Sentința civilă nr. 1028/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1028/2013
Ședința publică din data de_ Instanța este constituită din: JUDECĂTOR SINDIC: C. C. GREFIER: T. B.
Pe rol fiind soluționarea cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale formulată de către reclamantul C. DE I. T. S. împotriva pârâtului Z. M. V., în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006.
La ambele apeluri nominale se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că dezbaterile pe fond și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de_, care este parte integrantă din prezenta sentință.
JUDECĂTORUL SINDIC,
Prin cererea formulată la data de 6 iunie 2011 în dosarul cu nr. de mai sus, reclamanta C. DE I. T. S. în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC FIRTEX TRADING SRL, l-a chemat în judecată pe pârâtul Z.
M. -V., solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului să suporte partea neacoperită din pasivul debitoarei aflată în stare de faliment, prin raportare la disp. art.138 alin.1 lit.c și f din Legea nr.85/2006.
S-a mai arătat că la data formulării cererii pasivul debitoarei se ridică la suma de 6.660.932,40 lei și că această sumă rezultă din tabelul definitiv consolidat al creanțelor, sume diminuate cu cele distribuite până la data formulării cererii de lichidatorul judiciar în cuantum de 2.221.009,16 lei.
S-a mai susținut că pe parcursul derulării procedurii falimentului, ținându-se cont de sumele ce se vor mai recupera, urmează să fie actualizat cuantumul pasivului până la data punerii concluziilor pe fondul cererii.
În motivarea cererii reclamantul a susținut că societatea a fost administrată de la înființarea sa din februarie 2003 de pârât până la data de_, dată la care acesta s-a retras din societate, locul său fiind luat de Stănescu Dragoș.
Deschiderea procedurii împotriva debitoarei SC FIRTEX TRADING SRL a fost dispusă la data de_, în condițiile în care formularea cererii s-a înregistrat la instanță la data de_ .
Reclamantul a îndeplinit atribuțiile specifice de administrator judiciar și lichidator încă de la data deschiderii procedurii, susținând că în derularea acestor atribuții au fost identificate elemente care pot fundamenta angajarea răspunderii pârâtului.
Astfel, se impută acestuia faptul că a vândut produse finite și materii prime fără profit către societățile partenere, în cursul anului 2007, în valoare de 85.318,52 lei către SC ELECTROWIZA SRL și respectiv în valoare de 158.276,21 lei în 2008 și 845.854,06 lei în anul 2009. Către aceeași societate a fost vândut un număr de 9 mașini electronice de tricotat Colosio pentru prețul de 220.968,72 lei, la data de_, în condițiile în care prețul a fost sub cel înregistrat în contabilitate și, în plus, în condițiile în care cumpărătorul nu a achitat contravaloarea mașinilor de tricotat.
De altfel, pentru aceste considerente a fost formulată de către reclamantă o cerere de anulare a transferurilor frauduloase, întemeiată pe disp. art.79 alin.1 lit.b din Legea nr.85/2006, acțiunea fiind admisă la data de_ .
Către SC ELECTROWIZA SRL a fost cesionat și contractul de leasing financiar nr.30/2006 încheiat cu SC DELAMODE LEASING IFN SA, contractul de cesiune fiind încheiat în anul 2009, fiind semnat de către pârât. Prin semnarea actului adițional la acest contract de leasing, debitoarea i-a cedat terței persoane juridice toate drepturile ce decurgeau din contract, inclusiv cele asupra garanției în sumă de 165.998,04 lei plus TVA, plătită finanțatorului la data semnării contractului de debitoare, fără a primi în schimb o sumă de bani.
A fost cedată aceleiași societăți SC ELECTROWIZA SA prin contractul de novație și actul adițional nr.49365.1/_ la contractul de leasing nr. 49365/_ încheiat cu RCI LEASING ROM. IA IFN SA autoturismul marca Logan Laureate, fără a exista vreo pretenție financiară în schimb. Cesiunea avut loc tot în timpul mandatului pârâtului, cu câteva zile înainte de încetarea acestuia.
S-a mai susținut că din totalul produselor facturate către SC ELECTROWIZA SRL s-a încasat suma de 390.589,46 lei în cei 3 ani anterior intrării în insolvență și că soldul neîncasat este de 1.219.630,09 lei, sumă pentru care s-a formulat cerere de înscriere în tabelul creanțelor, în condițiile în care persoana juridică a intrat în insolvență.
Se impută pârâtului și încheierea contractului de vânzare-cumpărare nr.1510/_ cu SC ETTA PROD IMPEX SRL având ca obiect vânzarea de textile a căror contravaloare se ridică la suma de 1.209.774,76 lei, aferentă perioadei_ -_ .
Se susține că vânzările au fost făcute fără aplicarea unui adaos comercial și că terța persoană juridică nu a achitat contravaloarea produselor.
Aceleiași persoane juridice i-a fost acordat un împrumut la data de_ în valoare de 90.000 lei, fără semnarea unui contract între cele două persoane juridice, transferarea sumei în contul împrumutatului fiind făcută sub mandatul pârâtului.
Relații comerciale au fost stabilite și cu SC GADRA M. AGEMENT SRL căreia debitoarea i-a înstrăinat în anul 2007 mărfuri și produse finite în valoare de 199.102,56 lei, pe parcursul anilor 2007, în valoare de 10.351,16 lei în 2008 și respectiv în valoare de 369.593,08 lei în 2009, fiind încasat prețul de 267.494,86 lei, soldul neîncasat la_ fiind de 342.281,54 lei, pentru care s-a formulat acțiune în pretenții de către lichidatorul judiciar.
În baza unui contract de comision încheiat cu aceeași societate comercială la_ debitoarea s-a obligat să-i achite acesteia un comision de 1,7% aplicat asupra volumului de vânzări către clienți aduși de SC GADRA M. AGEMENT SRL, soldul creditor fiind la data de_ de
120.861,12 lei, în condițiile în care debitoarea a achiziționat marfă de la partenerul contractul în valoare de 194.779,19 lei.
A fost imputată pârâtului și încheierea contactului de creditare nr. 165/2006 încheiat cu SC EMS SOLUTII SRL, prin care debitoarea se obliga să crediteze persoana juridică atunci când disponibilul de numerar din casierie acesteia nu era suficient pentru acoperirea plăților curente.
În această modalitate, debitoarea are de recuperat de la partenerul contractual suma de 45.000 lei, până la data deschiderii procedurii nefiind făcut vreun demers pentru recuperarea acesteia.
Lichidatorul judiciar consideră că pârâtul a dispus continuarea activității debitoarei aflate în insolvență în interesul său personal, în condițiile în care avea calitatea de administrator și la SC ELECTROWIZA SRL, participând la beneficii și pierderi cu o cotă de 50%, astfel cum rezultă din informațiile furnizate de ORC.
Contractele de creditare încheiate se consideră că ar fi fost împovărătoare și încadrându-se în disp. art.138 alin.1 lit.f din Legea nr.85/2006, datoriile pe termen lung și mediu având drept consecință deschiderea procedurii insolvenței împotriva persoanei juridice.
S-a mai arătat că în anul 2007 s-a încheiat cu B.R.D. un contractd e credit nr. 1198/_, având ca obiect acordarea unei linii de credit în valoare de 1.600.000 lei pe o perioadă de 120 de luni, în vederea construirii unui sediu administrativ și a unui spațiu de producție de către debitoare.
În anul următor s-a încheiat cu aceeași instituție bancară contractul de credit nr. 524/2008, având ca obiect acordarea unei linii de credit pe termen scurt în valoare de 1.000.000 lei, pe o perioadă de 12 luni, în vederea finanțării nevoilor de trezorerie ale împrumutatului.
Liniile de credit au fost utilizate în totalitate de către debitoare, în condițiile în care, după aproximativ 2 luni de la data încheierii contractelor de credit, debitoarea a creditat SC ETTA PROD IMPEX SRL, fără a încheia un contract și fără a se menționa data la care suma urma să fie înapoiată.
La data intrării în insolvență valoarea datoriilor debitoarei era de
2.302.330 lei, cea mai importantă parte fiind reflectată de datoriile față de furnizori, în cuantum de 5.531.351 lei, datoriile față de asociați prin dividende de plată și creditări fiind de 1.230.379 lei, față de bugetul de stat de 379.140 lei și credite bancare pe teren scurt în valoare de 361.816 lei.
Cuantumul acestor datorii a crescut în mod progresiv de la an la an, în anul 2007 cu 8,53% față de anul precedent și în 2008 cu 21,92% față de 2007.
Lichidatorul a considerat că aspectele mai sus relevate îndeplinesc cerințele pentru angajarea răspunderii pârâtului în condițiile prev. de art.138 alin.1 lit.f din Legea nr.85/2006 deoarece contractarea de credite bancare care să susțină desfășurarea unei activități ce nu înregistra profit a fost făcută doar pentru a se amâna momentul apariției stării de insolvență.
În ceea ce privește prejudiciul, se susține că acesta are o existență certă și rezultă din neachitarea obligațiilor către diverși parteneri contractuali, către bugetul de stat, în condițiile în care din averea debitoarei nu se poate face plata integrală a pasivului.
Valoarea cu care au fost prejudiciați creditorii debitoarei este de 6.690.932,40 lei, sumă ce se solicită a fi suportată de către fostul administrator statutar.
Raportul de cauzalitate între fapta ilicită săvârșită de pârât și prejudiciu constă în vânzarea produselor finite și a materiilor prime de către debitoare către terțe persoane juridice fără obținerea de profit, contractarea
de credite împovărătoare pentru societate și valorificarea mijloacelor fixe la un preț mai mic decât valoarea netă contabilă în folosul unor societăți partenere.
În ceea ce privește vinovăția pârâtului, se susține că faptele organelor de conducere au fost săvârșite cu intenție, favorizarea societăților partenere neputând fi considerată ca fiind făcută din culpă.
Prin întâmpinarea depusă la data de 29 martie 2012, pârâtul a solicitat respingerea cererii de angajare a răspunderii formulată de reclamant, susținând că faptele ce i se impută pârâtului nu pot fi considerate decât acte de comerț cu caracter perfect legal, specifice obiectului de activitate al debitoarei, vânzările efectuate către SC ELECTROWIZA SRL și către celelalte societăți comerciale fiind făcute în condiții de profitabilitate pentru debitoare, astfel încât nu pot fi încadrate în prevederile limitative ale art.138 lit.c din Legea nr.85/2006.
Vânzarea mijloacelor fixe sub valoarea netă contabilă, cu referire la cele 9 mașini electronice de tricotat, se apreciază că nu se încadrează în prevederile aceluiași act normativ, întrucât lichidatorul judiciar nu a făcut dovada că mijloacele fixe anterior menționate au fost vândute sub valoarea lor contabilă și că, în plus, reprezintă acte de comerț izolate și ocazionale și nu o continuare a unei activități care ducea debitoarea în mod vădit la încetarea de plăți.
În plus, se susține că lichidatorul nu a dovedit prejudiciul suferit de debitoare prin această faptă, raportul de cauzalitate între prejudiciu și intrarea debitoarei în insolvență și interesul personal urmărit de pârât.
Cedarea contractului de leasing către SC ELECTROWIZA SRL se apreciază că s-a făcut cu respectarea dispozițiilor OG nr.51/1997 și că nu se încadrează în dispozițiile limitative ale art.138 lit.c care se referă la continuarea unei activități și nu la operațiuni comerciale cu caracter izolat.
Cedarea de bunuri către aceeași societate comercială făcută prin contractul de novație și actul adițional din 2009, la fel, se consideră că nu poate fi încadrate în disp. art.138 lit.c, arătându-se în plus că lichidatorul judiciar nu a probat existența elementelor ce pot atrage răspunderea membrilor organelor de conducere.
Cât privește vânzarea de produse finite fără adaos comercial, se arată că nu rezultă împrejurarea că marfa a fost vândută fără adaos și că au fost respectate prev. art.21 alin.1 Cod fiscal.
Neîncasarea creanțelor se consideră că este un efect nedorit al tranzacțiilor economice și că intenția acesteia se impune a fi probată în condițiile dreptului comun, neputând fi prezumată.
Acordarea contractului de împrumut către SC ETTA PROD IMPEX SRL s-a făcut cu respectarea dispozițiilor Codului fiscal, fiind o operație comercială cu caracter ocazional și astfel nu poate fi asimilată noțiunii de continuare a unei activități ce ducea în mod vădit persoana juridică la încetarea de plăți și care a fost continuată în interesul personal al pârâtului, astfel cum cer disp. art.138 alin.1 lit.c.
Referitor la vânzarea de mărfuri și produse finite către SC GADRA M. AGEMENT SRL, pârâtul susține că a reprezentat un act perfect legal specific obiectului de activitate al debitoarei, vânzările fiind efectuate în condiții de profitabilitate, cu practicarea unui adaos comercial cuprins între 4,65% și 91,61% în anul 2007 și 2008 și între 0% și 37,50% în 2009.
Acordarea împrumutului către SC EMS SOLUTII SRL a reprezentat o creditare a asociatului către o nouă societate nou înființată, act juridic perfect legal, debitoarea având calitatea de asociat al SC EMS SOLUTII SRL
până la_ . În aceste condiții, pârâtul susține că însuși lichidatorul se face vinovat pentru lipsa de diligențe în recuperarea acestei sume și că se pune problema de a știi de ce s-a aprobat cesiunea părților sociale ale ASC FIRTEX TRADING SRL, renunțându-se la orice pretenție financiară.
În ceea ce privește faptele imputate pârâtului prin raportare la prev. art.138 alin.1 lit.f, pârâtul susține că încheierea de către debitoare a contractelor de creditare cu B.R.D. - GROUPE SOCIETE GENERALE s-a făcut cu scopul de a se scădea cheltuielile ce aveau un cuantum ridicat, datorită chiriei plătite pentru spațiul în care funcționa debitoarea și pentru extinderea activității acesteia din zona de produse textile.
Această împrejurare rezultă din cuprinsul raportului cauzelor și împrejurărilor care au condus debitoarea la starea de insolvență, raport care menționează achiziționarea de către debitoare a unui teren, unde s-a demarat construcția unui nou sediu în vederea reducerii cheltuielilor.
Cel de al doilea împrumut contractat de la B.R.D. - GROUPE SOCIETE GENERALE SA nu a reprezentat un mijloc ruinător de procurare a fondurilor de către persoana juridică, fiind un contract de creditare perfectat în condiții similare cu cele acordate de B.R.D. altor societăți comerciale.
În condițiile în care nu se dovedește faptul că pârâtul intenționat a încheiat contractele în scopul întârzierii încetării de plăți se apreciază că nu poate fi angajată răspunderea acestuia.
Neplata la termen a ratelor aferente contractului de credit nu poate constitui o faptă care să se încadreze în dispozițiile limitative ale art.138 alin.1 lit.f, întrucât dispozițiile sunt de strictă interpretare.
Pârâtul a mai susținut că în cuprinsul raportului cauzelor și împrejurărilor care au condus debitoarea la starea de insolvență întocmit de lichidatorul judiciar acesta a menționat că apariția stării de insolvență nu se datorează faptelor membrilor organelor de conducere și că, ulterior la cererea expresă a creditorilor și în lipsa unor informații și înscrisuri noi, a procedat la întocmirea unui nou raport în cadrul căruia a menționat că pârâtul este vinovat de producerea stării de insolvență a debitoarei.
Pârâtul susține că a deținut calitatea de asociat și administrator al debitoarei din anul 2003 până în anul 2009 perioadă în care a administrat cu succes activitatea acesteia și că în urma extinderii activității ce a avut loc în anul 2006 au fost achiziționate utilaje necesare completării liniei de producție pentru a se asigura condiții optime de lucru, realizându-se o linie de producție de ultimă generație.
În plus, personalul a fost instruit, trimis în Italia pentru a se perfecționa, astfel încât să existe garanția realizării unor produse de calitate și că societatea a achiziționat un teren unde s-a demarat construcția unui sediu propriu în vederea reducerii cheltuielilor cu chiria.
Aceste aspecte indică fără putință de tăgadă, conform aprecierilor pârâtului, exercitarea calității de administrator al societății debitoare și
încercarea de dezvoltare a activității acesteia și în nici un caz săvârșirea unor fapte de natura celor prevăzute de art.138.
În plus, se susține că cesionarea părților sociale intervenită în anul 2009 s-a făcut în condițiile în care a intervenit un motiv de incompatibilitate care îl împiedica pe pârât să mai dețină calitatea de asociat și administrator în cadrul unei societăți comerciale, la scurt timp după cesionare persoana juridică mutându-și sediul la C. -N., deși toate bunurile se aflau la B. și, după o perioadă scurtă de timp a intrat în procedura insolvenței.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr.85/2006, ale Legii nr.31/1990 și ale Legii nr.82/1999.
La data de 12 iunie 2013 reclamantul a precizat cuantumul pasivului rămas neacoperit în urma distribuirilor făcute în cadril procedurii falimentului debitoarei SC FIRTEX TRADING SRL, arătând că a fost întocmit raportul asupra fondurilor obținute din valorificarea ultimelor bunuri existente în averea persoanei juridice și planul de distribuire, pasivul rămas nerecuperat fiind, pe cale de consecință, în cuantum de 6.656.142,58 lei, pasiv pentru care se solicită angajarea răspunderii în baza disp. art.138 alin.1 lit.c și f din Legea nr.85/2006.
La solicitarea pârâtului, judecătorul sindic a dispus efectuarea în cauză a unei expertize tehnice contabile de către domnul expert contabil Necula Pompiliu, expertiză depusă la dosarul cauzei în volumul IV la filele 11-105.
Analizând cererea de angajare a răspunderii astfel cum a fost precizată de către reclamant, cu luarea în considerare a poziții procesuale exprimată de către pârât, ținând cont de ansamblul probelor administrate la dosarul cauzei, inclusiv raportul de expertiză dispus în cauză la solicitarea pârâtului, raport efectuat de domnul expert contrabil Necula Pompiliu, judecătorul sindic reține următoarele:
Angajarea răspunderii este reglementată de legiuitor în cuprinsul alineatului 1 al articolului menționat mai sus, în condițiile în care practicianului în insolvență îi revine obligația de a întocmi raportul prevăzut de art. 59 alin. 1 din Legea insolvenței, raport prin intermediul căruia sunt identificate cauzele și împrejurările care au condus debitoarea la starea de insolvență și persoanele cărora le-ar fi imputabilă apariția acestei stări.
Prin raportare la concluziile raportului prev. de art. 59 practicianul este îndreptățit să formuleze împotriva persoanelor care au determinat starea de insolvență a debitoarei o cerere de angajare a răspunderii, aceste persoane putând fi membri ai organelor de conducere și/sau supraveghere, precum și orice altă persoană, chiar în condițiile în care aceasta nu făcea parte din categoria expres reglementată de legiuitor.
Faptele pentru care se poate dispune angajarea răspunderii sunt expres și limitativ prevăzute de lege la lit.a-g, în sarcina pârâtului fiind imputată fapta de a dispune în interes personal continuarea unei activități care ducea în mod vădit persoana juridică la încetarea de plăți (lit.c), precum și fapta de a fi folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri în scopul întârzierii încetării de plăți (lit.f).
Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control, precum și a oricărei alte persoane care a cauzat starea de insolvență decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, patrimonială, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii, în timp ce încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat - cuprins în actul constitutiv - atrage răspunderea contractuală a administratorului, iar încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului.
Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere precum și a oricărei alte persoane vinovată de producerea stării de insolvență a debitoarei presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, fapta ilicită, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv vinovăția autorului faptei ilicite și prejudiciabile, vinovăția putând să îmbrace și forma culpei.
Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art.3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin
insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Constatarea stării de insolvență constituie o condiție pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudicierea acestora.
Referitor la raportul de cauzalitate textul legal, dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006 impun condiția ca fapta membrilor organelor de supraveghere și conducere ori fapta oricărei alte persoane să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea și indirect creditorii săi.
Fapta trebuie să fi produs starea de insolvență, respectiv încetarea plăților.
Vinovăția poate îmbrăca forma culpei sau a intenției și trebuie să fi existat la data săvârșirii faptei. În măsura în care culpa îmbracă forma intenției, unele din faptele enumerate constituie de altfel infracțiuni.
Procedura de antrenare a răspunderii este reglementată de art.138 din Legea nr.85/2006, având un caracter colectiv. Răspunderea poate fi antrenată pentru întregul prejudiciu produs prin fapta săvârșită, prejudiciu ce se raportează la întreaga masă a creditorilor.
În cazul în speță prejudiciul rămas neacoperit în urma valorificării bunurilor existente în patrimoniul debitoarei, rezultat din creanțele înscrise în tabelul definitiv consolidat al creditorilor, diminuate cu suma distribuită de lichidatorul judiciar în dosarul de insovlență, se ridică la cuantumul de 6.656.142,58 lei.
Se impune a se preciza faptul că pârâtul a deținut calitatea de administrator statutar al debitoarei, calitate pe care acesta a recunoscut-o de altfel prin întâmpinarea depusă la dosar, încă de la data înființării persoanei juridice în anul 2003, până la data de_, dată la care s-a retras din societate, cesionându-și părțile sociale, calitatea de administrator statutar fiind preluată de domnul Stănescu Dragoș.
Această împrejurare rezultă în mod clar și neechivoc și din cuprinsul actului constitutiv depus la dosar la filele 10-15, precum și din informațiile furnizate de ORC C., adresa nr.134330/_, depusă la dosar la filele 16- 20.
În sarcina pârâtului se impută fapta prevăzută de art.138 alin.1 lit. c din Legea nr.85/2006, motivat pe faptul că pârâtul, în calitate de administrator judiciar, ca organ de conducere al persoanei juridice, calitate în baza căreia îi revenea atributul de a coordona întreaga activitate a debitoarei, cu luarea în considerare a scopului pentru care aceasta a fost constituită, în vederea realizării obiectului de activitate precum și în scopul realizării de profit, a săvârșit fapte de natură să prejudicieze debitoarea și, indirect, creditorii acesteia.
În concret, judecătorul sindic apreciază că în sarcina pârâtului se impune a fi reținută fapta imputată de lichidator, conform căreia ar fi fost valorificate către terțe societăți partenere, îndeosebi către SC ELECTROWIZA SRL, mijloace fixe la un preț mai mic decât valoarea menționată în contabilitate, în condițiile în care pârâtul deținea calitatea de asociat cu o participare de 50% din beneficii și pierderi, astfel cum reiese din înscrisul depus la dosar la fila 45.
În concret, la data de_ au fost înstrăinate în favoarea terței persoane juridice, în baza facturii nr.2073698 (f.21 vol.I), un număr de 9 mașini electronice de tricotat Colosio, pentru prețul de 220.968,72 lei, mașini care au fost achiziționate anterior de către debitoare la prețul de
571.293 lei.
Se impune a se menționa faptul că în cauză are relevanță împrejurarea că SC ELECTROWIZA SRL nu a achitat contravaloarea acestor mașini de tricotat și că în exercitarea atribuțiilor delegate de lege în sarcina practicianului în insolvență, acesta a formulat o cerere de anulare a actelor frauduloase, prin raportare la disp. art.80 alin.1 lit.b din Legea nr.85/2006, cerere soluționată de judecătorul sindic în sensul admiterii, cu consecința obligării pârâtei SC ELECTROWIZA SRL la restituirea utilajelor ori a contravalorii acestora.
În cuprinsul sentinței civile pronunțate de judecătorul sindic s-a reținut faptul că transferul a avut un caracter fraudulos, în condițiile în care debitoarea nu a beneficiat de prestație echivalentă constând în contravaloarea acestor mașini de tricotat, aspect care a intrat în putere de lege și înlătură apărările făcute de către pârât, conform cărora actul de vânzare-cumpărare este perfect legal și nu poate fi reținut în sarcina pârâtului, administrator statutar, pentru a se dispune angajarea răspunderii acestuia în baza disp. art.138 alin.1 lit.c.
Pe de altă parte, judecătorul sindic apreciază că ieșirea din patrimoniul debitoarei a celor 9 mașini de tricotat reprezintă o modalitate în care patrimoniul persoanei juridice a fost diminuat, diminuarea constând nu doar în faptul că nu a fost achitat prețul mașinilor, ci și în aceea că utilajele necesare desfășurării obiectului de activitate al debitoarei au fost scoase din patrimoniu în interesul unei terțe persoane juridice la care pârâtul era asociat și, implicit, deci, în interesul acestuia, lipsind practic debitoarea de posibilitatea de a-și realiza obiectul de activitate, de a-și continua activitatea în vederea obținerii de profit și achitării debitelor către furnizori.
Operațiunea efectuată de către administratorul statutar al debitoarei a fost cu atât mai păguboasă pentru persoana juridică cu cât în același an s-a apreciat necesară încheierea unui contract de leasing financiar pentru achiziționarea a 12 mașini circulare de tricotat, contract care a fost, de asemenea, cedat către SC ELECTROWIZA SRL, din partea debitoarei hotărârea de cedare a contractului de leasing fiind luată de către pârât, în calitate de administrator statutar.
În baza acestui contract, de altfel, i-au fost cedate societății la care pârâtul avea calitatea de asociat și titular al unui procent de 50% din beneficii și pierderi, toate drepturile ce decurg din contractul de leasing, inclusiv garanția în sumă de 165.998,04 lei + TVA, plătită finanțatorului SC DELAMODE LEASING IFN SA, fără a fi primită în schimb nici o sumă de bani din partea cesionarului.
Cedarea s-a făcut cu titlu gratuit, fapt ce rezultă din fișa contului nr.
461 depusă la dosar de către practicianul în insolvență la fila 28.
De altfel, această operațiune nu a fost infirmată de către pârât și nu s- a făcut dovada faptului că prin cedarea cu titlu gratuit a garanției debitoarea nu a fost prejudiciată.
Și cedarea contractului de leasing nr. 49365/_ în baza contractului de novație - act adițional nr. 49365.1/_ la contractul de leasing, depuse la dosar în copie xerox la filele 29-30 vol. I, s-a făcut în favoarea aceleiași terțe persoane juridice SC ELECTROWIZA SRL, în interesul acestei persoanei juridice și interesul personal al pârâtului, în condițiile în care autoturismul marca Logan Laureate a fost cedat fără o contraprestație, deși debitoarea achitase rate de leasing până la momentul respectiv.
Această împrejurare rezultă, de altfel, din cuprinsul art.3 conform căruia cedentul și-a exprimat acordul de a emite o factură pe baza căreia
utilizatorul cesionar să îi plătească suma de 0,0 euro fără TVA reprezentând toate plățile pe care utilizatorul cedent le-a suportat ca urmare a încheierii și executării contractului de leasing, declarând totodată că după încasarea facturii astfel emise nu mai are nici o pretenție de nici o natură de la utilizatorul cesionar.
Este evident faptul că în această modalitate pârâtul a înțeles să exonereze de plată cesionarul în considerarea faptului că avea calitatea de asociat al acestei persoane juridice și participant la beneficii.
De altfel, în perioada cât pârâtul a fost administrator statutar al debitoarei au fost valorificate către SC ELECTROWIZA SRL mărfuri în valoare totală de 1.089.548,79 lei iar la momentul deschiderii procedurii insolvenței soldul neîncasat era în sumă de 1.219.630,09 lei, sumă cu care de altfel reclamantul, în calitate de lichidator judiciar al SC FIRTEX TRADING SRL, a solicitat înscrierea în tabelul preliminar al creanțelor declarate împotriva SC ELECTROWIZA SRL, întrucât aceasta a intrat în procedura insolvenței.
În sarcina pârâtului se impune a fi reținută și fapta de a fi acordat credite unei terțe persoane juridice SC ETTA PROD IMPEX SRL, cu nerespectarea specificului capacității de folosință, atâta timp cât debitoarea nu avea calitatea de instituție bancară, scopul pentru care a fost înființată persoana juridică nefiind acela de a acorda credite, ci acela de a efectua comerț cu ridicata al bunurilor de consum, respectiv comerț cu ridica al produselor textile, inclusiv activități de import-export (f.11 vol.I).
Acordarea creditului în cuantum de 90.000 lei la data de_, fapt ce rezultă din fișa contului 409 depusă la dosar la fila 38, vol.I, în condițiile în care nu s-a stabilit un termen de rambursare a acestuia, justifică susținerea practicianului în insolvență, conform căreia activitatea prestată de pârât în calitate de administrator statutar s-a făcut în interesul unei terțe persoane juridice și, implicit, în detrimentul debitoarei care, în cursul aceluiași an, a angajat credite în baza contractului de credit nr. 524/11 iulie 2008 de la B.R.D. - GROUPE SOCIETE GENERALE SA, pe termen scurt, în valoare de 1.000.000 lei, acordat pe o perioadă de 12 luni, cu scopul de a asigura finanțarea nevoilor de trezorerie ale debitoarei SC FIRTEX TRADING SRL.
De altfel, debitoarea a angajat și în cursul anului 2007 un alt credit de la aceeași instituție bancară, pe termen lung, în valoare de 1.600.000 lei, judecătorul sindic apreciind că creditarea unei terțe persoane juridice nu poate fi considerată ca fiind făcută în interesul debitoarei, atâta timp cât prin angajarea împrumuturilor, și mai ales a celui pe termen scurt, se dovedește faptul că debitoarea la rândul său nu beneficia de lichidități și că, la rândul său, avea nevoie de sume necesare desfășurării propriei activități.
Pârâtul, în calitate de administrator statutar al debitoarei, cunoștea situația precară a persoanei juridice, iar angajarea unor credite a avut drept consecință agravarea acestei situații.
Utilizarea creditului și angajarea acestuia a fost contrară interesului social, în condițiile în care persoana juridică credita, la rândul său, alte societăți comerciale.
Pe cale de consecință, judecătorul sindic apreciază că aceste fapte reținute în sarcina pârâtului pot fi încadrate în categoria celor pe care legiuitorul le-a reglementat în cuprinsul art.138 alin.1 lit.c din Legea nr.85/2006.
În cadrul aceleiași categorii de fapte pentru care legiuitorul a înțeles să permită angajarea răspunderii personale în vederea acoperirii, chiar și
parțiale, a pasivului debitoarei rămas nerecuperat se înscriu și operațiunile de creditare făcute de către debitoare prin intermediul pârâtului în favoarea SC EMS SOLUTII SRL.
În favoarea acestei persoane juridice a fost încheiat contractul de creditare nr. 165/18 mai 2006 în baza căruia se obliga să crediteze terța persoană juridică în condițiile în care disponibilul de numerar din casieria acesteia era insuficient pentru acoperirea plăților curente.
În concret, suma cu care a fost creditată terța societate rămasă nerecuperată era de 45.000 lei la data deschiderii procedurii, obligația de creditare fiind menționată în mod clar și neechivoc în cuprinsul contractului de credit depus la dosar la fila 43 vol.I.
Creditarea a fost realizată fără perceperea unei dobânzi, în condițiile în care ulterior debitoarea a fost nevoită să acceseze, la rândul său, împrumuturi purtătoare de dobânzi de la instituții bancare, faptă care se impune a fi imputată în mod neechivoc administratorului statutar al debitoarei, semnatar al contractului de creditare.
Concluzionând, judecătorul sindic apreciază că în sarcina pârâtului poate fi reținută fapta imputată de practicianul în insolvență, reglementată de disp. art.138 alin.1 lit.c din Legea nr. 85/2006, dispunându-se continuarea activității debitoarei în interes personal, în condițiile în care debitoarea se confrunta cu lipsa de disponibilități, dovadă fiind angajarea celor două contracte de credit de la B.R.D., contracte în cuantum de
2.600.000 lei, sumele contractate fiind la data deschiderii procedurii insolvenței în integralitate accesate de persoana juridică.
Activitatea de administrare efectuată de către pârât nu poate fi considerată, astfel cum susținea acesta prin întâmpinarea depusă la dosar, ca fiind o activitate făcută în interesul persoanei juridice, în condițiile în care toate faptele mai sus reținute, dovedite în mod clar și neechivoc prin înscrisurile depuse la dosar, înregistrate în evidența contabilă a persoanei
juridice, denotă acordarea unor împrumuturi și efectuarea de operațiuni comerciale în interesul pârâtului, relevante fiind raporturile încheiate cu SC ELECTROWIZA SRL, SC ETTA PRODIMPEX SRL și SC EMS SOLUȚII SRL.
Împrejurarea că inițial în cuprinsul raportului cauzelor și împrejurărilor care au condus debitoarea la starea de insolvență întocmit de lichidatorul judiciar nu au fost indicate fapte în sarcina pârâtului în baza cărora s-ar fi justificat formularea cererii de angajare a răspunderii nu are nici o relevanță în speță, atâta timp cât raportul inițial a fost completat de către lichidatorul judiciar, chiar și în condițiile în care completarea s-a făcut la solicitarea creditorilor, prin relevarea unor fapte de natură să atragă angajarea răspunderii administratorului statutar.
De altfel, completarea la raportul cauzelor și împrejurărilor care au condus debitoarea la starea de insolvență nu a fost contestată de către pârât și a fost aprobată de către creditori, necesitatea acestei completări rezultând din faptul că a fost necesară analizarea documentelor contabile prezentate de către pârât ulterior întocmirii raportului în forma inițială.
Pârâtul nu a făcut dovada faptului că starea de insolvență a debitoarei s-a instalat după momentul la care și-a cesionat calitatea de asociat și a pierdut și calitatea de administrator statutar, toate faptele imputate fiind săvârșite în perioada anterioară, în care pârâtul a deținut calitatea de administrator statutar, încheierea contractelor la care s-a făcut referire mai sus fiind, de altfel, perfectată de către pârât, aspect pe care acesta nu l-a contestat, în detrimentul debitoarei și, în subsidiar, în detrimentul creditorilor.
Judecătorul sindic apreciază că poate fi reținută în sarcina pârâtului și fapta de a fi folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri în scopul întârzierii încetării de plăți prevăzută de art.138 alin.1 lit.f din Legea nr.85/2006, în condițiile în care au fost contractate credite bancare împovărătoare pentru a asigura necesarul de lichidități și în contrapartidă debitoarea împrumuta diverse persoane juridice cu diferite sume de bani, deși specificul capacității de folosință nu îi permitea să facă activități de creditare și, mai mult decât atât, aceste creditări se făceau fără acordarea de dobânzi, sumele împrumutate, de altfel, nefiind restituite.
Datoriile totale ale debitoarei au crescut în anul 2007 cu 8,53% față de anul precedent, până la o valoare de 7.312.487 lei, iar în anul 2008 valoarea înregistrată de acestea era de 8.915.575 lei, în creștere cu 21,92% față de anul precedent, la data intrării în insolvență cuantumul datoriei fiind de 9.809.822 lei.
Procedând la angajarea creditelor, administratorul statutar a întârziat în mod nejustificat constatarea insuficienței fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile, angajarea împrumuturilor generând consecințe negative asupra debitoarei, în condițiile în care prin valorificarea mărfurilor, produselor finite și a activelor nu s-a reușit obținerea unor resurse pentru creșterea gradului de solvabilitate și rentabilizarea activității persoanei juridice.
Din cuprinsul raportului cauzelor și împrejurărilor care au condus debitoarea la starea de insolvență, judecătorul sindic reține faptul că debitoarea s-a confruntat permanent cu o lipsă de lichidități, în condițiile în care vânzarea activelor nu ducea la creșterea lichidităților, iar contravaloarea activelor vândute nu era încasată, împrejurare care influența în mod negativ situația financiară a persoanei juridice.
Pârâtul a apreciat că faptele ce-i sunt imputate nu pot fi încadrate în categoria de continuare a activității, având un caracter izolat, însă această susținere se impune a fi înlăturată ca nefondată, atâta timp cât faptele au fost numeroase și nu singulare și nu se poate considera, pe cale de consecință, că au avut un caracter izolat.
Nu pot fi reținute nici susținerile pârâtului conform cărora nu ar fi fost dovedit faptul că tranzacțiile au fost efectuate în interes personal și cunoscând că prin acestea se va cauza starea de insolvență, întrucât calitatea de administrator statutar impune în sarcina persoanei în cauză o analiză permanentă a activității persoanei juridice, fiind previzibil faptul că atitudinea de a acorda credite unor terțe persoane juridice, de a transfera către alte persoane juridice la care pârâtul avea calitatea de asociat bunuri ale debitoarei, avea să conducă, în final, la instalarea stării de insolvență a persoanei juridice și deschiderea procedurii.
Nu au relevanță apărările efectuate de pârât în sensul că raporturile comerciale încheiate cu terțele persoane juridice sunt legale și respectă dispozițiile Legii contabilității și cele ale Codului fiscal, întrucât în speță nu se impune analizarea acestor aspecte, ci consecințele faptelor săvârșite de pârât asupra patrimoniului debitoarei și, implicit, asupra patrimoniului creditorilor, fapte care au avut drept consecință intrarea persoanei juridice în incapacitate de plată și în imposibilitate de a-și acoperi cu disponibilitățile bănești datoriile certe, lichide și exigibile.
Activitatea desfășurată de către pârât a avut o profitabilitate mică în raport cu contractele derulate de pârât cu societățile comerciale mai sus menționate, pârâtul nefăcând nici demersuri de recuperare a sumelor, acordând un tratament preferențial în acest caz în special SC
ELECTROWIZA SRL la care deținea calitatea de asociat și participant la beneficii.
Deși în cuprinsul raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză la solicitarea pârâtului s-a menționat faptul că, per ansamblu, activitatea desfășurată de debitoare, din perspectiva actelor încheiate cu persoanele juridice menționate anterior, a fost profitabilă, judecătorul sindic reține faptul că această activitate a fost analizată din perspectiva valorificării bunurilor, a materiilor prime și produselor finite, activitate care nu a fost avută în vedere la angajarea răspunderii pârâtului.
Pe cale de consecință, vor fi înlăturate susținerile expertului atâta timp cât faptele analizate de acesta și concluziile privind profitabilitatea operațiunilor desfășurate de debitoare vizau aspecte legate de respectarea Legii contabilității, a prevederilor Codului de procedură fiscală, împrejurări care nu au nici un fel de relevanță în cauză, expertul neexprimând o opinie pertinentă în situația în care bunurile debitoarei au fost cedate cu titlu gratuit, cum este situația cedărilor către SC ELECTROWIZA SRL, sau a cesiunilor efectuate prin contractul de novație și cesionare.
În cuprinsul raportului de expertiză expertul a susținut că nu există împrumuturi acordate de SC FIRTEX TRADING SRL către SC ETTA PRODIMPEX SRL în condițiile în care pârâtul nu a contestat realitatea acestor împrumuturi, aspect care îl îndreptățește pe judecătorul sindic să înlăture susținerile sale, fiind nepertinente.
De altfel, expertul a menționat că la această concluzie a ajuns verificând documentele ce i-au fost puse la dispoziție de către debitoare, în timp ce la dosarul cauzei existau indicii clare ale împrumuturilor efectuate.
Mai mult decât atât, expertul a statuat în concluziile raportului de expertiză că acordarea împrumuturilor către terțe persoane juridice nu a avut nici o influență asupra contului de profit și pierdere, solicitarea
judecătorului sindic fiind aceea de a menționa dacă a avut drept consecință o îmbogățire sau însărăcire a patrimoniului debitoarei, opinia exprimată de către expert nerăspunzând obiectivului pe care judecătorul sindic l-a stabilit în sarcina acestuia.
Față de considerentele mai sus reținute, judecătorul sindic apreciază că se impune a fi angajată răspunderea pârâtului Z. M. -V. și obligarea acestuia să suporte pasivul debitoarei SC FIRTEX TRADING SRL până la limita sumei de 6.656.142,58 lei, în condițiile prevăzute de disp. art.138 alin.1 lit. c și f din Legea nr.85/2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E :
Admite cererea precizată formulată de reclamanta C. DE I. T.
S. în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC FIRTEX TRADING SRL, în contradictoriu cu pârâtul Z. M. V., cu domiciliul procesual ales în
, str. T. D. nr.13, bl.36, sc. A, et.2, ap.6, sector 2, la sediul C. ului Individual de Avocat C. T. și în consecință:
Obligă pârâtul să suporte pasivul debitoarei nerecuperat în cuantum de 6.656.142,58 lei.
Executorie.
Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 4 aprilie 2013.
JUDECĂTOR SINDIC, GREFIER,
C. T. B.
aflat în C.O. semnează prim grefierul instanței
Red.CC/MM 4 ex./_
| ← Sentința civilă nr. 3223/2013. Răspundere organe de... | Decizia civilă nr. 8246/2013. Răspundere organe de conducere.... → |
|---|
