Sentința civilă nr. 462/2013. Contestație. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S. IZAT C. DOSAR NR._ /a1
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ NR. 462/2013
Ședința publică din data de 15 februarie 2013 Instanța este constituită din:
JUDECĂTOR SINDIC: M. C. B. GREFIER: T. G.
Pe rol fiind examinarea contestației formulate de debitoarea SC N. I P.
C. I. S. prin administrator special P. I. împotriva tabelului preliminar de creanțe întocmit de lichidatorul judiciar H & B I. S. în cadrul procedurii insolvenței deschisă față de debitoarea SC N. I P. C. I. S., în conformitate cu prevederile Legii nr.85/2006.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta lichidatorului judiciar H&B I. S., practician în insolvență d-na practician în insolvență Bica Rossana și reprezentantul creditoarei SC J. C. S., d-l avocat Răzoare Achim- Sorin în substituirea avocatului titular d-l L. Alin-Mihai, cu delegația de substituire depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că s-a depus la data de_, de către administratorul special al debitoarei dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 120 lei și 0,3 lei timbru judiciar.
Reprezentanta lichidatorului judiciar și reprezentantul creditorului SC J.
C. S. arată că nu mai au cereri de formulat și probe de administrat împrejurare față de care instanța, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri judiciare.
Reprezentanta lichidatorului judiciar solicită admiterea în parte a contestației formulată de societatea debitoare prin administratorul special împotriva tabelului preliminar de creanțe asupra averii debitoarei în sensul înscrierii creditorului SC J. C. S. în tabelul definitiv de creanțe cu suma de 2.268.747,94 lei, având în vedere motivele arătate în poziția scrisă depusă la dosarul cauzei.
Reprezentantul creditoarei SC J. C. S., solicită respingerea contestației la tabelul preliminar de creanță formulată de contestator ca nefondată. Arată că susținerea contestatorului potrivit căreia această creanță nu există și nu ar fi fost dovedită prin mijloace obișnuite de probațiune este nefondată, fiind contrazisă de înscrisurile pe care le-a depus în susținerea declarației de creanță. Chiar dacă aspectele legate de neexecutarea culpabilă a propriilor obligații de către contestator ar fi fost reținute cu autoritate de lucru judecat de către Tribunalul S. izat C. în dosarul nr._, contestatorul a recunoscut neconformitatea structurii de rezistență a spațiului închiriat cu normele legale relevante. Astfel, prin adresa nr. 54/_ contestatorul a susținut că este de acord cu concluziile raportului de expertiză efectuat, dar că totuși intenționează să comande o nouă expertiză. De asemenea, prin aceeași adresă, contestatorul a recunoscut implicit și faptul că nu s-a respectat proiectul, în varianta autorizată, cu mențiunea că acesta a considerat responsabile pentru acest fapt alte persoane. Contestatorul a fost de acord cu concluziile raportului de expertiză, acesta a refuzat să consolideze structura de rezistență a spațiului închiriat susținând că intenționează să comande o nou expertiză, pe care însă nu a comandat-o până la data încetării contractului de închiriere.
De asemenea, este nefondată că susținerea contestatorului potrivit căreia clauza penală din contractul de închiriere este o clauză abuzivă, lovită de nulitate absolută pentru lipsa cauzei și înserată cu rea credință. Cu privire la creanța în
sumă de 25.2017 lei subliniază faptul că existența unei obligații de plată a unei sume de bani nu depinde în nici un fel de înregistrarea sau nu a acesteia în contabilitatea debitoarei. Prin urmare, este irelevantă susținerea contestatorului potrivit căreia în contabilitatea sa este înregistrată doar suma de 6.315.49 lei, din moment ce partea pe care o reprezintă a probat întreaga creanță, chiar prin titluri executorii. Ținând cont de cele expuse și detaliate în contestația formulată solicită respingerea contestației ca fiind nefondată, cu obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.
Judecătorul sindic reține cauza în pronunțare asupra contestației formulate pe baza actelor și probelor existente la dosarul cauzei.
JUDECĂTORUL SINDIC,
Prin contestatia formulata la data de_, contestatoarea S.C. N. I
P. C. I. S.R.L. a solicitat instantei inlaturarea din tabelul preliminar de creante a creantei pretinse de catre S.C. J. C. S.R.L., in valoare de 2.552.847,96 lei, avand in vedere faptul ca aceasta nu a fost dovedita si nu indeplineste conditiile de certitudine, lichiditate si exigibilitate impuse de Legea 85/2006.
In motivarea contestatiei, contestatoarea arata ca prin declaratia de creanta S.C. J. C. S.R.L. solicita inscrierea in tabelul preliminar de creante cu suma de 2.552.847,96 lei din care 2.527.640,94 lei cu titlu de clauza, avand ca temei legal contractul de inchiriere din data de_ incheiat intre debitoare in calitate de locator si aceasta in calitate de locatar, obiectul contractului fiind imobilul situat in mun. C. -N., str.Victor Babes, nr.33A.
Contestatoarea mai arata ca S.C. J. C. S.R.L. se prevaleaza de clauza penala inserata in contract calculand prejudiciul de la data de_ desi contractul de inchiriere a incetat la data de_ cand aceasta a predat spatiul. Prin urmare creditoarea nu poate sa dea eficacitate clauzei penale in perioada in care contractul de inchiriere este in vigoare, aceasta avand posesia si folosinta spatiului inchiriat.
Pe de alta parte aceasta clauza este o clauza abuziva, aspect care va fi dovedit pe parcursul solutionarii dosarului cu nr._ . Clauza penala prevazuta la art.6.4 din contractul de inchiriere este nula absolut pentru lipsa cauzei, intrucat prin modul in care a fost stipulata, aceasta naste obligatii numai in sarcina locatorului, iar nu si in sarcina chiriasului. Aceasta clauza penala nu a fost inserata in contract doar in ideea prefigurarii unui prejudiciu, ci a fost inserata cu rea credinta, inca de la inceput creditoarea nu a urmarit altceva decat realizarea acestei clauzei penale. Din moment ce instanta a admis cererea formulata de catre reclamanta doar in contradictoriu cu fidejusorii, S.C. N. I P. C. IPMEX S.R.L. fiind lipsita de dreptul la aparare care sa-i permita administrarea de probe din care sa rezulte cele invederate, se apreciaza ca S.C. J. C. S..RL. nu detine o creanta impotriva debitoarei. Contestatoarea mai arata faptul ca nu are evidentiata in contabilitate nicio datorie fata de acest creditor.
Asa cum a mentionat anterior locatarul a utilizat spatiul inchiriat pana in luna august 2011. Contestatoarea a facturat catre aceasta chiria aferenta doar pana in luna septembrie 2010, data la care debitul acumulat de catre aceasta se ridica la suma de 74.100 lei. Potrivit procesului-verbal de reziliere semnat de catre parti la data de_ S.C. J. C. S.R.L. a predat spatiul abia in luna august, prin urmare potrivit contractului de inchiriere pentru perioada octombrie 2010- august 2011 aceasta datoreaza suma de aproximativ 210.000 lei cu titlu de chirie.
In ceea ce priveste diferenta de debit in cuantum de 25.207 lei reprezentand cheltuieli de executare silita si cheltuieli de judecata rezultate din dosarele de executare silita nr.1311/2011 si 699/a/2012 aflate la SCPEJ ADAM, OSZOCZKI, SORTAN SI A., se arata ca singura creanta inregistrata in contabilitatea subscrisei este 6.315,49 lei, suma ce se impune a fi compensata cu o parte din debitul datorat de S.C. J. C. S.R.L.
Lichidatorul judiciar prin pozitia procesuala a solicitat admiterea in parte a contestatiei formulata de societatea debitoare prin administratorul special impotriva tabelului preliminar de creante asupra averii debitoarei SC N. I P. Corn I. S. in sensul inscrierii creditoarei SC J. C. S. in tabelul definitiv de creante cu suma de 2.268.747,94 lei.
In sustinerea pozitiei procesuale, lichidatorul judiciar a aratat ca analizand declaratia de creanta invocata de creditoarea SC J. C. S., a constatat ca aceasta este justificata cu documentele anexate, respectiv contract de inchiriere nr. 188/_, contract de comodat, proces verbal de reziliere incheiat la data de_, sentinta comerciala nr. 4079/_ pronuntata de Tribunalul S. izat C. in dosar nr._, sentinta civila nr. 5349/_ pronuntata de Tribunalul S. izat C. in dosar nr._, proces verbal incheiat de Societatea Civila Profesionala de Executori Judecatoresti Asociati Adam Dragos si Oszoczki Andras in dosar executional nr. 1311/2011, factura nr.4283/_, decizia civila nr.3151/_ pronuntata de C. ea de Apel C. in dosar nr.1423/1285/201l/al, proces verbal incheiat de Societatea Civila Profesionala de Executori Judecatoresti Asociati Adam Dragos si Oszoczki Andras in dosar executional nr. 699/a/2012, factura nr. 493/_, sentinta civila nr.16494/_ pronuntata de Judecatoria
C. -N. in dosar nr._ . In urma analizei declaratiei, SC J. C. S. a fost inscrisa in tabelul preliminar de creante cu suma de 2.552.847,94 lei, in categoria creantelor chirografare. In ceea ce priveste suma de 2.527.640,94 lei, reprezentand prejudiciu lichidatorul judiciar a apreciat ca aceasta este intemeiata raportat la prevederile art. 6.4 din contractul de inchiriere nr. 188/_ si art. 69(2) din Legea 85/2006, prejudiciul prin raportare la pretul inchirierii, pentru perioada _
-_, fiind in cuantum de 593.064,51 euro.
In ceea ce priveste facturile emise de societatea debitoare si neachitate de SC J. C. S. in cuantum de 74.100 lei, lichidatorul judiciar considera ca sunt scadente la data deschiderii procedurii, motiv pentru care se impune compensarea creantelor reciproce pana la concurenta sumei de 74.100 lei. De asemenea, raportat la faptul ca urmare a rezilierii contractului de inchiriere la data de_, SC J. C. S. a predat spatiul abia la data rezilierii, se apreciaza faptul ca utilizarea spatiului atrage obligatia achitarii c/v chiriei, care pentru perioada octombrie 2010 - august 2011, este in suma de 210.000 lei, scadenta la data deschiderii procedurii.
In ceea ce priveste cheltuielile de judecata si cheltuielile de executare, acestea sunt intemeiate, fiind stabilite prin hotarari judecatoresti irevocabile, respectiv prin procesele verbale incheiate de executorul judecatoresc. In cadrul contestatiei, debitoarea arata ca in evidenta contabila sunt inregistrate doar cheltuieli de executare in cuantum de 6.315,49 lei adica suma invocata de creditoare ca fiind ramasa de achitat in dosar executional nr. 699/a/2012. In ceea ce priveste cheltuielile de executare in cuantum de 12.003,84 lei aferente dosarului executional nr. 1311/2011, debitoarea nu o recunoaste, insa nu se face dovada achitarii acesteia. Lichidatorul judiciar considera ca aceasta creanta este intemeiata raportat la inscrisurile depuse de creditoare, ca de altfel si cheltuielile de judecata in suma de 6.887,67 lei conform sentintei civile nr. 16494/_ pronuntata de Judecatoria C. -N. in dosar nr._, ramasa irevocabila.
Creditoarea SC J. S. prin intampinarea formulata a solicitat respingerea contestatiei aratand ca la baza inscrierii creante sale in tabelul preliminar de creante a stat clauza penala stipulata la art. 6.4 din Contractul de inchiriere incheiat la data de_ intre parti. Rezilierea contractului de inchiriere din culpa contestatorului reiese neechivoc din Procesul-verbal incheiat la data de_ . In plus, aspectele legate de neexecutarea culpabila a propriilor obligatii de catre contestator au fost retinute cu autoritate de lucru judecat de catre Tribunalul Comercial Cluj, prin Sentinta comerciala nr. 4079/2011 pronuntata in dosarul nr._, sentinta devenita irevocabila prin Decizia nr. 4398/2011 a C. ii de Apel
C. .
De asemenea, arata ca la data incheierii contractului de inchiriere cunostea faptul ca spatiul inchiriat avea o suprafata de cel putin 1.000 mp, din
care asupra unei parti de 229 mp fideiusorii P. I. si P. Jenica aveau un drept de proprietate tabulara, inscris in CF nr. 1. a Mun. C. -N., nr.top. 893/11, iar asupra restului spatiului fidejusorii aveau un drept de proprietate extratabulara, iar creditoarea cunostea si faptul ca spatiul neinscris in CF nu era nici macar luat in folosinta de catre fideiusori.
Contestatorul a recunoscut neconformitatea structurii de rezistenta a spatiului inchiriat cu normele legale relevante. Astfel, prin adresa nr.54/_ (anexata prezentei), contestatorul a sustinut ca este de acord cu concluziile raportului de expertiza intocmit la cererea creditoarei, dar ca totusi intentioneaza sa comande o alta expertiza. Prin aceeasi adresa, contestatorul a recunoscut implicit (dar neechivoc) si faptul ca nu s-a respectat proiectul, in varianta autorizata, cu mentiunea ca aceasta a considerat responsabile pentru acest fapt alte persoane. Desi contestatorul a fost de acord cu concluziile raportului de expertiza, acesta a refuzat sa consolideze structura de rezistenta a spatiului inchiriat.
Creditoarea a mai aratat ca, contestatorul i-a pus la dispozitie un spatiu a carui structura de rezistenta nu era conforma cu normele legale relevante, iar in al doilea rand, nu si-a indeplinit obligatia de a depune la autoritatile competente documentatia completa si legal intocmita pentru obtinerea dovezii de luare in folosinta a spatiului inchiriat prevazuta la art. 4.1.5 din contractul de inchiriere, obligatie a carei executare era evident esentiala pentru ea si in lipsa careia nu ar fi contractat si care, in esenta, presupunea din partea contestatorului tocmai aducerea in legalitate a spatiului inchiriat pana la data de_ . Din cauza faptului ca spatiul inchiriat nu era legal receptionat, Primarul Mun. C. -N. a refuzat sa elibereze acordul de functionare pentru punctul de lucru de la adresa respectiva. Nedetinand acord de functionare, activitatea in spatiul inchiriat nu se putea desfasura in conditii de legalitate, expunandu-o atat la sanctiuni contraventionale principale (amenzi), cat si la sanctiuni contraventionale complementare (confiscarea veniturilor realizate din activitatea desfasurata in spatiul inchiriat). O alta consecinta directa a faptului ca spatiul inchiriat nu era legal receptionat a fost imposibilitatea creditoarei de a asigura spatiul inchiriat, aspect care, in concreto, chiar i-a adus grave prejudicii, caci in urma incendiului care s-a produs la data de_ in spatiul inchiriat, i-au fost distruse aproape in totalitate bunurile din spatiul inchiriat, precum si amenajarile pe care le-a realizat in acesta. In acest fel, contestatorul nu si-a indeplinit obligatia de a-i asigura folosinta linistita si utila a spatiului inchiriat potrivit destinatiei sale stipulate in contractul de inchiriere, aspect constatat si de catre Tribunalul Comercial Cluj in dosarul nr._ cu autoritate de lucru judecat.
Creditoarea mai arata ca este nefondata si sustinerea contestatorului potrivit careia clauza penala din contractul de inchiriere este o clauza abuziva, lovita de nulitate absoluta pentru lipsa cauzei si inserata cu rea credinta. In primul rand, o clauza penala, prin natura sa, nu are cum sa genereze obligatii decat in sarcina debitorului, nu si a creditorului. Utilizand sintagmele "clauza abuziva" si
"rea credinta", contestatorul pare a incrimina existenta unei cauze ilicite a clauzei penale. Aceasta sustinere a contestatorului este insa nefondata. Scopul urmarit de catre parti in momentul incheierii contractului prin inserarea unei clauze penale trebuie sa fie unul firesc, de dezdaunare in cazul neindeplinirii culpabile de catre cealalta parte a obligatiilor contractuale, nu unul speculativ, de obtinere a unor castiguri care depasesc cu mult valoarea prejudiciului cauzat prin neindeplinirea culpabila de catre cealalta parte a obligatiilor contractuale. Or in speta, la momentul incheierii clauzei penale, creditoarea arata ca intentiona, iar contestatorul cunostea acest lucru, ca in spatiul inchiriat sa amenajeze si apoi sa exploateze un complex de cluburi si puburi pe 5 niveluri, cu o suprafata totala de aproximativ 1.000 mp, dupa un model de mare succes existent in Vama Veche. Partile anticipau ca realizarea acestui complex presupunea investitii semnificative in spatiul inchiriat, dar, deopotriva, si ca exploatarea acestui complex urma sa ne aduca beneficii semnificative. In concret, prejudiciul pe care l-a suferit in urma rezilierii contractului din culpa contestatorului este mult mai mare decat valoarea
clauzei penale, in special din cauza beneficiului nerealizat, caci spatiul inchiriat avea aptitudinea de a le aduce pana la finalul duratei normale a contractului un profit net de cel putin 7.539.210 lei. In concluzie, din probele existente in dosar rezulta ca sunt indeplinite toate conditiile legale si contractuale pentru obligarea contestatorului la plata clauzei penale stipulate in contractul de inchiriere.
De asemenea, este nefondata si sustinerea contestatorului potrivit careia nu se poate prevala de clauza penala din contractul de inchiriere pentru perioada in care spatiul inchiriat a fost in posesia sa. Astfel, potrivit art. 6.4 din contractul de inchiriere, ca urmare a rezilierii contractului de inchiriere din culpa contestatorului, acesta ii datoreaza despagubiri egale cu valoarea chiriei pentru perioada dintre momentul scadentei obligatiei neexecutate si data expirarii contractului de inchiriere. Asadar, inceputul perioadei de referinta pentru clauza penala in discutie nu este data rezilierii contractului de inchiriere, ci data la care a devenit scadenta obligatia a carei neexecutare a dus la rezilierea contractului de inchiriere. Din acest punct de vedere suma pe care o datoreaza contestatorul este corect calculata.
Legat de sustinerea contestatorului potrivit careia de fapt creditoarea ii datoreaza bani, in temeiul faptului ca ar fi utilizat spatiul inchiriat pana in luna august 2011, si aceasta este nefondata. In acest sens, creditoarea arata faptul ca din momentul in care nu a mai achitat chirie pentru spatiul inchiriat a invocat exceptia de neexecutare a contractului, exceptie care a operat inclusiv pana la momentul la care a decis rezilierea contractului. Prin urmare, nu ii datoreaza contestatorului nici o suma de bani pentru perioada in care contractul de inchiriere era inca in vigoare, indiferent ca acele sume au fost facturate sau nu de catre contestator. Se mai arata ca acest aspect a fost retinut cu autoritate de lucru judecat de catre Tribunalul Comercial Cluj in dosarul nr._ prin Sentinta comerciala nr. 4079/2011.
In fine, sustinerile contestatorului potrivit carora nu are evidentiata in contabilitate aceasta datorie si ca creanta nu ar fi certa, lichida si exigibila sunt nefondate si irelevante. In primul rand, existenta unei obligatii de plata a unei sume de bani nu depinde in niciun fel de inregistrarea sau nu a acesteia in contabilitatea debitorului. In al doilea rand, legea insolventei nu prevede ca o creanta trebuie sa fie certa, lichida si exigibila pentru a putea fi inscrisa in tabelul de creante.
Analizand contestatia formulata, judecatorul sindic retine urmatoarele:
Prin incheierea civila nr.4046/_ s-a dispus deschiderea procedurii insolventei in forma simplificata impotriva debitoarei SC N. I P. C. I. S., la solicitarea acesteia, fiind desemnat lichidator judiciar provizoriu practicianul in insolventa H&B I. S. . Prin aceeasi sentinta, a fost stabilit termenul limita pentru depunerea cererilor de admitere a creantelor asupra averii debitoarei la data de_, iar termenul limita pentru solutionarea eventualelor contestatii si afisarea tabelului definitiv al creantelor la data de_ .
Prin declaratia de creanta depusa la data de_ (data expedierii prin serviciul postal, care se socoteste data inregistrarii conform art.104 Cod procedura civila), creditoarea SC J. C. S. a solicitat inscrierea la masa credala cu suma de 2.527.640,94 lei, reprezentand prejudiciu stabilit de parti anticipat prin clauza penala prevazuta la art. 6.4 din contractul de inchiriere incheiat la data de_ si suma de 25.207 lei reprezentand cheltuieli de judecata si cheltuieli de executare constatate prin titluri executorii.
Creditoarea a fost inscrisa in tabelul preliminar de creante cu sumele solicitate. Impotriva modului de inscriere a creditoarei in tabelul preliminar de creante a formulat contestatie debitoarea prin administrator special P. I., pentru argumentele expuse anterior, solicitand inlaturarea creditoarei SC J. C. S. din tabelul preliminar de creante.
Examinand inscrisurile atasate declaratiei de creanta, precum si inscrisurile depuse in probatiune de catre creditoarea SC J. C. S., judecatorul sindic constata ca suma de 2.527.640,94 lei (echivalentul in moneda nationala a sumei de 593.064,51 euro la cursul BNR aplicabil la data deschiderii procedurii,
conform art.69 al.2 din Legea nr.85/2006) reprezinta penalitate datorata de debitoare in temeiul art.6.4 din contractul de inchiriere incheiat de parti la data de_, anexat declaratiei de creanta. Obiectul acestui contract de inchiriere l-a reprezentat intregul imobil, teren si constructie, situat in C. N., str.Victor Babes nr.33A, in contract prevazandu-se ca imobilul se afla in proprietatea numitilor P. I. si P. JENICA, iar calitatea de locator apartine debitoarei SC N. I
P. C. I. S., care detinea imobilul in baza unui contract de comodat incheiat cu proprietarii. De asemenea, s-a mentionat ca parte a imobilului se afla in proprietatea tabulara a sotilor P., iar o parte a constructiei reprezinta proprietatea lor extratabulara. Chiria convenita a fost in suma de 5000 euro/luna, iar contractul s-a incheiat pe o perioada de 10 ani, incepand cu data de_ si pana la data de_ .
Potrivit clauzei de la art.6.4 din contract, in baza careia creditoarea a fost inscrisa la masa credala cu suma de 2.527.640,94 lei, neexecutarea intocmai si la timp a oricareia si a fiecareia dintre obligatiile contractuale asumate de locator, prevazute la art.4 obliga locatorul la plata cu titlu de clauza penala a unor despagubiri egale cu valoarea chiriei prevazute la art.3 pct.3.1 pentru perioada dintre momentul scadentei obligatiei neexecutate si momentul executarii ei. In cazul rezilierii contractului din acest motiv, clauza penala va consta in despagubiri egale cu valoarea chiriei pentru perioada dintre momentul scadentei obligatiei neexecutate si data expirarii contractului prevazuta la art.2.1.
Prin sentinta civila nr.4079/_ pronuntata de Tribunalul Comercial Cluj in dosarul nr._, anexata declaratiei de creante, ramasa irevocabila prin decizia civila nr.4398/_ pronuntata de C. ea de Apel C., a fost respinsa ca neintemeiata actiunea formulata de reclamantii SC N. I P. C. I. S., P. I. si P. JENICA prin care se solicita evacuarea paratei SC J. C. S. din imobilul inchiriat. In considerentele acestei sentinte, s-a retinut ca "In ceea ce priveste obligatia asumata de reclamanti privind depunerea documentatiei in vederea obtinerii dovezii de luare in folosinta si a inscrierii intregului imobil in CF, tribunalul retine ca aceasta obligatie este o obligatie de rezultat si nu o obligatie doar de diligenta, fiind, asa cum s-a aratat si mai sus, garantia folosintei linistite si pasnice a unui imobil.
Din aceasta perspectiva, chiar daca reclamantii nu au inteles sa recunoasca concluziile raportului de expertiza efectuat ulterior inchirierii imobilului in litigiu, tribunalul retine ca structura de rezistenta a constructiei nu era conforma standardelor in materie, astfel cum rezulta din cuprinsul acestui raport (f.43-60), iar structura de rezistenta nu era o chestiune care putea fi observata anterior incheierii contractului de inchiriere, motiv pentru care a si fost inserata de catre parti in contract, clauza cu privire la dovada de luare in folosinta, care era menita sa confirme ca imobilul corespunde proiectului in temeiul caruia s- a eliberat autorizatia de construire.
Pe de alta parte, contrar sustinerilor reclamantilor, tribunalul retine ca acestia nu au depus intreaga documentatie necesara eliberarii dovezii de luare in folosinta (f.127) si chiar au edificat o parte din constructie, fara a avea autorizatie de construire, imprejurare care a si constituit un impediment pentru eliberarea certificatului de atestare a edificarii constructiei, astfel cum rezulta din adresa Primariei Municipiului C. N., aflata la fila 74.
Astfel, tribunalul nu poate retine sustinerile reclamantilor ca ar fi depus documentatia legala intocmita si la termenul stabilit prin contract pentru obtinerea dovezii de luare in folosinta, intrucat, asa cum s-a stipulat si mai sus, obligatia nu era una de diligenta ci una de rezultat, iar dovada neindeplinirii obligatiilor contractuale asumate, este chiar lipsa certificatului de atestare a edificarii constructiei si a cartii funciare care sa ateste intabularea intregii constructii.
Rezulta asadar din cele ce preced, ca neexecutarea obligatiei de plata a chiriei, nu a fost rezultatul culpei chiriasului, ci a neindeplinirii obligatiilor contractuale asumate de catre reclamanti.
Asadar in cauza reclamantii nu se puteau prevala de pactul comisoriu inserat in contract, intrucat rezilierea este o sanctiune care afecteaza actul juridic,
pentru neindeplinirea culpabila a obligatiilor de catre cocontractant, conditie care insa nu se verifica in speta, reclamantii fiind ei insisi in culpa pentru nerespectarea obligatiilor asumate prin contractul de inchiriere";.
Conform procesului verbal incheiat la data de_, semnat de ambele parti, contractul de inchiriere din data de_ a incetat prin rezilierea acestuia de catre chirias conform art.6.5 si 6.7 din contract. Motivul rezilierii contractului de catre chirias este reprezentat de neexecutarea de catre locator si fidejusori a obligatiilor de a-i asigura chiriasului folosinta linistita si utila a spatiului inchiriat si de a depune la autoritatile competente documentatia completa si legal intocmita pentru obtinerea dovezii de luare in folosinta a spatiului, aspecte care au fost retinute si de catre Tribunalul Comercial Cluj in dosarul nr._, prin sentinta comerciala nr..4079/2011.
Ulterior, SC N. I P. C. I. S. a formulat o cerere de deschidere a procedurii insolventei fata de debitoarea SC J. C. S., creditoare in prezenta cauza, cerere care a fost respinsa prin sentinta civila nr.5349/_ pronuntata de Tribunalul Comercial Cluj in dosarul nr._, ramasa irevocabila prin decizia civila nr.3151/_ pronuntata de C. ea de Apel C. . In considerentele acestei sentinte, s-a retinut ca " Fata de imprejurarea ca prin sentinta comerciala nr.4079/23 iunie 2011 s-a statuat asupra faptului ca locatorul nu si-a indeplinit obligatiile asumate contractual, debitoarea este indreptatita sa solicite cu titlu de despagubiri contravaloarea chiriei pe care partile au stabilit-o pentru imobilul dat spre folosinta, situatie fata de care, practic, obligatia de plata a chiriei ce incumba debitoarei nu mai exista";.
Autoritatea de lucru judecat a unei hotarari judecatoresti, cunoaste doua manifestari procesuale, aceea de exceptie procesuala (conform art.1201 cod civil 1864 si art.166 Cod procedura civila 1865, in vigoare la data formularii prezentei contestatii, si aplicabile potrivit art.230 al.1 lit.a din Legea nr.71/2011 si art.3 din Legea nr.76/2012) si aceea de prezumtie, mijoc de proba de natura sa demonstreze ceva in legatura cu raporturile juridice dintre parti (conform art.1200 pct.4, art.1202 al.2 Cod civil 1864). Acest al doilea aspect se analizeaza de obicei ca efect pozitiv al puterii de lucru judecat si presupune ca intr-un al doilea proces care are legatura cu chestiunea litigioasa dezlegata anterior, aspectul dezlegat prin prima hotarare sa nu poata fi contrazis. Aceasta reglementare a autoritatii de lucru judecat in forma prezumtiei vine sa asigure, din nevoia de ordine si stabilitate juridica, evitarea contrazicerilor intre considerentele hotararilor judecatoresti. In relatia dintre partile care au figurat in primul litigiu, aceasta prezumtie are caracter absolut, conform art.1200 pct.4 cu referire la art.1202 Cod civil, ceea ce inseamna ca partile nu pot introduce o noua actiune prin care sa pretinda stabilirea contrariului a ceea ce s-a stabilit prin prima hotarare judecatoreasca. In relatia cu alte parti, care nu au figurat cu aceasta calitate in primul proces, prezumtia are caracter relativ, astfel incat partea se poate prevala de hotararea pronuntata intr-un prim litigiu, insa partea careia ii este opusa respectiva sentinta poate dovedi contrariul, rasturnand prezumtia invocata de parte, prin mijloacele de proba admise de lege.
Considerentele expuse sunt incidente si in prezentul litigiu. Astfel, in cauza ce a facut obiectul dosarului nr._ al Tribunalului C. ercial C., instanta de judecata a statuat asupra neexecutarii de catre locatorul SC N. I P.
C. I. S. a obligatiilor contractuale asumate prin contractul de inchiriere incheiat la data de_, constand in obligatia de a asigura folosinta linistita si utila a spatiului inchiriat, precum si cea de obtinere a dovezii de luare in folosinta, ca urmare a depunerii docmentatiei intocmite in acest sens, precum si depunerea documentelor la biroul de carte funciara, in vederea inscrierii in intregime a constructiei in cartea funciara. De asemenea, a statuat asupra culpei locatorului in neindeplinirea acestor obligatii legal asumate, obligatia fiind una de rezultat, iar nu numai de diligenta. Considerentele sentintei mentionate, ramase irevocabila, au intrat in puterea de lucru judecat, iar contestatoarea nu poate sustine si nu poate proba aspectul contrar celor retinute de catre instanta, prezumtia puterii de lucru judecat a hotararii judecatoresti avand intre parti caracter absolut.
In acest context, contestatoarea ar fi putut eventual dovedi numai o indeplinire a obligatiilor prevazute in sarcina sa prin contractul de inchiriere, ulterior pronuntarii sentintei anterior mentionate. Insa, procesul verbal intocmit la data de_, prin care partile au constatat rezilierea contractului de inchiriere, dovedeste cu prisosinta neexecutarea de catre locator a obligatiilor ce ii reveneau in temeiul contractului, ceea ce a condus in final la rezilierea acestuia de catre chirias, din culpa locatorului. Semnand acest proces verbal si insusindu-si astfel continutul lui, debitoarea a recunoscut fara urma de dubiu neexecutarea obligatiilor contractuale privind asigurarea folosintei linistite si utile a spatiului inchiriat si depunerea la autoritatile competente a documentatiei complete si legal intocmite pentru obtinerea dovezii de luare in folosinta a acestui spatiu. Procesul verbal mentionat contine astfel marturisirea extrajudiciara a partii careia ii este opusa si care constituie mijloc de proba in conformitate cu dispozitiile art.1204 Cod civil 1864, in vigoare la momentul formularii contestatiei.
Fata de aceste probe legal administrate, se impune concluzia ca debitoarea este in culpa pentru neindeplinirea obligatiilor contractuale, ceea ce a condus la rezilierea contractului din culpa sa, aspect recunoscut de catre locator, iar analiza celorlalte inscrisuri depuse in probatiune in acelasi scop de catre creditoarea SC J. C. SA devine inutila in acest context.
Avand in vedere cele expuse, se constata ca in mod legal si cu respectarea conventiei partilor, creditoarea SC J. C. S. s-a prevalat de clauza penala inserata in contract, solicitand despagubiri in cuantum egal cu valoarea chiriei, pentru perioada dintre momentul scadendei obligatiei neexecutate (_ ) si data expirarii contractului prevazuta la art.2.1 (_ ), cuantificate la suma de 2.527.640,94 lei. Din aceasta perspectiva, momentul incetarii contractului sau momentul predarii imobilului ce a facut obiectului contractului nu au niciun fel de relevanta, contrar celor sustinute de catre contestatoare, intrucat partile au stabilit in mod explicit in cuprinsul clauzei penale modul de calcul al despagubirilor, iar aceasta evaluare conventionala a prejudiciului incercat de creditor, astfel cum a fost estimat de parti, se realizeaza in functie de criteriile anterior mentionate: momentul scadentei obligatiei neexecutate si data expirarii contractului prevazuta la art.2.1.
Nu sunt intemeiate nici argumentele contestatoarei in sensul ca aceasta clauza penala ar fi nula absolut pentru lipsa cauzei sau pentru cauza ilicita. Cauza unui act juridic reprezinta obiectivul urmarit la incheierea actului juridic si este o conditie de fond, esentiala, de validitate a acestuia. Potrivit art.967 Cod civil 1864, in vigoare la data incheierii contractului de inchiriere, conventia este valabila, cu toate ca, cauza nu este expresa, iar potrivit alin.2 al aceluiasi articol, cauza este prezumata pana la dovada contrarie. Dispozitiile legale indicate instituie asadar doua prezumtii legale relative: prezumtia de valabilitate a cauzei si prezumtia de existenta a cauzei, care insa pot fi rasturnate de partea interesata prin administrarea mijloacelor de proba prevazute de lege.
Contestatoarea a sustinut ca prin modul in care a fost stipulata, clauza contractuala contestata naste obligatii numai in sarcina locatorului, nu si in sarcina chiriasului, ceea ce ar avea semnificatia unei absente a cauzei in ce o priveste pe debitoare. Din acest punct de vedere, se constata ca in mod corect a precizat creditoarea SC J. C. S. ca in cazul unei clauze penale, cauza obligatiei asumate de catre locator consta in intentia partilor de a evalua anticipat si pe cale conventionala un eventual prejudiciu pe care creditorul obligatiei l-ar putea suporta in cazul neindeplinirii obligatiei de catre debitor, ceea ce ar scuti partile de a mai face dovada prejudiciului si a intinderii acestuia in ipoteza in care debitorul nu si-ar executa obligatia ce ii incumba. Faptul ca obligatia este instituita in sarcina unei singure parti (respectiv a partii in culpa, care ar urma sa plateasca penalitatile) nu trebuie sa conduca la concluzia ca aceasta obligatie ar fi lipsita de cauza, intrucat cauza asumarii obligatiei de plata a penalitatilor isi are corespondent in economia intregului contract, in obligatiile asumate de catre cealalta parte, in ansamblul lor. Mai mult, daca s-ar admite teza contestatoarei, orice clauza penala ar fi nula absolut, desi dispozitiile art.1066-1072 Cod civil
1864 reglementeaza in mod expres posibilitatea partilor de a stipula asemenea clauze in contractele incheiate, precum si conditiile de valabilitate si efectele produse de aceste clauze. Ca urmare, se va retine ca nu s-a probat de catre contestatoare o lipsa a cauzei obligatiei prevazute la art.6.4 din contract.
Nu s-a probat nici ilicitatea cauzei in ce priveste clauza penala supusa analizei. Contestatoarea a motivat caracterul ilicit al cauzei prin aceea ca societatea creditoare a fost de rea credinta si inca de la inceput nu a urmarit altceva decat realizarea acestei clauze penale. Aceasta sustinere nu a fost in niciun fel probata. Dimpotriva, prin contractul incheiat contestatoarea si-a asumat in mod legal unele obligatii, dintre care cea mai importanta, esentiala in contextul unui contract de inchiriere, o reprezenta cea privind asigurarea folosintei utile si linistite a spatiului inchiriat, si este de necontestat ca debitoarea nu si-a indeplinit propriile obligatii asumate, dupa cum s-a aratat mai sus. Din continutul contractului, ca si din restul probelor administrate nu reiese ca societatea creditoare ar fi prefigurat ori ar fi urmarit vreun moment neindeplinirea obligatiilor de catre locator, intentionand executarea clauzei penale si incasarea despagubirilor.
Mai mult, din inscrisurile depuse de creditoarea SC J. C. S. in probatiune rezulta ca aceasta a procedat la intocmirea unui raport de expertiza tehnica, pe care l-a comunicat si debitoarei, a purtat o corespondenta cu aceasta, solicitandu-i sa isi indeplineasca obligatiile contractuale si sa ia masuri pentru asigurarea folosintei spatiului inchiriat, in conditiile in care s-a constatat ca structura de rezistenta a spatiului nu era conforma cu normele legale, a purtat negocieri cu aceasta pentru gasirea unei solutii amiabile a diferendului aparut, astfel ca din conduita sa, probata cu aceste inscrisuri, nu rezulta ca singura sa intentie ar fi fost obtinerea penalitatii, asa cum a pretins contestatoarea. Ca urmare, nu se poate retine nici ilicitatea cauzei obligatiei asumate de locator, aceasta nefiind probata.
Imprejurarea invocata de contestatoare, potrivit careia in evidenta sa contabila nu figureaza vreun debit fata de creditoare, nu prezinta nicio relevanta sub aspectul temeiniciei declaratiei de creanta formulata de SC J. C. S., aceasta fiind pe deplin probata cu inscrisurile depuse in probatiune, analizate de catre lichidatorul judiciar, precum si de judecatorul sindic, cu ocazia solutionarii contestatiei.
Nu in ultimul rand, s-a invocat de catre contestatoare existenta unui drept de creanta asupra creditoarei SC J. C. S., referindu-se la suma de 74.100 lei reprezentand chirie aferenta spatiului ce a facut obiectul contractului de inchiriere, calculata pana in luna septembrie 2010, si suma de 210.000 lei, reprezentand chirie calculata pentru perioada octombrie 2010 - august 2011. Din actele depuse in probatiune de catre SC J. C. S. rezulta ca intr-adevar aceasta a parasit imobilul inchiriat la data de_ .
Cu toate acestea, prin sentinta comerciala nr.4079/2011 pronuntata de Tribunalul Comercial Cluj in dosarul nr._ s-a retinut ca exceptia de neexecutare a contractului, invocata de catre creditoarea SC J. C. S., este intemeiata, iar neexecutarea obligatiei de plata a chiriei, nu a fost rezultatul culpei chiriasului, ci a neindeplinirii obligatiilor contractuale asumate de catre reclamanta SC N. I P. C. I. S. . De asemenea, sesizat fiind cu o cerere de deschidere a procedurii insolventei fata de debitoarea SC J. C. S., formulata de catre SC N. I P. C. I. S., Tribunalul Comercial Cluj a retinut, in considerentele sentintei civile nr.5349/_ ca "Fata de imprejurarea ca prin sentinta comerciala nr.4079/23 iunie 2011 s-a statuat asupra faptului ca locatorul nu si-a indeplinit obligatiile asumate contractual, debitoarea este indreptatita sa solicite cu titlu de despagubiri contravaloarea chiriei pe care partile au stabilit-o pentru imobilul dat spre folosinta, situatie fata de care, practic, obligatia de plata a chiriei ce incumba debitoarei nu mai exista.";
In sfarsit, prin sentinta civila nr.16494/_ pronuntata de Judecatoria C. N. in dosarul nr._, ramasa irevocabila prin nerecurare, a fost solutionata o contestatie la executare formulata de SC N. I P. C. I. S. ,
ca urmare a executarii silite pornite impotriva sa de SC J. C. S., contestatie in care s-a invocat, printre altele, compensarea debitului urmarit cu o creanta pe care contestatoarea pretindea ca o are asupra creditoarei, constand in chiria datorata in temeiul contractului de inchiriere, incepand cu luna iunie 2010, aratandu-se ca pana la acel moment chiriasul a fost de buna credinta si si-a indeplinit obligatiile asumate. In considerentele sentintei mentionate, instanta a retinut ca "Cat priveste compensarea pretinsa de contestatoare, intre suma urmarita si debitul constand in plata chiriei, instanta constata ca in dosarul nr._ al Tribunalului C. ercial
C., prin sentinta comerciala nr.4079/2011, s-a stabilit ca motivul invocat de contestatoare pentru rezilierea contractului de inchiriere, respectiv neplata chiriei, nu poate fi retinut, intrucat, prin mecanismul exceptiei de neexecutare a contractului, intimata a suspendat plata chiriei pana la indeplini rea de catre contestatoare a propriilor obligatii contractuale. Mai mult, operarea exceptiei de neexecutare a contractului a fost intarita si de recunoasterea de catre contestatoare a faptului ca nu si-a executat obligatiile contractuale, fapt ce a dus la suspendarea platii chiriei, dupa cum reiese din procesul verbal de reziliere a contractului de inchiriere incheiat cu aceasta la data de_ . In fine mai mentioneaza ca sentinta comerciala nr. 4079/2011 a revenit irevocabila prin respingerea de catre C. ea de Apel C. a recursului formulat de contestatoare, prin Decizia civila nr.4398/2011.
Asadar faptul ca " neexecutarea obligatiei de plata a chiriei nu a fost rezultatul culpei chiriasului, ci a neindeplinirii obligatiilor contractuale asumate de catre reclamanti"; a fost stabilit, cu autoritate de lucru judecat, de Tribunalul Comercial Cluj si C. ea de Apel C., in dosarul nr._ . Prin urmare, intimata nu i-a datorat niciodata si nu ii datoreaza contestatoarei suma de bani invocata cu titlu de chirie, cererea contestatoarei de compensare a debitului in cuantum de 14.755,05 lei cu pretinsa chirie fiind in mod evident nefondata";.
In baza efectului pozitiv al puterii de lucru judecat a celor trei hotarari judecatoresti anterior mentionate, instanta investita cu solutionarea prezentei contestatii va retine ca prin invocarea exceptiei de neexecutare a contractului, exceptie extraprocesuala, putand fi invocata si in absenta unui proces aflat pe rolul instantei de judecata, creditoarea a suspendat plata pretului inchirierii pana la executarea de catre debitoare a propriilor obligatii contractuale. Or, dupa cum rezulta atat din hotararile judecatoresti, cat si din procesul verbal din data de _
, contestatoarea nu si-a indeplinit obligatiile asumate, nici pana la data parasirii spatiului de catre chirias, tocmai aceasta neindeplinire a obligatiilor determinand chiriasul sa procedeze la rezilierea contractului de inchiriere. Ca urmare, creditoarea SC J. C. S. nu datoreaza sumele pretinse de catre contestatoare cu titlu de chirie, astfel ca nu este justificata nici o eventuala compensare intre aceste sume si creanta declarata de catre creditoare.
In sfarsit, cheltuielile de executare si cheltuielile de judecata pretinse de creditoarea SC J. C. S. au fost justificate cu actele anexate declaratiei de creanta. Astfel, suma de 12.003,84 lei reprezinta debit in dosarul executional nr.1311/2011 al SCPEJ ADAM & OSZOCZKI, din care suma de 9967,34 lei reprezinta debit principal (cheltuieli de judecata stabilite in sarcina debitoarei contestatoare prin sentinta civila nr.5359/2011 pronuntata de Tribunalul Comercial Cluj in dosarul nr._ ), suma de 372 lei reprezinta onorariu executor, 1500 lei onorariu avocatial, iar 164 lei, alte cheltuieli stabilite prin procesul verbal incheiat de executorul judecatoresc la data de_ si care constituie titlu executoriu conform art.371 ind.7 al.4 Cod procedura civila. De asemenea, suma de 6315,49 lei reprezinta debit urmarit in dosarul executional nr.699/a/2012 al SCPEJ ADAM & OSZOCZKI, din care suma de 5000 lei reprezinta debit principal (cheltuieli de judecata la care debitoarea a fost obligata prin decizia civila nr.3151/2012 pronuntata de C. ea de Apel C. in dosarul nr._
/a1), 372 lei reprezinta onorariu executor, 500 lei onorariu avocatial, iar 443,49 lei, alte cheltuieli stabilite prin procesul verbal incheiat de executorul judecatoresc la data de_ . In sfarsit, in cuantumul acestor sume intra si 6887,67 lei reprezentand cheltuieli de judecata stabilite in sarcina debitoarei prin sentinta
civila nr.16494/_ pronuntata de Judecatoria C. N. in dosarul nr._
.
Si cu privire la creanta declarata constand in cheltuielile de executare si cheltuieli de judecata se impune precizarea facuta anterior, in sensul ca nu are relevanta inregistrarea acestui debit in contabilitatea debitoarei din perspectiva recunoasterii dreptului de creanta in favoarea creditoarei, atata timp cat acest drept de creanta a fost probat pe deplin cu inscrisurile atasate declaratiei de creanta (hotarari judecatoresti, procese verbale incheiate de executorul judecatoresc, facturi fiscale si chitante), iar debitoarea nu a probat achitarea debitului, desi ii revenea sarcina probei.
Pentru considerentele expuse, judecatorul sindic constata ca in mod corect lichidatorul judiciar al debitoarei SC N. I P. C. I. S. a inscris in tabelul preliminar de creante creanta pretinsa de creditoarea SC J. C. S., in integralitate, iar contestatia formulata de debitoare prin administrator special este neintemeiata si, in temeiul dispozitiilor art.73 din Legea nr.85/2006, va fi respinsa ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII DISPUNE :
Respinge contestatia formulata de debitoarea SC N. I P. C. I. S., prin administrator special P. I., cu domiciliul in F., str.A. I. nr.428 jud.C.
, impotriva tabelului preliminar al creantelor impotriva averii debitoarei SC N. I P.
C. I. S., intocmit de lichidatorul judiciar H&B I. S., cu sediul in C. N., str.A. nr.1/1 jud.C., in contradictoriu cu creditoarea SC J. C. S. cu sediul procesual ales in C. N., B-dul E. nr.9 et.2 jud.C. .
Cu drept de recurs in termen de 7 zile de la comunicare. Pronuntata in sedinta publica din data de 15 februarie 2013.
JUDECATOR SINDIC, GREFIER,
M. C. B. T. G.
Red./dact./MCB/3ex/_
| ← Sentința civilă nr. 898/2013. Contestație. Faliment,... | Sentința civilă nr. 2039/2013. Contestație. Faliment,... → |
|---|
