Sentința civilă nr. 1104/2013. Contestație. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C. DOSAR NR._ /a1
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1104/2013
Ședința camerei de consiliu din data de 12 aprilie 2013 Instanța este constituită din:
JUDECĂTOR SINDIC: V. LAURA OROS GREFIER: A. Z.
Pe rol fiind soluționarea contestației formulate de către creditoarea SC I. T.
C. SA împotriva raportului de activitate întocmit de către lichidatorul judiciar J.
S. la data de_ în cadrul procedurii insolvenței debitoarei SC E. I. S. C. -N.
, în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul contestatoarei, domnul av. D. Șerdean, reprezentanta lichidatorului judiciar desemnat să administreze procedura insolvenței debitoarei SC E. I. S., practician în insolvență Nuna Marinela Corina, cu delegație depusă la dosar la acest termen și reprezentantul creditorului C. D.
D., domnul av. Predescu Silviu N., cu împuternicire avocațială depusă la dosar, lipsind restul părților.
P. cedura de citare este legal îndeplinită, atât conform Codului e procedură civilă, cât și prin Buletinul procedurilor de insolvență.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la dosar s-a acvirat dosarul nr._ în cadrul căruia se derulează procedura insolvenței debitoarei SC E. I.
S. .
Reprezentantul contestatoarei, la solicitarea judecătorului sindic, procedează la semnarea contestației deduse judecății.
Reprezentantul creditorului C. D. D., care are și calitatea de administrator special al debitoarei învederează instanței că susține excepția inadmisibilității contestației invocate prin întâmpinarea depusă la dosar.
Reprezentanta lichidatorului judiciar arată că și societatea pe care o reprezintă a invocat aceiași excepție în cuprinsul întâmpinării înregistrate la dosar.
Judecătorul sindic pune în discuție excepția inadmisibilității contestației, excepție invocată atât de către creditorul C. D. D., cât și de către lichidatorul judiciar.
Reprezentantul creditorului C. D. D. învederează instanței că susține excepția inadmisibilității contestației deduse judecății și solicită admiterea acesteia, raportat la dispozițiile art. 21 alin. 2 și art. 59 din Legea nr. 85/2006. Învederează instanței că prin contestația formulată, contestatoarea nu critică în fapt nici o măsură de legalitate a raportului privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență a debitoarei, raport întocmit în baza prevederilor art. 59 din legea insolvenței, iar contestarea raportului despre care a făcut vorbire nu este prevăzută de lege. Arată că art. 21 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 se referă la contestațiile formulate împotriva măsurilor luate de către lichidatorul judiciar cuprinse în raportul lunar de activitate, iar în cadrul art. 59 din același act normativ care reglementează raportul cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență, nu se reglementează o cale distinctă de contestare a unui astfel de raport. Pentru aceste considerente, solicită ca judecătorul sindic să constate că în fapt este
vorba despre o contestație care nu este fundamentată în drept pe dispozițiile art. 21 alin. 2 sau pe dispozițiile art. 59 din Legea nr. 85/2006.
Reprezentanta lichidatorului judiciar susține excepția inadmisibilității contestației invocate prin întâmpinare, având în vedere faptul că, în baza dispozițiilor art. 25, alin. 1 litera a, în cuprinsul raportului întocmit în conformitate cu prevederile art. 59 din legea insolvenței, și-a exprimat poziția procesuală cu privire la cauzele care au determinat ajungerea debitoarei în încetare de plăți. Pe de altă parte, arată că prevederile art. 21 din legea insolvenței, prevăd condițiile în care se pot contesta doar măsurile luate de către practicianul în insolvență în exercitarea atribuțiilor pe care acesta le are. Susține că prin prezenta contestație se contestă în fapt raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență, raport în cuprinsul căruia societatea pe care o reprezintă nu a luat nici o măsură, motiv care apreciază contestația formulată ca fiind neîntemeiată.
Reprezentantul contestatoarei arată că art. 59 din Legea nr. 85/2006 instituie în sarcina practicianului în insolvență obligația întocmirii raportului cu privire la cauzele și împrejurările care au determinat starea de insolvență, motiv pentru care apreciază că în măsura în care acest raport nu este realizat sau nu este complet pentru a duce la formarea convingerii tuturor participanților la procedură că au fost analizate toate aspectele pot fi relevante pentru ajungerea societății în insolvență, este necesară ca practicianul în insolvență să fie obligat să-și îndeplinească această obligație întocmind un raport pertinent și concludent cu privire la cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență. Arată că calea procedurală pe care se poate ajunge la asemenea finalitate nu este decât cea prevăzută de art. 21 din Legea nr. 85/2006, reținând în acest sens că prin contestația dedusă judecății societatea pe care o reprezintă nu tinde la formarea unei anumite convingeri a lichidatorului judiciar cu privire la aspectele vizând cauzele și împrejurările care au dus la starea de insolvență a debitoarei, ci a apreciat că unele aspecte indicate în cuprinsul raportului privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență nu au fost luate în calcul la formularea concluziilor acestui raport. Învederează instanței că practicianul în insolvență nu a dus până la capăt acest raport, motiv pentru care susține solicitarea privind obligarea lichidatorului judiciar să analizeze temeinic toate aspectele invocate în scris. Di această perspectivă, apreciază că demersul procedural al contestatoarei este admisibil.
Judecătorul sindic, deliberând, în baza art. 137 Cod procedură civilă, unește excepția inadmisibilității contestației invocate de către creditorul C. D. D. și de către lichidatorul judiciar J. S., cu fondul contestației, apreciind că probele necesare soluționării acesteia sunt comune cu cele necesare soluționării pe fond a cauzei.
Reprezentantul contestatoarei, reprezentantul creditorului C. D. D. și reprezentanta lichidatorului judiciar învederează instanței că nu mai au cereri de formulat și solicită cuvântul pe fond.
Judecătorul sindic, nemaifiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, declară închisă faza probatorie și acordă părților cuvântul pe fond.
Reprezentantul contestatoarei învederează instanței că susține contestația așa cum a fost formulată, apreciind că aspectele punctate în cadrul acesteia necesită un raport detailat cu privire la cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență. Arată că din cuprinsul întâmpinării formulate de către practicianul în insolvență prin care s-a răspuns la contestația dedusă judecății, respectiv prin apărările formulate, în mod implicit s-a completat raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la starea de insolvență cu o parte din aceste aspecte.
Apreciază că observațiile suplimentare sau concluziile lichidatorului judiciar ar trebui să se regăsesc în mod formal într-o eventuală completare a raportului privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență. Susține că cele 4 aspecte indicate în cadrul contestației nu au fost pe deplin lămurite sau analizate, respectiv nu au fost luate în considerare la formularea concluziilor raportului despre care face vorbire, sens în care solicită admiterea contestației, iar pe cale de consecință obligarea lichidatorului judiciar, în temeiul dispozițiilor art. 25 litera l din Legea nr. 85/2006 la completarea raportului privind cauzele și împrejurările care au dus la starea de insolvență, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta lichidatorului judiciar solicită instanței respingerea contestației, pentru motivele invocate în cuprinsul întâmpinării înregistrate la dosar. Apreciază că societatea pe care o reprezintă a răspuns la toate aspectele și toate criticile invocate de către contestatoare în ceea ce privește raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență, iar concluziile sunt aceleași, respectiv că nu au fost găsite nici un fel de fapte prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006 și nici incindența prevederilor art. 79-80 din același act normativ.
Reprezentantul creditorului C. D. D. solicită instanței respingerea contestației ca neîntemeiată. Învederează instanței că așa cum rezultă din cuprinsul contestațiie nu se poate distinge nici o critică de nelegalitate a raportului privind cauzele și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență întocmit de către lichidatorul judiciar apreciind că criticile aduse acestui raport nu pot constitui un temei pentru admiterea contestației. În ceea ce privește criticile aduse în ceea ce privește modul de conducere a evidenței contabile, respectiv neconcordanța dintre datele cuprinse în raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la starea de insolvență a debitoarei și datele care rezultă din tabelul preliminar al creanțelor, apreciază că acestea pot fi justificate prin faptul că au existat anumite accesorii ale debitelor înscrise în contabile sau unele creanțe au fost înscrise în tabel sub condiția îndeplinirii scadenței. Cu privire la înstrăinarea de imobile, apreciază că aceste aspect nu mai poate fi redezbătut de către lichidatorul judiciar, având în vedere faptul că aceste înstrăinări au făcut obiectul unui raport separat care nu a fost contestat de către nici o parte din procedură, iar cu privire la incidența prevederilor art. 138, litera c din Legea nr. 85/2006, arată că practicianul în insolvență a analizat incidența acestui articol normativ raportat la documentele puse la dispoziția acestuia, lichidatorul judiciar nesolicitând vreunei părți furnizarea de documente suplimentare, iar contestatoarea nu a pus la dispoziția practicianului în insolvență vreun alt document sau informații suplimentare care să poată justifica o eventuală reanalizare a dispozițiilor menționate.
În replică, reprezentantul contestatoarei, cu privire la înstrăinările de active despre care s-a făcut vorbire, confirmă faptul că aceste aspecte au fost analizate și finalizate, din perspectiva prevederilor art. 79 și 80 din Legea nr. 85/2006, în sensul că aceste transferuri au avut loc respectându-se proporția dintre prețul de vânzare și valoarea de piață a acestora, însă apreciază că acest fapt nu înseamnă că un asemenea act juridic nu poate avea o influență asupra cauzelor care au dus la apariția stării de insolvență a debitoarei.
În contrareplică, reprezentanta lichidatorului judiciar arată că obiectul de activitate al debitoarei a constat în producerea de radiatoare, cazane și alte utilaje, astfel că, raportat la acest obiect de activitate, înstrăinarea activelor despre care se face vorbire nu au condus la starea de insolvență a debitoarei.
Judecătorul sindic reține cauza pentru pronunțarea hotărârii, în baza înscrisurilor aflate la dosar.
JUDECĂTORUL SINDIC,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin contestația înregistrată pe rolul acestui tribunal sub numărul de mai sus, la data de 25 februarie 2013, contestatoarea SC I. T. C. SA a contestat raportul întocmit la data de_ de lichidatorul judiciar J. S. în temeiul art.59 din Legea nr.85/2006, solicitând să se dispună lichidatorului judiciar să completeze raportul în sensul formulării unor opinii cu privire la modul de conducere a evidenței contabile de către debitoarei, cu privire la înstrăinările de imobile survenite în anul 2008 și 2009, cu privire la cheltuielile înregistrate în cursul anului 2009 în sensul explicitării și analizei detaliate a acestora, cu privire la aspectele referitoare la debitorii societății în insolvență și cu privire la incidența prevederilor aft.138 lit.c din Legea nr.85/2006. În motivarea contestației contestatoarea a arătat, cu privire la modul de conducere a evidenței contabile de către debitoare, că se impune clarificarea discrepanței dintre datele prezentate în raportul de cauze cu privire la pasivul debitoarei și datele care rezultă din tabelul preliminar de creanțe. Astfel, din raportul contestat, pag 2, rezultă că la finele anului 2010 și respectiv la data intrării în insolvența (_ ) debitoarea înregistra datorii curente în sumă totală de 3.235.264 lei, și respectiv 3.126.998 lei, în timp ce tabelul preliminar, publicat în BPI nr.
8639/_ menționează că debitoarea înregistrează datorii totale de 6.435.672,62 lei.
Cu privire la înstrăinările de imobile survenite în anul 2008 și 2009, indicate la pag 3 din raport, s-a solicitat lichidatorului judiciar să-și exprime opinia cu privire la raportul dintre valoarea de înstrăinare și cea de piață a imobilelor teren și construcții care au ieșit din patrimoniul debitoarei, aceasta cu atât mai mult cu cât în urma acestor operațiuni se arată că debitoarea a rămas fără active imobilizate.
Cu privire la cheltuielile înregistrate în cursul anului 2009, s-a solicitat explicitarea și analiza detaliată a acestora. Se arată în raport că în anul 2009 debitoarea a înregistrat cheltuieli semnificative cu efecte nefavorabile asupra debitoarei, din care lichidatorul menționează cont 628 cheltuieli cu serviciile prestate de terți - 682.110 lei; cont 623, cheltuieli de protocol, reclamă și publicitate - 263.577 lei; cont 622, cheltuieli cu comisioane și onorarii - 210.444 lei. Contestatoarea consideră că se impune o analiză mai detaliată a operațiunilor care au compus aceste cheltuieli, cu atât mai mult cu cât se arată în raport că atât lichiditatea cât și solvabilitatea debitoarei au fost deficitate pe întreaga perioadă analizată, iar suma acestor cheltuieli este nejustificat de mare față de cifra de afaceri realizată.
În ceea ce privește aspectele referitoare la debitorii societății în insolvență contestatoarea se referă la aspectele semnalate în raportul preliminar întocmit de administratorul judiciar CIl Borșa D. Cristina și publicat în BPI nr. 6524/_ în care se arată că debitoarea are creanțe față de clienți în sumă de 46.294,23 lei și față de bugetul de stat de 154.942,58 lei. Aceste creanțe urmau să fie analizate după predarea documentelor financiar contabile detaliate, nefiind disponibile la acea dată decât documente contabile sintetice (bilanțuri și balanță). În contextul în care lichiditatea societății a fost deficitară în toată perioada analizată (2008-2011), demersurile efectuate de administratorul statutar cu privire la recuperarea creanțelor față de terți prezintă relevanță inclusiv din perspectiva incidenței prevederilor art. 138 din legea insolvenței, ori raportul contestat lasă neelucidate aceste aspecte.
Cu privire la incidența prevederilor art. 138 lit. c din legea insolvenței se arată că în raport se susține că societatea a înregistrat pierderi semnificative în perioada 2008-2011, capitalurile proprii au fost negative în aceeași perioadă, indicatorii de
lichiditate și solvabilitate au fost de asemenea deficitari în tot acest interval de timp, astfel că se impune formularea unei opinii de către lichidatorul judiciar și cu privire la rațiunea continuării activității de către debitoare din perspectiva textului legal indicat anterior.
În drept, contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art. 21 alin. 2 și art. 59 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la_, lichidatorul judiciar J. S. al debitoarei S.C. E. I. S.R.L. a solicitat respingerea, pe cale de excepție, a contestației ca fiind inadmisibila, iar pe fond, respingerea contestației ca fiind nefondata.
În susținerea poziției procesuale, lichidatorul judiciar a arătat că in dosarul nr._ aflat pe rolul Tribunalului Specializat C., in conformitate cu dispozițiile cuprinse in art. 25 alin. 1 lit. a al legii 85/2006, privind insolventa comerciala, a intocmit raportul prevăzut de art. 59 al legii, cu privire la cauzele care au determinat ajungerea societății in incetare de plați. Analizand documentele contabile s-a concluzionat ca ajungerea societății in incetare de plați poate fi explicata prin prisma următoarelor motive: colaborările deficitare cu partenerii de afaceri, ceea ce a condus la neincasarea creanțelor pe termen indelungat de timp, debitoarea ciocnindu- se de refuzul achitării la scadenta a prestațiilor intreprinse; pierderi continue la nivelul rezultatelor, rezultate din neincasarea la timp a creanțelor; cheltuieli ridicate cu litigiile in care a fost implicata debitoarea (taxe judiciare, onorarii avocațiale, procese civile); imposibilitatea redresării debitoarei pe fondul scăderii numărului de comenzi datorita instalării crizei economice; instalarea unei stări de blocaj financiar la nivel de entitate, situație care a determinat acumularea de datorii fata de principalii parteneri de afaceri ai debitoarei; nivelul insemnat al cheltuielilor ocazionate de realizarea obiectului de activitate al societății, nivel care a reușit sa devanseze cuantumul veniturilor obținute in ultimele 3 exerciții financiare; cuantumul semnificativ al cheltuielilor, constand in principal in diferente nefavorabile de curs valutar si cheltuieli cu dobanzile, care au generat pierderi la nivel de activitate financiara; rezultatele slabe ale indicatorilor economico-financiari analizați, mai ales la nivelul lichidității, solvabilității, dar si din perspectiva gradului de indatorare. Cu privire la incidența in cauza a dispozițiilor cuprinse in art. 138 al legii, s-a indicat ca nu aui fost identificate persoane din conducerea societății răspunzătoare de ajungerea societății in incetare de plați, urmand ca, daca astfel de elemente vor fi constatate, sa se intreprinda masuri adecvate. Acest raport împreuna cu anunțul referitor la întocmirea lui, in conformitate cu dispozițiile cuprinse in art. 7 al legii a fost comunicat prin publicare in BPI nr.3.464/_ .
Lichidatorul judiciar a arătat că, în opinia acestuia, contestația impotriva raportului prev. de art. 59 al legii este inadmisibilă, întrucât in conformitate cu dispozițiile cuprinse in art. 25 alin. 1 lit. a al legii, una dintre atribuțiile lichidatorului judiciar este "examinarea activității debitorului asupra căruia se inițiază procedura simplificata in raport cu situația de fapt si intocmirea unui raport amănunțit asupra cauzelor si împrejurărilor care au dus la insolventa, cu menționarea persoanelor cărora Ie-a fi imputabila si a existentei premiselor angajării răspunderii acestora in condițiile art. 138, si supunerea acelui raport judecătorului sindic intr-un termen stabilit de acesta".
Potrivit dispozițiilor cuprinse in art. 59 al legii, "administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul, in cazul procedurii simplificate, va întocmi si supune judecătorului sindic, in termenul stabilit de judecătorul sindic, dar care nu va depasi
40 zile de la data desemnării lichidatorului, un raport asupra cauzelor si
împrejurărilor care au dus la apariția insolventei debitorului, cu menționarea persoanelor cărora le-ai fi imputabila". Raportat la aceste prevederi legale, temeiul legal in baza căruia lichidatorul judiciar a intocmit raportul este art. 25 alin. 1 lit. a, respectiv art. 59 al legii. Pe de alta parte, potrivit dispozițiilor cuprinse in art. 21 al legii, administratorul judiciar va depune lunar un raport cuprinzand descrierea modului in care si-a îndeplinit atribuțiile", iar alin. 2 al aceluiași text de lege prevede ca "debitorul persoana fizica, administratorul special al debitorului persoana juridica, oricare dintre creditori, precum si orice alta persoana interesata pot face contestație impotriva masurilor luate de administratorul judiciar", ori asa cum se poate observa prin raportul intocmit in temeiul dispozițiilor cuprinse in art. 59 al legii, lichidatorul judiciar nu propune nici un fel de masuri, ci doar exprima un punct de vedere cu privire la cauzele care au determinat intrarea societății in incetare de plați, opinie inapta sa conducă prin ea insasi la o vătămare a drepturilor si intereselor partilor implicate in procedura.
Acesta este si motivul pentru care se considera ca legiuitorul nici nu a prevăzut posibilitatea contestării acestuia (spre deosebire de raportul prev. de art. 21 al legii), condiții in care formularea prezentei contestații este inadmisibila.
Pe fondul contestației, lichidatorul judiciar consideră că aceasta este nefondata. Referitor la prima critica adusa, in sensul ca trebuie clarificata discrepanta dintre datele prezentate in raportul cu cauze cu privire la pasivul debitoarei si datele care rezulta din tabelul preliminar de creanțe s-a arătat că datele privind datoriile totale ale societății debitoare au fost preluate din balanța de verificare aferenta lunii mai 2011, in condițiile in care fata de debitoare s-a dispus deschiderea procedurii insolventei referitoare la debitoare la data de 27 mai 2011. In ce privește cuantumul datoriilor de 6.435.672,62 lei, care rezulta din tabelul preliminar al creanțelor, s-a arătat că acesta a fost întocmit de fostul administrator judiciar, in urma verificării declarațiilor de creanța înregistrate la dosarul cauzei precum si a documentelor justificative depuse in anexa care atestau caracterul cert, lichid si exigibil al creanțelor solicitate. Împotriva tabelului preliminar al creditorilor nici una dintre parti nu a inteles sa formuleze contestație, iar la data la care J. IPURL a fost desemnat in calitate de lichidator judiciar in procedura fusese intocmit tabelul definitiv al creditorilor, care in conformitate cu dispozițiile cuprinse in art. 74 al legii a fost afișat la usa instanței.
Cu privire la cea de a doua critica referitoare la înstrăinările de imobile survenite in anul 2008 si 2009, in sensul de a se exprima opinia cu privire la raportul dintre valoarea de înstrăinare si cea de piața a imobilelor teren si construcții care au ieșit din patrimoniul debitoarei, cu atat mai mult cu cat in urma acestor operațiuni se arata ca debitoare a rămas fara active imobilizate, lichidatorul judiciar a arătat că transferul patrimonial realizat in anul 2008 are ca obiect: o clădire, pavilion, cabana 1, cabana 2, centrala termica, transfer realizat prin factura fiscala nr. 104/_ . Analizand acest transfer s-a concluzionat ca fata de aceasta tranzacție nu sunt incidente dispozițiile cuprinse in art. 79, 80 al legii, in condițiile in care, pe de o parte prețul de vanzare este superior cu cheltuiala aferenta scoaterii lor din evidenta contabila, iar pe de alta din datele comunicate de către administratorul statutar al debitoarei rezulta ca o parte din acestea erau o non valoarea (fiind practic doar niște schelete metalice). Starea acestora rezulta fara nici un dubiu din planșele fotografice anexate întâmpinării.
In ce privește transferul patrimonial realizat la data de 1 iun. 2009, cand se incheie contractul de vanzare cumpărare avand ca parti in calitate de vnzator SC E.
I. S., iar in calitate de cumpărător pe C.
Cerasela, obiectul contractului constituind dreptul de proprietate asupra imobilului inscris in CF nr. 1034 Vilcele, A+1 cu număr top_ /1, constand in arator in suprafața totala de 1.900 mp, acesta a fost analizat in cadrul raportului de activitate intocmit pentru termenul din 23 nov. 2012, exprimindu-ne poziția in sensul ca referitor la acest transfer patrimonial nu sunt incidente dispozițiile cuprinse in art. 79, 80 al legii. De menționat ca impotriva acestui raport nici una dintre parti nu a inteles sa formuleze contestație.
Referitor la transferul efectuat la data de 28 aug. 2009, cand se încheie contractul de vanzare cumpărare si de cesiune, avand ca parti SC E. I. S. in calitate de vinzator si C. Cerasela in calitate de cumpărător, obiectul contractului de vanzare cumpărare constituind construcție extratabulara situata in Vilcele, corn. Feleacu, pe DN 1 km. 10, construcție in curs de edificare in baza Autorizației de Construire nr. 3/602 din_ emise de Primăria Feleacu precum si proiectul care sta la baza edificării construcției extratabulare. Prețul de vanzare a fost stabilit la suma de 188.659 lei, preț care potrivit contractului de vanzare cumpărare încheiat in forma autentica a fost achitat integral prin OP nr. 10/_ si acesta a fost analizat in cadrul aceluiași raport de activitate, lichidatorul judiciar exprimându-și poziția in sensul ca referitor la acest transfer patrimonial nu sunt incidente dispozițiile cuprinse in art. 79, 80 al legii. De menționat este ca nici impotriva acestei masuri nici una dintre parti nu a inteles sa formuleze contestație. Raportat la toate aceste aspecte invederate, lichidatorul judiciar a arătat că intelege sa-și mențină poziția exprimata anterior, in sensul ca nu a identificat transferuri patrimoniale fata de care sa fie incidente dispozițiile cuprinse in art. 79, 80 al legii 85/2006, privind insolventa comerciala.
In ce privește cheltuielile înregistrate de debitoare, respectiv cheltuielile cu serviciile prestate de terți; cheltuieli de protocol, reclama si publicitate; cheltuieli cu comisioane, lichidatorul judiciar a invederat faptul ca acestea au fost surprinse asa cum sunt acestea evidențiate in contabilitatea societății. Pe de alta parte, lichidatorul judiciar nu este in măsura sa cenzureze cheltuielile efectuate de debitoare, nici sa se pronunțe cu privire la oportunitatea efectuării acestora, opinia acestuia fiind ca acesta este un act care tine de managementul efectiv al societății. Dealtfel, onorariile avocatiale care au fost suportate de societatea debitoare, au fost avansate in legătura, in cea mai mare parte a lor, cu litigiile care s-au purtat chiar cu creditoarea SC I. T.
C. SA, fapt care nu poate fi contestat in nici un fel de aceasta, cheltuieli care au fost efectuate tocmai in vederea recuperării creanțelor datorate de societatea mai sus amintita.
Privitor la creanțele pe care societatea aflata in faliment le avea de incasat de la debitorii sai, s-a arătat că potrivit balanței de parteneri a contului 411 - "clienți", aferenta perioadei ianuarie-mai 2011, debitoarea avea creanțe de incasat in cuantum total de 46.294,26 lei, din care: 435,23 lei de la SC Erensan Isi Cihazlari Paz; 46.959,84 lei de la SC T. SA, contestatoarea din prezenta cauza, creanța care provine din cursul anului 2009, condiții in care la aceasta data ea este prescrisa. Este real, ca prin raportul cu privire la cauzele si împrejurările care au determinat intrarea societății in incetare de plați lichidatorul judiciar a arătat ca lichiditatea generala a societății, ca indicator este situat sub pragul de 1, fapt care pune in evidenta un flux al lichidităților insuficient si instabil, insa recuperarea acestor creanțe nu ar fi intarziat intrarea societății in insolventa, raportat la cuantumul insemnat al datoriilor inregistrate conform evidentei contabile.
Referitor la incidența in cauza a prevederilor cuprinse in art. 138 lit. c din legea insolventei, lichidatorul judiciar a arătat că este real ca prin raportul cu privire la
cauzele si imprejurarile care au determinat intrarea societății in încetare de plați, lichidatorul judiciar a indicat care sunt, in opinia sa, factorii care au determinat ajungerea societății in insolventa. Cu toate acestea, in opinia lichidatorului judiciar nu sunt incidente dispozițiile cuprinse in art. 138 alin. 1 lit. c al legii, in condițiile in care continuarea activității societății debitoare a fost decizia manageriala a organelor de conducere a societății de la acea data, decizie care nu poate fi cenzurata in nici un fel de lichidatorul judiciar. Mai mult, pentru a considera ca in prezenta cauza sunt incidente dispozițiile legale mai sus indicate, ar trebui sa se probeze imprejurarea ca administratorul statutar al societății debitoare a dispus in interes personal continuarea activității, iar faptul ca societatea debitoare a ajuns in incetare de plați si ca împotriva acesteia a fost declanșată procedura falimentului, iar creditorii sunt in situația de a nu isi putea recupera creanțele nu constituie o premisa pentru ca lichidatorul judiciar sa se pronunțe in sensul ca in cauza sunt aplicabile dispozițiile cuprinse in art. 138 alin. 1 lit. c al legii (CA lași - S. comerciala, dec. Nr. 1190 din 12 oct, 2009, pag. 584-588, P. cedura Insoolventei, Culegere de Parctica judiciara 2006-2009, voi. 1). Pe de alta parte, se considera ca in formularea unei opinii privind incidența in cauza a disp. cuprinse in art. 138 alin. 1 lit. c al legii, trebuie ținut cont de faptul ca lichidatorul judiciar nu se poate baza pe o serie de prezumții si nu trebuie sa confundam răspunderea pentru prejudiciile cauzate pentru neintroducerea in termen a cererii de deschidere a procedurii cu răspunderea pentru conducerea in interes personal a unei activități ce ducea debitoarea la incetare de plați, caz in care interesul personal trebuie dovedit.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 115 și urm. Cod proc.civ., și Legea nr. 85/2006.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la_, intimatul C. D. D. a solicitat respingerea contestației formulate de creditorul I. T. C. S.A., invocând excepția netimbrarii contestației, contestația nefiind timbrata legal conform dispozițiilor art. 6 lit. c) din Legea nr. 146/1997, nulitatea contestației raportat la dispozițiile art. 133 C.proc.civ. si la faptul ca aceasta nu este semnata de către contestator sau de către vreun imputernicit, inadmisibilitatea contestației raportat la dispozițiile art. 21 al. 2 si art. 59 din Legea nr. 85/2006. S-a arătat că nemulțumirile contestatorului fată de raportul cu privire la cauzele care au determinat insolventa, nu pot face obiectul analizei judecătorului sindic, acesta fiind limitat la controlul legalității măsurilor adoptate de lichidatorul judiciar. In cadrul raportului prevăzut de art.59 din lege, lichidatorul judiciar prezintă opinia sa cu privire la cauzele care au determinat starea de insolventa si persoanele cărora le-ar fi imputabila, astfel incat nu se poate vorbi despre vreo măsura luata de lichidator, ci de un punct de vedere strict asupra aspectelor menționate in art. 59 din Legea nr.85/2006. Din intepretarea sistematica a prevederilor art.21 din Legea nr.85/2006 rezulta faptul ca se poate formula contestație cu privire la masurile luate de administratorul judiciar si ca respectiva contestație se refera la raportul lunar depus de practicianul in insolventa, in timp ce art.59 din lege reglementează raportul asupra cauzelor si împrejurărilor care au dus la apariția insolventei debitorului si nu prevede posibilitatea formulării unei contestații.
Pe fondul cauzei, creditorul apreciază ca nu exista elemente de nelegalitate in raportul prevăzut de art.59 din Legea nr.85/2006 depus de lichidatorul judiciar, astfel incat contestația este neîntemeiata. Cu privire la modul de conducere a evidenței contabile de către debitoare, neconcordanta dintre datele prezentate în raportul de cauze cu privire la pasivul debitoarei și datele care rezultă din tabelul preliminar de creanțe poate fi explicata prin faptul ca creanțele inscrise in tabel pot fi
mai mari decât cele evidențiate in contabilitate întrucât unele creanțe au fost insotite de accesorii, iar creanța deținuta de creditorul B. T., in suma de 2.890.000 lei, a fost inscrisa in tabel sub condiția îndeplinirii scadentei, iar in contabilitate nu a fost evidențiata toata creanța neexigibila, întrucât nu au fost formulate contestații la tabelul preliminar, lichidatorul nu mai poate sa facă o noua verificare a creanțelor raportat la evidentele contabile.
Cu privire la înstrăinările de imobile survenite în anul 2008 și 2009, lichidatorul le-a analizat distinct in cuprinsul raportului publicat in BPI_, raport impotriva căruia nu a fost formulata nici o contestație, motiv pentru care nu se impunea reanalizarea acestora din perspectiva indicata de creditor.
Cu privire la cheltuielile înregistrate în cursul anului 2009, în sensul explicitării și analizei detaliate a acestora, in măsura in care lichidatorul a dispus de toate documentele contabile ale societății si toate actele justificative ale operațiunilor înregistrate in contabilitate, iar in urma analizării acestora a ajuns la concluzia ca respectivele cheltuieli se circumscriu activității curente si normale a societății, acesta nu avea obligația sa le detalieze si analizeze in mod distinct.
Cu privire la aspectele referitoare la debitorii societății în insolvență, susținerile invocate de creditor referitoare la raportul preliminar întocmit de administratorul judiciar CIl Borșa D. Cristina și publicat în BPI nr. 9524/_ (si nu 6524/2011 cum a indicat in mod greșit contestatorul) nu se regăsesc in cuprinsul raportului menționat de către contestator.
Cu privire la incidența prevederilor art. 138 lit. c) din Legea nr. 85/2006, lichidatorul a dispus de toate documentele necesare verificării aspectelor invocate de contestator, insa a considerat ca in cauza nu sunt incidente dispozițiile art. 138. In măsura in care contestatorul nu a depus vreun document suplimentar care sa fie avut in vedere de lichidator, nu se poate impune lichidatorului sa isi însușească un punct de vedere al vreunui participant la procedura.
Analizând actele și lucrările dosarului, judecătorul sindic reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 25 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006, printre principalele atribuții ale administratorului judiciar este și cea de examinare a activității debitorului și întocmire a unui "raport amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă, și asupra existenței premiselor angajării răspunderii acestora, în condițiile art. 138, și supunerea acelui raport judecătorului-sindic, într-un termen stabilit de acesta, dar care nu va putea depăși 40 de zile de la desemnarea lichidatorului, dacă un raport cu acest obiect nu fusese întocmit anterior de administratorul judiciar";.
În același sens sunt și prevederile art. 59 alin. 1 din Legea privind procedura insolvenței, conform cărora "administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul, în cazul procedurii simplificate, va întocmi și va supune judecătorului-sindic, în termenul stabilit de judecătorul-sindic, dar care nu va putea depăși 40 de zile de la data desemnării lichidatorului, un raport asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței debitorului, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă";.
Administratorul judiciar al debitoarei a adus la îndeplinire atribuția ce îi revenea în baza prevederilor art. 20 alin. 1 lit. b și art. 59 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, și stabilită în sarcina sa prin hotărârea prin care s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței în formă generală împotriva debitoarei (filele 9-11).
Ulterior, la_, noul lichidator judiciar al debitoarei, J. S. a depus la dosarul nr._ având ca obiect procedura insolvenței împotriva debitoarei S.C.
E. I. S.R.L., completare la raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență a debitoarei S.C. E. I. S.R.L. (filele 9-17, dosar nr. _
).
Potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 1 și alin. 2 din Legea nr. 85/2006,
"administratorul judiciar va depune lunar un raport cuprinzând descrierea modului în care și-a îndeplinit atribuțiile, precum și o justificare a cheltuielilor efectuate cu administrarea procedurii sau a altor cheltuieli efectuate din fondurile existente în averea debitorului. Raportul se depune la dosarul cauzei, iar un extras se publică în Buletinul procedurilor de insolvență. La fiecare 120 de zile judecătorul-sindic va stabili un termen de continuare a procedurii, în care administratorul judiciar va expune în sinteză măsurile efectuate în acest interval cuprinse în rapoartele de activitate";, iar "debitorul persoana fizica, administratorul special al debitorului persoana juridica, oricare dintre creditori, precum si orice alta persoana interesata pot face contestatie impotriva masurilor luate de administratorul judiciar";.
Judecătorul sindic reține că întocmind raportul privind cauzele stării de insolvență a debitoarei, sau după cum este cazul în speță, completare la raportul privind cauzele stării de insolvență a debitoarei, lichidatorul judiciar ia o măsură în procedura insolvenței debitoarei, în sensul prevederilor art. 21 alin. 1 raportat la art. 25 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006, astfel că este admisibilă formularea contestației împotriva unui astfel de raport. Și este normal să fie așa, deoarece altfel nu s-ar putea împiedica îndeplinirea doar cu caracter formal a acestei atribuții de către lichidatorul judiciar și nu s-ar putea asigura respectarea întocmai a dispozițiilor art. 25 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006, care stabilesc condițiile pe care trebuie să le îndeplinească raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență, respectiv să fie prezinte cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență a debitoarei, să fie amănunțit, să cuprindă mențiune cu privire la persoanele cărora le-ar fi imputabilă starea de insolvență a debitoarei, și asupra existenței premiselor angajării răspunderii acestora, în condițiile art. 138. Prin urmare, va respinge excepția inadmisibilității contestației, invocată de lichidatorul judiciar J. S. al debitoarei S.C. E. I. S.R.L. și de creditorul C. D. D. .
În ce privește aspectele invocate de către contestatoare privind modul de conducere a evidenței contabile de către debitoare, privind înstrăinările de imobile survenite în anii 2008 și 2009, judecătorul sindic constată că prin întâmpinarea depusă la dosar față de contestația formulată (filele 26-34), lichidatorul judiciar J.
S. al debitoarei S.C. E. I. S.R.L. a formulat opinii în sensul solicitat de către contestatoare, ceea ce nu este în măsură însă să complinească lipsa acestor lămuriri din raportul privind cauzele stării de insolvență a debitoarei, astfel cum a fost completat de către lichidatorul judiciar, impunându-se ca aceste lămuriri să se regăsească în cuprinsul acelui raport întrucât privesc cauzele stării de insolvență a debitoarei. Opinia lichidatorului judiciar cu privire la aceste împrejurări nu poate fi supusă cenzurii judecătorului sindic, relevant fiind însă ca concluziile lichidatorului judiciar să se regăsească în completarea la raportul privind cauzele stării de insolvență, pentru a se putea asigura respectarea cerințelor art. 25 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006.
În ce privește împrejurarea că lichidatorul judiciar a analizat înstrăinările de imobile survenite în anii 2008 și 2009 în cuprinsul unui alt raport de activitate, publicat în BPI nr. 16773/2012, judecătorul sindic reține că înstrăinarea unor bunuri din patrimoniul debitoarei poate avea influență asupra survenirii ulterioare a stării de insolvență a acesteia, astfel că se impune ca aceste operațiuni să fie analizate sub acest aspect prin chiar raportul privind cauzele stării de insolvență a debitoarei.
Față de susținerea creditorului C. D. D. în sensul că aspectele privitoare la debitorii societății în insolvență nu se regăsesc în raportul contestat, judecătorul sindic reține că această împrejurare nu poate conduce la respingerea contestației, întrucât concluziile lichidatorului judiciar în această privință se impune a se regăsi în completarea la raportul privind cauzele stării de insolvență a debitoarei, întrucât pot avea relevanță cu privire la stabilirea împrejurărilor care au condus la insolvența debitoarei.
În ce privește incidența prevederilor art. 138 lit. c din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic constată că concluziile lichidatorului judiciar sunt menționate tot în cuprinsul întâmpinării la contestație depuse la dosar, impunându-se a se regăsi în completarea la raportul privind cauzele stării de insolvență ale debitoarei, față de prevederile art. 25 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006.
În această privință lichidatorul judiciar are un drept de apreciere ce nu poate fi cenzurat de către judecătorul sindic în cadrul unei contestații la raport, întrucât în caz contrar s-ar antepronunța cu privire la acțiunea de antrenare a răspunderii. Astfel, potrivit art. 138 alin. 3 din Leghea nr. 85/2006, "dacă administratorul judiciar ori, după caz, lichidatorul nu a indicat persoanele culpabile de starea de insolvență a debitorului și/sau a hotărât că nu este cazul să introducă acțiunea prevăzută la alin. (1), aceasta poate fi introdusă de președintele comitetului creditorilor în urma hotărârii adunării creditorilor ori, dacă nu s-a constituit comitetul creditorilor, de un creditor desemnat de adunarea creditorilor";, și "de asemenea, poate introduce această acțiune, în aceleași condiții, creditorul care deține mai mult de 50% din valoarea creanțelor înscrise la masa credală";. Față de aceste prevederi, nici judecătorul sindic, nici creditorii debitoarei nu se pot substitui administratorului judiciar al debitoarei în exercitarea dreptului de apreciere cu privire la formularea acțiunii prevăzute de art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006. Judecătorul sindic reține doar că acest drept de apreciere se impune a fi exercitat în cauză de către lichidatorul judiciar prin concluziile raportului privind cauzele stării de insolvență a debitoarei, cu privire la care a întocmit completare, iar nu prin întâmpinarea depusă la dosar.
Pentru aceste considerente și în aceste condiții, în baza art. 21 alin. 4 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic va admite contestația formulată de contestatoarea S.C.
I. T. C. S.A., împotriva completării la raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență a debitoarei întocmit de lichidatorul judiciar J. S. al debitoarei S.C. E. I. S.R.L. și depus la_ în dosarul nr. _
, și va dispune în sarcina lichidatorului judiciar J. S. al debitoarei S.C. E. I.
S.R.L. să completeze completarea la raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență a debitoarei cu analiza aspectelor invocate prin contestația formulată de contestatoarea S.C. I. T. C. S.A. raportat la apariția stării de insolvență a debitoarei.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția inadmisibilității contestației, invocată de lichidatorul judiciar J. S. al debitoarei S.C. E. I. S.R.L. și de creditorul C. D. D. .
Admite contestația formulată de contestatoarea S.C. I. T. C. S.A., împotriva completării la raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență a debitoarei întocmit de lichidatorul judiciar J. S. al debitoarei S.C. E. I. S.R.L. și depus la_ în dosarul nr._ .
Dispune în sarcina lichidatorului judiciar J. S. al debitoarei S.C. E. I.
S.R.L. să completeze completarea la raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență a debitoarei cu analiza aspectelor invocate prin contestația formulată de contestatoarea S.C. I. T. C. S.A. raportat la apariția stării de insolvență a debitoarei.
Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare.
P. nunțată în ședință publică azi,_ .
JUDECĂTOR SINDIC, GREFIER,
V. LAURA OROS A. Z.
Red./O.V.L./Dact./M.M;O.V.L. 4ex./_
| ← Sentința civilă nr. 383/2013. Contestație. Faliment,... | Decizia civilă nr. 6402/2013. Contestație. Faliment, procedura... → |
|---|
