Sentința civilă nr. 2965/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C. DOSAR NR._ /a1
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2965/2013
Ședința publică din data de 1 noiembrie 2013 Instanța este constituită din:
JUDECĂTOR SINDIC: V. LAURA G. GREFIER: A. Z.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii cu privire la cererea de atragere a răspunderii patrimoniale formulată împotriva pârâtei N. M. de către practicianul în insolvență C.I.I. M. O., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC P. C.
S., în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de 25 octombrie 2013, mersul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când judecătorul sindic, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronuntarea pentru data de azi.
JUDECĂTORUL SINDIC,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea, înregistrată pe rolul acestui tribunal la_, sub numărul de dosar de mai sus, lichidatorul judiciar C. M. O. al debitoarei S.C. P. C.
S.R.L. a chemat in judecată pe pârâta N. M., solicitând judecătorului sindic ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 499.116,55 lei, reprezentând întregul pasiv rămas neacoperit al debitoarei S.C. P. C. S.R.L.
În motivarea cererii, lichidatorul judiciar a arătat că prin raportul privind cauzele și împrejurările care au condus la starea de insolvență a debitoarei și ulterior prin completările la raport, analizând documentele contabile la care a avut acces, a evidențiat următoarele aspecte. Activele entității sunt reprezentate în bilanț în 2 mari categorii: active imobilizate, deținute pentru perioade mai lungi de timp și active circulante, care au valori mai reduse și de obicei se consumă în cicluri foarte scurte de activitate. Societatea deținea la data intrării în procedura insolvenței active imobilizate, fapt ce rezultă din evidențele contabile, dar și din adresa nr. 3718/_ a Primăriei Huedin: Imobil clădire cu destinație comercială în loc Huedin, str. Horea nr. 79 în suprafață de 48,76 mp - proprietatea debitoarei. În evidențele Primăriei Huedin figurează și cu două autoturisme, o Dacia Logan și un Chevrolet Kalos, ambele proprietatea Motoractive IFN SA, autoturisme care conform declarațiilor de creanțe depuse de societatea de leasing au fost restituite. Conform informațiilor contabile, la_, activele circulante in sumă totală de 321.989 lei constau în stocuri de marfă în valoare de 145.109 lei, creanțe de 112.818 lei sold de casă și bancă de 64062 lei. Totalul datoriilor la acea dată era de 343.000 lei. În anul următor, 2009, societatea înregistrează o creștere a activelor circulante la 382.763 lei, provenită în principal din creșterea nivelului stocurilor la valoarea de 222.593 lei și a soldului
creanțelor la 159.935. Acești doi indicatori prezintă valori foarte mari in condițiile în care cifra de afaceri netă pentru anul 2009 a fost de 340.692.
La inventarierea realizată de către lichidatorul judiciar s-a putut observa că practic întregul stoc de marfă pe care societatea debitoare îl are în spațiul comercial din Huedin este deteriorat și cu termenele de valabilitate depășite, făcându-l practic nevalorificabil. O altă valoare importantă se regăsește în contul de creanțe - 157.935 lei. Din documentele analizate rezultă că 20.176 lei reprezintă sume de încasat de la clienți iar 125.921,66 lei sume înregistrate în contul debitori diverși. Pentru nici unul din aceste conturi lichidatorul judiciar nu a identificat în documentele analizate persoanele fizice sau juridice care au aceste obligații de plată, fiind practic imposibilă în acest moment realizarea de acțiuni judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea acestor creanțe. O creștere importantă în 2009 se înregistrează și în contul de datorii al societății, acestea ajungând la valoarea de 426.026 lei. Analizând contul de venituri și cheltuieli pentru perioada 2008-2009 se poate observa că acestea au înregistrat valori relativ apropiate în perioada analizată. În anul 2008 activitatea debitoarei a generat un profit brut de 5.146 lei. În anul 2009, atât veniturile cât și cheltuielile au înregistrat o scădere cu circa 12%. De această dată societatea debitoare nu mai inregistrează profit ci o pierdere brută de 7.668 lei la care se mai adaugă și impozitul anticipat de 6.500 lei rezultând astfel o pierdere netă de 14.168 lei.
Administratorul societății d-na N. M. prin intermediul doamnei Costea M. cu domiciliul în Huedin str. Cetate Veche nr. 50A, județul C. a transmis în completare următoarele documente: Proces verbal nr. 1, nedatat, semnat de administrator N. M. și martorii: Potra M., Potra M., Rășinar Dorina Lucia, N. Costel Proces verbal nr. 2, nedatat, semnat de administrator N. M., Balanță analitică la_ cu note contabile și registre auxiliare, nesemnate, Balanță analitică la_ cu note contabile și registre auxiliare, nesemnate, Balanță analitică la_ cu note contabile și registre auxiliare nesemnate și documente primare aferente. Conform documentelor suplimentare puse la dispoziție de administratorul statutar, d-na N. M., din balanțele aferente lunilor ianuarie - martie 2010 rezultă că societatea a mai desfășurat activitate și în această perioadă. Veniturile obținute în primele trei luni ale anului 2010 au fost de 7.052,76 lei în timp ce cheltuielile înregistrate au fost de 241.797,90 lei. Acest volum al cheltuielilor este justificat de catre administrator prin faptul că în urma unei avarii la instalația de apă, stocul de marfă a fost compromis fiind aruncat la gunoi astfel cum precizează în procesul verbal nr. 1 semnat de către aceasta și de către martori. În urma acestui eveniment a fost înregistrată integral pe cheltuieli contravaloarea stocului de marfă. Întrucât documentele predate nu sunt semnate de către administrator și nici nu s-au depus dovezi ale comunicării declarațiilor fiscale către AFP își formulează rezerva asupra veridicității celor arătate. Conform balanței la_, societatea deținea imobilizări corporale astfel: construcții 15.707,48 lei, mijloace de transport 54.447 lei și Imobilizări corporale în curs 26.505 lei. Dacă în privința construcțiilor și a mijloacelor de transport situația este edificată prin răspunsul dat de Primăria Huedin, în cea ce privește imobilizările corporale în curs administratorul debitoarei nu ni le-a predat și nu a arătat care sunt acestea. În conturile de creanțe la data de_ se regăsește suma de 25.897,86 lei clienți neîncasați și suma de 80.821,66 lei la creditori diverși. Contul de creditori diverși a scazut fată de sfârșitul anului 2009 efectuându-se încasări urmate de plata unor cheltuieli curente. Pentru soldul de 80.821,66 lei administratorul societății nu a prezentat nici un document pentru a se putea recupera de la eventualii debitori. În procesul verbal nr. 2 se arată că societatea ar fi încheiat un contract pentru achiziția
unor cuptoare, contract care nu a fost identificat între actele lasate în magazin, așa cum afirmă administratorul societății. De asemenea, nu au fost nici prezentate fizic aceste așa-zise cuptoare pentru fabricarea pâinii. Administratorul statutar nu a pus la dispoziția lichidatorului bunurile s-au documentele care ar fi justificat pe deplin activele de care a dispus societatea. Scoaterea din circuitul bănesc a sumelor care figurează în contul debitori diverși fără dovedirea beneficiarului generează suspiciunea că sumele de bani au fost folosite în interesul propriu al administratorului, văduvind astfel firma de resurse financiare importante.
Față de acestea, lichidatorul judiciar a arătat că administratorul statutar a săvârșit fapte incidente prevederilor art. 138 alin. 1 literele a), d) și e) din Legea 85/2006 prin nepredarea imobilizărilor corporale în curs sau a "cuptoarelor de fabricat pâinea";, nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, ultimele înregistrări contabile făcându-se la data de_, a ascuns sau deturnat o parte a activului societății prin neprezentarea documentelor prin care creanțele societății față de debitori ar fi putut fi recuperate. Lipsa documentației contabile și a bunurilor ce ar fi trebuit puse la dispoziția organului care aplică procedura insolvenței, numit în cauză, conduc spre ipoteza unei sustrageri de la controlul creditorilor asupra modului în care a fost gestionată întreaga activitate a falitei. Prin nepredarea acestor documente contabile și bunuri acte se dovedesc implicit cazurile de culpă prevăzute de legea specială, situație în care vă rugăm a aprecia ca se impune antrenarea raspunderii administratorului debitoarei conform art. 138 literele a, d și e din Legea nr. 85/2006 coroborat cu art. 73 din Legea nr. 31/1990 republicată. Se poate face prezumția legăturii dintre fapta ilicita, culpabila a pârâtei, constand în dezinteresul arătat în ceea ce privește funcționarea normală și în condiții de legalitate a societății și prejudiciul cauzat creditorilor prin neplata datoriilor către aceștia. În condițiile neținerii contabilității în conformitate cu legea, se prezumă existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs care constă în pasivul înregistrat în tabelul creditorilor. Raportul de cauzalitate între fapta și prejudiciu se prezumă atâta timp cât există încetarea de plați și una din faptele enumerate de art 138.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozitiile art. 138 literele a, d și e din Legea nr. 85/2006.
Pârâta N. M. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii, arătând că la data judecării litigiului apreciază ca pasivul debitoarei nu este stabilit. In consecința, raportat la dispozițiile legii insolventei, care menționează cu titlu expres faptul ca soluția pronunțata intr-o acțiune de antrenare poate sa determine obligarea paratului la suportarea pasivului sau a unei parti din acesta, acțiunea nu este, in opinia sa, in stare de judecata. În acest sens, pârâta a arătat că in acțiunea de antrenare a răspunderii, lichidatorul judiciar a făcut referire la faptul ca nu s-au predat imobilizări necorporale in curs, reprezentând "cuptoare de fabricat pâinea". Prin pozele depuse la dosarul cauzei si procesul verbal intocmit de ea, se face dovada ca aceste cuptoare exista si ca ele ar putea fi valorificate in procedura. Problemaeste mai complicata si nu a fost lămurită nici anterior derulării procedurii insolventei, dar nici in cadrul procedurii.
Din sumele ridicate cu titlu de avans, despre care si lichidatorul judiciar face vorbire in acțiunea de antrenare menționând faptul ca aceste sume sunt evidențiate in contul contabil "debitori diverși", in mare parte s-au folosit pentru achiziționarea unor cuptoare si a unor tehnologii care se dorea să funcționeze in forma unei brutarii. Achiziția s-a efectuat printr-un act care la aceasta data nu se găsește (dar se fac demersuri pentru prezentarea lui Instanței), act pe care este aplicata stampila societății P. C. S., ca dovada ca se dorea achiziția bunurilor menționate mai sus
pe societatea in insolventa. O parte din sumele de bani s-a plătit prin banca către o persoana fizica care Ie-a vândut si o parte prin plata in numerar.
Prima problema identificata este faptul ca cumpărătorul a refuzat sa-i mai elibereze acte contabile aferente vanzarii/cumpararii, pentru faptul ca inca nu s-a achitat tot debitul datorat. Pe de alta parte, după inundația din 29 ianuarie 2010 nu s- a găsit actul de vânzare cumpărare pentru aceste bunuri. Cert este ca aceste utilaje au fost aduse, ele se găsesc in locația din Huedin, str. Cetatea Veche nr., 11, jud. C. si de toata tranzacția știe si d-na B. N. LINA AURICA care a fost de fata si la parte din plățile efectuate.
Pârâta a mai arătat ca datorita lipsei documentelor contabile, bunurile nu au fost înregistrate nici in contabilitatea societății, dar nici nu a fost operata scăderea sumelor ridicate de parata cu banii cu care aceasta i-a plătit pe utilaje. În actul pierdut este o clauza care evidențiază faptul ca bunurile cumpărate, daca nu sunt achitate integral, urmează a fi returnate vânzătorului, societatea pierzând suma avansata. Este de reținut ca societatea /persoana fizica vânzătoare nu s-a înscris la masa credala si nici nu a făcut demersuri pentru recuperarea bunurilor. Știind despre situația mai sus prezentata si de clauzele din act, parata nu a considerat corect sa dea bunurile lichidatorului spre valorificare.
Pârâta a arătat că intelege sa pună la dispoziția lichidatorului judiciar bunurile pentru a le valorifica in procedura, daca acesta considera oportun, iar lipsa documentelor contabile nu i se poate imputa si pe de alta parte, chiar si acum daca s- ar emite aceste documente, ele pot fi înregistrate in contabilitate. egislația contabila face referire expresa la unele îndreptări de erori materiale care pot sa fie operate in contabilitate si, cu atât mai mult, inregistrarea unor documente noi este posibila pentru a respecta principiul oferirii informațiilor corecte despre o societate, principiul imaginii fidele. Temeiul de drept pentru corectarea acestor erori este pct. 63 din OMF 3055/2009. art. 43 din Legea 82/1991. art. 94 din Codul de procedura fiscala. A nu corecta aceste erori sau a nu tine seama de ele ar determina efectuarea unor plați nedatorate, sau punerea in sarcina unor persoane a unor fapte nesavarsite.
Pârâta a mai arătat că cererea de antrenare a răspunderii estentemeiata, având in vedere ca nu sunt indeplinite condițiile generale de atragere a răspunderii personale: intenția, fapta ilicita, raportul de cauzalitate, prejudiciul. Răspunderea administratorului debitorului aflat in insolventa se activează exclusiv in considerarea atingerii scopului pentru care s-a instituit procedura insolventei, astfel cum rezulta din art. 2 din Legea nr. 85/2006. Mai precis, administratorul răspunde in vederea acoperirii pasivului debitorului aflat in insolventa in situația in care acest fapt nu a putut fi realizat pana la limita activului existent. ăspunderea reglementata de art. 138 din Legea insolventei este o forma speciala de răspundere civila delictuala care împrumuta cele mai multe din caracteristicile răspunderii delictuale de drept comun, dar care se completează cu câteva elemente de specificitate prevăzute de Legea insolventei. Pentru ca aceasta răspundere sa poată fi angajata, este necesar a fi indeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale astfel cum reiese din prevederile art. 998-999 C. Civ., precum si cele special reglementate de art. 138 si următoarele din Legea insolventei. De asemenea, antrenarea răspunderii in temeiul art. 138 poate fi făcuta doar in condițiile in care săvârșirea faptelor prevăzute la articolul sus menționat s-ar fi făcut cu intenție, iar intenția paratului ar trebui dovedita in acest sens, pentru a fi admisibila acțiunea. In stabilirea vinovăției, necesara de altfel pentru a putea fi antrenata răspunderea civila speciala, este necesar sa se stabilească si sa se probeze forma subiectiva a faptei ilicite si daca aceasta a existat în momentul săvârșirii faptei. Doctrina si jurisprudenta in materie stabilesc ca
nu prezumția trebuie sa stea la baza antrenării răspunderii unei persoane, ci certitudinea, respectiv fapta ilicita cauzatoare de prejudicii.
Cu privire la raportul de cauzalitate care trebuie probat de lichidator, mai precis ca fapta sa a determinat starea de insolventa, pârâta a arătat că legiuitorul nu a inteles sa instituie o prezumție legala de vinovăție si de răspundere, ci a prevăzut posibilitatea atragerii răspunderii administratorului doar după administrarea de dovezi pertinente si concludente care sa conducă la concluzia ca prin săvârșirea faptelor expres si limitativ prevăzute de lege s-a contribuit la ajungerea debitorului in stare de insolventa. Este necesar sa se dovedească in mod ferm raportul de cauzalitate dintre una sau mai multe fapte ilicite exprese si prejudiciul care consta in aducerea in insolventa a patrimoniului debitoarei. Fata de cele menționate, pârâta apreciază ca starea de insolventa a debitoarei nu a fost cauzata cu intenție de către pârâta administrator, si nici nu exista raport de cauzalitate intre faptele săvârșite de ea si intrarea societății in stare de insolventa.
Pe fondul cauzei, pârâta a arătat că acțiunea formulata de lichidatorul judiciar împotriva sa este întemeiata pe prevederile art. 138 lit a, d si e din Legea 85/2006, apreciind ca evidenta contabila a societății nu a fost condusa conform dispozițiilor legale si a fost deturnat sau ascuns o parte din activul persoanei juridice si ca au fost folosite bunuri/e societății in interes propriu. Toate cele menționate anterior justifica si faptul ca in speța, referitor la persoana sa, nu sunt incidente in cauza, in condițiile in care sub nicio forma nu se face dovada ca a folosit creditele sau bunurile persoanei juridice in interesul meu sau al unei alte persoane. Ca atare, apreciază ca se exclude incidența art 138 lit a din Legea 85/2006. Lichidatorul judiciar s-a limitat la a susține prin cererea de chemare in judecata că din studiul documentelor financiare rezultă că în perioada când activitatea debitorului era administrată de pârât, societatea a acumulat datorii, concluzionând pe cale de consecința în sensul că pârâții și-au creat venituri și obligații de plată prin activitatea debitoarei, însă veniturile le-au folosit în interes personal, acumulând astfel datorii. Concluziile acestuia reprezintă prezumții simple, ce nu au nici un fundament juridic, în condițiile în care de esența activității comerciale țin operațiunile de creare de venituri și obligații de plată, ca fapte de comerț. Faptul că debitoarea a acumulat datorii se poate datora unui management defectuos, dar si a unor condiții economice sau de piață defavorabile, aspecte care țin de riscul activității comerciale, si care in fapt au fost relevate de insusi reclamant prin raportul cauzelor la care am făcut referire in rândurile de mai sus.
Pârâta a mai arătat că din enunțul lichidatorului rezultă că acesta a avut la dispoziție acte contabile care sa fie verificate, cu mențiunea ca aceste acte contabile au fost obținute de pârâtă foarte greu de la persoana care a condus contabilitatea asa cu rezulta si din înscrisurile existente la dosarul de fond in care se judeca insolventa societății P. C. S., dosar nr._ fila 206, 225, 228. Din acele acte se poate observa ca nu s-a putut colabora in ultima perioada cu contabila societății, acesta din urma fiind nemulțumita de partea financiara aferenta muncii sale, cu toate ca avea la indemana proceduri legale pentru a-si recupera sumele de bani, a apreciat oportun sa nu tina contabilitatea si sa nu predea actele contabile, fapt ce poate fi trecut cu vederea chiar daca disp. art. 73, din Legea 31/1990 menționează o răspundere a administratorului.
După data de_, societatea nu a mai desfășurat niciun fel de activitate, fapt ce poate fi dovedit si prin audierea contabilei Bumb Viorica (pag. 225 — din dos. de fond - reiese faptul ca contabila societății mai deține acte contabile, insa nu le-a putut transporta). Pe perioada cat parata a administrat societatea s-au depus situații financiar contabile asa cum rezulta si de pe site-urile publice ce pot fi verificate si pe
care lichidatorul societății a si accesat la începutul procedurii aceste informații. Oricum, cererea de deschidere a procedurii a fost depusa de creditorul CREDIT PLUS (GULF) la data de_, iar prin faptul ca in baza acestei cereri s-a dispus deschiderea procedurii insolventei, se poate concluziona ca inca din iun. 2010 societatea P. C. S. era in stare de insolventa, neexistand asa cum vrea sa sublinieze lichidatorul o perioada indelungata de timp in care pentru societatea comerciala in insolventa, administratorul sa nu se fi îngrijit de tinerea contabilității. Cert este ca nu s-au folosit sume de bani in interesul meu si nu este probata aceasta afirmație la dosarul cauzei. Daca in urma administrării probatoriului, referitor la sumele de bani avansate de parata pentru societate in vederea achiziționării de cuptoare ar rezulta ca ar mai ramane eventual sume nejustificate, nu se dovedește ca au fost folosite in interes personal.
Pârâta a mai arătat că toate aceste aspecte susțin si necesitatea respingerii actiunii de antrenare a răspunderii asa cum este ea fundamentata pe dispozițiile art.
138. lit. d. In niciun caz nu poate fi vorba de o netinere a contabilități. Dimpotrivă, parata s-a implicat cat a avut posibilitatea si a ținut contabilitatea, fapt dovedit de actele prezentate lichidatorului. Mai mult, nepredarea unor acte asa cum concluziona si anterior poate sa atragă alte sancțiuni fiscale aplicate societății, dar in niciun caz nu pot determina antrenarea răspunderii personale a pârâtei. În caz contrar, ar insemna ca nepredarea actelor contabile (deloc către lichidator) ar fi putut sa creeze o situație mult mai favorabila, neputandu-se demonstra culpa si raportul de cauzalitate pentru acțiunea de antrenare, decât daca s-a procedat corect, s-au predat actele obținute cu mari eforturi de la contabilitate si s-a ținut contabilitatea plătind obligații la bugetul de stat. Relațiile comerciale presupun si colaborarea cu persoane care nu pot fi numite colaboratori de buna credința sau comerciati. Acest fapt nu poate sa-i fie imputabil pârâtei.
O alta stare de fapt mai trebuie reținuta, si anume că in ianurie 2010, datorita spargerii unei conducte de apa, spațiul unde se desfășura activitatea a fost inundat, fiind inundata marfa si documentele. Despre toate aceste fapte au cunoștința toți cei care au participat la aruncarea mărfii afectate, Potra M., Potra M., Rășinar Doina si Potra Cornel. De asemenea, dl Pecs știe ca spațiul a fost inundat si casele de marcat pârâta a fost nevoita sa le duca la dansul pentru reparare. Nici pentru acest fapt lichidatorul judiciar nu a întreprins niciun demers si nu a recuperat aceste case de marcat, deși incidența in cauza a dispozițiilor HG 479/_ privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea OUG 28/1999 privind obligația agenților economici de a utiliza aparatele de marcat electronice fiscale este evidenta.
Poziția administratorului/lichidatorului judiciar in prezenta procedura este oscilanta reținând existenta sau inexistenta actelor contabile in funcție de concluziile care se doresc a rezulta in aceasta procedura. In raportul inițial al cauzelor, lichidatorul judiciar retine, analizând situațiile financiare publicate pe site-ul M. ului de Finanțe situații aferente anilor 2008-2009 faptul ca considera "ca nu au rezultat fapte si probe care sa susțină o cerere de antrenare a răspunderii personale a membrilor organelor de conducere, conf. art. 138 din legea 85/2006" pentru ca apoi in Raportul privind completarea cauzelor si împrejurărilor publicat in BPI nr. 579/_, reținând ca i s-au predat si acte contabile aferente lunilor ianuarie, februarie și martie 2010 sa concluzioneze faptul ca starea de insolventa este generata de proasta gestionare a activității si a patrimoniului societății de către administratorul statutar.
De asemenea, lichidatorul judiciar isi intemeiaza prezenta acțiune de antrenare a răspunderii si pe prevederile lit. e din Legea nr. 85/2006, însă nu se
înțelege cum s-au deturnat fondurile sau s-a ascuns o parte din activul societății, atât timp cat la dosarul cauzei au existat o serie de declarații si informații, de foarte mult timp, informații care nu au fost luate in considerare de lichidatorul judiciar. Ca atare, nu este dovedita nici afirmația despre incidența acestui text de lege impotriva paratei. Cheltuielile foarte mari despre care se face vorbire ca ar fi fost inregistrate in perioada ianuarie - martie 2010, includ valoarea mărfii care nu a mai putut fi recuperata in urma inundației; situațiile financiar contabile nesemnate nu trebuiau sa fie primite de dl lichidator daca a avut dubii cu privire la veridicitatea lor si nu înțelegem atunci de ce acțiunea de antrenare a răspunderii evidențiază tocmai aceste situații financiar contabile; toate bunurile evidențiate in adresa Primăriei Huedin ca sunt bunuri ale societății in insolventa au fost predate de parata, bunuri care de altfel au fost si fost valorificate in procedura; in acțiunea de antrenare, lichidatorul menționează existenta unei prezumții dintre fapta ilicita, culpabila a paratei, fapta ce a constat in dezinteresul pentru desfășurarea activității normale a societății.
Pe de o parte, prezumțiile nu pot susține admisibilitatea unei acțiuni de antrenare a răspunderii, iar pe de alta parte "normalitatea desfășurării activității unei societății" despre care face vorbire lichidatorul este o noțiune nedefinita, iluzorie, fara raționamente juridice sau economice. Fata de toate cele menționate, pârâta apreciază ca se impune in principal stabilirea pasivului debitoarei si ulterior respingerea acțiunii ca neintemeiata.
Prin notele scrise depuse la dosar la_, lichidatorul judiciar a arătat că a intrat în posesia unei copii a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 819/_ de către BNP Botea, din care reiese că bnurile pe care pârâta sustine că le- a achizitionat pe societatea debitoare si pe care le-a pus la dispozitia lichidatorului au fost achizitionate în fapt de către pârâtă în nume propriu, acest document răsturnând afirmatiile pârâtei că bunurile ar fi fost achizitionate de către debitoare. Lichidatorul judiciar a mai arătat că a contactat vânzătorul pe a se confirma dacă a fost încheiat un act în numele debitoarei care să modifice contractul initial, dat acesta a afirmat că bunurile au fost vândute pârâtei si că nu a încheiat nici un alt contract sau act aditional care să modifice în vreun fel contractul precizat.
Fată de această împrejurare, lichidatorul judiciar a arătat că bunurile pe care le-a inventariat si ulterior sigilat nu fac parte din patrimoniul societătii debitoarei, motiv pentru care continuarea demersurilor ar fi nejustificată, iar o eventuală valorificare a acestora doar în baza declaratiilor fostei administratoare în sensul că respectivele bunuri ar apartine societătii, în vădită contradictie cu contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 819/_ de către BNP Botea, ar fi nulă. Având în vedere că nu mai există bunuri valorificabile care să apartină societătii debitoare, lichidatorul judiciar a solicitat solutionarea cererii astfel cum a
fost formulată.
Prin precizările depuse la dosar la_, lichidatorul judiciar a arătat că potrivit balanței de verificare la_, societatea deținea imobilizări corporale în curs 26.505 lei. Pe parcursul administrării probelor, pârâta a făcut precizarea că în acest cont ar fi fost înregistrate utilajele achiziționate pentru fabricarea pâinii iar suma de 80821,66 lei din contul debitori diverși ar fi fost în fapt suma plătită pentru celeași utilaje. La data formulării cererii, în lipsa unor dovezi care să susțină afirmațiile ulterioare ale administratorului statutar, având în vedere că doar aceasta ar fi putut să dispună de resursele financiare ale societății, fiind răspunzătoare de administrarea activității acesteia, rezultă ca aceasta a utilizat bunurile și creditele societății debitoare în interesul personal sau al unei alte persoane, fapte ce sunt prevăzute de către art. 138, alin 1, litera a. Contractul de vânzare cumpărare
autentificat sub nr. 819/_ de către BNP Boțea vine practic să confirme că tranzacțiile despre care pârâta afirmă că ar fi fost făcute în interesul și pentru persoana juridică P. C. S., au fost defapt încheiate de către persoane fizice. Pârâta prin intermediul doamnei Costea M. a transmis în completare următoarele documente: Proces verbal nr. 1, nedatat, semnat de administrator N. M. și martorii: Potra M., Potra M., Rășinar Dorina Lucia, N. Costel, Proces verbal nr. 2, nedatat, semnat de administrator N. M., Balanță analitică la_ cu note contabile și registre auxiliare, nesemnate, Balanță analitică la_ cu note contabile și registre auxiliare, nesemnate, Balanță analitică la_ cu note contabile și registre auxiliare nesemnate și documente primare aferente. Conform documentelor suplimentare puse la dispoziție de administratorul statutar, d-na N. M., din balanțele aferente lunilor ianuarie - martie 2010 rezultă că societatea a mai desfășurat activitate și în această perioadă.
Veniturile obținute în primele trei luni ale anului 2010 au fost de 7052,76 lei în timp ce cheltuielile înregistrate au fost de 2. ,90 lei. Acest volum al cheltuielilor este justificat de către administrator prin faptul că în urma unei avarii la instalația de apă, stocul de marfă a fost compromis fiind aruncat la gunoi astfel cum precizează în procesul verbal nr. 1 semnat de către aceasta și de către martori. în urma acestui eveniment a fost înregistrată integral pe cheltuieli contravaloarea stocului de marfă. întrucât documentele predate nu sunt semnate de către administrator, nu a fost desemnată comisia de inventariere și nu s-au întocmit și depus declarațiile fiscale către Administrația Finanțelor Publice consideră că administratorul nu a condus o evidență contabilă în conformitate cu legea, faptă prevzută de art 138 alin 1, litera d.
Lichidatorul judiciar a mai arătat că în conturile de creanțe la data de_ se regăsește suma de 25897,86 lei clienți neîncasați și suma de 80821,66 lei în contul debitori diverși. Prin neprezentarea documentelor prin care societatea ar fi putut să își recupereze creanțele, administratorul a deturnat sau a ascuns practic o parte din activul persoanei juridice, faptă prevăzută de art 138, alin. 1 litera e.
Analizând cererea de angajare a răspunderii, judecătorul sindic constată următoarele:
Conform dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului.
Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, patrimonială, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii, în timp ce încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat - cuprins în actul constitutiv - atrage răspunderea contractuală a administratorului, iar încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului.
În cazul în care administratorii încalcă dispozițiile prevăzute de Legea nr.31/1990 sau alte legi incidente ori săvârșesc în exercitarea mandatului fapte de natură a crea prejudicii, suntem în prezența unei răspunderi civile delictuale. În situația în care administratorii nu-și îndeplinesc sau își îndeplinesc în mod necorespunzător mandatul încredințat de acționari prin actul constitutiv sau prin hotărârile adunărilor generale se va putea angaja răspunderea acestora pe tărâm contractual.
Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere, presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor,
existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv culpa personală a celui față de care se antrenează răspunderea.
Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art.3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Constatarea stării de insolvență constituie o condiție pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudicierea acestora.
Referitor la raportul de cauzalitate textul legal, dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006, impun condiția ca fapta membrilor organelor de supraveghere și conducere ori fapta oricărei alte persoane să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea și indirect creditorii săi. Fapta trebuie să fi produs starea de insolvență, respectiv încetarea plăților.
Procedura de antrenare a răspunderii este reglementată de art.138 din Legea nr.85/2006. Răspunderea poate fi antrenată pentru întregul prejudiciu produs prin fapta săvârșită, prejudiciu ce se raportează la întreaga masă a creditorilor.
Răspunderea administratorului este angajată în orice situație în care contractul de mandat este încălcat printr-o faptă culpabilă. Vinovăția poate îmbrăca forma culpei sau a intenției și trebuie să fi existat la data săvârșirii faptei. În măsura în care culpa îmbracă forma intenției, unele din faptele enumerate constituie de altfel infracțiuni. Culpa administratorului se apreciază după tipul abstract - culpa levis in abstracto, din aceste motive aflându-se în fața unei culpe prezumate de unde derivă și obligativitatea administratorului de a răsturna prezumția de culpă, sarcina probei aparținându-i.
Pârâta N. M. a detinut calitatea de administrator statutar al debitoarei S.C.
P. C. S.R.L.
Judecătorul sindic apreciază că fapta pârâtei întrunește condițiile art. 138 lit. a din Legea nr. 85/2006, în sensul că aceasta a folosit bunurile persoanei juridice în folosul propriu. Astfel, potrivit balantei din_ predată de către pârâtă, societatea debitoare detinea imobilizări corporale în curs în cuantum de 26.505 lei, care nu au fost predate lichidatorului judiciar. Totodată, pârâta a învederat prin întâmpinare faptul că a folosit sume ridicate cu titlu de avans pentru achizitionarea unor cuptoare si tehnologii, o parte din sumele de bani fiind plătite prin numerar, iar altele prin bancă, pârâta invocând faptul că după o inundatie din_ nu s-a găsit actul de vânzare-cumpărare pentru acele bunuri, bunuri pe care le-a indicat ca aflându-se în Huedin, str. Cetatea Veche nr. 11, jud. C. .
Or, din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 819/_ de BNP Botea, rezultă că pârâta N. M. a cumpărat în nume personal si în patrimoniul propriu, iar nu în numele si pe seama societătii debitoare, de la numitul Fastus Stefan, bunuri constând în cuptor, malaxor, cernător făină, masină de feliat, forme pentru pâine, cărucior, lopată si perie, pentru pretul de 14.760 euro, echivalentul a 60.411 lei la data autentificării contractului, din care suma de 1000 lei a fost plătită la acea dată, pentru restul de pret stabilindu-se mai multe rate ce urmau a fi achitate până la_, stipulându-se că neplata a două rate consecutive duce la rezilierea contractului. Nu este deci întemeiată sustinerea pârâtei în sensul că a achizitionat în patrimoniul societătii debitoare bunurile pentru activitatea de brutărie.
De vreme ce pârâta a recunoscut faptul că a plătit sume de bani din patrimoniul debitoarei, o parte din sume fiind plătite prin numerar, iar altele prin bancă, pentru plata bunurilor pentru activitatea de brutărie, si având în vedere faptul că pârâta nu a predat lichidatorului judiciar suma de 26.505 lei, înscrisă cu titlu de
imobilizări corporale în curs în balanta din_ predată de către aceasta, judecătorul sindic retine în sarcina pârâtei săvârsirea faptei prevăzute de art. 138 lit. a din Legea nr. 85/2006.
Totodată, fată de invocarea de către pârâtă a împrejurării că suma de 241.797,90 lei înregistrată cu titlu de cheltuieli în evidentele contabile aferentei anului 2010 se datorează împrejurării că stocul de marfă al societătii debitoare a fost avariat în urma unei inundatii, astfel că a fost aruncat la gunoi, judecătorul sindic retine că din procesul verbal nedatat, încheiat de către pârâtă, purtând semnătura numitilor Potra
M., Potra M., Răsinar Dorina Lucia si N. Costel, în calitate de martori, rezultă că marfa avariată în urma inundatiei din_ a fost aruncată la gunoiul orasului Huedin, iar casele de marcat au fost predate numitului Pocs pentru reparare. Pârâta nu a făcut însă dovada faptului că au fost întocmite si documentele contabile prevăzute de lege pentru casarea bunurilor alterate în urma inundatiei la care aceasta a făcut referire, neînregistrând în fapt în mod legal în contabilitatea societătii debitoare operatiunea de casare a bunurilor în cauză.
În plus, pârâta nu a individualizat, nici în cadrul procesului verbal amintit si nici prin alte acte sau pozitii procesuale depuse la dosar, persoana numitului Pocs, căruia i-au fost predate casele de marcat ale societătii debitoare, astfel că lichidatorul judiciar nu a putut efectua demersuri pentru a intra în posesia acestora, acestea nefiindu-i nici predate lichidatorului judiciar, astfel că acestea nu au putut fi valorificate în procedură.
Totodată, prin notele scrise depuse la dosar, pârâta a invocat faptul că inundatia a determinat deteriorarea caselor de marcat, ceea ce a făcut imposibilă înregistrarea vânzării unor mărfuri, emiterea de bonuri fiscale pentru marfa vândută, invocând faptul că societatea nu a mai avut activitate după ianuarie 2010. Aceasta nu justifică însă neîntocmirea documentelor contabile ale societătii după martie 2010 si până la deschiderea procedurii insolventei împotriva debitoarei, nefiind revelantă sub acest aspect data introducerii cererii de deschidere a procedurii insolventei împotriva acesteia. În acest sens, judecătorul sindic retine că împrejurarea că societatea se află în stare de insolventă nu înlătură obligatia administratorului statutar al acesteia de a tine evidenta contabilă a societătii până la data la care procedura insolventei este efectiv deschisă împotriva societătii respective.
Fată de aceste împrejurări, judecătorul sindic retine în sarcina pârâtei si săvârsirea faptei prevăzute de art. 138 alin.1 lit. d din Legea nr. 85/2006, constând în ținerea contabilității cu nerespectarea dispozițiilor legale în materie si respectiv în netinerea contabilitătii.
Judecătorul sindic apreciază că pârâtei îi revenea, în calitate de administrator statutar, obligația de a duce la îndeplinire contractul de mandat ce i-a fost încredințat, administratorul fiind direct răspunzător de modul în care este ținută evidența contabilă, obligațiile sale reieșind cu claritate din dispozițiile art. 73 alin. 1 lit. c și alin. 2 ale Legii nr. 31/1990, precum și din dispozițiile art. 11 alin. 4 din Legea nr. 31/1990. Totodată, conform art. 10 alin. 1 din Legea nr. 82/1991, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului, care are obligația gestionării societății respective.
În condițiile în care evidența contabilă nu a fost ținută sau nu a fost ținută în conformitate cu legea, există o prezumție de culpă, întrucât corecta ținere a registrelor contabile este o obligație stabilită în sarcina administratorilor societății de Legea nr. 31/1990, care în art. 73 lit. c stabilește că administratorii sunt solidari răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, iar art. 11
din Legea nr. 82/1991 a contabilității republicată prevede că răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului.
Neținerea contabilității în mod corect nu face posibilă sesizarea dificultăților cu care se confruntă societatea și face insesizabilă starea de insolvență care poate să apară la un moment dat, aspecte care ar fi înlăturate în condițiile unei contabilități ținute corect care ar permite administratorilor să ia măsurile necesare pentru preîntâmpinarea unor astfel de situații.
În plus, având în vedere faptul că în conturile de creante din_ este înscrisă suma de 25.897,86 lei reprezentând clienti neîncasati si suma de 80.821,66 lei înscrisă în contul debitori diversi, iar pârâta nu a predat lichidatorului judiciar documente primare din care să rezulte în ce constau aceste sume si pe baza cărora să poată fi identificate persoanele care au aceste datorii fată de societatea debitoare, ceea ce a condus la imposibilitatea recuperării acestor creante de către lichidatorul judiciar, judecătorul sindic retine că în sarcina pârâtei sunt întrunite si conditiile art. 138 alin. 1 lit. e din Legea nr. 85/2006, întrucât aceasta a deturnat sau a ascuns o parte din activul persoanei juridice, constând în creantele acesteia.
Cu privire la toate aceste fapte retinute în sarcina pârâtei, judecătorul sindic apreciază că prin actiunea lor conjunctă au cauzat starea de insolventă a societătii debitoare, acestea reprezentând totodată fapte culpabile ale pârâtei, pentru care prin urmare aceasta trebuie să răspundă potrivit legii pentru prejudiciul astfel cauzat creditorilor societătii debitoare.
Întrucât creditorii nu și-au recuperat decât parțial creanțele înscrise în tabelul definitiv al creditorilor, creanțe acestora rămase neacoperite reprezintând prejudiciul cauzat acestora urmare a neachitării debitelor, judecătorul sindic consideră că pârâta se impune a fi obligată la plata întregului pasiv rămas neacoperit al debitoarei S.C. P. C. S.R.L., J_, în sumă de 499.116,55 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de lichidatorul judiciar C. M. O. al debitoarei
S.C. P. C. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta N. M., cu sediul procesual ales la Cabinet individual de avocat Borsa D. Cristina, în mun. C. -N., C. D. nr. 22, ap. 3B-D, jud. C. .
Obligă pârâta să plătească întregul pasiv rămas neacoperit al debitoarei S.C. P. C. S.R.L., J_, în sumă de 499.116,55 lei.
Cu drept de apel în termen de 7 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică azi,_ .
JUDECĂTOR SINDIC GREFIER
V. LAURA G. A. Z.
Red./G.V.L./Dact./U.L.;G.V.L. 4ex./_
| ← Decizia civilă nr. 8246/2013. Răspundere organe de conducere.... | Sentința civilă nr. 5487/2013. Răspundere organe de... → |
|---|
