Sentința civilă nr. 1349/52013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL COMERCIAL CLUJ
Dosar nr._ /a1
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ NR.1349/52013
Ședința publică din data de 08 mai 2013 Instanța este constituită din: JUDECĂTOR SINDIC: C. G. GREFIER: A. B.
Pe rol fiind soluționarea cererii de antrenare a răspunderii personale formulată de reclamanta C. DE I. T. în calitate de lichidator judiciar al debitoarei S.C AZ C. S.R.L împotriva pârâților T.
I., P. M., T. S., în conformitate cu dispozițiile Legii nr.85/2006. La ambele apeluri nominale se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra fondului cererii au avut loc în ședința publică din 24 aprilie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință respectivă, care face parte integrantă din prezenta sentință, când judecătorul sindic, având nevoie de o perioadă de timp mai îndelungată pentru a delibera, a amânat succesiv pronunțarea pentru termenele din datele de 30 aprilie 2013 și respectiv pentru termenul din data de azi, 08 mai 2013, când a hotărât următoarele :
JUDECĂTORUL SINDIC:
Prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus, la data de 19 februarie 2013, lichidatorul judiciar C. DE I. T. SPRL a solicitat angajarea răspunderii pârâților T. I., P. M. și T. S. în calitate de administratori statutari ai debitoarei SC AZ C. S. și obligarea acestora, în solidar, la plata pasivului debitoarei în cuantum de 15.327.420,15 lei.
În motivarea cererii lichidatorul judiciar a arătat că în fapt, prin încheierea civilă nr. 2872/2012 pronunțată în data de_ de către Tribunalul Specializat C. în dosarul nr._ s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva S.C. AZ C. S.R.L. Ulterior, prin hotărârea pronunțată în data de_ de către Tribunalul Specializat C. în dosarul nr._, s-a dispus deschiderea procedurii de faliment în formă simplificată împotriva S.C. A-Z C. S.R.L.
În îndeplinirea atribuțiilor stabilite de Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, administratorul judiciar a întocmit Raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență a societății debitoare, raport care a fost publicat în extras în Buletinul Procedurilor de I. nr. 12006/_ . Prin acest raport au fost relevate următoarele împrejurări ca premise ale apariției stării de insolvență: vânzarea mărfurilor sub prețul de achiziție. Atât în anul 2009 cât și în anul
2011 s-a înregistrat o marjă comercială negativă; lichiditatea foarte scăzută a creanțelor, valoarea acestora la data deschiderii procedurii de insolvență fiind de 6,5 mii lei; înregistrarea unui fond de rulment negativ pe tot parcursul perioadei analizate; transformarea activelor circulante în lichidități ar acoperi doar 74% din datoriile pe termen scurt. Acest raport a fost supus aprobării creditorilor în prima adunare convocată pentru data de_ . Ulterior în vederea discutării oportunității formulării unei cereri de antrenare lichidatorul judiciar a convocat adunarea creditorilor pentru data de_ . în materialul informativ transmis creditorilor am arătat acestora că societatea debitoare nu a predat lichidatorului judiciar decât bilanțurile aferente anilor 2009 - 2011. Prin urmare a arătat acestora că înțelege să facă demersuri suplimentare de obținere a documentelor contabile nepredate ale debitoarei, înainte să formuleze o acțiune în justiție împotriva foștilor administratori statutari ai debitoarei.
La această adunare, având în vedere starea de fapt prezentată creditorii care și-au exprimat votul au considerat oportună formularea unei cereri de antrenare.
Lichidatorul judiciar a transmis o notă internă către foștii administratori statutari, T. S., P.
M. și T. I. pentru a le aduce la cunoștință faptul că la adunarea din data de_ a fost discutată oportunitatea formulării unei cereri de antrenare a răspunderii și faptul că la această adunare creditorii au hotărât că antrenarea răspunderii ar fi oportună în cazul de față.
În urma demersurilor efectuare de lichidatorul judiciar reprezentanții debitoarei s-au prezentat la sediul debitoarei și au predat documentele contabile ale societății SC A-Z C. S. . Prin urmare lichidatorul judiciar a completat raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la intrarea societății debitoare în procedura insolvenței cu noile informații obținute. Raportul cauzelor completat a fost aprobat de creditori în adunarea din data de_ și a fost publicat în Buletinul Procedurilor de I. .
Conform raportului de cauze completat în privința persoanelor cărora le-ar fi imputabilă ajungerea societății debitoare în încetare de plăți, din cadrul evidențelor contabile de care lichidatorul judiciar a dispus, ajungerea debitoarei în încetare de plăți se datorează atât unor factori obiectivi, astfel cum aceștia au fost prezentați în cuprinsul raportului, neimputabili persoanelor care au asigurat conducerea societății debitoare, cât și unor fapte susceptibile de a fi încadrate în prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Din analiza documentelor contabile lichidatorul judiciar a constatat că, deși se afla în stare de insolvență încă din 2009 reprezentanții acesteia au depus cerere de deschidere a procedurii abia în anul 2012. De asemenea la apariția stării de insolvență a societății a contribuit și vânzarea de mărfuri sub prețul de achiziție în cei trei ani anteriori intrării în insolvență. Iar ulterior efectuării inventarului faptic s-a constatat că la nivelul stocurilor lipsesc active în valoare de 2. 468,09 lei, acestea deși se regăsesc înregistrate în contabilitatea debitoarei ele nu există faptic în patrimoniul acesteia.
Toate aceste fapte atrag incidența dispozițiilor art. 138 lit. c din Legea 85/2006. Conform acestui articol de lege judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, în cazul în care "au dispus în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți." Prin urmare deși debitoarea a predat toate documentele contabile, fără însă a preda și alte documente solicitate, de exemplu contracte încheiate în cei 3 ani anterior deschiderii procedurii insolvenței, lichidatorul judiciar a procedat la formularea prezentei acțiuni de antrenare a răspunderii pe baza documentelor și informațiilor obținute.
Astfel, art. 138 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 85/2006 este aplicabil în primul rând deoarece managementul defectuos al pârâților a condus la un exercițiu financiar nerentabil din punct de vedere al raportului de echilibru dintre venituri și cheltuieli, dispunând în interes personal continuarea activității, care ducea, în mod vădit la încetare de plăți pentru debitoarea SC A-Z C. S. .
Din interpretarea situațiilor financiare ale societății debitoarei și din raportul întocmit de lichidatorul judiciar rezultă că în anii_ și 2012 SC A-Z C. S. se încadra în categoria firmelor falimentare, existând astfel, potrivit art. 27 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, obligația legală pentru debitoare, prin intermediul reprezentanților legali, în speță, administratorii statutari T. I., T. S. și P. M., să se adreseze tribunalului cu o cerere pentru deschiderea procedurii insolvenței, "în termen de maximum 30 de zile de la apariția stării de insolvență."
Astfel din bilanțul aferent anului 2009 rezultă că în decembrie 2009 SC A-Z C. S. înregistra datorii pe termen scurt de 11.589.472 lei, în timp ce dispunea de activele circulante în valoare de doar
9.618.405 lei. în anul 2010 SC A-Z C. S. înregistra datorii pe termen scurt de 11.120.415 lei, în timp ce dispunea de activele circulante în valoare de doar 9.260.486 lei. în decembrie 2011 A-Z C. S. înregistra în datorii pe termen scurt de 6.823.8gJ lei, în timp ce dispunea de activele circulante în ; valoare de doar
9.260.486 lei.
Faptul că cererea de deschidere a procedurii insolvenței a fost formulată de debitoare după mai mult de 3 ani, în mai 2012, denotă lipsa diligentelor necesare în vederea redresării activității, încetării acumulării de noi datorii și lipsa de preocupare pentru plata acestora, impunându-se atragerea răspunderii potrivit art. 138 alin. 1 lit. c). Această obligație legală de a sista continuarea activității debitorului persoană juridică și de a formula o cerere de deschidere a procedurii, în situația în care insolvență acestuia este vădită, își găsește rațiunea în aceea că prin netergiversarea acestei stări, debitorul insolvent ar fi putut fi reabilitat, iar neîndeplinirea unei astfel de obligații duce la săvârșirea faptei prevăzute de art. 138 alin.l lit. c). Mai mult, continuarea activității în condițiile enunțate are în vedere și mărirea în mod nejustificat a pasivului debitoarei în dauna creditorilor care, necunoscând situația financiară a societății, au continuat să desfășoare cu aceasta relații comerciale. In aceste condiții, Legea 85/2006, prin art. 138 alin.l lit. c) sancționează acele persoane ce au încălcat aceste dispoziții imperative care impun obligația de a solicita stabilirea stării de insolvență. Perioada pentru care s-a dispus continuarea activității este de mai mult de 3 ani, fără a solicita deschiderea procedurii de insolvență împotriva societății, în condițiile în care legea impune obligația ca în 30 de zile de la apariția stării de insolvență, debitorul să introducă o cerere pentru a fi supus unei astfel de proceduri.
Potrivit art. 72 din Legea nr. 31/1990 "obligațiile și răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat". Fiind vorba deci despre un contract (contractul de mandat) culpa este prezumată, iar răspunderea trebuie apreciată in abstracta, cu mai multă riguozitate. în privința existenței interesului personal în continuarea activității, membrii organelor de conducere nu pot avea decât un interes personal deoarece, aflându-ne pe tărâm comercial, mandatul acestora este unul remunerat, fiind prezumat a fi cu titlu oneros, așa cum prevedea art. 374 Codul Comercial.
Se consideră că, în aceste condiții în care declinul societății era evident, este greu de admis că foștii administratori, ar mai fi continuat activitatea cât timp interesul nu ar fi fost personal. Iar în practica judiciară referitor la dispozițiile art. 138 alin. 1 lit c) s-a decis că în cazul administratorilor societății, interesul personal este prezumat în continuarea activității debitoarei aflate în încetare de plăți datorită faptului că
mandatul în baza căruia a condus societatea este unul comercial, care este prezumat a fi cu titlu oneros. Raportat la condițiile legii pentru antrenarea răspunderii, și anume fapta ilicită poate să constea și în omisiunea (inacțiune ilicită) îndeplinirii unei activități ori neluarea unei măsuri când aceasta trebuia, potrivit legii, întreprinsă de o anumită persoană. Această teorie este deplin aplicabilă și în cazul pasivității pârâților,
T. I., T. S., P. M., care, în calitate de administratori erau obligați să observe încetarea de plăți a societății debitoarei și să procedeze conform dispozițiilor legale. Prejudiciul, este actual, cert - rezultă din faptul că societatea a ajuns în insolvență, și din împrejurarea că obligațiile față de creditori nu vor putea fi plătite integral din averea debitorului; direct - cauzarea stării de insolvență a debitoarei. Raportul de cauzalitate este evident deoarece o societate nu poate funcționa în mod viabil în condițiile în care administratorii manifestă un dezinteres total în ceea ce privește îndeplinirea condițiilor minime pentru funcționarea societății. Iar culpa și interesul personal, după cum am arătat sunt prezumate.
Așa cum s-a arătat și în raportul cauzelor completat la apariția stării de insolvență a societății a contribuit și vânzarea de mărfuri sub prețul de achiziție în cei trei ani anteriori intrării în insolvență a debitoarei. Astfel, analizând situațiile financiare ale debitoare lichidatorul judiciar a constatat că în anul 2009 veniturile societății din vânzarea de mărfuri au fost de 7.238.399 lei, în timp ce cheltuielile cu mărfurile au fost mai ridicate atingând valoarea de 7.448.975 lei. În anul 2011 discrepanța a fost și mai evidentă, astfel veniturile din mărfuri în acest an au fost de 1.355.127 lei, iar cheltuielile cu mărfurile au fost de 2.027.379 lei. Acestea pot duce la concluzia că mărfurile erau vândute sub prețul de achiziție, fie în interes personal fie în interesul societăților din grup - Technolab S., Redox Lab S. și Deltachim S. . Însă societatea nu a pus la dispoziția lichidatorului judiciar contracte sau documente prin care să dovedească prestarea efectivă a serviciilor/vânzarea efectivă a echipamentelor și a aparaturii în relația cu societățile din grup, în ciuda solicitărilor lichidatorului judiciar în acest sens.
Așa cum s-a arătat în raportul privind cauzele care au dus la apariția stării de insolvență a debitoarei completat cu documentele predate ulterior, în urma inventarului efectuat de lichidatorul judiciar s-au constatat minusuri în categoria stocurilor. Astfel din patrimoniul debitoarei lipsesc active din categoria stocurilor în valoare de 2.468,09 lei, bunuri care se regăsesc înregistrate în contabilitatea debitoarei. Așadar valoarea din contabilitate nu reflectă situația reală a societății referitor la stocurile deținute. Acea stă fa p tă a r
p u tea fi în cad ra tă și la lit. e) a i a rt. 138 d in Leg ea 85 /2006
.
Din cele arătate mai sus, lichidatorul judiciar consideră că sunt îndeplinite condițiile pentru atragerea răspunderii potrivit dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit c) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
Prin întâmpinare, pârâții T. S. -M. și T. I. au solicitat respingerea cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale ca nefondată și constatarea efectuării cheltuielilor de judecată de către pârâți și înscrierea sumei aferente în tabelul creanțelor debitoarei .
În susținerea poziției procesuale pârâții au arătat că faptic, administrarea societății a fost asigurată de pârâta T. S. -M., ceilalți doi administratori statutari neavând nicio implicare în gestionarea afacerii. Societatea AZ C. face parte dintr-un grup de societăți deținute de familia (Redox Lab, Technolab) și care, apelând la mijloace de finanțare externă, nu au reușit să depășească dificultățile crizei economice, formulând în aceeași perioadă (vara anului 2012) cereri de deschidere a procedurii insolvenței.
Deși în Cererea de antrenare se susține că nu s-au predat actele solicitate de lichidator, în fapt reprezentanții debitoarei au prezentat toate documentele contabile solicitate, în vederea analizării situației societății - anexă adresă către lichidator.
De altfel, fiind o procedură deschisă la cererea debitoarei, practicianul în insolvență a fost cel desemnat de aceasta, fiind păstrat pe durata derulării procedurii.
Cu privire la momentul întervenirii stării de insolvență s-a arătat că premisa de la care pornește lichidatorul în fundamentarea cererii este aceea că societatea șt-a continuat activitatea în intervalul 2009- 2012, deși continuarea activității conducea în mod vădit la încetarea de plăți. În considerentele cererii de antrenare, lichidatorul preia în mod trunchiat aspectele semnalate în Raportul de cauze completat, omițând o serie de alte aspecte esențiale și conturând astfel o imagine de ansamblu a societății care nu cadrează cu elementele analizei globale conținute de raport, document invocat în cererea de antrenare.
Astfel, s-a arătat că din chiar datele prezentate de lichidator în Cererea de antrenare rezultă că în perioada 2009-2011 activele circulante (marfă achiziționată în scop de revânzare) au fost menținute la aproximativ același nivel, iar nivelul datoriilor pe termen scurt aproape s-a înjumătățit la finele anului 2011 față de anul 2009, până la un nivel situat sub cel al activelor circulante, ceea ce contrazice teza încetării plăților, a unei societăți falimentare și a lipsei de preocupare a administratorilor pentru plata datoriilor, teză susținută de lichidator. Aceeași concluzie a scăderii datoriilor în intervalul analizat (urmare a plăților efectuate) se desprinde și din raportul de cauze completat în care se specifică textual "datoriile societății au avut o evoluție descrescătoare pe parcursul perioadei analizate".
Raportul de cauze completat indică faptul că societatea a început să înregistreze restanțe la bugetul de stat abia începând cu anul 2011, până la acel moment achitându-și în termen obligațiile față de
bugetul de stat. Acest element contrazice aserțiunea lichidatorului, care susține în Cererea de antrenare că continuarea activității debitoarei s-a făcut în mod nejustificat, în detrimentul creditorilor și ca societatea a încetat plățile din anul 2009.
În Tabelul Definitiv al Creanțelor, suma obligațiilor la bugetul de stat este de circa 52.000 lei, ceea ce denotă că societatea a dat prioritate achitării obligațiilor fiscale și bugetare. Din analiza evoluției performanțelor financiare se desprind alte câteva concluzii care contrazic teza invocată de lichidator în Cererea de antrenare. Astfel, rezultatul net înregistrat de debitoare se concretizează în profit în 2009 și 2010 și pierdere în 2011 (pe fondul scăderii cifrei de afaceri); în anul 2012 pierderea se diminuează semnificativ, chiar dacă cifra de afaceri în acest an este zero.
În afara celor de mai sus, argumentul lichidatorului - invocat în cererea de antrenare - potrivit căruia "continuarea activității are în vedere și mărirea în mod nejustificat a pasivului debitoarei în dauna creditorilor care, necunoscând situația financiară a societății, au continuat să desfășoare cu aceasta relații comerciale" este contrazis de chiar Tabelul Definitiv al Creanțelor. Analiza Tabelul Definitiv denotă că - exceptând banca creditoare înscrisă în toate Tabelele Creditorilor societăților din grup - AZ C. nu are niciun creditor partener comercial în sensul art. 3 pct. .7 din LPI, astfel că teza lichidatorului este profund eronată.
Un element semnificativ în viața societății îl constituie decizia de a aplica în luna septembrie 2010 (_ ) cu o cerere de finanțare înregistrată la ADR Nord-Vest privind realizarea unui Laborator de analize medicale umane. Această decizie a determinat, în cursul lunii mai 2010, modificarea și, concomitent, limitarea obiectului de activitate a societății în vederea înființării și echipării laboratorului medical, una dintre condițiile de eligibilitate ale finanțării fiind ca obiectul de activitate al societății să fie limitat la următoarele coduri CAEN: principal: COD CAEN 8690 - Alte activități referitoare la sănătatea umana secundare: COD CAEN 8621 - Activități de asistenta medicala generala COD CAEN 8622 - Activități ele asistenta medicala specializata. Proiectul de finanțare nu s-a concretizat, întrucât nu au mai fost alocate fondurile structurale aferente acestei componente din Programul Operațional Regional 2007-2013.
Conchizând asupra acestui aspect, s-a apreciat că nu poate fi desprinsă o concluzie obiectivă și neechivocă cu privire la momentul apariției stării de insolvență; momentul obiectiv la care administratorii au luat cunoștință de situația precară a societății este acela al depunerii situațiilor financiare aferente anului 2011 (termenul legal de depunere fiind luna mai 2012). Or, este de observat că cererea privind deschiderea procedurii a fost promovată în luna următoare celei de depunere a situațiilor financiare; vânzare de mărfuri sub prețul de achiziție. În fapt, diferențele semnalate de lichidator sunt rezultatul a două operațiuni contabile, câte una în anul 2009, respectiv în anul 2011, fără a constitui o practică a societății, ale cărei vânzări s-au situat în toate cazurile peste prețurile de achiziție, astfel: anul 2011 - activitatea societății (deci si rulajele conturilor 607 si 707 ) trebuie tratată distinct, astfel: pana in luna mai, mai exact pana în momentul in care se finalizează contractele încheiate de societate anterior momentului modificării obiectului de activitate (obținere nou cod CAEN - condiție de eligibilitate pentru obținerea finanțării proiectului privind înființarea unui Laborator de analize medicale, perioadă în care în fiecare lună societatea înregistrează un adaos pozitiv (preț de vânzare superior prețului de achiziție), perioada de după luna mai, când activitatea societății este limitată (prin noul obiect de activitate) la activitățile necesare susținerii proiectului depus spre finanțare. Societatea înregistrează adaos pozitiv și în luna mai, iar în această lună se efectuează și înregistrează în contabilitate o Notă contabilă de corecție3 privind trecerea unor venituri greșit înregistrate pe contul 707 (venituri din vânzarea mărfurilor) în contul corect 704 (venituri din lucrări executate si servicii prestate). Această operațiune contabilă a condus la o scădere a soldului acestui cont, 707, de unde a apărut și discrepanta fata de contul corespondent 607. Nota contabila s-a înregistrat astfel: 4111 = 704 plus 4111 = 707 minus. Corecțiile aferente anilor precedenți, trebuie înregistrate prin contul 117 pentru a nu afecta cheltuielile si veniturile anului curent, in felul următor; 4111 = 117 plus 4111 = 117 minus. De menționat că in cazul ambelor conturi 704 si 707 corectia se efectua cu același cont 117.
Anul 2009 - Societatea a emis o factura storno, astfel încât rezulta un minus pe contul 607, aferent prețului de achiziție al mărfurilor stornate si un minus de valoare mai mare pe contul 707, aferent prețului de vânzare. Este de evidentiat că în mod obiectiv aceste operațiuni strict contabile nu puțeau ele însele nici declanșa, nici contribui la, crearea stării de insolvență. Referitor la lipsa activelor la nivelul stocurilor s-a arătat că în realitate, aceste active reprezintă bunuri casate care, din eroare, nu au fost înregistrate în contabilitate ca atare. Față de valoarea nesemnificativă a acestora, este evident că această omisiune nu putea declanșa sau contribui la crearea stării de insolvență.
Condiția inexistentei interesului personal al pârâților este apreciată de lichidator ca fiind îndeplinită prin prisma a două argumente aduse de acesta, respectiv existența unui mandat remunerat al administratorilor, care ar avea astfel interesul să continue activitatea pentru a încasa remunerația. Vânzarea mărfurilor sub prețul de achiziție au servit fie personal pârâților, fie societăților din grup (Technolab, Redox Lab). În fapt, nîciunul dintre cei doi pârâți titulari ai întâmpinării (asociați ai debitoarei) nu au beneficiat de
vreo remunerație pe perioada existentei societății, fapt ce poate fi probat prin statele de plată ale societății și care răstoarnă prezumția unui mandat oneros al administratorilor.
După cum s-a arătat mai sus, nu a existat nicio operațiune comercială de revânzare a bunurilor sub prețul de achiziție, toate vânzările realizându-se cu aplicarea adaosului comercial. Mai mult, aceste vânzări nu au servit nici personal pârâților (nu s-a adus nicio probă în acest sens), dar nici măcar celorlalte societăți din grup (față de care procedura de insolvență s-a deschis concomitent cu a subscrisei, nefiind limpede nici ce folos ar putea obține pârâții în acest mod.
Concluzionând, nu sunt îndeplinite condițiile art. 138 lit. c privind atragerea răspunderii pârâților, impunându-se respingerea cererii ca nefondată.
Prin poziția procesuală depusă la dosar, lichidatorul judiciar a arătat că pârâții au predat actele contabile cu întârziere, motiv pentru care raportul asupra cauzelor și împrejurărilor insovlenței debitoarei a fost completat. Administratorii statutari nu au pus la dispoziția lichidatorului judiciar documentele solicitate de acesta, în afara documentelor contabile, nici în decembrie 2012, pârâții nedovedind contrariul celor susținute în cererea de antrenare (vânzare de mărfuri sub costul de achiziție).
Pârâții invocă faptul că în considerentele cererii de antrenare lichidatorul a preluat în mod trunchiat aspectele semnalate în Raportul de cauze completat omițând o serie de aspecte esențiale și conturând astfel o imagine de ansamblu a societății care nu cadrează cu elementele analizei globale conținute de Raport. Față de această susținere, lichidatorul judiciar a arătat că a făcut o constatare simplă bazată pe documente contabile, că debitoarea se afla în insolvență din anul 2009 și a depus cerere de insolvență doar în 2012, date evidente, preluate din bilanțurile contabile ale anilor 2009, 2010 și 2011. Bilanțurile contabile reprezintă o imagine fidelă, clară și completă a patrimoniului, a situației financiare și asupra rezultatelor obținute de unitatea patrimonială. Prin urmare, pentru a ajunge la această concluzie nu s-au folosit alte documente procesate, decât situațiile întocmite și depuse de debitoare la finanțe.
Astfel după cum s-a arătat în cererea de antrenare a răspunderii, lichidatorul judiciar consideră că menținerea activă a unei societăți falimentare pe o perioadă de 3 ani, fără a depune o cerere de admitere a creanței, cu încălcarea dispozițiilor prevăzute de lege, denotă un management defectuos, din care rezultă continuarea activității care a dus la încetare de plăți. Continuarea activității și nedepunerea unei cereri de antrenare are în spate un interes personal. Această concluzie nu a fost combătută prin argumentele aduse de pârâți în întâmpinare. Astfel argumente ca faptul că debitoarea nu a făcut față crizei economice, că societatea a început să înregistreze un anumit tip de datorii numai din 2011, nu din 2009 (față de stat), cererea de finanțare la ADR Nord-Vest depusă în 2010 și evoluția descrescătoare atât a activelor cât și a datoriilor nu absolv debitoarea de obligația de a depune o cerere de deschidere a procedurii în termen de 30 de zile de la apariția stării de insolvență. Conform art. 27 "(1) Debitorul aflat în stare de insolvență este obligat să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozițiilor prezentei legi, în termen de maximum 30 de zile de la apariția stării de insolvență".
Legea nu impune o astfel de obligație unei firme aflată "în dificultate financiară", ci unei societăți aflate în insolvență. Această obligație este justificată de faptul că o astfel de societate prezintă un factor de risc foarte însemnat pentru mediul economic și poate reprezenta o amenințare pentru eventualii jucători comerciali care ar putea începe relații comerciale cu aceasta, induși în eroare de aparența unei societăți perfect sănătoase.
In concluzia acestui punct pârâții arată că nu poate fi desprinsă o concluzie obiectivă și neechivocă cu privire la momentul apariției stării de insolvență. Ceea ce este complet eronat legea prevede o definiție clară și simplă a insolvenței, și anume momentul în care datoriile scadente nu pot fi achitate din lichiditățile deținute de societate (art. 3 pct. 1 din Legea 85/2006 în ceea ce privește argumentele aduse împotriva susținerii lichidatorului judiciar că s-au constatat vânzări de mărfuri sub costul de achiziție, acestea sunt neîntemeiate. Astfel de exemplu pentru anul 2009, dacă societatea a emis o factură storno pentru anumite mărfuri vândute, ar fi trebuit să se storneze și din cheltuieli suma corespunzătoare. Pârâții ar fi trebuit să facă dovada a ceea ce s-a întâmplat cu bunurile dacă au fost stornate. Prin urmare o factură de stornare nu justifică de ce nu s-au efectuat toate operațiunile corespunzătoare în contabilitate. în ceea ce privește anul 2011 faptul că o parte din veniturile din vânzări de mărfuri (contul 707) a fost trecută pe venituri din lucrări executate și servicii prestate (607), făcându-se astfel o corecție asupra contului respectiv nu justifică de ce nu s-a făcut corecția corespunzătoare și asupra contului de cheltuieli aferent (607). Explicațiile aduse nu fac decât să denote și o eventuală neținere a contabilității în conformitate cu legea.
Cu privire la justificarea minusului la inventar, pârâții ar fi trebuit să facă dovada casării acelor bunuri cu un proces verbal de casare.
Cu privire la interesul personal în continuarea unei activități care ducea în mod vădit la o stare de incapacitate de plăți s-a arătat că din fișa analitică partener deținută de Redox Lab S. pentru A-Z C. S. rezultă că în anul 2009 A-Z C. S. înregistra o creanță față de Redoxlab S. în valoare de 29.039.45 lei. Din fișa analitică aferentă anului 2010 creanța crescuse la suma de 828.697,21 lei, iar în anul 2011 la suma de 1.194.417,27 lei. Cele două societăți au aceiași asociați, și anume pe dl. T. I. și dna. T. S., aceștia fiind
și administratori la A-Z C. S. . Dna P. apare ca administrator doar la A-Z C. . Continuarea relației comerciale cu această societate având în vedere o creștere așa mare și continuă a sumelor nerecuperate nu se poate explica decât prin existența unui interes personal al persoanelor care conduceau ambele societăți. Acte de gratitudine în domeniul comercial nu pot avea nicio justificare.
Analizând cererea de angajare a răspunderii formulată de lichidatorul judiciar, având în vedere disp. art.138 lit. c din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic reține următoarele
:
Conform dispozițiilor art.138 din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului.
Cazurile de responsabilitate sunt limitate la comiterea faptelor prevăzute în aliniatul 1 al art.138 lit.a-g. Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, patrimonială, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii, în timp ce încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat - cuprins în actul constitutiv - atrage răspunderea contractuală a administratorului, iar încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului.
În cazul în care administratorii încalcă dispozițiile prevăzute de Legea nr.31/1990 sau alte legi incidente ori săvârșesc în exercitarea mandatului fapte de natură a crea prejudicii, suntem în prezența unei răspunderi civile delictuale. În situația în care administratorii nu-și îndeplinesc sau își îndeplinesc în mod necorespunzător mandatul încredințat de acționari prin actul constitutiv sau prin hotărârile adunărilor generale se va putea angaja răspunderea acestora pe tărâm contractual.
Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere, presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv culpa personală a celui față de care se antrenează răspunderea.
Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art.3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Constatarea stării de insolvență constituie o condiție pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudicierea acestora.
Referitor la raportul de cauzalitate textul legal, dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006, impun condiția ca fapta membrilor organelor de supraveghere și conducere ori fapta oricărei alte persoane să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea și indirect creditorii săi.
Fapta trebuie să fi produs starea de insolvență, respectiv încetarea plăților.
Vinovăția poate îmbrăca forma culpei sau a intenției și trebuie să fi existat la data săvârșirii faptei. În măsura în care culpa îmbracă forma intenției, unele din faptele enumerate constituie de altfel infracțiuni.
Procedura de antrenare a răspunderii este reglementată de art.138 din Legea nr.85/2006. Răspunderea poate fi antrenată pentru întregul prejudiciu produs prin fapta săvârșită, prejudiciu ce se raportează la întreaga masă a creditorilor.
Răspunderea administratorului este angajată în orice situație în care contractul de mandat este încălcat printr-o faptă culpabilă.
Culpa administratorului se apreciază după tipul abstract - culpa levis in abstracto, din aceste motive aflându-se în fața unei culpe prezumate de unde derivă și obligativitatea administratorului de a răsturna prezumția de culpă, sarcina probei aparținându-i.
Judecătorul sindic apreciază că fapta pârâților nu poate fi încadrată în prev. art. 138 lit. c din Legea nr.85/2006, respectiv că au dispus în interes personal continuarea uneia ctivități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți.
Pentru a fi angajată răspunderea în baza acestui temei era necesar ca lichidatorul să facă dovada faptului că pârâții au dispus în interes personal continuarea unei activități care a dus persoana juridică la încetarea de plăți.
Din analiza financiară expusă de lichidatorul judiciar în raportul privind analiza cauzelor care au generat starea de insolvență, reiese că în perioada 2009-2011 activele circulante au fost menținute la aproximativ același nivel, iar nivelul datoriilor pe termen scurt aproape s-a înjumătățit la finele anului 2011 față de anul 2009, până la un nivel situat sub cel al activelor circulante, iar aceasta împreună cu faptul că faptul că societatea debitoare a început să înregistreze restanțe la bugetul de stat abia începând cu anul 2011, până la acel moment achitându-și în termen obligațiile fiscale, contrazic susținerile lichidatorului judiciar că activitatea debitoarei a fost continuată în interesul personal al pârâților.
De asemenea, din probele administrate nu reiese existența unor operațiuni comerciale de revânzare a bunurilor sub prețul de achiziție și nici că aceste vânzări nu au servit personal pârâților.
În ceea ce privește suma de 2.468,09 lei reprezentând active din categoria stocurilor care se găsesc înregistrate în contabilitatea debitoarei, dar care nu s-au regăsit faptic, inclusiv pârâții prin întâmpinarea
depusă (fila 73) au arătat că acestea reprezintă bunuri casate dar această operațiune nu a fost înscrisă în contabilitate. Cu privire la acest aspect prin cererea introductivă, lichidatorul judiciar a precizat că sub acest aspect este incident și art. 138 lit. e) din Legea nr. 85/2006.
Întrucât s-a dovedit faptul că în contabilitatea debitoarei existau înregistrate bunuri mobile care însă în materialitatea lor nu au fost identificate, iar pârâții nu au făcut dovada casării acestora, judecătorul sindic apreciază că în speță sunt întrunite cerințele pentru a se dispune angajarea răspunderii pârâților conform prev. art.138 lit.e din Legea nr.85/2006, operând prezumția că o parte din activul persoanei juridice a fost deturnat sau ascuns de către pârâți .
Raportat la cele de mai sus, judecătorul sindic va admite în parte cererea de cererea de instituire a răspunderii materiale formulată de către lichidatorul judiciar S.P. "C. DE I. T. "; SPRL desemnat să administreze procedura falimentului debitoarei SC AZ C. S. și va obliga în solidar pârâții T. I., T. S. și P. M. să plătească suma de 2.468,09 lei, reprezentând o parte din pasivul debitoarei SC AZ C. S. aflată în faliment în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C. .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E :
Admite în parte cererea de cererea de instituire a răspunderii materiale formulată de către lichidatorul judiciar S.P. "C. DE I. T. "; SPRL desemnat să administreze procedura falimentului debitoarei SC AZ C. S. și în consecință:
Obligă în solidar pârâții T. I. și T. S., ambii cu domiciliul procesual ales la SCA "N. escu, Șomlea și Asociații";, în C. -N., str. B. J., nr. 1, ap. 3-4, jud. C. și P. M., cu domiciliul în C. -
N., str. C. F., nr. 2B, ap. 12, jud., C., să plătească suma de 2.468,09 lei, reprezentând o parte din pasivul debitoarei SC AZ C. S. aflată în faliment în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C. .
Definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică din 8 mai 2013.
JUDECĂTOR SINDIC, GREFIER,
C. G. A. B.
Red.CG/MM 6 ex./_
| ← Decizia civilă nr. 10571/2013. Răspundere organe de conducere.... | Decizia civilă nr. 1316/2013. Răspundere organe de conducere.... → |
|---|
