Sentința civilă nr. 2025/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECTIA CIVILĂ
Dosar nr._ /a1 Date cu caracter personal Nr. operator: 2516
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2025
Ședința publică din 17 aprilie 2013
Completul compus din:
Judecător-sindic: L. M. Grefier: C. A.
S-a luat în examinare cererea formulată de reclamantul DS, cu sediul în Z., P-ța I. M., nr. 15, jud. S., împotriva pârâtului M. G., domiciliat în
B., nr. 231, jud. S., având ca obiect angajarea răspunderii administratorului de la SC E. SRL.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă Z. M. lichidator judiciar la debitoarea SC E. SRL B., lipsă fiind reclamantul DS și pârâtul M. G. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Lichidatorul Z. M. susține întâmpinarea așa cum a fost formulată și în scris. Întrebat fiind, susține că a luat legătura cu pârâtul M. G. .
Judecătorul-sindic pune în vedere lichidatorului judiciar Z. M. să precizeze care sunt documentele contabile pe anul 2012.
Lichidatorul Z. M. susține că în contradictoriu cu actele emise de D.
S. a analizat situația debitoarei de la data deschiderii procedurii, conform balanței din 2011. Nu are alte documente contabile decât cele din anul 2011. În urma verificărilor efectuate a constatat că administratorul statutar nu și-a însușit sumele debitoarei, ci le-a folosit în scopul desfășurării activității. De asemenea, administratorul statutar este creditor al societății debitoare, creditând societatea, astfel că nu se poate reține reau-credință a acestuia.
Nefiind cereri în probațiune sau excepții de invocat, instanța închide faza probatorie și acordă cuvântul pe fond.
Lichidatorul Z. M. pentru motivele inserate în întâmpinare și pe care le susține și oral, solicită respingerea cererii creditorului DS ca nefondată și neîntemeiată.
JUDECĂTORUL-SINDIC,
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de_ DS a solicitat angajarea răspunderii materiale a pârâtului M. G., pentru suma de
35.380 lei reprezentând creanța DS .
În motivarea cererii se arată că din creanța DGFP suma de 7.204 lei reprezintă obligații cu reținere la sursă (din salariile angajaților) de către
administratorul statutar și nevirate la bugetul general consolidat al statutului rezultând astfel cu certitudine că suma a fost însușită de administrator și folosită în interes personal sau în interesul altei persoane, evitând litera legii respectiv plata impozitelor și contribuțiilor în contul angajaților.
Precizează că din deconturile de TVA depuse de societate pentru perioada ianuarie 2012 - oct. 2012 reiese că agentul economic a efectuat livrări de bunuri/prestări de servicii în valoare de 17.159 lei, iar prin raportul întocmit, lichidatorul debitoarei nu face nici o referire la măsurile întreprinse de acesta pentru încasarea creanțelor și nici la eventualele diferențe dintre valoarea bunurilor existente în sold la_ și valoarea de vânzare a acestora.
Apreciază că sunt întrunite elementele necesare angajării răspunderii materiale a pârâților.
În drept cererea se întemeiază pe dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. a și d) din Legea nr. 85/2006.
Prin întâmpinare lichidatorul judiciar al SC E. SRL B. solicită respingerea cererii privind angajarea răspunderii personale a pârâtului apreciind că nu sunt întrunite elementele de atragere a răspunderii materiale a acestuia.
Precizează că l
a data intrării în procedura insolvenței societatea, așa cum rezulta din balanța de verificare încheiată la data de_ nu deține nici un fel de bun iar pasivul, așa cum este înscris in Tabelul creanțelor este in valoare de 35.380 lei.
Din studiul in dinamica realizat pe baza documentelor contabile rezulta ca societatea s-a înregistrat in luna decembrie 2011 cu stocuri in valoare de 19.676 lei din care stoc de materii prime 5785 lei, stoc de marfa 11028 lei si alte materiale consumabile 2859 lei.
În contradictoriu cu cele susținute in cererea de angajare a răspunderii administratorilor formulată de DGFP S. arată următoarele:
- referitor la obligații, susținerea DGFP S. privind existenta sumei de
7.204 lei reprezentând impozite cu titlu de reținere la sursa (stopaj la sursa din salariile angajaților) face precizarea că această sumă se regăsește in declarația de creanța depusă de DGFP S. și balanța la_ .
- in legătura cu acest aspect din documentele avute in vedere la analiza debitoarei nu rezultă că această sumă a fost însușită de administratorul statutar, ba dimpotrivă, rezultă ca au fost folosite în scopul desfășurării activității, achitându-se diverse cheltuieli (utilități, furnizori). Mai menționează faptul că in opinia lui nu există o legătura de cauzalitate in existența acestui sold neachitat și falimentul societății.
Referitor la susținerea creditorului cu privire la existenta unor stocuri evidențiate in balanța de la_ face precizarea că intr-adevăr acestea au existat fiind reprezentate de stoc de materii prime 5785 lei, stoc de marfă 11028 lei și alte materiale consumabile 2859 lei care au fost folosite în activitatea de producție in anul 2012 așa cum rezultă și din susținerile creditorului privind faptul că societatea a livrat mărfuri in valoarea de 17.159 lei, informație care se verifică și în documentele contabile ale anului 2012 reprezentând livrări de mărfuri, contravaloarea acestora fiind folosită pentru plata cheltuielilor cu alte materiale consumabile 859,19 lei și 11.000 lei cheltuieli privind mărfurile (furnizori).
Așa cum rezulta din cele expuse mai sus stocul de marfa nu a fost înstrăinat din patrimoniul debitoarei ci folosit în activitatea curentă a debitoarei desfășurata in anul 2012.
Referitor la acuza creditorului că societatea nu a întreprins demersurile necesare încasării creanței in valoare de 4203,6 lei, înregistrată in evidența contabila la_ face precizarea că aceasta nu a putut fi încasată întrucât debitoarea (clientul SC D. LEX SRL) a intrat in faliment in anul 2011 și a fost radiat din evidenta Registrului Comerțului. Menționează că toate aceste aspecte au fost expuse in Raportul privind cauzele insolventei depus la dosarul cauzei. La toate cele arătate mai sus mai face precizarea ca administratorul statutar, in conformitate cu cele înscrise in balanța încheiată la data de_ are calitatea de creditor cu suma de 39.995,71 lei înregistrată in creditul contului 455.1 urmare a împrumuturilor repetate acordate firmei pentru plata unor obligații curente, motiv pentru care consideră că reaua credință a administratorului statutar, și din această cauză, nu poate fi probată.
Din examinarea cererii formulate, a înscrisurilor depuse în scop probator de părții instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 487/C/_, s-a dispus deschiderea procedurii de insolvență împotriva debitoarei SC E. SRL B. fiind numit lichidator judiciar
C. Z. M. .
In procedură a depus declarație de creanță: DGFP S. pentru suma de
35.380 lei, care a fost înscris în tabelul creanțelor debitoarei ca și creanță bugetară (f 26).
În ceea ce privește cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâtului instanța reține că potrivit art. 138 alin. (3) din L 85/2006 ";Dacă administratorul judiciar ori, după caz, lichidatorul nu a indicat persoanele culpabile de starea de insolvență a debitorului și/sau a hotărât că nu este cazul să introducă acțiunea prevăzută la alin. (1), aceasta poate fi introdusă de președintele comitetului creditorilor în urma hotărârii adunării creditorilor ori, dacă nu s-a constituit comitetul creditorilor, de un creditor desemnat de adunarea creditorilor. De asemenea, poate introduce această acțiune, în aceleași condiții, creditorul care deține mai mult de 50% din valoarea creanțelor înscrise la masa credală.
Instanța reține că în prezenta cauză creditoarea DGFP S. are calitate procesuală activă conferită de dispozițiile textului de lege sus enunțat.
Cererea formulată urmează să fie respinsă ca nefondată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei,
"la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridica, ajuns în stare de insolvență, sa fie suportata de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum si de orice alta persoana care a cauzat starea
de insolventa a debitorului, prin una dintre următoarele fapte: a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice in folosul propriu sau in cel al unei alte persoane;
b) au facut acte de comert în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice; c) au dispus, in interes personal, continuarea unei activitati care ducea, în mod vadit, persoana juridica la încetarea de plati; d) au tinut o contabilitate fictiva, au facut sa dispara unele documente contabile sau nu au tinut contabilitatea în conformitate cu
legea; e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au marit in mod fictiv pasivul acesteia; f) au folosit mijloace ruinatoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, in scopul întârzierii încetarii de plati; g) în luna precedenta încetarii platilor, au platit sau au dispus sa se plateasca cu preferinta unui creditor, în dauna celorlalti creditori.
Răspunderea întemeiată pe dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 este o răspundere delictuală specială a cărei antrenare presupune dovedirea îndeplinirii condițiilor referitoare la săvârșirea uneia dintre faptele ilicite prevăzute de dispozițiile textului legal susmenționat, a prejudiciului constând în starea de insolvență și nerecuperarea de către creditori a creanțelor în cadrul procedurii insolvenței și a legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicita și prejudiciu.
Față de documentele depuse în scop probator de lichidatorul judiciar și lichidator (f. 27-28) instanța reține că potrivit balanței de verificare din_ la data deschiderii procedurii insolvenței societatea debitoare nu deținea bunuri (f.27).
Potrivit aceleiași balanțe de verificare suma de 7.204 reprezentând impozite cu titlu de reținere de sursă, este evidențiată.
Instanța reține că reclamanta nu a dovedit săvârșirea de către pârât a faptelor prev. de art. 138 lit. "a"; respectiv că acesta a folosit bunurile sau creditele persoanei juridice in folosul propriu sau in cel al unei alte persoane";.
Articolul 138 lit. d) invocat de către creditoare presupune trei modalități alternative de săvârșire a faptei ilicite imputabile:
ținerea unei contabilități fictive
dispariția unor documente
neținerea unei evidențe contabile conforme cu legea.
Pentru oricare dintre aceste modalități de săvârșire a faptei ilicite trebuie să existe raport de cauzalitate intre intrarea debitoarei in incapacitate de plată și fapta anterior menționată.
Examinând modalitățile alternative prevăzute de art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006 se reține că niciuna dintre acestea nu se regăsesc în cauză și nu îi pot fi imputate fostului administrator statutar.
Ținerea unei contabilități fictive presupune că evidențele contabile s-au întocmit sau au fost completate prin consemnarea unor date nereale fie prin omisiunea înscrierii unor operațiuni reale. În cazul existenței unei acțiuni ilicite (de consemnare a unor date nereale în contabilitate) - aceasta presupune că date sau împrejurări nereale au fost introduse în contabilitate, cu intenția falsificării evidențelor și pentru ca aceste evidențe nereale să fie folosite în vederea producerii de efecte juridice (de regulă aceste efecte sunt reprezentate de denaturarea veniturilor). Omisiunea (inacțiunea ilicită) presupune alterarea adevărului prin neînregistrarea unor date sau împrejurări (exemplu neînregistrarea unor mărfuri), neînregistrare care afectează evidențele contabile, făcându-le să exprime o altă situație decât cea adevărată.
Ori se poate observa cu ușurință ce ceea ce i se impută pârâtului nu se circumscrie nici consemnării unor date nereale și nici omisiunii înregistrării unor date reale cu intenția falsificării evidențelor contabile.
De asemenea nu suntem nici în prezența unei dispariții a unor documente, dispariție care să se concretizeze în acte de sustragere sau de distrugere a evidențelor societății. Nu i s-a imputat administratorului statutar luarea și mutarea unei părți din evidența contabilă sau alterarea unor asemenea înscrisuri - operațiuni care ar fi fost realizate cu scopul modificării realității evidențelor contabile.
Noțiunea de neținere a contabilității în conformitate cu legea deși foarte vagă și generală, cuprinde potrivit jurisprudenței, omisiunea unor înregistrări în contabilitate, greșelile de scriere sau de calcul, ori încălcarea altor reguli ale contabilității - încălcări care trebuie să fie realizate cu intenția de a ascunde active sau datorii. În cazul unor omisiuni voite de înregistrare a unor operațiuni contabile aceste sunt expresia unei contabilități fictive. Neținerea contabilității este în mod cert o operațiune continuă și nu se referă la acte singulare, doar perpetuarea în timp a unei conduite dă caracter ilicit acesteia.
Din probatoriul administrat nu se decelează o "neținere"; a contabilității în conformitate cu legea - faptă continuă care să fi fost săvârșită cu intenția alterării evidențelor contabile. De regulă "neținerea"; rezultă din neprezentarea documentelor contabile, atunci când acestea sunt solicitate fostului administrator statutar de către practicianul în insolvență. Ori în cauză nu suntem în ipoteza unei
"nețineri"; - întrucât actele contabile solicitate au fost predate.
Răspunderea reglementată de prevederile art.138 din Legea nr. 85/2006 are natura juridică a unei răspunderi civile delictuale pentru fapta proprie; această răspundere intervine nu pentru săvârșirea oricărei fapte ilicite, ci numai dacă au fost săvârșite faptele ilicite expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 138 alin. l lit. a - g din lege.
Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere/conducere a debitorului persoană juridică sau a oricărei alte persoane care a cauzat starea de insolventă a debitorului prin faptele expres și limitativ prevăzute, presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: prejudiciul creditorilor, fapta ilicită a membrilor organelor de conducere/supraveghere sau a oricărei alte persoane vinovate de producerea stării de insolventă, faptă care să se încadreze în cel puțin unul dintre cazurile prevăzute de art. 138 alin. l lit. a-g, raportul de cauzalitate directă dintre fapta ilicită și insuficienta fondurilor bănești disponibile pentru plata de către debitorul insolvent a datoriilor exigibile și vinovăția concretă a persoanelor a căror răspundere se solicită.
Se poate dispune ca o parte din pasivul debitoarei să fie suportat de către membrii organelor de conducere dacă s-a dovedit că aceștia au săvârșit cel puțin una dintre faptele prevăzute expres de legiuitor, vinovăția acestora în ceea ce privește săvârșirea faptelor respective, precum și legătura de cauzalitate dintre fapta săvârșită și ajungerea debitorului în situația încetării de plăți.
Nefiind dovedită săvârșirea nici una din faptele ilicite prevăzute de textele legale invocate de creditoare drept temei juridic al acțiunii formulate instanța va respinge ca nefondată cererea acesteia.
Pentru aceste motive,
În numele L E G I I
H O T Ă R Ă Ș T E:
Respinge ca nefondată acțiunea formulată DS, cu sediul în Z., P-ța
I. M., nr. 15, jud. S., pentru obligarea pârâtului M. G., domiciliat în B., nr. 231, jud. S., la plata pasivului debitoarei, în valoare de 35.380 lei.
Definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 17 aprilie 2013 la sediul instanței.
Judecător-sindic, | Grefier, | |
L. M. | C. | A. |
Red. L.M./_
Dact.C.A./_ /6 ex.
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001
| ← Decizia civilă nr. 11307/2013. Răspundere organe de conducere.... | Decizia civilă nr. 10571/2013. Răspundere organe de conducere.... → |
|---|
