Decizia civilă nr. 6615/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR._ /a2
DECIZIA CIVILĂ NR. 6615/2013
Ședința publică din data de 10 iunie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. C. JUDECĂTOR: M. S. JUDECĂTOR: C. P. GREFIER: V. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta U. S. administrator judiciar al SC F. O_ S. B., împotriva sentinței civile nr. 2078 din_ pronunțată în dosarul nr._ /a2 al Tribunalului B. - Năsăud, cauza privind și pe intimații SC F. O_ S. B., S. B. I. și
S. G., având ca obiect angajarea răspunderii conform art. 138 din Legea 85/2006.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru intimații S. B. I. și S. G., avocat Chiorea Grigore.
Procedura de citare este îndeplinită .
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că în data de_, s-a înregistrat la dosar întâmpinare, din partea intimaților S. B. I. și S. G.
, prin care s-a solicitat respingerea recursului.
Curtea în exercitarea prerogativelor instituite prin dispozițiile art. 1591alin.
4 C.pr.civ., constată că fundamentat pe dispozițiile art. 8 Legea 85/2006 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezenta cauză.
Reprezentantul intimaților S. B. I. și S. G. depune la dosarul cauzei contractul de asistență juridică încheiat cu clienții din prezenta cauză și arată că nu mai are de formulat alte cereri în probațiune.
Curtea, în urma deliberării, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul reprezentanților părților în dezbateri judiciare pe fondul cauzei.
Reprezentantul intimaților S. B. I. și S. G. solicită respingerea recursului cu cheltuieli de judecată potrivit actelor justificative depuse la dosar, conform întâmpinării depuse la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.2078 din_ pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._ /a2, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de lichidatorul judiciar U. S., și, în consecință a fost obligată debitoarea SC F. O_ S., să plătească pârâților S. B. I. și S. G.
, suma de 4200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin sentința comercială nr. 385/2010 pronunțată de Tribunalul B. -Năsăud în dosarul nr.
_ s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei SC F.
O. 12 C. S. și a fost desemnat în calitate de lichidator judiciar SCPI U. S.: Ulterior prin sentința comercială nr. 1614/2010 pronunțată de Tribunalul
B. -Năsăud în același dosar s-a dispus intrarea debitoarei în faliment.
Potrivit tabelului definitiv al creanțelor întocmit de lichidatorul judiciar debitoarea datorează creditorilor săi suma totală de 1.273.327,46 lei.
Pârâții administratori statutari nu au contestat declarațiile de creanță înscrise în tabel.
Inițial pârâții nu i-au predat lichidatorului judiciar actele prevăzute de disp. art. 28 al. 1 din Legea nr. 85/2006 dar după intrarea în faliment pârâtul S.
B. I. a predat următoarele documente: actele contabile aferente anilor 2007- 2009, ștampila societății, actul constitutiv și certificatul de înregistrare la ORC în copie.
De asemenea același pârât i-a predat lichidatorului judiciar următoarele bunuri mobile: remorca Humbaur, autoutilitara Iveco cu nr. de înmatriculare _
, autoutilitara Iveco cu nr. de înmatriculare_, mobilier de birou, calculator și 2 imprimante.
Nu s-au predat alte active circulante cum ar fi stocuri, materiale, mărfuri, lichidități în bani.
Din analiza actelor contabile predate de pârâtul S. B. I., lichidatorul judiciar a concluzionat că s-ar fi înstrăinat din patrimoniul societății SC F. O. 12 S. autoturismul Nissan X-Trail cu serie șasiu JNITENT30U0110036 și serie motor 1. numitului S. I. care este soțul pârâtei S. G. și tatăl pârâtului S. B. I. pentru un preț exagerat de mic și neachitat.
De asemenea pârâții ar fi înstrăinat din patrimoniul societății debitoare autoturismul Toyota Rav 4 cu serie de șasiu JTEHG20V406094902 și cu seria motorului 0535698 numitei C. L. G. care este soacra pârâtului S. B.
I. în aceleași condiții după cum apreciază lichidatorul judiciar și anume pentru un preț exagerat de mic care nu s-ar fi achitat.
La dosarul cauzei pârâții au depus rezoluția din 28 august 2012 pronunțată de Parchetul de pe lângă Tribunalul B. -Năsăud în dosarul nr. 82/P/2010 referitoare la învinuiții S. B. I., Sonea Ana D. și numita S. G. (f. 34).
Mai este de menționat și faptul că inițial pârâții au solicitat efectuarea în prezenta cauză a unei expertize contabile pentru a dovedi faptul că nu se fac vinovați de săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor prin acțiunea introductivă dar după depunerea rezoluției parchetului la dosar au arătat că nu mai solicită efectuarea expertizei contabile, poziția însușită și de lichidatorul judiciar care l-a rândul său a arătat că nu a solicitat administrarea acestei probe.
Referitor la problemele litigioase instanța reține că probatoriul administrat în cauză nu dovedește săvârșirea de către pârâți a faptelor prevăzute de disp. art. 138 al. 1 lit. a, b, d și e astfel cum se susține în acțiunea introductivă.
Astfel reclamantul nu dovedește în nici un fel faptul că pârâții ar fi folosit bunurile sau creditele societății în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane și nici că ar fi făcut acte de comerț în interes personal sub acoperirea persoanei juridice.
De asemenea în cauză nu se dovedește nici săvârșirea faptei referitoare la neținerea contabilității în conformitate cu legea.
Dimpotrivă atât din rezoluția parchetului cât și din predarea actelor contabile ale lichidatorului judiciar fapt ce este confirmat chiar de acesta, rezultă că în sarcina pârâților nu pot fi reținute faptele descrise la lit. d din textul de lege menționat.
La fel, atât din rezoluția parchetului cât și din faptul că pârâtul S. B.
I. i-a predat lichidatorului judiciar bunurile mobile mai sus menționate rezultă că pârâții nu au săvârșit nici faptele prevăzute la lit. e și anume de a fi deturnat sau ascuns o parte din activul persoanei juridice sau ar fi mărit în mod fictiv pasivul acesteia.
Împrejurarea că pârâții ar fi vândut cele două autovehicule mai sus menționate unor rude la prețuri derizorii și nici acestea încasate nu poate face obiectul unei acțiuni introduse în temeiul art. 138 pe care se întemeiază prezenta acțiune, ci eventual poate face obiectul unei alte acțiuni formulate de lichidatorul judiciar în baza altor temeiuri juridice și anume pentru acelea enumerate de legiuitor în Secțiunea a 4-a "Situația unor acte juridice ale debitorului";.
De asemenea reclamantul nu a precizat care ar mai fi activele debitoarei rămase după scăderea celor două autovehicule și a bunurilor mobile primite de la pârâți, care nu ar fi fost predate de aceștia și care se ridică la valoarea de 1.273.327,46 lei.
În aceste circumstanțe și în baza probatoriului administrat în cauză instanța apreciază că acțiunea formulată nu este dovedită în ce privește suma solicitată în petitul cererii.
Pentru considerentele menționate și văzând că în cauză nu sunt întrunite cerințele prevăzute de disp., art. 138 al. 1 lit. a, b, d și e instanța a respins-o ca neîntemeiată.
În baza prev. art. 274 Vechiul Cod de procedură civilă instanța a obligat debitoarea să plătească pârâților suma de 4200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs U. S. în calitate de administrator judiciar al S.C. F. O. 12 C. S.
prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea sentințe în sensul admiterii acțiunii și obligarea pârâților în calitate de administratori și asociați să suporte în solidar din averea personală contravaloarea activelor circulante în limita pasivului debitoarei S.C. F. O. 12 C.
, respectiv suma de 1273.327,46 lei.
În motivare se arată că în fapt, prin Sentința Civila nr. 2078/2012 pronunțata in dosar nr._ /a2 de Tribunalul B. -Nasaud s-a respins ca neîntemeiata cererea formulata de lichidatorul judiciar U. S. de antrenare a răspunderii personale a adminstratorilor in baza art. 138 alin 1 lit a, b, d, e in contradictoriu cu parații S. B. I. si S. G. deoarece s-a apreciat ca nu sunt întrunite condițiile p[revazute de art. 138 alin 1 lit a, b, d,si e din legea nr. 85/2006.
Prin sentința comerciala nr. 1614/2010 a Tribunalului B. Nasaud in dosarul nr._ s-a dispus deschiderea procedurii falimentului si a fost desemnat lichidator SCPI U. S.
S-a procedat la notificarea debitoarei privind deschiderea procedurii simplificate a falimentului in baza Sentinței comerciale cu numărul de mai sus. Desi a fost notificata debitoarea ca in termen de 10 zile sa depună la dosarul cauzei documentele prevăzute de art. 28 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 nici de aceasta data debitoarea nu s-a conformat.
S-a procedat la notificarea debitoarei privind deschiderea procedurii simplificate a falimentului in baza Sentinței comerciale cu numărul de mai sus. Desi a fost notificata debitoarea ca in termen de 10 zile sa depună la dosarul cauzei documentele prevăzute de art. 28 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 nici de aceasta data debitoarea nu s-a conformat.
Parații nu a predat activele circulante ale societății, operațiunile comerciale nu au fost înregistrate in contabilitate si nici raportate organelor fiscale, au procedat la vânzarea de active imobilizate către rude si afini de gradul 1, nu s-a
ținut o contabilitate conforma cu legea, au deturnat sau ascuns parte din activul persoanei juridice, activele circulante ale societății au dispărut din averea falitei.
In probatiune s-au depus actele contabile, respectiv bilanțul aferent anilor 2008, 2009 (filele 4 si 5 existente la dosarul cauzei), copie dovada înscriere gaj la Arhiva electronica de garanții reale mobiliare (fila 6,7), factura de înstrăinare autoturis Toyota (fila 9), factura instrainare autoturism Nissan (fila 10), proces verbal de predare a gestiunii (fila 8), tabelul definitiv al creanțelor (fila 11).
Prin întâmpinare parații au solicitat respingerea acțiunii ca netemeinica si au propus in probatiune expertiza contabila, interogatoriu pârtilor si proba cu martori probe la care ulterior au renunțat.
Parata S. G. a depus in probatiune un inscris (fila 23)- procura prin care împuternicea o terța persoana sa parcurgă la cesionarea pârtilor sale sociale, procura care nu a fost notificata societății debitoare, deci este inopozabila acesteia.
Parata avea posibilitatea sa renunțe la calitatea de adminstrator in baza art 1556 alin 1 C.Civ (aplicabil la acea data) dar avea obligația sa notifice aceasta renunțare societății si sa păstreze insarcinarea un anumit termen (stabilit prin actul constitutiv) suficient pentru ca societatea sa-si instituie alt adminstrator, cu indeplinirea tuturor formalităților prevăzute de lege.
De asemenea pe parcursul exercitării acțiunii parata avea posibilitatea sa dovedească ca intrega culpa este a presupusei mandatare si avea posibilitatea sa o cheme pe aceasta in garanție.
Faptul ca, nu a semnat actele societății, a depus o procura care nu a fost notificata societății si nici nu a încercat sa dovedească ca întreaga culpa este a altei persoane dovedește un real dezinteres fata de problemele societății a cărei adminitratoare a acceptat sa fie prin semnarea actului constitutiv, nu o disculpa ci intâreste faptul ca aceasta este si a fost de rea credința in exercitarea unor atribuții pe care singura si le-a asumat.
In acest sens Trib. C. ercial C. prin sentința corn. Nr. 2121/_ a reținut ca răspunderea este a administratorului statutar este comuna si solidara cu a mandatarului acestuia in temeiul art. 72 coroborat cu art. 73 alin 1 lit C din legea 31.1990 actualizata si art 969 alin 1 c civ.
Paratul S. B. loan a depus in probatiune o rezoluție a procurorului de scoatere de sub urmărirea penala fapt care nu-l absolvă si de răspunderea civila delictuala asa cum este prevăzuta de art 138 lit. a, b, d si e din Legea nr. 85/2006 .
Bunurile falitei au fost predate doar parțial in data de_ cu toate ca trebuiau predate in 10 zile de la intrarea in procedura de faliment, adică din data de_ . Conform ultimului bilanț depus la Direcția Generala a Finanțelor B.
, pentru anul 2009, activele circulante insumau un total de 1.415.101,00 lei si erau compuse din: stocuri in suma de 1.179.442.00 lei, creanțe in suma de 226.036,00 lei si disponibil in casa si conturi in suma de 9.623,00 lei . Potrivit extraselor AEGRM, debitoarea a constituit prin contractul de garanție reala mobiliara nr. 3/_ in favoarea creditoarei BRD-Groupe Societe Generale SA, o garanție reala mobiliara asupra a o parte din stocul de marfa ( cafea ) aflata in depozitul din str. L., nr. 2, care era evaluat la o valoare de piața de 218.755,00 lei.
Administratorii statutari nu au predat activele circulante ale societății nici pana la aceasta data, fapt pentru care consideram ca sunt incidente dispozițiile art. 138 lit. a din Legea nr. 85/2006.
Administratorii au procedat la vânzarea de active imobilizate către rude si afini de gradul 1:
Autoturismul Nissan X-Trail, de culoare gri, serie de sașiu JN1TENT30U0110036, si serie motor 1., a fost înstrăinat din patrimoniul societății SC F. ora 12 Corn S. prin factura fiscala nr. 0042164/_ in favoarea lui S. loan. Prețul de vânzare a fost exagerat de mic si nu a fost achitat . S. loan este soțul administratorului S. G. si tatăl administratorului S. B. .
Autoturismul Toyota RAV4, de culoare negru, serie de sașiu JTEHG20V406094902, si serie motor 0535698, a fost înstrăinat din patrimoniul societății SC F. ora 12 Corn S. prin factura fiscala nr. 0042119/_ in favoarea lui C. L. G. . Prețul de vânzare a fost exagerat de mic si nu a fost achitat. C. L. G. este soacra administratorului S. B., deci afin de gradul 1.
Operațiunile comerciale nu au fost înregistrate in contabilitate si nici raportate organelor fiscale. Astfel sunt incidente dispozițiile art. 138 lit. b din Legea 85/2006 pentru ca operațiunile au fost efectuate in interes personal si in dauna creditorilor falitei.
Vânzările către rude si afini de gradul 1 menționate mai sus nu au fost înregistrate si raportate iar ultimele raportări contabile depuse la organele abilitate au fost pentru anul 2009 cu toate ca dreptul de administrare a fost ridicat abia in data de_ . Astfel constatam ca nu s-a ținut o contabilitate conforma cu legea iar administratorii debitoarei se fac vinovați de încălcarea dispozițiilor art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006 .
Stocurile in suma de 1.179.442,00 lei si disponibil in casa si conturi in suma de 9.623,00 lei nu au fost predate nici pana la aceasta data. Din aceste stocuri făcea parte si stocul de marfa (cafea ), evaluata la o valoare de piața de 218.755,00 lei, aflata in garanția creditoarei BRD-Groupe Societe Generale SA si care trebuia sa se afle in depozitul din str. L., nr. 2.
Administratorii SC F. O_ S. se fac vinovați de faptul ca au deturnat sau ascuns parte din activul persoanei juridice, activele circulante ale societății dispărând din averea falitei, fiind aplicabile dispozițiile art. 138 lit. e din Legea nr. 85/2006.
Instanța, in baza rezoluției parchetului, a reținut parații au predat bunurile mobile dar nu a ținut cont de faptul ca a predat bunuri mobile evidențiate in contabiliate la alt capitol si nu cele pentru care am formulat prezenta acțiune, adică activele circulante, respectiv stocurile de marfa si disponibilul din casa si conturi care trebuia predat odată cu întreaga gestiune.
Analizând recursul promovat în raport de motivele invocate și de dispozițiile legale incidente Curtea reține următoarele
:
Lichidatorul judiciar U. S. a formulat cerere de antrenare a răspunderii personale a administratorilor in baza art. 138 alin 1 lit a, b, d, e in contradictoriu cu parații 85/2006 modificată, obligarea pârâților S. B. I. și S. G., în calitate de administratori statutari al debitoarei SC F. O_
S. B., la plata pasivului societății, în cuantum de 1273.327,46 lei. Nepredarea activelor circulante a fundamentat invocarea art 138 lit a LPI ,
, operațiunile comerciale derulate fără înregistrarea în contabilitate, respectiv vânzarea bunurile societății unor rude a fost încadrată în prevederile art 138 lit b LPI .
Nepredarea documentelor financiar-contabile ale debitoarei către lichidatorul judiciar creează prezumția că pârâții, în calitate de administratori statutari nu au ținut contabilitatea debitoarei fapt ce a condus la falimentul persoanei juridice și pune creditorii în imposibilitatea de a verifica modul în care a fost gestionată activitatea debitoarei înainte de deschiderea procedurii insolvenței, fapte ce au fost încadrate în prevederile art 138 lit d din LPI .
Fapta prevăzută de art 138 lit e LPI a fost apreciată ca fiind săvârșită întrucât stocurile de marfă lipsesc din patrimoniul debitoarei .
Judecătorul sindic a respins cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale a pârâților S. B. I. și S. G. în considerarea faptului că nu s-a făcut dovada nepredării intenționate a documentelor contabile, iar cauzele insolvenței nu au fost identificate, astfel că nu a fost demonstrată legătura de cauzalitate între neținerea contabilității debitoarei în conformitate cu legea și ajungerea acesteia în insolvență.
Lichidatorul judiciar și-a îndeplinit atribuția de a pune în vedere pârâților
S. B. I. și S. G. obligația de a preda documentele contabile și prin expedierea notificării la sediul debitoarei pe care aceștia o administrau, adresă menționată la ORC B., astfel că nu se poate susține că pârâții nu au fost
informați asupra obligațiilor ce le revin după deschiderea procedurii insolvenței.
Lichidatorul judiciar a evidențiat că potrivit ultimului bilanț depus la Direcția Generala a Finanțelor B., pentru anul 2009, activele circulante insumau un total de 1.415.101,00 lei si erau compuse din: stocuri in suma de 1.179.442.00 lei, creanțe in suma de 226.036,00 lei si disponibil in casa si conturi in suma de 9.623,00 lei . Potrivit extraselor AEGRM, debitoarea a constituit prin contractul de garanție reala mobiliara nr. 3/_ in favoarea creditoarei BRD-Groupe Societe Generale SA, o garanție reala mobiliara asupra a o parte din stocul de marfa ( cafea ) aflata in depozitul din str. L., nr. 2, care era evaluat la o valoare de piața de 218.755,00 lei.
Concluzia judecătorului sindic este că pentru a se putea reține incidența dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006 nu este suficientă, însă, o simplă neîntocmire a actelor contabile ale debitoarei, ci se impune demonstrarea unei legături de cauzalitate între neținerea contabilității în conformitate cu legea și ajungerea debitoarei în stare de insolvență.
Deși evidențiază că între cauzele ajungerii debitoarei în insolvență au fost indicate de către lichidatorul judiciar cu titlu de ipoteză, managementul deficitar al resurselor financiare și neglijarea responsabilităților ce le reveneau în calitate de administratori statutari, judecătorul sindic apreciază în mod eronat că nu s-a stabilit raportul de cauzalitate între fapta imputată și starea de insolvență .
Raportul de cauzalitate este prezent în ipoteza în care există fapta generatoare, care a constituit condiția necesară ,adică fapta în lipsa căreia dauna nu s-ar fi produs .
C. plexitatea vieții unei societăți comerciale implică succesiunea și împletirea unor fapte și împrejurări între care trebuie decelat care pot îndeplini condiția de a fi considerate cauza insolvenței.
Determinarea raportului cauzal specific implică identificarea acelor fapte care fie au declanșat punerea în mișcare a acestor cauze, fie că au favorizat desfășurarea lor nestingherită ,fie nu au împiedicat această desfășurare ,deși intervenția ar fi fost posibilă și eficientă împiedecând apariția consecințelor nedorite, între care insolvența debitoarei care a fost și cauza prejudiciului creditorilor .
Raportul cauzal nu trebuie să fie întotdeauna unul direct putând fi și unul mediat în sensul că fapta imputată a permis unor factori exteriori să acționeze și să producă prejudiciul.
Curtea apreciază că judecătorul sindic a reținut în mod greșit starea de fapt, întrucât nu a dat relevanța cuvenită înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, fapt ce a dus la concluzia greșită a nedovedirii faptei descrise de art 138 lit d LPI raportului de cauzalitate între fapta imputată, prevăzută de art. 138 lit. d in Legea nr. 85/2006 și prejudiciul invocat .
Practica a reținut în mod constant premisa coexistenței dintre cauză și condiții ,cuprinzând în raportul de cauzalitate nu numai faptele ce constituie cauza necesară,dar și condițiile cauzale,adică faptele care au mediat acțiunea cauzală .
În cazul raportului de cauzalitate ne aflăm în prezența a două fapte cunoscute și a unui mecanism logic de corelare a celor două fapte, care nu este cunoscut și care trebuie identificat și probat.
Potrivit dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006 judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin faptul că au ținut o contabilitate fictiva, au făcut sa dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea in conformitate cu legea.
În prezenta cauză, Curtea apreciază că în sarcina pârâților poate fi reținută fapta de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea, în condițiile în care aceștia nu au predat lichidatorului judiciar documentele contabile prevăzute în art. 28 alin.1 din Legea nr.85/2006 și nu au înregistrat nici operațiunile comerciale constând în valorificarea bunurilor debitoarei .
Pârâților, în calitate de administratori, le revenea obligația de a duce la îndeplinire contractul de mandat ce le-a fost încredințat în conformitate cu dispozițiile legale în materie, administratorii fiind solidar răspunzători pentru modul în care este ținută evidența contabilă, obligațiile lor reieșind cu claritate din disp. art.73 alin.1 lit.c și alin.2 ale Legii nr.31/1990.
Astfel, administratorii sunt răspunzători față de societate, pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, acțiunea în răspundere împotriva administratorilor aparținând și creditorilor societății care o vor putea exercita numai în caz de deschidere a procedurii reglementată de legea insolvenței.
Totodată, conform prev. art. 10 alin.1 din Legea nr.82/1991 republicată, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului, care are obligația gestionării societății respective.
Neținerea contabilității în mod corect nu face posibilă sesizarea dificultăților cu care se confruntă societatea și face insesizabilă starea de insolvență care poate să apară la un moment dat, aspecte care ar fi înlăturate în condițiile unei contabilități ținute corect care ar permite administratorilor să ia măsurile necesare pentru preîntâmpinarea unor astfel de situații ceea ce denotă că există un raport de cauzalitate suficient de caracterizat în această ipoteză .
În condițiile neținerii contabilității în conformitate cu legea se confirmă existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs care constă în pasivul înregistrat în tabelul creditorilor.
Judecătorul sindic a reținut că Învinuiții au fost cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 al. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 iar prin rezoluție s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților S. B. I. și Sonea Ana D. și neînceperea urmăririi penale față de numita S. G. în ce privește săvârșirea infracțiunii menționate.
Împrejurare că vinovăția pârâților nu întrunește condițiile pentru a se reține săvârșirea faptei de evaziune fiscală nu poate fi considerată ca fiind suficientă pentru a concluziona că a fost ținută contabilitatea în conformitate cu legea fiind conduse corect toate evidențele stabilite de legile speciale așa cum greșit a reținut judecătorul sindic .
Starea de fapt preluată integral în cuprinsul sentinței recurate din rezoluția de scoatere. de sub urmărire penală nu este de natură decât să justifice motivul pentru care organele în drept au reținut că nu sunt întrunite
elementele constitutive ale faptei de evaziune fiscală însă nu confirmă și o corectă conducere a contabilității.
Trebuie menționat că sfera vinovăției civile este mai largă decât sfera vinovăției penale, întrucât, regula în materie penală este că se răspunde atunci când se acționează cu intenție, iar în materie civilă, regula este că se răspunde pentru culpa cea mai ușoară.
Diferențele constatate chiar și după predarea documentelor între situația patrimoniului debitoarei reflectată de documentele contabile și situația de fapt recunoscută chiar și de pârâți prin predarea doar a unor bunuri și a înscrisurilor neevidențiate în contabilitate care confirmă înstrăinarea unor bunuri din patrimoniul debitoarei, relevă că sunt întrunite elementele constitutive ale faptei prevăzute de art 138 alin 1 lit d din Legea nr 85/2006, contrar susținerilor pârâților potrivit cărora nu se poate reține această faptă .
Administrarea probei cu expertiza contabilă în raport de conținutul prevederilor art 201 C pr civ pentru a evidenția o altă stare de fapt nu poate fi primită întrucât lipsa documentelor arătate anterior și diferențele evidențiate anterior nu necesită examinarea de către un specialist .
Curtea apreciază că în sarcina pârâților poate fi reținută săvârșirea faptei reglementate de art.138 lit. d din Legea nr.85/2006, respectiv neținerea contabilității în conformitate cu dispozițiile legale în materie, faptă care a condus la producerea stării de insolvență a debitoarei, contrar celor reținute de judecătorul sindic care în mod greșit a dat efect doar concluziilor din rezoluția de scoatere. de sub urmărire penală.
Autoturismul Nissan X-Trail, de culoare gri, serie de sașiu JN1TENT30U0110036, si serie motor 1., a fost înstrăinat din patrimoniul societății SC F. ora12 Corn S. prin factura fiscala nr. 0042164/_ in favoarea lui S. loan, prețul nu a fost achitat, lichidatorul a evidențiat că S. loan este soțul administratorului S. G. si tatăl administratorului S. B.
.
Autoturismul Toyota RAV4, de culoare negru, serie de sașiu JTEHG20V406094902, si serie motor 0535698, a fost înstrăinat din patrimoniul societății SC F. ora 12 Corn S. prin factura fiscala nr. 0042119/_ in favoarea lui C. L. G. ., prețul de vânzarei nu a fost achitat. Iar C. L.
G. este soacra administratorului S. B., deci afin de gradul 1.
Operațiunile comerciale nu au fost înregistrate in contabilitate si nici raportate organelor fiscale înscrisurile au fost prezentate pentru a justifica lipsa bunurilor din patrimoniul debitoarei .
Înscrisurile invocate de pârâți nu pot fi valorificate în maniera dorită de aceștia dovedind în fapt că în mod corect s-a reținut că documentele de evidență nu au fost conduse potrivit prevederilor legale, fiind întrunite elementele constitutive ale faptei prevăzute de art 138 lit b LPI, documentele de care se prevalează nefiind evidențiate în contabilitate, nefiind posibilă coroborarea acestora cu documentele de evidență contabilă care reflectă existența în patrimoniul debitoarea a celor 2 autovehicule și neregăsindu-se între documentele predate lichidatorului judiciar ori sumele aferente prețului plătit .
Instituirea acestui tip de răspundere specială agravată a membrilor organelor de conducere care au contribuit la ajungerea debitorului în insolvență a urmărit identificarea unei alternative subsidiare, la îndemâna creditorilor, pentru satisfacerea masei credale.
Legiuitorul a creat în mod expres această formă de răspundere pentru repararea prejudiciului cauzat creditorilor societății de către membrii organelor de conducere ale persoanei juridice, care prin activitatea lor neloială au adus societatea în stare de insolvență și că o consecință a acestei stări patrimoniale s-a
produs o reducere în valoarea reală a creanțelor pe care o aveau creditorii față de societate.
Sensul dispozitiei legale, potrivit căreia judecatorul sindic poate dispune că o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere în ipoteza săvârșirii faptelor enumerate limitativ, trebuie coroborat cu dispozitiile art. 2 din Legea insolvenței, care statuează că scopul legii este instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență.
Determinarea cuantumului prejudiciului trebuie să se realizeze în conditii identice celor dintr-o acțiune în răspundere civilă, prin administrarea tuturor probelor de natură a conduce la aflarea acestor limite iar în speță probatoriul administrat a confirmat cuantumul, prejudiciul fiind în raport de cauzalitate demonstrat cu fapta.
Susținerile recurenților că fapta ilicită nu există nu au acoperire, fapta invocată îndeplinind întocmai elementele constitutive ale prevederilor art 138 ali1lit b, respectiv împrejurarea că în ultimul bilanț întocmit de societatea debitoare avea înregistrate cele 2 autoturisme pentru care nu s-a justificat ieșirea din patrimoniu, care nu au fost predate lichidatorului judiciar astfel că se poate reține cu temei că au făcut acte de comert in interes personal, sub acoperirea persoanei juridice, contravaloarea bunurilor, deloc de neglijat intrând în patrimonial acestora deși trebuia să intre în patrimonial debitoarei .
Răspunderea administratorului fiind una convențională, culpa administratorului se apreciază după tipul abstract, culpa levis in abstracto, din aceste motive aflându-se în fața unei culpe prezumate de unde derivă și obligativitatea administratorului de a răsturna prezumția de culpă, sarcina probei aparținându-i, așa cum corect a reținut și judecătorul sindic .
Înscrisurile prezentate așa cum s-a evidențiat anterior nu sunt de natură a răsturna această prezumție întrucât în fapt relevă că nu a fost respectate nici dispozițiile care reglementează corecta conducere a contabilității și reflectând săvârșirea faptei descrise de art 138 alin 1 lit b .
Raportul de cauzalitate se verifică în concret și nu pot fi reținute susținerile că starea de insolvență nu a fost determinată de lipsa bunurilor și atâta timp cât s-a demonstrat existența unui raport de cauzalitate suficient de caracterizat între fapta reținută și starea de insolvență cauzată, relevat prin chiar raportul administratorului judiciar .
Judecătorul sindic a reținut în mod greșit că Împrejurarea că pârâții ar fi vândut cele două autovehicule unor rude la prețuri derizorii și nici acestea încasate nu poate face obiectul unei acțiuni introduse în temeiul art. 138 pe care se întemeiază prezenta acțiune, ci eventual poate face obiectul unei alte acțiuni formulate de lichidatorul judiciar în baza altor temeiuri juridice și anume pentru acelea enumerate de legiuitor în Secțiunea a 4-a "Situația unor acte juridice ale debitorului";.
Dacă este adevărat că elementele invocate pot fi valorificate pe calea indicată de judecătorul sindic nu este mai puțin adevărat că faptele cum au fost descrise și demonstrate chiar de înscrisurile prezentate relevă că pârâții au făcut acte de comerț în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice.
Vânzarea bunurilor din patrimonial debitoarei intră în sfera actelor de comerț contrar susținerilor intimaților pârâți iar dovada operațiunilor o reprezintă înscrisurile analizate astfel că această apărare nu poate fi primită .
Curtea apreciază că în prezenta cauză s-a dovedit și săvârșirea faptei prevăzute de art 138 alin 1 lit b, întrucât starea de fapt relevată a evidențiat că sunt întrunite toate condițiile răspunderii și în ceea ce privește această faptă .
Conform ultimului bilanț depus la Direcția Generala a Finanțelor B., pentru anul 2009, activele circulante însumau un total de 1.415.101,00 lei si erau compuse din: stocuri in suma de 1.179.442.00 lei, creanțe in suma de 226.036,00 lei si disponibil in casa si conturi in suma de 9.623,00 lei . Potrivit extraselor AEGRM, debitoarea a constituit prin contractul de garanție reala mobiliara nr. 3/_ in favoarea creditoarei BRD-Groupe Societe Generale SA, o garanție reala mobiliara asupra a o parte din stocul de marfa ( cafea ) aflata in depozitul din str. L., nr. 2, care era evaluat la o valoare de piața de 218.755,00 lei.
Lichidatorul a apreciat că întrucât administratorii statutari nu au predat activele circulante ale societății sunt incidente dispozițiile art. 138 lit. a din Legea nr. 85/2006.
Pârâții intimați au apreciat că nu există nici o dovadă în sensul celor susținute de lichidator și nu au fost dovedite fapte convergente pe textul legal indicat, art 138 alin 1 lit a din LPI .
Examinarea fiecărei operațiuni contabile excede cadrului procesual și nu poate produce efectele urmărite de recurenți întrucât analiza probatoriului evidențiază în mod cert încălcarea normelor contabile ceea ce este suficient pentru valorificarea prevederilor art 138 LPI .
Contrar susținerilor pârâților fapta descrisă de lichidator este dovedită ultimului bilanț depus la Direcția Generala a Finanțelor B., pentru anul 2009, activele circulante însumau un total de 1.415.101,00 lei si erau compuse din: stocuri in suma de 1.179.442.00 lei, creanțe in suma de 226.036,00 lei si disponibil in casa si conturi in suma de 9.623,00 lei, iar copia capturii paginii fiind depusă la dosar .
Atâta timp cât au existat bunuri în patrimoniul debitoarei iar la momentul deschiderii procedurii aceste active nu mai existau în fapt, prezumția că acestea au fost folosite în folosul personal sau al altei persoane este pe deplin justificată, iar fapta se circumscrie disp. art.138 lit.a din Legea nr.85/2006.
Curtea reamintește că jurisprudența a reținut în mod constant premisa coexistenței dintre cauză și condiții, cuprinzând în raportul de cauzalitate nu numai faptele ce constituie cauza necesară, dar și condițiile cauzale, adică faptele care au mediat acțiunea cauzală.
În speță, Curtea observă că prin rapoartele întocmite, lichidatorul judiciar a arătat că din verificările efectuate a reieșit faptul că debitoarea nu mai deține în patrimoniu bunurile evidențiate în ultimului bilanț depus la Direcția Generala a Finanțelor B., pentru anul 2009, imobilizările corporale, stocurile, sumele de bani existente, etc. nefiind predate lichidatorului judiciar sau evidențiate în contabilitatea societății, astfel că în mod evident pârâții se fac vinovați de încălcarea prevederilor art.138 lit.a din Legea insolvenței.
Trebuie subliniat faptul că probele administrate în cauză au evidențiat împrejurarea că utilizarea de către administratori a bunurilor aparținând debitoarei în interes personal a constituit factorul determinant în ajungerea societății în stare de insolvență, concluzia că bunurile societății au fost folosite în alt scop decât cel prevăzut de lege impunându-se.
De altfel, pârâții nu au predat lichidatorului judiciar decât o infimă parte din bunurile aparținând debitoarei și nu au pus la dispoziția acestuia nici un document din care să rezulte că sumele evidențiate în balanța contabilă au fost folosite în interesul debitoarei astfel că rezultă că pârâții se fac vinovați de încălcarea prevederilor art.138 lit.a din Legea insolvenței.
Lichidatorul a mai evidențiat că nici stocurile in suma de 1.179.442,00 lei si disponibil in casa si conturi in suma de 9.623,00 lei nu au fost predate nici pana la aceasta data. Din aceste stocuri făcea parte si stocul de marfa, evaluata
la o valoare de piața de 218.755,00 lei, aflata in garanția creditoarei BRD-Groupe Societe Generale SA si care trebuia sa se afle in depozitul din str. L., nr. 2.
Administratorii SC F. O_ S. se fac vinovați de faptul ca au deturnat sau ascuns parte din activul persoanei juridice, activele circulante ale societății dispărând din averea falitei, fiind aplicabile dispozițiile art. 138 lit. e din Legea nr. 85/2006.
Prezumția care se naște din faptele prezentate este că administratorii pârâți sunt cei care au deturnat sau ascuns stocurile in suma de 1.179.442,00 lei si disponibil in casa si conturi in suma de 9.623,00 întrucât nu se regăsesc la sediul debitoarei și nu au fost predate întrucât acestora le revine obligația legală de a gestiona averea debitoarei .
Administratorii sunt răspunzători față de societate, pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, acțiunea în răspundere împotriva administratorilor aparținând și creditorilor societății care o vor putea exercita numai în caz de deschidere a procedurii reglementată de legea insolvenței, ceea ce în cauză s-a meterializat prin investirea judecătorului sindic prin lichidatorul judiciar .
Totodată, conform prev. art. 10 alin.1 din Legea nr.82/1991 republicată, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului, care are obligația gestionării societății respective, astfel că orice lipsuri identificate dovedesc fapte ce pot fi imputate administratorilor .
Toate statuările referitoare lșa îndeplinirea condițiilor antrenării evidențiate anterior rămân valabile și pentru fapta circumscrisă prevederilor art 138 lit e din Legea nr 85/2006 .
Procedura de antrenare a răspunderii este reglementată de art.138 din Legea nr.85/2006. Răspunderea poate fi antrenată pentru întregul prejudiciu produs prin fapta săvârșită, prejudiciu ce se raportează la întreaga masă a creditorilor.
Răspunderea administratorului este angajată în orice situație în care contractul de mandat este încălcat printr-o faptă culpabilă.
Supravegherea persoanelor cărora le-a fost delegată îndeplinirea sarcinii conducerii contabilității revine pârâților astfel că nici această apărare a recurenților nu poate fir primită .
Susținerea pârâtei G. S. că nu a îndeplinit atribuțiile de administrator nu este de natură a înlătura răspunderea acesteia pentru neîndeplinirea prerogativelor instituite de lege în sarcina sa iar efectuarea unor operațiuni care intrau în competența sa de către asociați nu înlătură răspunderea sa ,eventual dacă ar fi fost demonstrată o astfel de situație ar fi putut opera solidaritatea cu orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, însă nici una din aceste ipoteze nu a fost demonstrată simplele alegații nefiind suficiente .
Apărarea pârâtei potrivit căreia lichidatorul nu a făcut efortul de a observa că nici unul din documentele prezentate acestuia nu purtau semnătura sa nu întrucât ea nu mai are nici o legătură 8 ani cu societatea, nu poate primi valențele pe care aceasta le dorește întrucât această stare de fapt confirmă că pârâta nu a îndeplinit obligațiile care îi incumbau în baza mandatului încredințat .
Împrejurarea că mandatul de administrator a încetat fără a se face mențiunea la registrul comerțului, în lipsa documentelor și mențiunilor impuse de lege nu pot determina exonerarea de răspundere, tocmai pârâtei incumbându-i obligația de a veghea la corecta reflectare în registrul comerțului a situației societății și executării obligațiilor debitoarei fie ele născute din raporturi juridice sau incumbând din lege .
Pentru aceste considerente, reținând incidența motivului de recurs reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ, Curtea va admite recursul declarat de de U. S. administrator judiciar al SC F. O_ S. B., împotriva sentinței civile nr. 2078 din_ pronunțată în dosarul nr._ /a2 al Tribunalului B. -Năsăud pe care o va modifica în sensul că admite acțiunea și va obligă pârâții S. B. I. și S. G. în solidar, să acopere pasivul debitoarei SC F. O_ S. până la concurența sumei de 1.273.327,46 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite recursul declarat de U. S. administrator judiciar al SC F. O_
S. B., împotriva sentinței civile nr. 2078 din_ pronunțată în dosarul nr._ /a2 al Tribunalului B. -Năsăud pe care o modifică în sensul că admite acțiunea.
Obligă pârâții S. B. I. și S. G. în solidar, să acopere pasivul debitoarei SC F. O_ S. până la concurența sumei de 1.273.327,46 lei.
Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din _ | . | ||
A. | PREȘEDINTE M. C. M. S. C. | JUDECĂTORI P. |
GREFIER
V. D.
Red.A.M.C./S.M.D.
2 ex./_
| ← Sentința civilă nr. 4254/2013. Răspundere organe de... | Sentința civilă nr. 2412/2013. Răspundere organe de... → |
|---|
