Încheierea civilă nr. 1361/2013. Contestație. Faliment, procedura insolvenței

Decizii și sentințe comerciale (faliment) - Curtea de Apel Cluj (2013)

ROMÂNIA

TRIBUNALUL SPECIALIZAT C. DOSAR NR._ /a2

Cod operator date cu caracter personal 11553

ÎNCHEIEREA CIVILĂ NR. 1361/2013

Ședința publică din data de 10 mai 2013 Instanța este constituită din:

JUDECĂTOR SINDIC: V. LAURA OROS GREFIER: A. Z.

Pe rol fiind examinarea contestației formulată de către contestatorul C. T. în contradictoriu cu intimatul Ț. A. și cu lichidatorul judiciar al SC Ț. C. S.

, J. S., în carul procedurii insolvenței debitoarei SC Ț. C. S., în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006.

La apelul nominal, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentantul contestatorului, domnul av. C. D. Galu, reprezentantul intimatului, domnul av. Dănuș Șerdean și reprezentanta lichidatorului judiciar desemnat să administreze procedura insolvenței debitoarei SC Ț. C. S., doamna practician în insolvență V. a Todea, lipsind membrii comitetului creditorilor debitoarei.

Procedura de cita nu este legal îndeplinită cu părțile, la dosar neântorcându-se dovada publicării citației emise de către instanță în Buletinul procedurilor de insolvență.

S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentantul contestatorului afirmă că citația emisă de către instanță a fost publicată în Buletinul procedurilor de insolvență, însă la acest moment nu poate face dovada acestor susțineri.

Reprezentanta lichidatorului judiciar solicită instanței lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a întreprinde demersurile care se impun pentru a verifica dacă citația emisă de către instanță a fost publicată în Buletinul procedurilor de insolvență.

Reprezentantul contestatorului și reprezentantul intimatului nu se opun cererii formulate de către reprezentanta lichidatorului judiciar.

Judecătorul sindic, deliberând, încuviințează cererea formulată și dispune lăsarea cauzei la a doua strigare, pentru când pune în vedere lichidatorului judiciar să depună la dosar extras din Buletinul procedurilor de insolvență în cuprinsul căruia a fost publicată citația emisă de către instanță.

La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal se prezintă reprezentantul contestatorului, domnul av. C. D. Galu, reprezentantul intimatului, domnul av. Dănuș Șerdean și reprezentanta lichidatorului judiciar desemnat să administreze procedura insolvenței debitoarei SC Ț. C. S., doamna practician în insolvență V. a Todea, lipsind membrii comitetului creditorilor debitoarei.

Procedura de citare este legal îndeplinită, atât conform Codului de procedură civilă, cât și prin Buletinul procedurilor de insolvență.

S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că la dosar s-a transmis de către serviciul arhivă al acestei instanțe dovada publicării citației emise de către instanță în Buletinul procedurilor de insolvență.

Reprezentantul contestatorului depune la dosar un set de înscrisuri care se comunică și părților prezente în instanță, respectiv dovada publicării raportului de activitate contestat în Buletinul procedurilor de insolvență nr. 5167/_, dovada publicării sentinței comerciale nr. 2916/_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C. în Buletinul procedurilor de insolvență nr. 10.158/_ ,

dovada publicării sentinței civile nr. 3788/C/2012 pronunțată la data de_ în dosarul nr._ /a4 al Tribunalului Specializat C. precum și fișa dosarului nr._ /a4 al Cirții de Apel C. . În ceea ce privește obiectul prezentei contestații îl constituie creanța admisă de către lichidatorul judiciar în ceea ce-l privește pe intimatul Ț. A. și susține că în cadrul dosarului nr._ al Tribunalului Specializat C. în care se derulează procedura insolvenței debitoarei SC Ț. C. S. se regăsește raportul de activitate înregistrat de către practicianul în insolvență, fără a se regăsi însă cele 2 cereri de admitere a creanțelor formulate de către intimatul Ț.

A. la data de 28 ianuarie 2013 și respectiv 4 februarie 2013, deși în cuprinsul raportului despre care a făcut vorbire se face discuție despre aceste 2 creanțe, motiv pentru care, pentru soluționarea prezentei contestații, apreciază că se impune depunerea celor 2 înscrisuri, fie de către lichidatorul judiciar, fie de către intimat. Susține această cerere, având în vedere faptul că în baza acestor scripte practicianul în insolvență a admis solicitarea formulată de către intimatul Ț. A. de înscriere a creanțelor în tabelul creanțelor.

Judecătorul sindic pune în vedere reprezentantului contestatorului să precizeze dacă cererea în probațiune are legătură cu soluționarea excepției tardivității contestației.

Reprezentantul contestatorului susține că cererea în probațiune nu are legătură cu soluționarea excepției tardivității invocate de către intimat și afirmă că va formula concluzii și cu privire la acest aspect. De asemenea depune la dosar un înscris intitulat completare a contestației la cererea de admitere a creanței, câte un exemplar din acest script comunicându-li-se și părților prezente în instanță.

Reprezentantul intimatului Ț. A., în ceea ce privește cererea de completare a motivelor de contestație la cererea de admitere a creanței, solicită prorogarea acestei cereri până după soluționarea excepției de tardivitate invocată prin întâmpinarea depusă la dosar, apreciind că acestea reprezintă aspecte care vizează fondul contestației.

Reprezentanta lichidatorului judiciar învederează instanței că are aceleași concluzii ca și reprezentantul intimatului.

Judecătorul sindic, deliberând, având în vedere concluziile tuturor părților în acest sens și contestatorul fiind de acord că cererea în probațiune nu privește modul de soluționare a excepției tardivității contestației, va da cuvântul întâi asupra excepției tardivității contestației, urmând ca ulterior să se discute, în funcție de modul de soluționare a acestei excepții, eventualele cereri în probațiune și alte excepții.

Reprezentantul intimatului Ț. A. învederează instanței că susține excepția tardivității formulării contestației, afirmând că prezenta contestație a fost promovată cu depășirea termenului de 3 zile prevăzut de art. 21 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, text legal care instituie un moment obiectiv de la care curge termenul de 3 zile, respectiv cel de la data la care a fost înregistrat la dosarul cauzei raportul de activitate cuprinzând măsura contestată, fiind irelevantă din acest punct de vedere data la care acest raport a fost publicat în Buletinul procedurilor de insolvență. Pe de altă parte, arată că în prezentul dosar, în mod particular, contestatorul a luat cunoștință de măsura luată de către lichidatorul judiciar în interiorul termenului de 3 zile prevăzut de lege, deci avea posibilitatea să întreprindă acest demers procedural doar după expirarea termenului menționat deși acesta avea posibilitatea să-și manifesta chiar și sumar intenția de a contestat acest raport fie oral, acest aspect fiind astfel consemnat în încheierea de ședință de la termenul la care a luat cunoștință de această măsură, respectiv 26 martie 2013, fie în scris. În concluzie, susține că prezenta

contestație este tardivă, ea fiind formulată cu depășirea termenului de 3 zile prevăzut de art. 21 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 și solicită instanței admiterea excepției invocate, iar pe cale de consecință respingerea contestației ca tardiv formulată.

Reprezentanta lichidatorului judiciar învederează instanței că are aceleași concluzii ca și reprezentantul intimatului și solicită admiterea excepției invocate, iar pe cale de consecință respingerea contestației ca tardiv formulată.

Reprezentantul contestatorului solicită instanței respingerea excepției tardivității ca fiind neîntemeiată. Învederează instanței că lichidatorul a depus raportul de activitate în dosarul de bază la data de 22 martie 2013, respectiv într-o zi de vineri, iar potrivit regulamentului intern al instanțelor judecătorești documentul trebuie să parcurgă o etapă internă, motiv pentru care susține că în data de 22 martie 2013 partea pe care o reprezintă nu putea lua cunoștință de conținutul raportului despre care face vorbire. Afirmă că potrivit legii insolvenței, termenul începe să curgă din ziua următoare înregistrării raportului contestat, însă arată că ziua următoare a fost o zi de sâmbătă, iar raportul nu a fost publicat în Buletinul procedurilor de insolvență în data de 22 martie 2013 și nici nu a fost comunicat părților pentru ca acestea să posibilitatea să ia cunoștință de cele prezentate în raport. Solicită ca instanța să ia act că, raportul de activitate contestat, fiind depus într-o zi de vineri, sâmbătă și duminică, primele 2 zile pe care intimatul și lichidatorul judiciar le i-au în considerare pentru susținerea excepției de tardivitate, sunt zile nelucrătoare din punct de vedere constituțional, ele fiind stabilite și prin regulamentul de ordine interioară. Față de cele expuse, arată că nu a putut lua cunoștință în cele 2 zile de raportul de activitate întocmit de către practicianul în insolvență, având în vedere faptul că instanțele de judecată nu lucrează sâmbăta și duminica și nici Buletinul procedurilor de insolvență nu lucrează în astfel de zile. Afirmă că probabil raportul contestat a fost transmis către Buletinul procedurilor de insolvență pentru publicare și a fost publicat în data de 25 martie 2013 și nu în data de 22 martie 2013, deci în prima zi lucrătoare după zilele de sâmbătă și duminică și susține că termenul de contestare începe să curgă doar începând cu data de 25 martie 2013 pentru că aceasta este prima zi lucrătoare în care orice parte interesată are posibilitatea să ia cunoștință de conținutul raportului de activitate de la dosar. Față de cele menționate, nu înțelege de ce zilele de sâmbătă și duminică trebuie socotite în interiorul termenului de contestare, având în vedere că părții pe care o reprezintă nu i-a fost comunicat nici un document în cursul zilei de vineri pentru a se putea susține că în mod diligent a lucrat în zilele nelucrătoare de sâmbătă și duminică pentru a se încadra în interiorul termenului de 3 zile, dacă acesta ar începe să curgă sâmbăta. Apreciază că admiterea excepției tardivității contestației ar fi nelegală și neacoperită procedural, ea fiind în măsură să vateme interesele oricărei părți interesate. Învederează instanței că raportul de activitate publicat în Buletinul procedurilor de insolvență conține 2 tipuri de măsuri care sunt reglementate de norme juridice diferite, respectiv raportul de activitate cuprinde măsuri de administrare curentă a procedurii de către lichidatorul judiciar reliefate la punctele 1 și 2 din acest raport, însă la punctul 3 se menționează de fapt ceea ce constituie esența acestui raport și a contestației promovate, respectiv cererea formulată de către intimatul Ț. A. . Afirmă că această cerere nu reprezintă un înscris care să fie calificat ca o măsură curentă în cadrul dosarului în care se derulează procedura insolvenței debitoarei SC Ț. C. S. și care să fie constatată de către lichidatorul judiciar, ci este o cerere de admitere a creanței, ori nu se poate califica cererea de admitere a unei creanțe ca fiind practic o măsură curentă a practicianului în insolvență întrucât ele au un regim juridic distinct. Arată că la momentul formulării contestației, s-a arătat că partea pe care o reprezintă contestă

punctul 3 din raportul de activitate, punct 3 care conține cererea de admitere a creanțelor formulată de către numitul Sferle A. Constantin și cererea de admitere a creanțelor formulată de către intimatul Ț. A. și afirmă că nu se poate califica o cerere de admitere a creanței ca fiind o măsură curentă întrucât aceasta nu este comună lichidatorului judiciar, cererea de admitere a creanței aducând niște modificări structurale și esențiale în procedura insolvenței, respectiv modifică participația fiecărui creditor la masă credală și schimbă acestora drepturile de vot, introducând o modificare fundamentală în ceea ce privește procedura insolvenței. Susține că nu se poate introduce o astfel de chestiune în raportul de activitate și să se aprecieze că această cerere de admitere a creanței este o simplă măsură de administrare a actelor din procedura insolvenței și susține că efectul principal produs de această calificare juridică de care nu se poate abstracție fiind acela că termenul de contestare este acela de 5 zile de la publicare în Buletinul procedurilor de insolvență a raportului de activitate și nu termenul de 3 zile, întrucât acest lucru ar însemna să se schimbe întreaga jurisprudență și doctrină în ceea ce privește specificul unei cereri de admitere a creanței și să se ignore tot ceea ce înseamnă acest lucru, respectiv să se admite că natura sa juridică distinctă de cerere de admitere a unei creanțe este în realitate substituită de tipul de act juridic în care este inclusă. Afirmă că cererea de admitere a creanței nu reprezintă o cerere de continuare a procedurii, respectiv nu este o măsură curentă și nici acte specifice de conservare în cadrul procedurii de insolvență, ci este un act de investire din partea lichidatorului judiciar de către un pretins creditor, iar lichidatorul judiciar, prin soluționarea unei astfel de cereri, deschide oricărei persoane interesate posibilitatea de a formula o contestație care să fie soluționată de către judecătorul sindic. Apreciază că în speță nu s-ar putea susține că sâmbăta începe să curgă termenul de contestare pentru un act care nu a fost comunicat și care nu putea fi vizualizat și, pe de altă parte, afirmă că trebuie avută în vedere o prioritate în ceea ce privește specificul naturii juridice a cererii de admitere a creanțelor, ea fiind o cerere de admitere a creanțelor. Susține această poziție procesuală ci atât mai mult cu cât chiar intimatul califică cererea sa ca fiind o cerere de admitere a creanței, astfel încât nu se poate face distincție nici de acest lucru și nici de cadrul juridic reglementat, în speță fiind vorba despre o contestație promovată în baza art. 21 din Legea nr. 85/2006, iar actul juridic contestat este acela al unui act de admitere a creanței în mod nelegal. Față de cele menționate, apreciază că se impune cu prioritate prezentarea de către intimat a declarației de creanță formulată pentru că, așa cum se afirmă chiar și în cuprinsul raportului de activitate, ea a fost precizată. Cu privire la declarația de creanță formulată de către intimat, afirmă că există anumite lucruri pe care nu le cunoaște întrucât această cerere nu este depusă în cadrul dosarului de bază, deși legea prevede expres că la momentul la care se formulează o declarație de creanță ea trebuie depusă și la dosarul de fond întrucât verificarea legalității unei cereri de admitere a creanței se face cu stabilirea finală a legalității sale de către judecătorul sindic. Depune la dosar note de ședință și solicită respingerea ca neîntemeiată excepția tardivității contestației invocată, arătând că a formulat prezenta contestației în termen, având în vedere faptul că data de 25 martie 2013 a căzut într-o zi de luni, aceasta fiind și data în care raportul contestat a fost publicat în Buletinul procedurilor de insolvență, în data de 26 martie 2013 a avut loc termenul de judecată în dosarul de fond, iar în data de 27 martie 2013 a fost înregistrată prezenta contestație dedusă judecății. Susține că întrucât raportul contestat a fost înregistrat la dosar în data de 22 martie 2013, a fost publicat în data de 25 martie 2013 în Buletinul procedurilor de insolvență, aceasta fiind în fapt prima zi în care a putut lua cunoștință de înscrisul înregistrat la dosar, în data de 26 martie

2013 a avut termen dosarul de fond, iar în data de 27 martie 2013 a fost promovată prezenta contestație, motiv pentru care apreciază că nu se poate vorbi despre o eventuală tardivitate.

Judecătorul sindic, față de susținerile reprezentantului contestatorului potrivit cărora acesta nu a putut lua cunoștință în anumite zile de conținutul actului contestat, pune în vedere acestuia să precizeze dacă înțelege să solicite și repunerea în termen.

Reprezentantul contestatorului înțelege să solicite și repunere în termen față de aspectele invocate, cu precizarea că sâmbăta și duminica nu poate să ia nimeni cunoștință de înscrisurile care nu sunt comunicate, respectiv nu este un act de procedură îndeplinit de către instanțele de judecată, ci este un act emis de către lichidatorul judiciar și înregistrat la dosarul cauzei fără să fie comunicat nici unei părți.

Judecătorul sindic limitează reprezentantului contestatorului concluziile asupra excepției tardivității contestației și asupra cererii de repunere în termen și pune în vedere acestui să achite taxa judiciară de 4 lei și timbru judiciar de 0,3 aferente cererii de repunere în termen.

Reprezentantul contestatorului se obligă ca până la sfârșitul dezbaterilor să facă dovada achitării taxei judiciare în cuantum de 4 lei și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei.

Judecătorul sindic pune în discuție cererea de repunere în termen formulată de către reprezentantul contestatorului.

Reprezentantul intimatului învederează instanței că înțelege să invoce excepția tardivității formulării cererii de repunere în termenul de formulare a contestației, dat fiind faptul că aceasta a fost formulată oral în timpul ședinței de judecată, raportat la dispozițiile art. 103, alin. 2 Cod procedură civilă, întrucât partea adversă a nu indicat faptul că a fost în imposibilitate de a lua la cunoștință de actul de procedură contestat. Apreciază că cererea de repunere în termen este tardiv formulată și nefondată, întrucât contestatorul a avut posibilitatea de a lua cunoștință de conținutul raportului de activitate contestat în interiorul termenului de contestare prevăzut de lege.

Reprezentantul contestatorului solicită ca reprezentantul intimatului să precizeze modalitatea în care ar fi putut lua la cunoștință de conținutul raportului de activitate întocmit de către lichidatorul judiciar.

Judecătorul sindic atrage atenția reprezentantului contestatorului să nu-și întrerupă adversarul.

Reprezentantul intimatului arată că, în mod legal, raportul cuprinzând măsura contestată a fost publicat în Buletinul procedurilor de insolvență în termen de 3 zile prevăzut de art. 21 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, respectiv la data de 25 martie 2013, potrivit regulii de principiu instituită de art. 7 alin. 1 din același act normativ, astfel încât susține că de la data publicării raportului de activitate în Buletinul procedurilor de insolvență partea adversă a avut cunoștință de conținutul acestui raport. Arată că în speță partea adversă a avut cunoștință de publicarea raportului de activitate contestat în Buletinul procedurilor de insolvență la data de 26 martie 2013, dată la care a avut termen de judecată dosarul de fond și afirmă că contestatorul nu poate face dovada unei împrejurări mai presus de voința părții, contestatorul având cunoștință de actul de procedură contestat în interiorul termenului prevăzut de lege.

Reprezentanta lichidatorului judiciar învederează instanței că are aceleași concluzii atât asupra excepției tardivității contestației, cât și asupra cererii de repunere în termen formulată de către contestatorul cu reprezentantul intimatului.

Reprezentantul contestatorului, în ceea ce privește excepția tardivității contestației invocată de către intimat, solicită respingerea acesteia ca neîntemeiată, raportat la susținerilor reprezentanților părților adverse potrivit cărora de la data publicării raportului de activitate în Buletinul procedurilor de insolvență, respectiv de la data de 25 martie 2013, partea pe care o reprezintă avea posibilitatea de a formula contestație, susținându-se că deși a luat cunoștință de măsura practicianului în insolvență doar în data de 25 martie 2013, termenul de contestare a acestei măsuri a început să curgă din data de 22 martie 2013. În ceea ce privește excepția tardivității cererii de repunere în termen, o apreciază ca fiind neîntemeiată, având în vedere faptul că acesta este primul termen de judecată când se poate pune concluzii cu privire la excepția tardivității contestației invocate de către intimat. Afirmă că, față de situația de fapt exprimată, nu putea să depună prezenta contestația așa cum se sugerează de către reprezentantul intimatului, iar pe de altă parte învederează instanței că în momentul la care a formulat prezenta contestație nu putea solicita repunerea în termen pentru că, în mod real, nu era vorba de nici o tardivitate. Având în vedere faptul că la următorul termen de judecată instanța nu a putut pune în discuția părților nici un aspect cu privire la procedură ca urmare a formulării cererii de abținere, respectiv de recuzare, motiv pentru care apreciază că acesta este primul termen de judecată, respectiv prima zi de înfățișare, potrivit dispozițiilor art. 137 Cod procedură civilă.

Judecătorul sindic, pentru a da posibilitatea achitării taxei judiciare de timbru de 4 lei, rămâne în pronunțare atât asupra excepției tardivității cererii de repunere în termen, cât și asupra cererii de repunere în termen, precum și asupra excepției tardivității contestației, în baza înscrisurilor aflate la dosar.

Notă: după închiderea dezbaterilor se prezintă reprezentantul contestatorului, domnul av. C. Galu, care depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 ei și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei aferente cererii de repunere în termen.

JUDECĂTORUL SINDIC,

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin contestația înregistrată pe rolul acestui tribunal la data de_, contestatorul C. T., în contradictoriu cu intimatul Ț. A. și cu lichidatorul judiciar J. S. al debitoarei S.C. Ț. COMPIMEX S.R.L., a contestat punctul III din raportul de activitate publicat în Buletinul Procedurilor de Insolvență nr. 5167/_

, solicitând judecătorului sindic să respingă cererea de înscriere a creanțelor în valoare de 858.000 lei și de 189.000 lei formulate de intimatul Ț. A. și să dispună înlăturarea oricărui efect ulterior ar fi produs acestea, începând cu data în Buletinul Procedurilor de Insolvență nr. 5167/_ .

În motivare, contestatorul a arătat că prin cererea de admitere a creanței în valoare de 858.000 de lei, intimatul Ț. ure A. a solicitat înscrierea sa în tabelul creanțelor asupra averii debitoarei Ț. C. cu o creanță în valoare de 858.000 de lei, reprezentând valoarea bunului imobil restituit averii debitoarei ca efect al anulării transferului patrimonial al imobilului din Dealul Boții (măsură dispusă prin sentința civilă nr. 1362/2012 pronunțată în soluționarea dosarului nr._ ). Această cerere este neîntemeiată prin raportare la dispozițiile art. 83 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, neputând fi admisă pentru că acesta a fost de rea-credință atunci când și-a înstrăinat imobilul societății în propriul său interes, contract anulat irevocabil de către instanțele judecătorești. Practic, intenția lui Ț. ure A., așa cum a fost

reținută de către instanțele judecătorești, a fost de a-și stinge cu rea-credință și cu prioritate o creanță subordonată, înaintea creditorilor prioritari, ceea ce echivalează cu prejudicierea acestora. De altfel, în acest sens s-a pronunțat și C. ea de Apel C. -

N. în dosarul nr._ având ca obiect soluționarea recursului declarat de Ț. ure A. împotriva sentinței civile nr. 1362/2012, care a privit anularea contractului de vânzare-cumpărare a imobilului din Dealul Boții (și pentru care se solicită înscrierea în tabelul de creanțe asupra averii debitoarei cu suma de 858.000 de lei). Astfel, potrivit deciziei nr. 9896/28 noiembrie 2012, cunoscută și de către lichidator, care a fost parte în cadrul acestuia, sub aspectul relei-credințe, C. ea a apreciat că, date fiind circumstanțele cauzei, faptul că unul dintre asociați a înțeles să stingă, cu puțin timp înainte de formularea cererii debitoarei pentru intrarea în faliment în procedură simplificată, cerere semnată tocmai de către asociatul administrator, o presupusă creanță față de societate, conduc la concluzia că pârâții nu au acționat în mod onest, iar operațiunea juridică astfel încheiată a condus în mod implicit la prejudicierea creditorilor, unii dintre ei având creanțe privilegiate. Reaua- credință este așadar dovedită si reținută cu autoritate de lucru judecat, suficientă

pentru respingerea cererii lui Ț. ure A. de înscriere a sa la masa credală.

În plus față de efectele autorității de lucru judecat în ceea ce privește reaua- credință a lui Ț. ure A., reprezentantul legal al vânzătorului (administratorul său, Ț. ure A. ) dar și însuși terțul dobânditor Ț. ure A., au fost una și aceeași persoană, care a cunoscut și acceptat scoaterea bunului imobil din averea debitoarei. Consecința acestui fapt a fost diminuarea averii debitoarei la momentul deschiderii procedurii, în condițiile în care rămânea aceeași valoarea creanțelor cu prioritate fată de cea a creditorului chirografar subordonat Ț. ure A. . Practic, asistăm la o diminuare a patrimoniului debitoarei cu bunul imobil dat în plată în schimbul stingerii unei pretinse creanțe asupra societății; așadar, intenția de fraudare a intereselor tuturor celorlalți creditori este evidență și aceasta impune respingerea cererii de înscriere a creanței, ca o sancțiune pentru atitudinea sa anterioară deschiderii procedurii insolvenței. Nu trebuie însă omisă atitudinea partizană a lichidatorului față de Ț. ure A., deși cel dintâi ar trebui să fie un garant al intereselor prioritare ale debitoarei și nu un sprijin al unor creditori. Cu toate că a participat la litigiul având ca obiect anularea contractului de vânzare-cumpărare și are cunoștință de motivarea instanțelor judecătorești, inclusiv în ceea ce privește reaua-credință a lui Ț. ure A., lichidatorul a susținut admiterea cererii și înscrierea creanței în tabelul creanțelor asupra averii debitoarei, ceea ce echivalează cu o grevare nejustificată a patrimoniului acesteia.

În ceea ce privește cererea de admitere a creanței în valoare de 189.000 de lei, contestatorul arată că prin cererea formulată, Sferle A. a solicitat înscrierea sa în tabelul creanțelor asupra averii debitoarei Ț. C. cu o creanță în valoare de

189.000 de lei, reprezentând valoarea bunului imobil restituit averii debitoarei ca efect al anulării transferului patrimonial al imobilului din Saturn, județul Constanța (măsură dispusă prin sentința civilă nr. 6780/2011 pronunțată în soluționarea dosarului nr._ ). Și cerere de înscriere a acestei creanțe este neîntemeiată prin raportare la dispozițiile art. 83 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, întrucât cererea de înscriere a creanței formulată inițial de către Sferle A., ulterior precizată de către Ț. ure A., nu poate fi admisă pentru că ambii au fost de rea-credință atunci când au încheiat atât contractul de cesiune a pretinsei creanțe, cât și contractul de vânzare- cumpărare.

Așa cum s-a reținut în sentința civilă nr. 6780/2011 a Tribunalului Specializat

C., rămasă irevocabilă prin decizia nr. 8812/2012 a Curții de Apel C. -N., între Ț.

ure A. și Sferle A. a fost încheiat un contract de cesiune de creanță prin care cel dintâi i-a cedat celui de-al doilea o pretinsă creanță asupra Ț. C. în valoare de

189.000 de lei. În baza acestui înscris, între Ț. C., prin administrator Ț. ure A.

, și Sferle A., a fost încheiat un contract de vânzare-cumpărare (dare în plată), prin care cel de-al doilea a obținut în schimbul stingerii datoriei dreptul de proprietate asupra imobilului din Saturn. In realitate însă, așa cum au reținut instanțele, transferul dreptului de proprietate a fost o pretinsă dare în plată și nu o vânzare- cumpărare reală, cu prestații reciproce. în aceste condiții, cesiunea de creanță de la Ț. ure A. către Sferle A. Constantin și Sferle M. a privit o datorie nedovedită a Ț.

C. către creditorul Ț. ure A. . De altfel, C. ea de Apel C. -N. a reținut în decizia nr. 8812/2012 că este semnificativ faptul că recurenții nu și-au îndeplinit obligația de plată a restului de preț, situație ce demonstrează intenția părților implicate în lezarea intereselor celorlalți creditori". Mai mult, C. ea a reținut că este de remarcat că atât contractul de cesiune de creanță cât și contractul de dare în plată și vânzare-cumpărare au fost încheiate în aceeași zi la același notar, vizând de fapt transmiterea imobilului în scopul stingerii unei pretinse creanțe. Astfel, contractul de cesiune de creanță și contractul de vânzare cumpărare au fost încheiate cu titlu gratuit în beneficiul unui creditor subordonat și cu fraudarea intereselor celorlalți creditori a căror creanță era prioritară și care, datorită celor două acte. Nu pot fi îndestulați deoarece debitoarea nu le poate plăti datoriile pentru că nu are bunuri suficiente în patrimoniu. Scopul cesiunii a fost de încheiere a contractului de vânzare-cumpărare prin dare în plată pentru că nu s-a făcut dovada titlului creanței lui Ț. ure A. asupra Ț. C. .

Pe de altă parte, prin aceste operațiuni s-a ajuns la fraudarea intereselor creditorilor, iar faptul că lichidatorul judiciar are posibilitatea să recupereze suma de

61.000 de lei nu are relevanță sub aspectul considerării intenției de fraudare a intereselor creditorilor".Practic, intenția celor două părți a fost de a-i preconstitui lui Ț. ure A. posibilitatea de a-și stinge cu rea-credință și cu prioritate o creanță subordonată, înaintea creditorilor prioritari. Sferle A. a fost doar un instrument în toată această procedură, utilizat potrivit intereselor lui Ț. ure A. . Ca atare, cererea de înscriere a creanței pe numele lui Sferle A. s-a constituit doar într-un formalism necesar, scopul fiind însă ca Ț. ure A. să fie beneficiarul acestei cereri. Tocmai de aceea s-a și recurs la scuza netimbrării. Ca o consecință normală a acestei sancțiuni, nulitatea cererii de înscriere în tabel a lui Sferle A. ar fi trebuit să atragă consecința rămânerii sale în afara tabelul creanțelor asupra averii debitoarei. Dar lichidatorul, protector al intereselor creditorului Ț. ure A. si nu al averii debitoarei, a împovărat averea debitoarei cu această creanță, transferând-o către Ț.

A., deși acesta nu a fost solicitantul inițial al înscrierii și nici nu poate deveni beneficiarul sancțiunii nulității cererii de înscriere a creanței formulată de către Sferle

A. . Și în acest caz, reaua-credință a lui Ț. ure AIxandru este dovedită și reținută cu autoritate de lucru judecat, alături de reliefarea mecanismului pus la cale împreună cu Sferle A., cumnatul său, pentru fraudarea intereselor creditorilor. Toate aceste argumente, reținute în mod irevocabil de către instanțele judecătorești, sunt suficiente pentru respingerea cererii lui Tărmure A. de înscriere a sa la masa credală.

În drept, contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art. 21 alin. 2 și 3 din Legea nr. 85/2006.

La_, intimatul Ț. URE A. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației în principal ca fiind tardivă și în subsidiar ca fiind nefondată, arătând în apărare că demersul judiciar al creditorului are ca fundament

de drept procesual prevederile art. 21 alin 2 și 3 din legea insolvenței, vizând măsura lichidatorului de a înscrise o creanță a pârâtului față de debitoare în cuantum de

1.047.000 lei. Potrivit prevederilor legale invocate acest tip de contestație trebuie formulată în termen de 3 zile de la data depunerii raportului de activitate întocmit de practicianul în insolvență, la dosarul cauzei. În speță, raportul ce cuprinde măsura contestată a fost depus de lichidator în dosar nr._ la data de_, anterior termenului de examinare a stadiului procedurii de insolvenței stabilit în cauză la data de_ . Așa fiind, termenul de formulare a contestației s-a împlinit, potrivit art. 21 alin 3 din lege, la data de_, din această perspectivă demersul judiciar al creditorului fiind tardiv, motiv pentru care se solicită respingerea contestației. Mai mult, la termenul de judecată în dosar nr._ din data de_, dată care se situează în interiorul termenului de formulare a contestație, creditorul C. T. a fost reprezentat, ocazie cu care a luat la cunoștință de cuprinsul raportului de activitate întocmit de lichidator și deci inclusiv de măsura înscrierii creanței pârâtului, având deci posibilitatea de a-și valorifica dreptul de a formula contestație în termenul legal, drept de care însă nu a uzat decât după împlinirea termenului.

Intimatul a mai arătat că este nefondată contestația, întrucât cu privire la suma de 858.000 lei, a avut calitatea de creditor chirografar al debitoarei cu sume reprezentând creditare asociat înregistrate ca atare în contabilitatea debitoarei, cont 455, creanță anterioară deschiderii procedurii insolvenței. Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat de BNP T. ache Viorel sub nr. 1301/_ debitoarea a înstrăinat către pârât, cu titlu de dare în plată, imobilele situate în loc Dealu Boții, jud. C., înscrise în CF nr. 845 Răchitele, operațiune prin care s-a realizat și plata parțială a creanței sale față de debitoare, până la concurența sumei de 858.000 lei. Prin Sentința comercială nr. 1362/2012 pronunțată în dosar nr._ s-a admis cererea formulată de comitetul creditorilor debitoarei și s-a dispus anularea transferului patrimonial menționat. Sentința a rămas irevocabilă ca urmare a respingerii recursului formulat de el împotriva sentinței judecătorului sindic prin decizia pronunțată de C. ea de Apel C. la data de_ . Ca urmare a acestei decizii s-a născut dreptul pârâtului de a formula, în temeiul art. 83 alin 2 din Legea nr. 85/2006, cerere de admitere a creanței în tabelul creanțelor debitoarei cu suma de suplimentară de 858.000 lei creanță chirografară, creanță stinsă prin operațiunea de dare în plată anulată în cele din urmă prin hotărârile menționate.

Cererea de înscriere a creanței a fost admisă de lichidatorul judiciar cu respectarea prevederilor art. 83 alin 2. În acest dosar obiectul judecății, determinat în condițiile art. 112 C.pr.civ. l-a constituit exclusiv cererea formulată de comitetul creditorilor de anulare a transferului patrimonial în condițiile art. 80 din Legea nr. 85/2006. Instanța s-a pronunțat, prin dispozitivul sentinței nr 1362/2012 exclusiv asupra acestei cereri, constatând nulitatea actului juridic translativ de proprietate și dispunând repunerea părților în situația anterioară încheierii acestuia. Obiectul judecății și al dezbaterilor în dosarul menționat nu l-a constituit buna sau reaua credință a pârâtului și a soției mele cu ocazia încheierii actului atacat și prin urmare considerentele hotărârilor pronunțate care ar face referire la acest aspect nu pot fi considerate elemente asupra căreia instanța să se fi pronunțat, apte astfel de a intra în sfera autorității lucrului judecat. Dimpotrivă, intimatul apreciază că beneficiază de prezumția de bună credință care rezultă fără dubiu și din interpretarea art. 83 alin 2 din lege, iar reaua credință trebuie dovedită în prezentul cadru procesual, iar sarcina probei revine celui ce o susține.

Cu privire la suma de 189.000 lei, intimatul a arătat că a avut calitatea de creditor chirografar al debitoarei cu sume reprezentând creditare asociat înregistrate

ca atare în contabilitatea debitoarei, cont 455, creanță anterioară deschiderii procedurii insolvenței, așa cum rezultă și din convenția autentificată de BNP T. ache Viorel sub nr. 701/2010. Suma de 189.000 lei a fost cesionată dlui Sferle A. Constantin în baza contractului de cesiune de creanță autentificat de BNP T. ache Viorel cu nr. 702/_ . Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat de BNP T. ache Viorel sub nr 703/_ debitoarea a înstrăinat către Sferle A. Constantin, cu titlu de dare în plată, imobilele situate în loc Saturn, jud Constanța, înscrise în CF nr 3886 și 19754 M. galia, operațiune prin care s-a intenționat și plata creanței acestuia față de debitoare. Prin Sentința comercială nr. 6780/2011 pronunțată în dosar nr._ s-a admis cererea formulată de lichidatorul judiciar J. IPURL și s-a dispus anularea transferului patrimonial menționat. Sentința a fost modificată de C. ea de Apel C. prin Decizia nr. 8812/2012 prin care s-a dispus și anularea contractului de cesiune de creanță autentificat de BNP T. ache Viorel cu nr. 702/_ . Așa fiind, rezultă că cesiunea de creanțe nu poate produce efecte, astfel încât creanța de 189.000 lei ce a făcut obiectul contractului nu sa transmis cesionarului, rămânând deci în patrimoniul pârâtului creditor cedent.

Intimatul a mai arătat că urmare a acestei decizii s-a născut și dreptul său de a formula cerere de admitere a creanței în tabelul creanțelor debitoarei cu suma de

189.000 lei creanță chirografară. Apreciază că cererea de înscriere a creanței a fost admisă de lichidatorul judiciar cu respectarea prevederilor art 83 alin 2, iar contestația este nefondată căci reaua credință a sa, nu a făcut obiectul judecății în dosar nr_ . În acest dosar obiectul judecății, determinat în condițiile art 112 C.pr.civ. l-a constituit exclusiv cererea formulată de lichidatorul judiciar de anulare a transferului patrimonial în condițiile art. 80 din Legea nr. 85/2006. Instanța s-a pronunțat exclusiv asupra acestei cereri, constatând nulitatea actului juridic translativ de proprietate și dispunând repunerea părților în situația anterioară încheierii acestuia. Mai mult, cererea de înscriere a creanței în sumă de 189.000 lei nici nu poate fi analizată prin prisma criteriilor enunțate la art. 83 din legea insolvenței si prin urmare buna sau reaua credință a sa sau a terțului dobânditor Sferle A. Constantin sunt indiferente în ceea ce privește admiterea creanței. Intimatul a arătat că susține această teză pe considerentul că el nu are poziția unui terț dobânditor în sensul art. 83 deoarece între el și debitoarea în insolvență nu s-a încheiat un act juridic de transfer patrimonial. Dreptul lui de a solicita înscrierea creanței s-a născut exclusiv ca urmare a anulării contractului de cesiune de creanțe. Or, prin acest contract nu a operat nici un transfer patrimonial dinspre debitoare către el. Dimpotrivă, anularea contractului de cesiune de creanță putea fi dispusă, prin ipoteză, pentru o serie de alte motive, și fără existența unui act succesiv de transfer/dare în plată dintre debitoare și cesionarul Sferle A. Constantin. Or, într-o astfel de ipoteză, ca efect al anulării contractului de cesiune, cererea de înscriere a creanței formulată de creditorul cedent în mod evident nu ar fi fost analizată prin raportare la prevederile art 83 din legea insolvenței, ci exclusiv în ceea ce privește realitatea creanței în condițiile art 66-67 din legea insolventei. Nu există deci nici un argument de ordin juridic pentru a susține necesitatea aplicării prevederilor art 83 din legea insolventei în privința cererii de înscriere a creanței ca urmare a anulării contractului de cesiune de creanțe în discuție, fiind necesar dar și suficient ca aceasta să fie raportată la art. 66-67 din lege, criterii față de care măsura înscrierii creanței este pe deplin legală.

Lichidatorul judiciar J. S. al debitoarei S.C. Ț. COMPIMEX S.R.L. a depus întâmpinare la dosar la_, prin care a solicitat în principal, pe cale de excepție, respingerea contestației ca fiind tardiv formulata, iar în subsidiar, pe fond,

respingerea contestației ca fiind neîntemeiata, arătând în motivare că contestația formulata de creditorul C. T., întemeiata pe dispozițiile art. 21 alin.(2) si (3) din Legea insolventei este tardiv formulata. Astfel, conform dispozițiilor legale anterior menționate si care de altfel constituie fundamentul de drept al contestației creditorului C. T., aceasta trebuie înregistrata in termen de 3 zile de la data depunerii raportului prevăzut la alin. (1), aliniat care face referire la depunerea raportului lunar de activitate la dosarul cauzei. Așadar, termenul de 3 zile incepe sa curgă de la data înregistrării la dosarul cauzei a raportului de activitate al practicianului in insolventa care cuprinde măsura contestata. In speța, raportul de activitate care cuprinde analiza cererii de admitere a creanțelor precizata formulata de T. A. si măsura luata de lichidatorul judiciar in raport de aceasta cerere a fost depus la dosarul cauzei la data de_ . Rezulta ca termenul legal de formulare a contestației ce face obiectul prezentului dosar a inceput sa curgă la data de_ si a expirat la data de_ . Prezenta contestație a fost înregistrata la dosarul cauzei la data de_, in afara termenului legal la care s-a referit anterior, motiv pentru care solicita respingerea acesteia ca fiind tardiv formulata.

Pe fond, lichidatorul judiciar a arătat că admiterea la masa credala a creanței in cuantum de 858.000 lei a avut loc ca urmare a întoarcerii imobilului situat in localitatea Dealul Boții, județ C. in patrimoniul debitoarei astfel cum s-a dispus prin Sentința Civila nr. 1362/_ pronunțata de Tribunalul Specializat C. in dosar nr._ si Decizia Civila nr. 9896/_, pronunțata de C. ea de Apel C. in dosarul cu același număr. Suma de 858.000 lei a constituit prețul imobilului anterior menționat, proprietatea debitoarei, instrainat numiților T. A. si Constanta, stins prin dare in plata, raportat la împrejurarea ca la data tranzacției datoria debitoarei SC T. C. S. fata de T. A. se ridica la nivelul sumei de 1.172.707,15 lei. Principala critica a contestatorului migrează in jurul ideii ca tranzacția s-a efectuat cu rea credința, astfel incat, prin raportare la dispozițiile art. 83 alin.(2) din Legea insolventei, creanța solicitata de T. A. in cuantum de 858.000 lei nu era indreptatita a fi inscrisa la masa credala. Temeiul de drept al cererii prin care Comitetul Creditorilor debitoarei a investit instanța cu anularea transferului patrimonial ce a avut ca obiect imobilul situat in localitatea Dealul Boții județ C. a constat in dispozițiile art. 80 alin.(1) lit. c si 80 alin. (2) lit d din Legea insolventei, temei de drept in baza căruia atât instanța de fond cat si instanța de recurs a admis cererea de chemare in judecata si a anulat transferul patrimonial in discuție. Întreg probatoriul administrat in cauza a vizat tezele celor doua articole invocate părțile formulandu-si apărările raportat la acestea.

Teza prevăzuta de art. 83 alin.(2) nu a făcut obiectul judecații, părțile neavand posibilitatea astfel de a formula apărări in raport de aceasta si de a dovedi daca transferul a avut loc cu buna sau rea credința. Cu alte cuvinte, nu s-a pus in discuție si nu s-a dovedit in nici un fel ca transferul ar fi avut loc cu rea credința, astfel incat lichidatorul judiciar a apreciat cererea de admitere a creanței in cuantum de 858.000 lei ca fiind intemeiata. In ceea ce privește creanța in cuantum de 189.000 lei solicitata a fi inscrisa de asemenea la masa credala de către creditorul T. A., asa cum a învederat onoratei instanțe si cu ocazia analizării acesteia, dreptul creditorului de a solicita înscrierea la masa credala a sumei de 189.000 lei s-a născut ca urmare a anularii contractului de cesiune de creanțe nr. 702/_ prin care T. A. in calitate de cedent a cesionat creanța deținuta asupra averii debitoarei SC T. C. S. in cuantm de 189.000 lei, cesionarului Sferle A. Constantin. Anularea contractului de cesiune de creanța a fost dispusa prin Decizia Civila nr. 8812/_ de către C. ea de Apel C., in dosar nr._ si a avut ca efect repunerea părtilor in situația

anterioara, respectiv reîntoarcerea creanței in cuantum de 189.000 lei in averea creditorului T. A., acesta neavand calitatea de terț dobanditor al vreunui bun din averea debitoarei SC T. C. S. in sensul art. 83 din Legea insolventei. Așadar, cererea de admitere a creanței in cuantum de 189.000 lei formulata de creditorul T.

A. nu poate fi si de altfel nu a fost analizata prin prisma dispozițiilor art. 83 din Legea insolventei, admiterea sa la masa credala fiind, asa cum a arătat anterior, consecința reintoarcerii acesteia in averea creditorului T. A., acesta redobândind "bunul" si nefiind obligat a-l restitui averii debitoarei astfel cum prevede ipoteza art. 83 alin.(2) din Legea insolventei. De asemenea, nici in acest caz nu s-a pus in discuție, nu s-a analizat de către instanța si nu s-a dovedit in nici un fel ca, contractul de cesiune de creanța s-ar fi incheiat cu rea credința, astfel incat lichidatorul judiciar a apreciat cererea creditorului T. A. ca fiind întemeiata. In plus, repunerea părtilor in situația anterioara implica nu numai efecte juridice ci si contabile, aceste din urma efecte constând in stornarea articolelor contabile aferente vânzării, darii in plata si cesiunii de creanța si având ca rezultat înregistrarea in contul 455.01.1"asociati-conturi curente-T. A. " a sumei de 1.047.000 lei( 858.000+189.000).

Prin notele de ședință depuse la dosar la termenul de judecată din_, contestatorul a arătat că excepția tardivității contestației formulate, invocată de către intimatul Ț. A., este neîntemeiată, întrucât depunerea documentului la dosar s-a făcut într-o zi de vineri, 22 aprilie 2013. Documentul nu a fost comunicat contestatorului. Termenul nu putea începe să curgă decât luni, 25 martie 2013, în prima zi lucrătoare următoare depunerii raportului la dosar. Lichidatorul a depus raportul de activitate la dosarul nr._ /a2 la data de 22 martie 2013 (într-o zi de vineri), cu 3 zile calendaristice înaintea termenului de judecată din 26 martie 2013. Din aceste trei zile, două primele două zile nelucrătoare (sâmbătă și duminică). Raportul de activitate nu a fost comunicat părților interesate în ziua de 22 martie 2013, ci a fost doar depus la dosar. Așadar, termenul de contestație nu a putut începe să curgă în ziua imediat următoare, sâmbătă, pentru că este zi nelucrătoare. Termenul nu curge nici a doua zi, duminică, pentru același motiv. Este cert că în lipsa unei comunicări asemenea unui act procedural, direct către părțile interesate, termenul nu poate să curgă din ziua depunerii actului la dosar, pentru că ar fi încălcată orice noțiune de respectare a drepturilor creditorilor în procedura insolvenței. Oricâtă diligentă ar avea cineva, nu poate lua cunoștință sâmbătă, zi nelucrătoare, de un act de procedură depus vineri la dosar, care a parcurs circuitul actelor în instanță (registratură, arhivă, președinte instanță, judecător învestit cu soluționarea cauzei), care nu i-a fost comunicat în mod direct și la care nu avea în mod obiectiv acces înainte de ziua de luni.

Potrivit art. 93 alin. 3 din Regulamentul de organizare al instanțelor, celelalte cereri și acte de orice natură (celelalte cereri decât cererile de chemare în judecată, adică și raportul de activitate al lichidatorului), inclusiv corespondența cu caracter administrativ, sosite prin poștă, curier, fax, e-mail sau prin orice alt mijloc de comunicare, se înregistrează în registrul general de dosare, registrul de intrare - ieșire a corespondenței administrative ori în registrul de evidență a petițiilor și se prezintă, după caz, președintelui instanței sau, atunci când cererea privește un dosar aflat pe rolul instanței, completului căruia i-a fost repartizată cauza. în cazul în care o cerere sau un act privește un dosar aflat pe rolul instanței. În ziua depunerii lui, după înregistrare, grefierul registrator îl va preda direct grefierului de ședință.

Contestatorul a mai arătat că termenul a început să curgă abia luni, 25 martie 2013, în prima zi lucrătoare după depunerea documentului, adică aceeași zi în care a

fost și publicat raportul în Buletinul Procedurilor de Insolvență. Raportul a fost publicat în Buletinul procedurilor de insolvență la data de 25 martie 2013 (luni). Contestația a fost depusă la data de 27 martie 2013, ziua următoare termenului de judecată din 26 martie 2013 și a doua zi de la publicarea sa în Buletinul procedurilor de insolvență. Așadar, în ziua de vineri, 22 martie 2013, când a fost depus raportul de activitate la dosar, nici o parte nu putea anticipa depunerea înscrisului la dosar și, oricum, nu putea lua cunoștință de el, întrucât nu avea acces la dosarul cauzei. Nu se poate omite faptul că nu se putea lua efectiv cunoștință de el, oricât spirit de anticipație a fi avut, întrucât a fost depus într-o zi de vineri, iar zilele de sâmbătă și duminică sunt zile nelucrătoare. De altfel, nici chiar în Buletinul Procedurilor de Insolvență nu a fost publicat în ziua depunerii la dosar, în ziua de vineri 22 martie 2013, ci în ziua de luni, 25 martie 2013, ceea ce conduce la convingerea că documentul a fost depus târziu la instanță, fiind imposibilă astfel studierea sa. Ca atare, termenul nu putea curge decât începând cu ziua de luni, 25 martie 2013, atât prin raportare la momentul depunerii sale la dosar, cât și prin raportare la momentul publicării sale în Buletinul Procedurilor de Insolvență. Ca atare, excepția tardivității contestației este în mod vădit neîntemeiată.

Oricum, contestația nu este tardiv depusă nici prin raportare la obiectul său. În cauză nu a contestat o măsură administrativă a lichidatorului, ci numai actul de admitere a creanței solicitată de Ț. A. de la punctul III din Buletin. Ca atare, termenul de contestației este de 5 zile de la publicarea în BPI. Un alt aspect important de subliniat și care are relevanță cu privire la dimensiunea termenului de contestație este acela că raportul conține două tipuri de informații, care trebuie analizate din punct de vedere juridic în mod diferit. Pe de o parte, măsurile ordinare dispuse de către lichidator privind cursul procedurii insolvenței, care nu au fost contestate de el, așa cum rezultă din motivele invocate, iar pe de altă parte încuviințarea de către lichidator a cererii de admitere a pretinselor creanțe ale lui T. A. asupra averii debitoarei. Așa cum rezultă din contestație, nu au fost avute în vedere măsurile administrative ale lichidatorului. A fost contestată doar partea a doua a raportului, respectiv încuviințarea de către lichidator a cererii de admitere a pretinselor creanțe ale lui Ț. A. asupra averii debitoarei. După cum se știe, atât în procedura generală a insolvenței, cât și în procedura generală sau simplificată de faliment, creditorii pot solicita să-și înscrie creanțele în tabelul definitiv asupra averii debitoarei. In cazul existenței unei astfel de solicitări, potrivit art. 109 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, lichidatorul are obligația de a verifica toate creanțele asupra averii debitorului, inclusiv cele bugetare, născute după data deschiderii procedurii. In cazul de față, lichidatorul a verificat creanțele lui Ț. A. și le-a admis prin raportul de activitate nr. 5167 din 25 martie 2013. Or, potrivit art. 73 din lege, debitorul (care în cazul de față susține prin lichidator majorarea creanțelor asupra averii sale, deși este evident împotriva intereselor sale), creditorii și orice persoană interesată vor putea să formuleze contestații cu privire la creanțele și drepturile de preferință trecute de administratorul judiciar/lichidator în tabelul de creanțe, în termen de 5 zile de la publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență. În cazul de față, contestația a fost formulată în termen de 2 zile de la publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență. Termenul de 3 zile de la depunerea raportului de activitate la dosar nu poate fi aplicat în prezenta contestație întrucât nu este contestat modul în care si-a îndeplinit atribuțiile curente din falimentul debitoarei (astfel cum se reglementează în art. 20 alin. 1 din lege), ci este contestată admiterea creanțelor lui Ț. A. .

Admiterea cererilor de creanțe are ca efect modificarea tabelului de creanțe și modificarea participațiilor creditorilor la masa credală, astfel încât nu se poate

susține că aceasta poate fi asimilată unei simple măsuri administrative a lichidatorului. Ca atare, termenul de contestare a admiterii creanței nu poate fi redus de la 5 zile la 3 zile, doar pentru că a fost înscris în raportul de activitate a lichidatorului. Natura juridică a actului de admiterea creanței nu poate fi schimbată, astfel încât nici tratamentul juridic nu poate fi alterat în modul pe care îl sugerează lichidatorul și intimatul Ț. A. . In consecință, și pentru acest aspect, excepția tardivității este neîntemeiată.

Contestatorul a mai arătat că cererea de admitere a creanței nu reprezintă o noutate, ca principiu, pentru intimatul Ț. A. . Intr-o altă procedură de insolvență, privind debitoarea Fabber Prod, în care acesta deținea de asemenea calitatea de asociat, intimatul a formulat de asemenea o cerere de admitere a creanței, după ce a fost anulat un transfer patrimonial. Astfel, prin sentința civilă nr. 3788/C/2012 pronunțată în dosarul nr._ /a4 al Tribunalului Specializat C., rămasă irevocabilă prin decizia nr. 4380/17 aprilie 2013 a Curții de Apel C., a fost respinsă cererea de creanță formulată de Ț. A., prin care, urmare a anulării transferului patrimonial în propriul beneficiu al unui imobil din Pâncota, județul Arad, a solicitat înscrierea la masa credală cu contravaloarea prețului. În acel litigiu, lichidatorul a respins cererea de creanță formulată de Ț. A., cu considerentul că s-a reținut reaua-credință a creditorului Ț. A. în temeiul art. 83 alin. 2 din Legea nr. 85/2006. Deși atât hotărârea îi era opozabilă, cât și de dispozițiile legale ale art. 83 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, intimatul a procedat exact la fel cu această cerere, care este tot urmarea anulării unui transfer patrimonial în propriul beneficiu. In plus față de acest aspect, nu se poate să nu se observe că lichidatorul, care cunoaște dispozițiile art. 83 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, este părtinitor în favoarea intimatului, împotriva intereselor debitoarei, nu numai atunci când admite cererea prin care sporește semnificativ datoria societății pe care o reprezintă, dar și atunci când invocă, cu rea-credință excepția tardivității (pe care tot acesta a încercat să o determine), prin care încearcă să dea caracter definitiv admiterii unei creanțe semnificative împotriva debitoarei pe care o reprezintă.

Analizând actele și lucrările dosarului, judecătorul sindic reține următoarele:

Contestația ce face obiectul dosarului de față a fost formulată de către contestatorul C. T. la_, aceasta fiind atât data trimiterii contestației prin fax de către contestator, cât și data înregistrării acesteia pe rolul tribunalului (fila 1).

Totodată, din cuprinsul contestației rezultă că aceasta este întemeiată pe dispozițiile art. 21 alin. 2 și 3 din Legea nr. 85/2006, fiind îndreptată împotriva unei măsuri luate de lichidatorul judiciar J. S. al debitoarei S.C. Ț. COMPIMEX

S.R.L. prin raportul de activitate al acestuia publicat în Buletinul Procedurilor de Insolvență nr. 5167/_, respectiv împotriva poziției lichidatorului judiciar în ce privește declarația de creanță precizată de intimatul Ț. A. .

Astfel, în această privință, prin raportul de activitate contestat, lichidatorul judiciar a reținut că este întemeiată cererea de admitere a creanțelor precizată de intimatul Ț. A., concluzionând că creanța în sumă totală de 1.047.000 lei urmează a fi înscrisă la masa credală după expirarea termenului de contestații prevăzut de art. 21 alin. 2 și 3 din Legea nr. 85/2006 (filele 273-284, dosar nr. _

, vol. II).

Acest raport de activitate a fost depus la dosarul nr._ având ca obiect procedura insolvenței debitoarei S.C. Ț. COMPIMEX S.R.L., la_ și a fost publicat în Buletinul procedurilor de insolvență nr. 5167/_ (filele 295-297, dosar nr._, vol. II).

Potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 1-3 din Legea nr. 85/2006, "administratorul judiciar va depune lunar un raport cuprinzând descrierea modului în care și-a îndeplinit atribuțiile, precum și o justificare a cheltuielilor efectuate cu administrarea procedurii sau a altor cheltuieli efectuate din fondurile existente în averea debitorului. Raportul se depune la dosarul cauzei, iar un extras se publică în Buletinul procedurilor de insolvență. La fiecare 120 de zile judecătorul-sindic va stabili un termen de continuare a procedurii, în care administratorul judiciar va expune în sinteză măsurile efectuate în acest interval cuprinse în rapoartele de activitate. În raportul prevăzut la alin. (1) se va menționa și remunerația administratorului judiciar sau a lichidatorului, cu menționarea modalității de calcul a acesteia. Debitorul persoana fizica, administratorul special al debitorului persoana juridica, oricare dintre creditori, precum si orice alta persoana interesata pot face contestatie impotriva masurilor luate de administratorul judiciar";, iar "contestația trebuie să fie înregistrată în termen de 3 zile de la depunerea raportului prevăzut la alin. (1)";.

Față de acestea, judecătorul sindic constată că contestația ce face obiectul dosarului de față a fost formulată de către contestatorul C. T. la_, cu depășirea termenului de 3 zile de la depunerea la dosar a raportului de activitate al lichidatorul judiciar J. S. al debitoarei S.C. Ț. COMPIMEX S.R.L.,_, termen prevăzut de art. 21 alin. 3 din Legea nr. 85/2006. Astfel, față de data depunerii la dosar a raportului de activitate prin care a fost luată măsura contestată,_, ultima zi a termenului de contestare a acestuia, potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 și ale art. 101 alin. 1 Cod proc.civ., era data de_ .

La termenul de judecată din_, contestatorul a fost reprezentat prin avocat

C. Galu, iar lichidatorul judiciar, reprezentat prin practician în insolvență a susținut raportul de activitate, arătând în ceea ce privește cererea de admitere a creanței precizată formulată de către creditorul Ț. A., că apreciază că aceasta este întemeiată și prin urmare apreciază că se impune admiterea acesteia (fila 298, dosar nr._, vol. II). Față de această din urmă împrejurare, judecătorul sindic reține că contestatorul a avut în mod efectiv posibilitatea de a lua la cunoștință despre data depunerii raportului de activitate la dosar și despre faptul că se afla în ultima zi de formulare a contestației și, prin urmare, să formuleze în aceeași zi contestație.

În aceste condiții, trebuie să fie avută în vedere cererea de repunere în termenul de formulare a contestației, formulată de către contestator oral la termenul de judecată din_ . Totodată, judecătorul sindic reține că la același termen de judecată, intimatul Ț. A. a invocat excepția tardivității cererii de repunere în termen.

Conform prevederilor art. 103 alin. 1 și 2 Cod proc.civ., "neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința sa. În acest din urmă caz, actul de procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării; în același termen vor fi arătate și motivele împiedicării";.

În susținerea cererii de repunere în termen, contestatorul a invocat faptul că a fost împiedicat să formuleze anterior datei de_ contestația, întrucât nu a putut studia raportul de activitate prin care a fost luată măsura contestată, acesta fiind depus la dosar doar la_ și publicat în BPI la_ . În ce privește cererea de repunere în termenul de formulare a contestației, judecătorul sindic constată că sunt întemeiate apărările intimatului, întrucât cererea de repunere în termen a fost

formulată cu depășirea termenului de 15 zile de la încetarea împiedicării, termen prevăzut de art. 103 Cod proc.civ. Astfel, chiar dacă am reține că în fapt contestatorul a fost împiedicat să formuleze contestația în termenul prevăzut de art. 21 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, totuși această împiedicare ar fi încetat cel târziu la data formulării efective a contestației,_, dată de la care contestatorul ar fi avut la dispoziție un termen de 15 zile pentru formularea cererii de repunere în termenul de formulare a contestației în condițiile art. 103 Cod proc.civ. O astfel de cerere nu a fost formulată însă de către contestator decât mult mai târziu, cu depășirea acestui termen, respectiv la termenul de judecată din_, împrejurare față de care, în baza principiului disponibilității, intimatul a invocat în mod întemeiat tardivitatea cererii de repunere în termen.

Pentru aceste considerente, judecătorul sindic va respinge cererea de repunere în termenul de formulare a contestației, formulată de contestatorul C. T. .

În continuare, judecătorul sindic reține că nu poate fi primită susținerea contestatorului în sensul că termenul de formulare a contestației nu putea să curgă decât începând cu data de_ întrucât aceasta este prima zi lucrătoare următoare depunerii raportului la dosar. Astfel, dispozițiile art. 101 alin. 1 și 5 Cod proc.civ., stabilesc că "termenele se înțeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârșit termenul";, iar "termenul care se sfârșește într-o zi de sărbătoare legală, sau când serviciul este suspendat, se va prelungi până la sfârșitul primei zile de lucru următoare";. Astfel, legea nu conține dispoziții pe baza cărora să se poată distinge în ce privește începerea curgerii termenului procedural, în funcție de ziua săptămânii, indiferent dacă aceasta este sau nu o zi nelucrătoare, termenul calculându-se pe zile libere, deci indiferent dacă prima zi liberă a termenului ar fi o zi nelucrătoare, legea nedistingând în acest sens. Singura distincție făcută de lege este în ce privește ziua în care se împlinește termenul, doar pentru aceasta operând o prorogare până la prima zi de lucru următoare, în cazul în care este o zi nelucrătoare, fie că este o zi de sărbătoare legală sau o altă zi când serviciul este suspendat. În aceste condiții, trebuie să fie aplicat principiul de interpretare a legii fără distincție acolo unde ea nu distinge, ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus.

Susținerile contestatoarei în sensul că oricâtă diligență ar avea cineva, nu ar putea lua cunoștință sâmbăta de un act de procedură depus vineri la dosar, ar fi putut fi avute în vedere doar în considerarea unei cereri de repunere în termen, o astfel de cerere fiind însă formulată cu nerespectarea condițiilor prevăzute de art. 103 alin. 2 Cod proc.civ., după cum s-a arătat mai sus.

Nici dispozițiile art. 93 alin. 3 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor, invocate de către contestator, nu pot justifica înlăturarea aplicării prevederilor art. 101 alin. 1 Cod proc.civ., circuitul intern al actelor înregistrate la dosar putând influența posibilitatea contestatorului de a studia acele acte, ceea ce ar fi putut justifica în unele condiții o repunere în termenul de formulare a contestației, dacă o astfel de cerere ar fi fost formulată în termenul prevăzut de art. 103 alin. 2 Cod proc.civ.

Nici data publicării în Buletinul procedurilor de insolvență a raportului prin care a fost luată măsura contestată, nu poate fi avută în vedere ca punct de începere a curgerii termenului de formulare a contestației împotriva acestei măsuri, unei asemenea soluții opunându-i-se dispozițiile imperative ale art. 21 alin. 3 din Legea nr. 85/2006. Împrejurarea că raportul de activitate al lichidatorului judiciar al debitoarei a fost publicat în Buletinul procedurilor de insolvență după data depunerii acestuia la dosar ar putea justifica repunerea contestatorului în termenul de

formulare a contestației, însă unei astfel de soluții în speță i se opune, după cum am arătat, neîntrunirea condiției formulării cererii de repunere în termen în 15 zile de la data încetării împiedicării.

Nu poate fi primită nici susținerea contestatorului în sensul că nu a contestat o măsură a lichidatorului judiciar, ci actul de admitere a creanței intimatului, astfel că termenul de contestație ar fi de 5 zile de la publicarea în BPI. Astfel, în cauză nu sunt incidente prevederile art. 73 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, întrucât nu sunt întrunite condițiile alineatului 1 al aceluiași articol de lege, contestația nefiind îndreptată împotriva tabelului preliminar al creanțelor. Astfel, tabelul creanțelor împotriva averii debitoarei a fost definitivat la o dată mult anterioară întocmirii raportului de activitate în speță, respectiv la_, prin încheierea comercială nr. 8351/2010 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj la acea dată în dosarul nr._ . După acea dată, contestatorul nu mai putea să conteste tabelul preliminar al creanțelor în termenul prevăzut de art. 73 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, ci doar creanțele înscrise în tabelul definitiv, potrivit dispozițiilor art. 75 alin. 1 din Legea nr. 85/2006. Or, contestația ce face obiectul dosarului de față nu este îndreptată împotriva tabelului definitiv al creanțelor în condițiile art. 75 din Legea nr. 85/2006, ci împotriva unei măsuri a lichidatorului judiciar al debitoarei, luate prin raportul de activitate depus la dosarul procedurii de insolvență la_ . Dealtfel, contestatorul însuși și-a întemeiat contestația, formulată prin avocat, pe dispozițiile art. 21 alin. 2 și 3 din Legea nr. 85/2006

Dealtfel, și raportat la obiectul ei, contestația este supusă regimului dispozițiilor art. 21 din Legea nr. 85/2006, întrucât este îndreptată împotriva unei măsuri a lichidatorului judiciar luate în exercitarea atribuției acestuia prevăzute de art. 25 lit. f din Legea nr. 85/2006.

Pentru toate aceste considerente, în baza art. 21 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, va admite excepția tardivității contestației, invocată de intimatul Ț. A. și de lichidatorul judiciar J. S. al debitoarei S.C. Ț. COMPIMEX S.R.L., și în consecință, va respinge, ca tardivă, contestația formulată de contestatorul C. T., în contradictoriu cu intimatul Ț. A. și cu lichidatorul judiciar J. S. al debitoarei S.C. Ț. COMPIMEX S.R.L., în cadrul procedurii insolvenței debitoarei

S.C. Ț. COMPIMEX S.R.L.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:

Respinge cererea de repunere în termenul de formulare a contestației, formulată de contestatorul C. T. .

Admite excepția tardivității contestației formulate de contestatorul C. T., invocată de intimatul Ț. A. și de lichidatorul judiciar J. S. al debitoarei S.C. Ț. COMPIMEX S.R.L.

Respinge, ca tardivă, contestația formulată de contestatorul C. T., cu sediul procesual ales la Societatea civilă de avocați S. a & A., în mun. B., str. Dr. N. Daicovici nr. 2, et. 2, O. C. II, sectorul 5, în contradictoriu cu intimatul Ț.

A., cu domiciliul în mun. C. -

N., str. Prof. T. Ciortea nr. 9, ap. 3, jud. C., și cu lichidatorul judiciar J. S. al debitoarei S.C. Ț. COMPIMEX S.R.L., în cadrul procedurii insolvenței debitoarei

S.C. Ț. COMPIMEX S.R.L. Definitivă și executorie.

Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică azi,_ .

JUDECĂTOR SINDIC, GREFIER,

V. LAURA OROS A. Z.

Red./Dact./O.V.L./4ex./_

← Sentința civilă nr. 2702/2013. Contestație. Faliment,...  Sentința civilă nr. 1746/2013. Contestație. Faliment,... →

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Încheierea civilă nr. 1361/2013. Contestație. Faliment, procedura insolvenței