Sentința civilă nr. 1381/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
DOSAR NR._ /a1
ROMÂNIA TRIBUNALUL SPECIALIZAT C.
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ nr. 1381/2013
Ședința publică din data de 13 mai 2013 Instanța este constituită din: JUDECĂTOR SINDIC: D. H. GREFIER: N. N.
Pe rol fiind soluționarea cererii de antrenare a răspunderii formulate de către
C.I.I. D. A., în calitate de lichidator judiciar al S.C. T. M. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul P. S., în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006.
La apelul nominal, la amânări fără discuții, se prezintă în apărarea intereselor lichidatorului judiciar desemnată să administreze procedura insolvenței S.C. T. M. S.R.L., C.I.I. D. A., d-na practician în insolvență D. A., lipsind pârâtul P.
S. .
Procedura de citare este legal îndeplinită, atât conform prevederilor Codului de procedură civilă, cât și prin publicarea citației în Buletinul procedurilor de insolvență.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că a fost înregistrată la dosar, în data de 9 mai 2013, din partea pârâtului, întâmpinare, în două exemplare.
Instanța comunică reprezentantei lichidatorului judiciar un exemplar din întâmpinare.
Reprezentanta lichidatorului judiciar depune la dosar dovada faptului că i s-a întors notificarea pârâtului la domiciliul actualizat și arată că nu mai are cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, instanța acordă reprezentantei lichidatorului judiciar cuvântul în susținerea cererii.
Reprezentanta lichidatorului judiciar solicită admiterea cererii și obligarea pârâtului la achitarea pasivului în cuantum de 655.662 lei.
Instanța reține cauza în pronunțare.
JUDECĂTORUL SINDIC,
Deliberând asupra cauzei civile de față, tribunalul constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 1 martie 2013 reclamanta C.I.I D. A. în calitate de lichidator judiciar al S.C T. M. S.R.L a solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâtului P. S. prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună angajarea răspunderii patrimoniale, a pârâtului până la concurența sumei de 655.662 lei care reprezintă pasivul societății debitoare S.C T. M. S.R.L.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că a notificat prin scrisoare recomandată atât administratorul statutar al debitoarei cât și societatea debitoare, prin adresele nr. 933 și 935/_, prin care a solicitat depunerea actelor contabile la dosar, în vederea verificării în mod concret a gestiunii patrimoniului, pentru a constata relațiile comerciale în care a fost angajată societatea, precum și a bunurilor aflate în patrimoniul debitoarei.
Ultimele informații economice sunt cele luate din bilanțul contabil și contul de profit și pierdere afișat pe site-ul M.E.F. încheiat la_, în care sunt reflectate active circulante în sumă de 4.871.480 lei, constând din: creanțe - 4.871.322 lei și casa și cont în bancă - 158 lei.
Administratorul statutar P. S. nu a predat actele contabile și nici o listă a bunurilor debitoarei, bilanțul contabil și contul de profit și pierderi, ultima balanță de verificare și lista cu creditorii. Neavând acces la informațiile și actele contabile, lichidatorul judiciar nu și-a putut exercita atribuțiile în vederea valorificării bunurilor din patrimoniu și a recuperării creanțelor.
La postul bilanțier "clienți"; au fost înregistrate creanțele proprii ale societății în sumă de 4.871.322 lei.
Datorită faptului că administratorul statutar nu a prezentat actele contabile, respectiv balanța de verificare analitică a clienților, nu se poate concluziona dacă aceste creanțe au fost recuperate, ceea ce presupune fie că, pe de o parte, în situația recuperării sumelor, acestea au fost însușite, iar pe de altă parte, că din neglijența lui acestea nu au fost recuperate, în ambele cazuri, aceste acțiuni sau inacțuni, constituind fapte ilicite, cauzatoare de prejudiciu în dauna creditorilor.
Astfel, se poate aprecia că acestea au fost folosite în interes propriu al administratorului statutar sau a unei alte persoane, fiind incidente prevederile art. 138, ali.1 lit. a din Legea nr. 85/2006.
Mai mult, administratorul statutar nu a depus nici bilanțul contabil aferent anului financiar 2011. În baza Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale, conform art. 71 administratorii sunt solidar răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, iar conform art. 11 din Legea contabilității nr. 82/1991 prevede că răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului.
Astfel, se poate aprecia că sunt incidente prevederilor art. 138, ali.1, lit. d) din Legea nr. 85/2006.
Reclamanta, consideră că faptele administratorului statutar al debitoarei SC T.
M. S. îndeplinesc condițiile răspunderii civile delictuale a acestora, respectiv există fapte ilegale săvârșite de către acesta și pe care le-a dezvoltat în cuprinsul cererii, respectiv administratorul statutar - P. S. a făcut să dispară unele documente contabile, a ținut o contabilitate fictivă sau nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea sau a ascuns unele active, faptă care l-a determinat să nu predea administratorului judiciar documentele contabile ale debitoarei falite prevăzute de art.
28 din Legea nr. 85/2006, există paguba determinată de faptele ilicite ale administratorului statutar, pagubă care se ridică la suma de 655.662 lei - reprezentând datoriile societății debitoare față de creditori, faptele ilicite enumerate mai sus au fost săvârșite de către administratorul statutar cu intenția de a sustrage debitoarea de la plata obligațiilor care îi reveneau față de creditorii săi și, desigur, la însușirea în mod ilegal a lichidităților care prezumă că s-a fi putut crea prin încasarea debitului evidențiat în patrimoniul debitoarei și a disponibilităților bănești din casieria debitoarei, existența unui raport de cauzalitate între faptele ilicite ale administratorului debitoarei săvârșite cu vinovăție și prejudicierea creditorilor cu suma totală de 655.662 lei; această pagubă a fost determinată de către administratorul debitoarei falite prin săvârșirea faptelor ilicite la care s-a referit.
În drept administratorul judiciar a invocat dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. a și d din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
Pârâtul, prin întâmpinare a solicitat respingerea cererii, arătând că administratorul judiciar și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.138 alin 1 lit. a) si d) din legea nr.85/2006, raportat si la dispozițiile art.82 coroborat cu 112 C.pr.civ.
Întreaga construcție a motivelor ce au dus la formularea acestei cereri are la baza faptul ca administratorul statutar, respectiv că nu a procedat la predarea actelor contabile ale societății către administratorul judiciar, cu toate ca, susține reclamantul, pârâtul a fost notificat in acest sens.
Pârâtul mai arată că aceasta susținere nu corespunde realității, el, in calitate de administrator statutar al S.C T. M. S.R.L, nu a fost notificat de către reclamant cu privire la predarea actelor, cu privire la intrarea societății in procedura insolventei sau cu privire la vreun alt aspect legat de aceasta societate si acest dosar.
Susținerea reclamantului cu privire la faptul ca si-a indeplinit obligația de notificare prin adresa nr. 933/_ nu este justificata, având in vedere ca respectiva adresa, adresata pârâtului, nu a fost comunicata la domiciliul sau, respectiv C. -N., str. Păltiniș, nr. 11, jud. C., ci, in cuprinsul acesteia apare o alta adresa de comunicare, si anume Loc. C. -N., str. Becas, nr. 6, jud. C. .
Astfel, prin fapta sa, aceea de comunicare a actelor la o alta adresa decât cea de domiciliu a pârâtului, reclamantul este cel care l-a pus practic în situația de a nu-și
putea îndeplini obligațiile prevăzute de lege, pârâtul neavând cunoștință despre nici o procedură judiciară desfășurată în cadrul dosarului de insolvență sau despre vreo măsură dispusă de către administratorul judiciar. De altfel, acest aspect rezultă explicit din actele depuse chiar de către administratorul judiciar ca anexe, în susținerea cererii, corespondența administratorului judiciar, cu pârâtul, întorcându-se la acesta, pentru lipsă destinatar.
Pe de altă parte, apreciază că administratorul judiciar a procedat în acest mod cu bună știință, raportat la faptul ca din cuprinsul prezentei cereri reiese că avea cunoștință de domiciliul real al său.
Fata de toate aceste aspecte, fata de prevederile exprese ale Codului de procedură civilă vizând modalitatea de citare/comunicare acte, coroborate cu dispozițiile Legii speciale nr.85/2006, pârâtul susține că în mod evident nu a fost notificat legal, la domiciliu și că întreaga procedură de citare/comunicare acte realizată de administratorul judiciar cu pârâtul este lovită de nulitate absolută, fiind făcută la o altă adresă decât cea de domiciliu a pârâtului, astfel că cererea formulată de către acesta apare ca inadmisibilă, raportat Ia prematuritatea formulării acesteia.
Administratorul judiciar trebuie să procedeze la notificarea legală a pârâtului, în termenul impus de dispozițiile legale, abia după putând trece la formularea unei atare cereri, de antrenare răspundere, căci premiza de plecare a cererii este total greșita, pârâtului neputând să-i fie imputată vreo culpă, atât timp cât administratorul judiciar nu a procedat la o legală notificare/citare.
A proceda de o altă manieră, a aprecia ca prezenta cerere poate fi formulata si anterior realizării notificării si solicitării actelor ar însemna să se prezume de la început o culpă a administratorului statutar în desfășurarea activității în cadrul societății în insolvență, aspect inadmisibil atât timp cât culpa acestuia trebuie dovedită și nu prezumată în conformitate cu dispozițiile legale și principiile de bază ale dreptului civil.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele
:
Prin sentința civilă nr. 4059/_ pronunțată de judecătorul sindic în cadrul dosarului nr._ s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței debitoarei S.C. T. M. S.R.L. la solicitarea creditoarei DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C. .
Astfel, la momentul deschiderii procedurii insolvenței debitoarei, calitatea de administrator statutar al societății T. M. S. a deținut-o pârâtul P. S. .
Potrivit art. 138 alin. 1 lit. a și d din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței în cazul în care …sunt identificate persoane cărora le -ar f i impu tab ilă
ap ar iț ia s tăr ii de insolvență a debito are i…
, judecătorul sindic poate dispune ca o parte
a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a c auzat s tarea de insolvență a deb itoru lui, prin fapta de
(a) a folosi bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane, respectiv (d) prin fapta de a ține o contabilitate fictivă sau de a face să dispară unele documente contabile ori prin aceea de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea
.
Angajarea răspunderii civile delictuale implică potrivit art. 998 din vechiul Cod civil, aplicabil potrivit art. 223 din Legea nr. 71/2011, întrunirea cumulativă a patru condiții: săvârșirea unei fapte ilicite dintre cele enumerate de art. 138 alin. 1, fapta ilicită să fi cauzat insolvența societății debitoare în tot sau în parte, existența vinovăției autorului faptei ilicite pentru apariția stării de insolvență a debitoarei, existența unui prejudiciu, precum și legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și existența prejudiciului.
În ceea ce privește notificarea pârâtului P. S., lichidatorul judiciar C. D.
A. a făcut dovada renotificării acestuia la data de 28 februarie 2012 la adresa de domiciliu precizată de pârât prin întâmpinare, dar pârâtul până la termenul de judecată din 13 mai 2013, având la dispoziție un termen rezonabil de 45 de zile nu a înțeles să dea curs obligației prevăzute de art. 35 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței potrivit căruia în termen de 10 zile de la deschiderea procedurii,
potrivit prevederilor art. 33 alin. 4 sau, după caz, ale art. 33 alin. 6, debitorul este obligat să depună la dosarul cauzei actele și informațiile prevăzute la art. 28 alin. 1.
Pe de altă parte, la data deschiderii procedurii generale a insolvenței administratorul judiciar a notificat în mod legal debitoarea la sediul social cu privire la obligația depunerii actelor și informațiilor prevăzute de art. 28 alin.1, iar pârâtul nu a contestat că societatea debitoare ar fi fost notificată iar acestuia, în calitate de unic administrator statutar la acea dată, cu puteri depline îi revenea obligația punerii la dispoziția administratorului judiciar C. D. A. a informațiilor prevăzute de lege.
Din acest punct de vedere, este neîntemeiată apărarea pârâtului privind lipsa oricărei informări a persoanei sale referitor la obligația de a preda documentele și informațiile solicitate administratorului judiciar, constatând că rezultă cu evidență din actele dosarului faptul că atât societatea debitoare, cât și pârâtul personal au fost legal notificați. Faptul că pârâtul P. S. nu s-a deplasat la sediul Oficiului Poștal pentru a-și ridica propria corespondență este opțiunea acestuia, însă nimeni nu își poate invoca propria turpitudine pentru a obține protecția judiciară a propriilor drepturi conform unui vechi principiu nemo auditur propriam turpitudinem allegans.
Revenind la procedura specială a antrenării răspunderii civile delictuale în temeiul art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic reține că s-a făcut dovada existenței faptei ilicite constând în neținerea contabilității în conformitate cu legea de către pârâtul P. S., în calitate de administrator al societății T. M. S.R.L., faptă care rezultă din evidențele ORC C., lipsind mențiunea aferentă depunerii bilanțului aferent anului 2011, faptă asimilată neținerii contabilității în conformitate cu legea.
Judecătorul sindic apreciază că pârâtului îi revenea, în calitate de administrator statutar, obligația de a duce la îndeplinire contractul de mandat ce i-a fost încredințat, fiind direct răspunzător de modul în care este ținută evidența contabilă, potrivit art.73 alin.1 lit.c și alin.2 ale Legii nr.31/1990, precum și din disp. art.11 alin.4 din Legea nr.31/1990 republicată. Totodată, conform prev. art. 10 alin.1 din Legea nr.82/1991 republicată, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului, care are obligația gestionării societății respective.
Însă, între fapta de a nu ține contabilitatea și ajungerea societății debitoare în stare de insolvență nu se poate reține o legătură de cauzalitate de către instanță pentru că, pe de o parte legea nu asimilează unei asemenea fapte prezumția ajungerii în stare de insolvență, iar pe de altă parte textul legal este explicit - în măsura identificării persoanei care să fi cauzat starea de insolvență.
Prezumția este definită de vechiul cod civil ca fiind ˝consecințele ce legea sau magistratul trage din un fapt cunoscut la un fapt necunoscut˝.
Nefiind instituită o prezumție legală, judecătorul sindic reține că prezumțiile simple sunt acele concluzii logice pe care judecătorul le poate trage de la un fapt cunoscut la un fapt necunoscut, fiind necesar ca între faptul vecin pe care se sprijină prezumția și faptul principal să existe o conexitate, o legătură strânsă. În plus, concluzia logică pe care magistratul o trage de la un fapt cunoscut, în speță, existența unei fapte ilicite și atât, la faptul necunoscut, al ajungerii debitoarei în stare de insolvență ar trebui să fie aplicabilă tuturor spețelor identice ulterioare și anterioare.
Or, din modul în care este redactat art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 rezultă fără dubiu că simpla existență a faptelor ilicite enumerate la lit. a-g nu atrag de plano răspunderea civilă delictuală, ci trebuie dovedită cauzarea stării de insolvență de către acea persoană.
Pe de altă parte, din faptul vecin și conex al neținerii contabilității societății debitoare nu se poate trage automat concluzia că acea societate nu poate decât să ajungă în stare de insolvență, întrucât în practică există suficiente contraexemple, fiind de notorietate situația acelor societăți care, datorită nedepunerii actelor contabile, respectiv neținerii contabilității în conformitate cu legea sunt dizolvate de drept, ajungând în stare de lichidare, iar ulterior sunt radiate, fără a se deschide procedura insolvenței față de acestea.
Ca urmare, este indubitabil că o asemenea prezumție simplă nu este aplicabilă situațiilor de acest gen, în care se invocă exclusiv neținerea contabilității de către societatea debitoare și se solicită a se aplica prezumția ajungerii societății în stare de insolvență.
În plus, este puțin probabil ca societatea să nu fi avut propria evidență a datoriilor și creanțelor pe care le are de plătit/încasat cât timp în tabelul definitiv de creanțe figurează un singur creditor, ceea ce nu echivalează, desigur, cu ținerea contabilității, dar nici nu conduce automat la concluzia inexistenței unei evidențe a creanțelor și datoriilor societății și, implicit, a ajungerii în stare de insolvență din această cauză.
Concluzionând, în lipsa unor circumstanțe concrete ale desfășurării activității societății debitoare, judecătorul sindic nu va aplica prezumția simplă a ajungerii societății debitoare în stare de insolvență ca urmare a neținerii contabilității de către pârâtul administrator statutar.
În ceea ce privește fapta ilicită prevăzută de art.138 lit. a - folosirea creditelor sau bunurilor persoanei juridice în folosul său sau al altei persoane, judecătorul sindic reține faptul că, potrivit bilanțului aferent anului 2010 societatea debitoare deținea active circulante de 4.871.480 lei din care 4.871.322 de lei creanțe și 158 de lei disponibilități bănești.
În plus, este de menționat ca la finalul anului 2010 societatea debitoare T. M. S. a înregistrat un profit de 577.037 de lei, deci, după plata tuturor datoriilor sscadente.
Pe de altă parte, singura creanță înscrisă în tabelul definitiv de creanțe al debitoarei T. M. S. aparține creditoarei DGFP C. și este în cuantum de 655.662 de lei.
Creanța DGFP C. este alcătuită din debit principal în cuantum de 459.125 de lei,
124.589 de lei majorări și 71.948 de lei penalități.
Relevanță deosebită în cauză o prezintă scadența debitului principal de 459.125 de lei reprezentând impozit pe profit și taxa pe valoare adăugată și care este situată în intervalul aprilie 2009- ianuarie 2011, iar dobânzile și penalitățile au fost calculate pentru intervalul 2009-2012.
Astfel, este evident că debitul principal în cuantum de 459.125 de lei scadent în ianuarie 2011 ar fi putut și ar fi trebuit achitat din disponibilitățile aflate la dispoziția debitoarei T. M. S., întrucât în lipsa actelor contabile este rezonabil a prezuma că acel profit de 577.037 de lei înregistrat de societate a fost obținut după scăderea tuturor datoriilor societății debitoare, deci inclusiv a datoriilor T. M. S. față de DGFP
C. la momentul ianuarie 2011, cu tot ce înseamnă debit principal și accesorii calculate, ba mai mult, după scăderea tuturor acestor datorii societatea debitoare ar fi înregistrat un profit de 577.037 de lei.
Dacă pârâtul, în calitate de administrator statutar, deși a dispus de mijloacele financiare necesare, nu a achitat datoriile societare față de bugetul statului este rezonabil a prezuma în sarcina sa săvârșirea faptei ilicite de a fi folosit în interesul propriu sau în interesul altor persoane bunurile societății. În plus, prin neplata datoriilor către bugetul de stat în ianuarie 2011, pârâtul a cauzat în continuare prejudicii societății debitoare și în mod direct creditorului bugetar, prin calcularea accesoriilor aferente intervalului ianuarie 2011 - 2012, astfel cum rezultă din titlurile executorii anexate cererii de creanță formulate în dosarul de insolvență.
Prin poziția exprimată în cuprinsul întâmpinării, pârâtul nu a înțeles să răspundă tuturor acuzelor formulate la adresa sa prin cererea de chemare în judecată, mulțumindu-se a se limita la un simplu aspect procedural.
Fapta ilicită a fost săvârșită cu vinovăție de pârât și a determinat potrivit art. 138 alin. 1 în mod direct și nemijlocit starea de insolvență a societății debitoare, care, fiind lipsită de disponibilitățile financiare necesare plății datoriilor curente a ajuns în incapacitate de plată.
Prejudiciul, o altă condiție ce trebuie îndeplinită pentru angajarea răspunderii civile delictuale a administratorilor statutari este dovedită în cauză, respectiv imposibilitatea creditorului bugetar de a-și recupera creanța având în vedere că în averea debitoarei nu sunt bunuri sau alte valori, astfel cum reiese din adresa
Municipiului C. -N. nr. 352457/496/_ anexată cererii de închidere a procedurii insolvenței formulate de lichidatorul judiciar.
Față de acestea, se constată că sunt incidente dispozițiile art. 138 lit. a din Legea nr. 85/2006, întrucât între fapta ilicită de a folosi bunurile societății în scop propriu și prejudicierea creditorului societar care nu și-a încasat creanța există o legătură de cauzalitate directă, cu atât mai mult cu cât prin trecerea timpului penalitățile de întârziere au devenit tot mai oneroase, iar legătura de cauzalitate rezultă cu evidență întrucât prin plata datoriilor la termen nu s-ar fi ajuns la acumularea penalităților de întârziere și, implicit, la deschiderea procedurii insolvenței.
Față de considerentele expuse în temeiul art. 998 din vechiul Cod civil raportat la art. 138 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței judecătorul sindic urmează a dispune obligarea pârâtului la suportarea întregului pasiv al societății debitoare S.C. T. M. S.R.L. în cuantum de 655.662 de lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamanta C. D. A. în calitate de lichidator judiciar al S.C. T. M. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul P. S., cu domiciliul în
C. -N., str. Păltiniș nr. 11, jud. C. și, în consecință:
Obligă pârâtul la suportarea întregului pasiv al societății debitoare S.C. T. M.
S.R.L. în cuantum de 655.662 de lei.
Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, azi, 13 mai 2013.
JUDECĂTOR SINDIC, GREFIER,
D. H. N. N.
Red. DH/tehnored. LU 4 ex/_
| ← Decizia civilă nr. 10569/2013. Răspundere organe de conducere.... | Sentința civilă nr. 4568/2013. Răspundere organe de... → |
|---|
