Sentința civilă nr. 1750/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
DOSAR NR._ /a1
ROMÂNIA TRIBUNALUL SPECIALIZAT C.
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ nr. 1750/2013
Ședința publică din data de 17 iunie 2013 Instanța este constituită din:
JUDECĂTOR SINDIC: D. H. GREFIER: N. N.
Pe rol fiind soluționarea cererii de antrenare a răspunderii formulate de către reclamantul H & B I. S., în calitate de lichidator judiciar al S.C. S. ȘI F. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul G. I., în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 85/2006.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul lichidatorului judiciar desemnat să administreze procedura debitoarei S.C. S. ȘI F. S.R.L., H & B I. S., d-na practician în insolvență Bica Rosana, lipsind pârâtul G. I. .
Procedura de citare nu este legal îndeplinită față de pârâtul G. I., pe dovada de îndeplinire a procedurii de citare este făcută mențiune de către agentul procedural "destinatar mutat de la adresă și noul proprietar nu permite afișarea";, însă este legal îndeplinită prin publicarea citației în Buletinul procedurilor de insolvență, prin afișare la ușa instanței și prin afișarea citației într-un ziar de largă răspândire, România Liberă din data de_ .
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța verificându-și, din oficiu, competența, în temeiul dispozițiilor art. 6 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 coroborat cu art. 1591C.proc.civ., constată că este competent general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
De asemenea, se constată că a fost înregistrată la dosar, în data de 14 iunie 2013, din partea lichidatorului judiciar, dovada citării pârâtului G. I. printr-un ziar de largă răspândire, România Liberă din data de_ .
Nemaifiind cereri de formulat, instanța acordă reprezentantei lichidatorului judiciar cuvântul în susținerea cererii.
Reprezentanta lichidatorului judiciar solicită admiterea cererii, întemeiată pe dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. a și d din Legea nr. 85/2006 și obligarea pârâtului G.
I. la achitarea sumei de 57.482 lei. Instanța reține cauza în pronunțare.
JUDECĂTORUL SINDIC
,
Deliberând, reține că, prin cererea înregistrată la data de 26 martie 2013 lichidatorul judiciar H & B I. S. desemnat în procedura privind pe debitoarea SC
S. ȘI F. S. a solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâtul G. I., prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat pârâtul la plata sumei de 57.482 lei reprezentând pasivul debitoarei.
În motivarea cererii lichidatorul judiciar a arătat că pentru a intra în posesia documentelor societății, prin adresa nr. 2513/_, a procedat la notificarea privind predarea actelor prevăzute la art.28 din Legea 85/2006 a administratorului statutar al societății.
Notificarea nr. 2513/_ comunicată administratorului statutar, la adresa de domiciliu din C. -N., str. N., nr. 10, Jud. C. a fost returnata cu mențiunea "destinatar mutat";.
Administratorul statutar s-a deplasat si la sediul debitoarei unde găsind pe dna G. Margareta, mama administratorului statutar, i-a înmânat acesteia notificarea privind predarea actelor debitoarei, aceasta angajându-se a lua legătura du administratorul statutar.
Prin adresa nr. 11101/_ Direcția Judeteana de Evidență C. a confirmat adresa de domiciliu a d-lui G. I., ca fiind C. -N., str. N., nr. 10, Jud. C. .
Pe baza bilanțului prescurtat la_ și a actelor aflate la dosarul cauzei s-a procedat la întocmirea raportului asupra cauzelor și împrejurărilor care au condus societatea la starea de insolvență.
Raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au condus societatea la starea de insolvență a fost comunicat dlui G. I. împreună cu notificarea nr. 81/_ la domiciliul acestuia, astfel cum figurează înregistrat în evidențele D.J.E.P. C. .
Corespondența a fost returnată cu mențiunea "mutat de la adresă";.
La data de_, societatea debitoare avea înregistrate stocuri în valoare de 11.931 lei, conform bilanțului prescurtat, creanțe în cuantum de 77.717 lei și disponibilități bănești în cuantum de 30.281 lei.
În vederea predării documentelor contabile ulterioare anului 2011, respectiv a stocurilor, a documentelor justificative necesare pentru efectuarea demersurilor de recuperare a creanțelor și a disponibilităților bănești, lichidatorul judiciar a notificat administratorul statutar prin adresa nr. 81/_ .
Lichidatorului judiciar nu i-au fost puse însă la dispoziție documentele și informațiile solicitate prin notificarea nr. 81/_ .
Lipsa bunurilor menționate creează prezumția folosirii acestora în folosul propriu al administratorului statutari sau a altor persoane, faptă care se încadrează în prev. art.138 alin.1 lit. a) din Legea nr.85/2006.
Lichidatorul judiciar apreciază că sunt îndeplinite condițiile generale pentru antrenarea răspunderii administratorului statutar, respectiv: existența unui prejudiciu; existența unei fapte ilicite; existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; existența vinovăției.
Cât privește incidența art. 138 al. 1 lit. a) din legea 85/2006, prejudiciul a fost stabilit raportat la valoarea înregistrată în contabilitate a bunurilor și disponibilităților bănești nepredate și a creanțelor pentru care nu au fost prezentate documente justificative în vederea efectuării demersurilor de recuperare a creanțelor.
Totodată în lipsa unei evidențe contabile ulterior anului 2011 există prezumția că aceasta nu a mai fost ținută, motiv pentru care în cauză sunt incidente și dispozițiile art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
Conform art.11 din Legea nr.82/1991 răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității societății revine administratorului statutar.
Conform art.73 alin.1 lit.e din legea contabilității, administratorii sunt răspunzători față de societate pentru stricta îndeplinire a îndatoririlor pe care legea, actul constitutiv le impun.
Astfel cum s-a subliniat în literatura de specialitate, îndeplinirea îndatoririlor pe care legea si actul constitutiv le impun este o cerință de maximă generalitate care impune administratorului statutar obligația de a da dovadă de diligență, loialitate, transparență, prudență si judecată independentă în îndeplinirea tuturor îndatoririlor care îi revin.
Totodată, în lipsa unei evidențe contabile ulterior anului 2011, lichidatorul judiciar nu poate identifica situația reală a patrimoniului debitoarei si nu poate lua măsuri cu privire la valorificarea eventualelor bunuri și recuperarea creanțelor debitoarei, pentru obținerea de surse bănesti în scopul plății creditorilor care au formulat cereri de admitere a creanțelor deținute împotriva averii debitoarei
Considerentele de fapt expuse conduc la concluzia că pârâtul în calitatea lui de administrator statutar, prin modul de gestionare a patrimoniului societății, a contribuit nemijlocit la crearea prejudiciului ce constă în insuficiența activului patrimoniului debitoarei falite.
Pârâtul deși legal citat nu s-a prezentat în instanță și nu a depus întâmpinare la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, judecătorul sindic reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4326/_ pronunțată de judecătorul sindic în cadrul dosarului nr._ s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței
debitoarei S.C. S. SI F. S.R.L. la solicitarea creditoarei DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C. .
Astfel, la momentul deschiderii procedurii insolvenței debitoarei, calitatea de administrator statutar al societății S. SI F. S. a deținut-o pârâtul G. I., care a fost și unicul asociat al debitoarei.
Potrivit art. 138 alin. 1 lit. a și d din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței în cazul în care …sunt identificate persoane cărora le -ar f i impu tab ilă
ap ar iț ia s tăr ii de insolvență a debitoarei…, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană car e a c auzat s tarea de insolvență a deb itorului, prin fapta de
(a) a folosi bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane, respectiv (d) prin fapta de a ține o contabilitate fictivă sau de a face să dispară unele documente contabile ori prin aceea de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea
.
Angajarea răspunderii civile delictuale implică potrivit art. 998 din vechiul Cod civil, aplicabil potrivit art. 223 din Legea nr. 71/2011, întrunirea cumulativă a patru condiții: săvârșirea unei fapte ilicite dintre cele enumerate de art. 138 alin. 1, fapta ilicită să fi cauzat insolvența societății debitoare în tot sau în parte, existența vinovăției autorului faptei ilicite pentru apariția stării de insolvență a debitoarei, existența unui prejudiciu, precum și legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și existența prejudiciului.
Se constată că pârâtul a fost legal notificat în vederea predării actelor contabile prevăzute de art. 28 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, însă nu și-a îndeplinit obligația prevăzută de dispozițiile art. 35 din Legea nr. 85/2006, potrivit căruia în termen de 10 zile de la deschiderea procedurii debitorul este obligat să depună la dosarul cauzei actele și informațiile prevăzute la art. 28 alin. 1.
Revenind la procedura specială a antrenării răspunderii civile delictuale în temeiul art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic reține că s-a făcut dovada existenței faptei ilicite constând în neținerea contabilității în conformitate cu legea de către pârâtul G. I., în calitate de administrator al societății S. SI F. S.R.L., faptă care rezultă din evidențele ORC C., respectiv mențiunea nedepunerii bilanțului aferent anilor 2008-2010, faptă asimilată neținerii contabilității în conformitate cu legea.
Judecătorul sindic apreciază că pârâtului îi revenea, în calitate de administrator statutar, obligația de a duce la îndeplinire contractul de mandat ce i-a fost încredințat, fiind direct răspunzător de modul în care este ținută evidența contabilă, potrivit art.73 alin.1 lit.c și alin.2 ale Legii nr.31/1990, precum și din disp. art.11 alin.4 din Legea nr.31/1990 republicată. Totodată, conform prev. art. 10 alin.1 din Legea nr.82/1991 republicată, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului, care are obligația gestionării societății respective.
Însă, între fapta de a nu ține contabilitatea și ajungerea societății debitoare în stare de insolvență nu se poate reține o legătură de cauzalitate de către instanță pentru că, pe de o parte legea nu asimilează unei asemenea fapte prezumția ajungerii în stare de insolvență, iar pe de altă parte textul legal este explicit - în măsura identificării persoanei care să fi cauzat starea de insolvență.
Prezumția este definită de vechiul cod civil ca fiind ˝consecințele ce legea sau magistratul trage din un fapt cunoscut la un fapt necunoscut˝.
Nefiind instituită o prezumție legală, judecătorul sindic reține că prezumțiile simple sunt acele concluzii logice pe care judecătorul le poate trage de la un fapt cunoscut la un fapt necunoscut, fiind necesar ca între faptul vecin pe care se sprijină prezumția și faptul principal să existe o conexitate, o legătură strânsă. În plus, concluzia logică pe care magistratul o trage de la un fapt cunoscut, în speță, existența unei fapte ilicite și atât, la faptul necunoscut, al ajungerii debitoarei în stare de insolvență ar trebui să fie aplicabilă tuturor spețelor identice ulterioare și anterioare.
Or, din modul în care este redactat art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 rezultă fără dubiu că simpla existență a faptelor ilicite enumerate la lit. a-g nu atrag de plano răspunderea civilă delictuală, ci trebuie dovedită cauzarea stării de insolvență de către acea persoană.
Pe de altă parte, din faptul vecin și conex al neținerii contabilității societății debitoare nu se poate trage automat concluzia că acea societate nu poate decât să ajungă în stare de insolvență, întrucât în practică există suficiente contraexemple, fiind de notorietate situația acelor societăți care, datorită nedepunerii actelor contabile, respectiv neținerii contabilității în conformitate cu legea sunt dizolvate de drept, ajungând în stare de lichidare, iar ulterior sunt radiate, fără a se deschide procedura insolvenței față de acestea.
Ca urmare, este indubitabil că o asemenea prezumție simplă nu este aplicabilă situațiilor de acest gen, în care se invocă exclusiv neținerea contabilității de către societatea debitoare și se solicită a se aplica prezumția ajungerii societății în stare de insolvență.
În plus, este puțin probabil ca societatea să nu fi avut propria evidență a datoriilor și creanțelor pe care le are de plătit/încasat cât timp în tabelul definitiv de creanțe figurează un singur creditor, ceea ce nu echivalează, desigur, cu ținerea contabilității, dar nici nu conduce automat la concluzia inexistenței unei evidențe a creanțelor și datoriilor societății și, implicit, a ajungerii în stare de insolvență din această cauză.
Concluzionând, în lipsa unor circumstanțe concrete ale desfășurării activității societății debitoare, judecătorul sindic nu va aplica prezumția simplă a ajungerii societății debitoare în stare de insolvență ca urmare a neținerii contabilității de către pârâtul administrator statutar.
În ceea ce privește fapta ilicită prevăzută de art.138 lit. a - folosirea creditelor sau bunurilor persoanei juridice în folosul său sau al altei persoane, judecătorul sindic reține faptul că, potrivit bilanțului aferent anului 2011 societatea debitoare deținea active circulante de 119.929 lei din care 11.931 de lei stocuri, 77.717 lei creanțe.
În plus, este de menționat că în 2011 societatea a avut o cifră de afaceri de 149.880 de lei și SC S. SI F. S. a înregistrat un profit net de 82.994 de lei, ceea ce presupune că au fost plătite toate datoriile scadente la finalul anului 2011 datorii care se cifrau la 36.735 de lei.
Pe de altă parte, singura creanță înscrisă în tabelul definitiv de creanțe al debitoarei S. SI F. S. aparține creditoarei DGFP C. și este în cuantum de 57.482 de lei.
Creanța DGFP C. este alcătuită din debit principal în cuantum de 44.457 lei și 9678 de lei accesorii, scadente în intervalul iulie 2011-aprilie 2012.
Astfel, este evident că debitul principal și accesoriile scadente în ianuarie 2012 ar fi putut și ar fi trebuit achitat din disponibilitățile aflate la dispoziția debitoarei S. SI F. S., întrucât în lipsa actelor contabile este rezonabil a prezuma că profitul net al societății de 82.994 de lei, obținut după plata tuturor datoriilor exigibile în decembrie 2011, respectiv creanța DGFP C. de 36.735 de lei a rămas la dispoziția unicului asociat și, totodată, administrator al societății care a dispus de acestea în contra interesului societar, acela de a fi achitate datoriile către DGFP C. .
Totodată, obținerea unui profit implică în mod logic prezumția achitării tuturor datoriilor scadente la finalul acelui exercițiu financiar, indicatorii financiari depuși la dosar fiind elocvenți sub aspectul existenței disponibilităților financiare pentru plata datoriilor societare.
Dacă pârâtul, în calitate de administrator statutar, deși a dispus de mijloacele financiare necesare, nu a achitat datoriile societare față de bugetul statului este rezonabil a prezuma în sarcina sa săvârșirea faptei ilicite de a fi folosit în interesul propriu sau în interesul altor persoane bunurile societății, respectiv profitul de 82.994 de lei. În plus, prin neplata datoriilor către bugetul de stat, pârâtul a cauzat în continuare prejudicii societății debitoare și în mod direct creditorului bugetar, prin calcularea accesoriilor aferente intervalului ianuarie 2012 - noiembrie 2012, astfel
cum rezultă din titlurile executorii anexate cererii de creanță formulate în dosarul de insolvență.
Fapta ilicită a fost săvârșită cu vinovăție de pârât și a determinat potrivit art. 138 alin. 1 în mod direct și nemijlocit starea de insolvență a societății debitoare, care, fiind lipsită de disponibilitățile financiare necesare plății datoriilor curente, disponibilități existente în patrimoniul său, a ajuns în incapacitate de plată.
Prejudiciul, o altă condiție ce trebuie îndeplinită pentru angajarea răspunderii civile delictuale a administratorilor statutari este probat în cauză, respectiv imposibilitatea creditorului bugetar de a-și recupera creanța având în vedere că în averea debitoarei nu sunt bunuri sau alte valori, astfel cum reiese din conținutul raportului asupra cauzelor și împrejurărilor depus în dosarul de insolvență.
Astfel, devin incidente dispozițiile art. 138 lit. a din Legea nr. 85/2006, întrucât între fapta ilicită de a folosi bunurile societății în scop propriu și prejudicierea creditorului societar care nu și-a încasat creanța există o legătură de cauzalitate directă, cu atât mai mult cu cât prin trecerea timpului penalitățile de întârziere au devenit tot mai oneroase, iar legătura de cauzalitate rezultă cu evidență întrucât prin plata datoriilor la termen nu s-ar fi ajuns la acumularea penalităților de întârziere și, implicit, la deschiderea procedurii insolvenței.
Față de considerentele expuse în temeiul art. 998 din vechiul Cod civil raportat la art. 138 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței judecătorul sindic urmează a dispune obligarea pârâtului la suportarea întregului pasiv al societății debitoare S. SI F. S. în cuantum de 57.482 de lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de lichidatorul judiciar H & B I. S. al debitoarei
S. SI F. S. în contradictoriu cu pârâtul G. I. și, în consecință:
Obligă pârâtul la suportarea întregului pasiv al debitoarei S. SI F. S. în cuantum de 57.482 de lei.
Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, azi, 17 iunie 2013.
JUDECĂTOR SINDIC, GREFIER,
D. H. N. N.
Red. DH/tehnored. LU 4 ex/_
| ← Decizia civilă nr. 9947/2013. Răspundere organe de conducere.... | Sentința civilă nr. 4692/2013. Răspundere organe de... → |
|---|
