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.3039 din_ pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._ a fost admisă acțiunea promovată și precizată de lichidatorul judiciar C. & C. - C. A. de P. în I. în contradictoriu cu pârâtul F. N. și pârâtul M. M. .
Au fost obligați pârâții să suporte cu averea proprie pasivul societății insolvente SC "N. O. "; S., până la concurența sumei de 519.869,97 lei.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin sentința civilă nr. 1168 din_, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr._, s-a dispus deschiderea procedurii generale de insolvență, iar prin sentința civilă nr. 2675/_ pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr._, s-a dispus deschiderea procedurii simplificate de faliment împotriva debitoarei SC N.
O. S. și a fost numit lichidator judiciar.
În dosarul de faliment s-au înregistrat declarații de creanță în sumă de 519.869,97 lei, conform tabelului definitiv actualizat cuprinzând creanțele împotriva averii debitorului.
Potrivit înscrisurilor aflate la filele 7-9 din dosar, până la data de_ societatea a fost administrată de către pârâtul M. M., iar de la acea dată de către pârâtul F. N. .
În urma demersurilor întreprinse de lichidatorul judiciar, administratorul statutar al societății insolvente nu a pus la dispoziția acestuia toate actele cerute de art. 28 alin. 1 din Legea 85/2006 și nici nu i-a predat bunurile ce au fost identificate scriptic (f.44-51).
Cei doi pârâți, citați la două termene de judecată cu mențiunea "personal la interogatoriu"; nu s-au prezentat în instanță pentru a formula apărări, mai mult, instanța a constatat că reprezentantul pârâtului M. M. nu a depus dovada reprezentării în tot cursul judecății.
Neîntocmirea și nedepunerea actelor contabile creează prezumția relativă a neținerii contabilității în conformitate cu dispozițiile legale în materie, fapt ce angajează răspunderea administratorului statutar potrivit dispozițiilor art. 138 lit.
"d"; din Legea 85/2006.
Ținerea unei contabilități fictive, dispariția unor acte contabile sau neținerea unei evidențe contabile în conformitate cu legea nu reprezintă, în principiu, activități direct producătoare de prejudicii, însă ele pot favoriza starea de insolvență prin ascunderea unor active sau părți din acestea, prin plata cu întârziere a unor creanțe ceea ce a generat dobânzi sau penalități.
De asemenea, partea din activ sustrasă urmăririi creditorilor creează prejudicii persoanei juridice și creditorilor săi.
Pentru considerentele sus menționate, în baza art. 138, alin. 1, lit. d și e din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței, cererea promovată și precizată ulterior de lichidatorul judiciar a fost admisă potrivit dispozitivului.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul M. M. prin care a solicitat admiterea recursului
, modificarea sentinței civile recurate și pe cale de consecință respingerea în parte a cererii de angajare a răspunderii organelor de conducere promovată de S.C. N. O. S. în faliment prin lichidator judiciar C.
&C. - cabinete asociate de P. în insolvență, în sensul respingerii antrenării răsăunderii pârâtului M. M. ca netemeinică și nefondată.
În motivare se arată că pârâtul a fost administrator al debitoarei falite până la data de_ dată de la care acest atribut a fost preluat de celălalt pârât respectiv
F. N. .
Descărcarea de gestiune a pârâtului M. s-a concretizat prin încheierea procesului verbal de predare primire din data de_ act prin care aceta a predat toate actele contabile și juridice ale societății împreună cu ștampila acesteia.
De la data încheierii actului menționat toate atributele de administrare au fost preluate de pârâtul F. care a preluat întreaga contabilitate a societății în totalitatea ei precum și toate actele cu caracter juridic.
Analizând recursul formulat Curtea reține următoarele:
Reclamantul C. & C. - C. A. de P. în I. - lichidator al debitoarei SC N. O. S., prin acțiunea înregistrată a solicitat ca prin hotărârea pronunțată să se dispună obligarea pârâților F. N. și M. M., de a suporta cu averea proprie pasivul societății insolvente, până la concurența sumei de 519.869,97 lei.
În motivarea acțiunii se arată că prin sentința civilă nr. 1168 din_, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr._, s-a dispus deschiderea procedurii generale de insolvență, iar prin sentința civilă nr. 2675/_ pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr._, s-a dispus deschiderea procedurii simplificate de faliment împotriva debitoarei SC N. O. S.
.
Se susține că lichidatorul judiciar a notificat debitorul și administratorul statutar să-i predea toată evidența contabilă și toate bunurile societății.
Se arată că deși notificarea a fost comunicată cu confirmare de primire, administratorul statutar al debitoarei nu s-a conformat solicitărilor lichidatorului.
Din informațiile obținute, administratorul judiciar a constatat că până la data de_ societatea a fost administrată de către pârâtul M. M., iar de la acea dată de către pârâtul F. N. .
Potrivit ultimului bilanț contabil al debitoarei pe anul 2009, activul total al SC
N. O. S. era constituit din: active imobilizate-166.918 lei, active circulante în valoare de 250.522 lei, stocuri în valoare de 57.214 lei, casa și conturi la bănci în valoare de 193.308 lei, datorii în valoare de 269.872 lei.
R
ăspunderea administratorilor față de societate se circumscrie sferei răspunderii contractuale determinata de limitele mandatului conferit acestora, mandat care include și obligațiile legale instituite în Legea nr. 31/1990, iar răspunderea administratorilor față de terți apare că fiind întotdeauna o răspundere extracontractuală, o răspundere delictuală, așadar, acesta fiind și contextul în care judecătorul sindic a circumscris faptele sferei dispozițiilor art 138 din Legea nr 85/2006.
Obligația și răspunderea administratorilor sunt structurate pe doi piloni, unul care are drept temei prevederile art. 7, teza întâi, din Legea societăților comerciale respectiv obligațiile și răspunderea circumscrisă mandatului și cel de-al doilea pilon, constituit de dispozițiile legale, întemeiat pe prevederile art. 72, teza a doua, Legea nr 31/1990 care constituie, în fapt, o dispoziție de trimitere la dreptul societăților comerciale.
Răspunderea este fundamentată pe culpă, însă, în ipoteza răspunderii pentru neîndeplinirea obligațiilor ce decurg din funcție, elementul subiectiv este
prezumat, întrucât este vorba despre obligațiile de rezultat, în timp ce regimul răspunderii pentru actele de gestiune propriu-zise presupune dovedirea culpei administratorului.
Legiuitorul a instituit doar cerința contribuției la ajungerea debitorului în insolvență fapt care relevă voința legiuitorului de a da valoare cauzală și acelor fapte care, deși nu au determinat direct starea de insolvență, au contribuit la producerea ei.
Aserțiunile recurentei vizând omisiunea judecătorului sindic de analiză a documentelor prezentate în probațiune și a apărărilor formulate nu sunt reale, analiza punctuală a condițiilor necesare pentru antrenarea răspunderii dovedind contrariul .
Contrar celor susținute de recurentul M. M. potrivit cărora predat la data de_ documentele contabile, judecătorul sindic a reținut în mod corect că ținerea unei contabilități fictive, dispariția unor acte contabile sau neținerea unei evidențe contabile în conformitate cu legea nu reprezintă, în principiu, activități direct producătoare de prejudicii, însă ele pot favoriza starea de insolvență prin ascunderea unor active sau părți din acestea, prin plata cu întârziere a unor creanțe ceea ce a generat dobânzi sau penalități.
Forța probantă a înscrisurilor prezentate a fost raportată la caracterul acestora la împrejurarea că aceste documente contabile nu au dată certă, au fost predate parțial administratorului judiciar astfel că în mod corect s-a apreciat că nu sunt de natură a înlătura statuările din acțiunea introductivă la care prima instanță a achiesat. .
Instituirea acestui tip de răspundere specială agravată a membrilor organelor de conducere care au contribuit la ajungerea debitorului în insolvență a urmărit identificarea unei alternative subsidiare, la îndemâna creditorilor, pentru satisfacerea masei credale.
Legiuitorul a creat în mod expres această formă de răspundere pentru repararea prejudiciului cauzat creditorilor societății de către membrii organelor de conducere ale persoanei juridice, care prin activitatea lor neloială au adus societatea în stare de insolvență și că o consecință a acestei stări patrimoniale s-a produs o reducere în valoarea reală a creanțelor pe care o aveau creditorii față de societate.
Sensul dispozitiei legale, potrivit căreia judecatorul sindic poate dispune că o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere în ipoteza săvârșirii faptelor enumerate limitativ, trebuie coroborat cu dispozitiile art. 2 din Legea insolvenței, care statuează că scopul legii este instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență.
Determinarea cuantumului prejudiciului trebuie să se realizeze în conditii identice celor dintr-o acțiune în răspundere civilă, prin administrarea tuturor probelor de natură a conduce la aflarea acestor limite iar în speță probatoriul administrat a confirmat cuantumul, prejudiciul fiind în raport de cauzalitate demonstrat cu fapta.
Raportul de cauzalitate se verifică în concret și nu pot fi reținute susținerile recurentei că starea de insolvență nu a fost determinată de lipsa stocurilor,atâta timp cât s-a demonstrat existența unui raport de cauzalitate suficient de caracterizat între fapta reținută și starea de insolvență cauzată.
În ceea ce privește faptele prevăzute la art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006, lichidatorul judiciar a arătat că debitoarea nu și-a îndeplinit obligațiile privind întocmirea și depunerea bilanțurilor în conformitate cu legislația în vigoare.
Curtea reține ca fiind corecte aserțiunile administratorului judiciar potrivit cărora datoriile debitoarei provin din anii anteriori, iar judecătorul sindic a reținut în mod corect că faptele cauzatoare de prejudiciu sunt contemporane cu calitatea pârâtului recurent de administrator al societății debitoare, respectiv anterioare datei de_, calitate pe care de fapt și-a păstrat-o.
Lipsa documentelor contabile și imposibilitatea contactării actualului asociat si administrator, celălalt pârât, confirmă că s-a ținut o contabilitate fictivă, ceea ce duce la sancționarea persoanelor răspunzătoare conform art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr.85/2006.
Curtea va achiesa la statuările judecătorului sindic că acest fapt atestă că legăturile dintre fostul asociat și societate au încetat doar scriptic, în temeiul unui act încheiat cu scopul relevării unei stări de fapt alterate, deși acesta a rămas administrator de fapt.
Neconcordanțele dintre documentele publice și cele ale societății relevă că societatea a desfășurat activități comerciale fără a ține o evidență contabilă în conformitate cu legea, încercând să ascundă atât veniturile realizate, cât și natura acestora precum și activele înregistrate.
Raportul de cauzalitate este prezent în ipoteza în care există fapta generatoare, care a constituit condiția necesară ,adică fapta în lipsa căreia dauna nu s-ar fi produs .
Complexitatea vieții unei societăți comerciale implică succesiunea și împletirea unor fapte și împrejurări între care trebuie decelat care pot îndeplini condiția de a fi considerate cauza insolvenței.
Determinarea raportului cauzal specific implică identificarea acelor fapte care fie au declanșat punerea în mișcare a acestor cauze, fie că au favorizat desfășurarea lor nestingherită ,fie nu au împiedicat această desfășurare ,deși intervenția ar fi fost posibilă și eficientă împiedecând apariția consecințelor nedorite, între care insolvența debitoarei care a fost și cauza prejudiciului creditorilor .
Raportul cauzal nu trebuie să fie întotdeauna unul direct putând fi și unul mediat în sensul că fapta imputată a permis unor factori exteriori să acționeze și să producă prejudiciul.
Practica a reținut în mod constant premisa coexistenței dintre cauză și condiții ,cuprinzând în raportul de cauzalitate nu numai faptele ce constituie cauza necesară,dar și condițiile cauzale,adică faptele care au mediat acțiunea cauzală .
Trebuie reținut că în cazul raportului de cauzalitate ne aflăm în prezența a două fapte cunoscute și a unui mecanism logic de corelare a celor două fapte, care nu este cunoscut și care trebuie identificat și probat.
Susținerile recurentului că fapta ilicită nu există nu au acoperire, fapta invocată îndeplinind întocmai elementele constitutive ale prevederilor art 138 ali1lit e, nefiind justificat cu documente modul de folosire a acestor active patrimoniale și care nu au fost predate lichidatorului judiciar astfel că în mod corect s-a apreciat că aceste bunuri au fost ascunse prezumția fiind una corect stabilită contrar celor afirmate de recurent, nefiind simple afirmații .
Curtea apreciază că în sarcina pârâților poate fi reținută săvârșirea faptelor reglementate de art.138 lit. d și e din Legea nr.85/2006, neținerea contabilității în conformitate cu dispozițiile legale în materie precum și respectiv a deturnat sau au
ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au marit in mod fictiv pasivul acesteia, fapte care au condus la producerea stării de insolvență a debitoarei.
Considerentele enunțate au demonstrat că recursul promovat este nefondat și în consecință în temeiul art. 312 C. pr. civ., Curtea va respinge recursul declarat de pârâtul M. M. împotriva sentinței civile nr.3039 din_ pronunțate in dosarul nr._ al T. ui Maramureș pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de M. din_ pronunțate in dosarul nr. _ | M. | împotriva sentinței civile nr. 3039 al T. ui Maramureș pe care o | |
menține in întregime. | |||
Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din _ | . | ||
A. | PREȘEDINTE M. C. M. SA | M. | JUDECĂTORI ION |
G.
M. N.
Red.A.M.C./S.M.D.
2 ex./_
| ← Decizia civilă nr. 2427/2013. Răspundere organe de conducere.... | Sentința civilă nr. 1750/2013. Răspundere organe de... → |
|---|
