Sentința civilă nr. 3399/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C. DOSAR NR._ /a1
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3399/2013
Ședința publică din data de 06 decembrie 2013 Instanța este constituită din:
JUDECĂTOR SINDIC: M. C. B. GREFIER: T. G.
Pe rol fiind pronunțarea asupra cererii formulată de reclamanta C. H. I. în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC I. C. S. în contradictoriu cu pârâții P. R. V. și G. C., având ca obiect angajarea răspunderii conform art.138 alin.(1) lit.d) și e) din Legea nr.85/2006.
Se constată că s-a depus la data de_, de către pârâtul P. R. V., concluzii scrise cu acte în anexă.
Se constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea pronunțată în ședința publică din data de 29 noiembrie 2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când judecătorul sindic, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 06 decembrie 2013, când a hotărât următoarele.
JUDECĂTORUL SINDIC,
Deliberând, constată că, prin cererea înregistrată, sub numărul de dosar de mai sus, la data de_, lichidatorul judiciar C. H. I. al debitoarei SC I.
C. S. a solicitat judecătorului sindic, în contradictoriu cu pârâții P. R. V. și G. C., ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții, în solidar, la plata sumei de 99.867,79 lei, reprezentând pasivul debitoarei.
În motivare, lichidatorul judiciar a arătat că pârâtul P. R. V., în calitate de asociat și administrator al societății SC I. C. S., a condus societatea din data de_, până la data de_, când a cesionat părțile sociale către noul asociat și administrator, G. C., care a condus societatea din data de _
, până la data de_, data declanșării procedurii insolvenței în baza Sentinței nr. 4300 din_ pronunțată de Tribunalul Specializat C. în dosarul nr._
. După deschiderea procedurii, cu toate notificările efectuate, pârâții P. R. V. și G. C. nu s-au conformat prevederilor legale privind obligația de a preda administratorului judiciar documentele financiar - contabile ale societății precum și bunurile din patrimoniul societății.
Conform documentelor anexate la cererile de admitere a creanțelor, societatea a desfășurat activități comerciale în perioada în care a fost administrată de P. R. V., acesta fiind semnatarul contractului de prestări servicii încheiat cu SC HIDROSALT HOLDING S., în cadrul căruia, în data de_, pentru plata serviciilor efectuate, au fost emise bilete la ordin fără acoperire, și a contractului de vânzare-cumpărare din_ încheiat cu SC SIMBA INVEST S., contract pentru care a fost emisă factura 0172072/_, factură neachitată, pentru care a fost pronunțată sentința nr. 3543/_ de către Judecătoria Bacău în dosarul nr. _
.
Sub presiunea creditorilor care obțin titluri executorii împotriva societății pentru recuperarea creanțelor, la data de_ pârâtul P. R. V. și-a cesionat părțile sociale către noul asociat și administrator G. C. . După data cesionării părților sociale nu sunt dovezi privind continuarea unei activități comerciale de către debitoare, astfel că se poate suspecta o cesiune formală de părți sociale pentru punerea în imposibilitate a creditorilor de a recupera creanțele.
Lichidatorul judiciar a mai arătat că societatea nu a depus nici o raportare la Administrația Financiară în perioada când a fost administrată de pârâtul P. R.
V. (_ până la data de_ ) și nici pentru perioada când a fost administrată de pârâtul G. C. (din data de_ până la data de_ ), astfel că s-a luat
cunoștință de patrimoniul acestei societăți și de evoluția indicatorilor economico- financiari. Nepredarea patrimoniului societății este culpa administratorului G. C.
, prezumându-se că patrimoniul societății a fost utilizat în interesul propriu al administratorului, acesta fiind răspunzător pentru folosirea bunurilor societății în interes propriu și pentru faptul că a ascuns activele societății. În plus, societatea nu a condus evidențele contabile de la începutul activității, aceasta nedepunând nici o raportare la organele fiscale.
Prin faptele enumerate, pârâtul P. R. V., în calitate de asociat și administrator al societății SC I. C. S., care a condus societatea din data de_ până la data de_, și pârâtul G. C., în calitate de asociat și administrator al societății SC I. C. S., care a condus societatea din data de_ până la data de_, se fac vinovați de ajungerea societății în încetare de plăți, prejudiciul adus creditorilor fiind de 99.867,79 lei, sumă conformă cu tabelul definitiv de obligații a debitoarei SC I. C. S. la data de_, prejudiciul constând imposibilitatea creditorilor de a-și încasa creanțele scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență.
Lichidatorul judiciar a mai arătat că faptele prezentate se încadrează în prevederile art. 138 (1) lit. d) din Legea nr. 85/2006, întrucât administratorii P. R.
V. și G. C. nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea, si în prevederile Art. 138 (1) lit. e) din Legea nr. 85/2006, întrucât administratorului G.
C. nu a predat lichidatorului judiciar patrimoniul societății.
S-a mai arătat că sunt întrunite condițiile de angajare a răspunderii materiale personale a administratorilor P. R. V. și G. C., faptele fiind săvârșite de persoane care au avut calitatea de organe de supraveghere în cadrul societății, si întrucât faptele au produs un prejudiciu cert constând din creanțele neacoperite al creditorilor, între fapte și prejudiciu există un raport de cauzalitate, faptele prezentate se încadrează în cazurile prevăzute de legea nr. 85/2006, este precizat raportul de cauzalitate între fapte și încetarea de plăți a debitoarei precum și culpa administratorilor P. R. V. și G. C. .
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozitiile art. 138 alin. 1 lit. d si e din Legea nr. 85/2006.
Desi au fost legal citati, pârâtii nu au depus întâmpinare la dosar, iar pârâtul
G. C. nu s-a prezentat nici la termenele de judecată, pentru a formula apărări fată de cererea lichidatorului judiciar, pârâtul P. R. V. prezentându-se la termenul de judecată din_, după luarea cauzei, când a solicitat amânarea pronuntării pentru a depune concluzii scrise.
Prin concluziile scrise depuse la dosar la_, pârâtul P. R. V. a solicitat respingerea cererii formulate împotriva sa, arătând în apărare că prin Hotărârea Adunării Generale a asociaților societății SC I. C. S. nr. 1 din data de_, s-a hotărât cesionarea societății si a tuturor părtilor sociale deținute de pârât către cesionarul G. C., care la aceea data a preluat si calitatea de administrator al societății. La aceeași data s-a incheiat si o Convenție intre pârâtul cedent si cesionarul G. C., convenție in care se inserează faptul ca ";domnul G.
C. preia societatea, având cunoștința de situația financiara a societății, de biletele la ordin semnate si eliberate de societate pana la data de_, de creanțele fata de furnizori si fata de bugetul statului si este de acord sa preia toate aceste datorii si sa le achite către firme si bugetul statului. In cazul in care vor intervenii litigii legate de situația financiara a societății, G. C. va răspunde de soluționarea acestora";.
Pârâtul a mai arătat că în aceste condiții, atragerea răspunderii sale personale nu este intemeiata, toate obligațiile de natura economica, juridica sau de alta natura revenind in sarcina cesionarului G. C. .
Analizând cererea formulată de lichidatorul judiciar, judecătorul sindic reține următoarele:
Conform dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului.
Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, patrimonială, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii, în timp ce încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat
- cuprins în actul constitutiv - atrage răspunderea contractuală a administratorului, iar încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului. În cazul în care administratorii încalcă dispozițiile prevăzute de Legea nr.
31/1990 sau alte legi incidente ori săvârșesc în exercitarea mandatului fapte de natură a crea prejudicii, suntem în prezența unei răspunderi civile delictuale. În situația în care administratorii nu-și îndeplinesc sau își îndeplinesc în mod necorespunzător mandatul încredințat de acționari prin actul constitutiv sau prin hotărârile adunărilor generale se va putea angaja răspunderea acestora pe tărâm contractual.
Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere, presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv culpa personală a celui față de care se antrenează răspunderea.
Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art.3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Constatarea stării de insolvență constituie o condiție pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudicierea acestora.
Referitor la raportul de cauzalitate textul legal, dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, impun condiția ca fapta membrilor organelor de supraveghere și conducere ori fapta oricărei alte persoane să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea și indirect creditorii săi. Fapta trebuie să fi produs starea de insolvență, respectiv încetarea plăților. Răspunderea poate fi antrenată pentru întregul prejudiciu produs prin fapta săvârșită, prejudiciu ce se raportează la întreaga masă a creditorilor.
Vinovăția poate îmbrăca forma culpei sau a intenției și trebuie să fi existat la data săvârșirii faptei. În măsura în care culpa îmbracă forma intenției, unele din faptele enumerate constituie de altfel infracțiuni. Răspunderea administratorului este angajată în orice situație în care contractul de mandat este încălcat printr-o faptă culpabilă. Culpa administratorului se apreciază după tipul abstract - culpa levis in abstracto, din aceste motive aflându-se în fața unei culpe prezumate de unde derivă și obligativitatea administratorului de a răsturna prezumția de culpă, sarcina probei aparținându-i.
Pârâtul P. R. V. a detinut calitatea de administrator al debitoarei SC I.
C. S. până la_, dată de la care această calitate a fost detinută de către pârâtul G. C., dată la care între cei doi pârâti a fost încheiat contractul de cesiune prin care pârâtul P. R. V. a cesionat toate părtile sociale detinute în cadrul societătii debitoare SC I. C. S., către pârâtul G. C. .
Judecătorul sindic retine că în sarcina pârâtului G. C. nu se poate retine săvârsirea faptelor prevăzute de art. 138 lit. e din Legea nr. 85/2006, în sensul că acesta a deturnat sau a ascuns o parte din activul persoanei juridice ori a mărit în mod fictiv pasivul acesteia, în lipsa unor dovezi în acest sens. Faptul că pârâtul G.
C. nu a predat lichidatorului judiciar bunurile aflate în patrimoniul societătii debitoare, desi a fost notificat în acest sens, nu poate conduce la o concluzie în sens contrar, de vreme ce lichidatorul judiciar nu a probat existenta unor bunuri în patrimoniul debitoarei la data deschiderii procedurii insolventei împotriva acesteia.
Judecătorul sindic apreciază că în sarcina pârâților, ambii detinând în mod succesiv în timp calitatea de administratori statutari ai debitoarei, poate fi reținută fapta de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea, în condițiile în care pârâtul
G. C. nu i-a predat lichidatorului judiciar documentele contabile astfel cum sunt ele prevăzute în art. 28 din Legea nr. 85/2006, si întrucât nici în perioada în care pârâtul P. R. V. a detinut calitatea de administrator al societătii debitoare, si nici în perioada în care această calitate a fost detinută de către pârâtul G. C. ,
nu au fost înregistrate situatiile financiare anuale ale societătii la organele fiscale, ceea ce justifică prezumtia că astfel de situatii nu au fost nici întocmite. Or, de vreme ce legiuitorul a înțeles să sancționeze neținerea contabilității în conformitate cu legea, cu atât mai mult sancționează neținerea contabilității. Or, în cauză pârâții se fac vinovați de neținerea contabilității anterior deschiderii procedurii, lista bunurilor debitoarei, lista creditorilor și contul de profit și pierdere sunt determinate de lipsa acestora, întrucât nu s-a ținut evidența contabilă la zi.
Judecătorul sindic apreciază că pârâților le revenea, în calitate de administratori statutari, obligația de a duce la îndeplinire contractul de mandat ce le-a fost încredințat, administratorul fiind direct răspunzător de modul în care este ținută evidența contabilă, obligațiile sale reieșind cu claritate din dispozițiile art. 73 alin. 1 lit. c și alin. 2 ale Legii nr. 31/1990, precum și din dispozițiile art. 11 alin. 4 din Legea nr. 31/1990. Totodată, conform art. 10 alin. 1 din Legea nr. 82/1991, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului, care are obligația gestionării societății respective.
În condițiile în care evidența contabilă nu a fost ținută sau nu a fost ținută în conformitate cu legea, există o prezumție de culpă, întrucât corecta ținere a registrelor contabile este o obligație stabilită în sarcina administratorilor societății de Legea nr. 31/1990, care în art. 73 lit. c stabilește că administratorii sunt solidari răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, iar art. 11 din Legea nr. 82/1991 a contabilității republicată prevede că răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului.
Neținerea contabilității în mod corect nu face posibilă sesizarea dificultăților cu care se confruntă societatea și face insesizabilă starea de insolvență care poate să apară la un moment dat, aspecte care ar fi înlăturate în condițiile unei contabilități ținute corect care ar permite administratorilor să ia măsurile necesare pentru preîntâmpinarea unor astfel de situații.
În condițiile neținerii contabilității în conformitate cu legea, se prezumă existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs care constă în pasivul înregistrat în tabelul creditorilor, pasiv care, dată fiind natura creanțelor înscrise în tabelul definitiv și anume, creanțe bugetare, în condițiile ținerii contabilității societății debitoare, putea fi substanțial mai mic întrucât debitele principale nu ar fi atras penalități și majorări de întârziere.
Astfel, pârâtul G. C., desi notificat în acest sens, nu a depus la dosar actele contabile solicitate de lichidatorul judiciar, si faptul că aferent perioadei în care fiecare dintre pârâti au detinut calitatea de administratori ai societătii debitoare nu au fost înregistrate situatiile contabile ale societătii la organele fiscale, creează prezumția că pârâții nu și-au îndeplinit obligațiile de ținere a contabilității conform legii.
Așa fiind, judecătorul sindic apreciază că în sarcina pârâților poate fi reținută și săvârșirea faptei reglementate de art. 138 lit. d din Legea nr.85/2006, respectiv neținerea contabilității în conformitate cu dispozițiile legale în materie, faptă care a condus la producerea stării de insolvență a debitoarei, întrucât pârâții nu au fost în măsură să sesizeze scadența obligațiilor de plată cu consecința directă a calculării pentru debitele neachitate a penalităților și majorărilor de întârziere.
Nu poate fi primită în acest sens apărarea pârâtului P. R. V. în sensul că răspunderea sa nu poate fi antrenată întrucât pârâtul G. C. a preluat toate obligatiile privind societatea. Astfel, răspunderea organelor de conducere ale unei societăti comerciale pentru prejudiciul adus creditorilor prin faptele ce au cauzat starea de insolventă a societătii, întemeiată pe dispozitiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, este o răspundere fată de terti instituită de lege, astfel că creditorilor nu le pot fi opozabile eventualele întelegeri între pârâti privind obligatiile societătii comerciale sau obligatii asumate de către acestia unul fată de celălalt. Astfel, chiar dacă pârâtul G. C. a preluat calitatea de unic asociat si administrator al societătii la_, prin aceasta nu poate fi înlăturată răspunderea pârâtului P. R.
V. pentru faptele proprii săvârsite înainte de acea dată, în spetă pentru netinerea contabilitătii societătii debitoare, faptă care a condus la aparitia stării de insolventă a societătii, de vreme ce o parte dintre creantele creditorilor înscrisi în tabelul
definitiv al creantelor împotriva averii debitoarei, sunt născute anterior datei de _
.
Întrucât creditorii nu și-au recuperat nici măcar parțial creanțele astfel cum au fost înscrise în tabelul definitiv al creditorilor, creanțe care reprezintă prejudiciul cauzat acestora urmare a neachitării debitelor, judecătorul sindic consideră că pârâții se impune a fi obligați la plata, în solidar, a întregului pasiv în cuantum de 99.867,79 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de lichidatorul judiciar C. H. I. al debitoarei SC I. C. S., în contradictoriu cu pârâții P. R. V., cu domiciliul în mun. C. -N., str. H. B. nr. 82, jud. C., și G. C., cu
domiciliul în mun. C. -N., str. T. V. nr. 6-8, ap. 117, jud. C. .
Obligă pârâții în solidar să plătească întregul pasiv al debitoarei SC I. C. S., J_, în sumă de 99.867,79 lei.
Executorie.
Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de 6 decembrie 2013.
JUDECĂTOR SINDIC, GREFIER,
M. C. B. T. G.
Red./Dact./M.C.B.;L.U./5ex./_
| ← Sentința civilă nr. 3266/2013. Răspundere organe de... | Sentința civilă nr. 1144/2013. Răspundere organe de... → |
|---|
