Sentința civilă nr. 2412/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C. DOSAR NR._ /a1
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2412/2013
Ședința publică din data de_ Instanța este constituită din: JUDECĂTOR SINDIC: C. C.
GREFIER: T. B.
Pe rol fiind examinarea cererii de antrenare a răspunderii formulate de lichidatorul judiciar R. LS împotriva pârâtului H. V. D., în cadrul procedurii de insolvență deschisă față de debitoarea SC K. S., în conformitate cu dispozițiile Legii nr.85/2006.
La apelul nominal efectuat în cauză se prezintă reprezentantul reclamantului, d-l practician în insolvență Pușcaș D., lipsind pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită, pârâtul fiind citat atât conform Codului de procedură civilă, cât și prin publicarea citației în Buletinul procedurilor de insolvență.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că s-a înregistrat la dosar la data de 23 septembrie 2013, din partea pârâtului, întâmpinare.
Reprezentantul lichidatorului judiciar arată faptul că prezenta acțiune este întemeiată pe dispozițiile art. 138 alin.1 din Legea nr.85/2006, pârâtul folosind metoda stopajului la sursă pentru a folosi mijloacele financiare ale debitoarei în interes personal.
La interpelarea instanței, dacă suma în cuantum de 104.126 lei reprezentând stopaj la sursă aparținea debitoarei, reprezentantul reclamantei arată că suma respectivă a fost reținută pe statul de plată și, în loc să fie virată către bugetul asigurărilor sociale, în conformitate cu reglementările fiscale, a fost folosită diverse scopuri a căror destinație este necunoscută. În continuare, consideră că atât timp cât suma nu a fost virată bugetului de stat, aceasta aparținea debitoarei și chiar dacă viramentele respective se făceau în favoarea persoanelor fizice angajate, efectele acestei omisiuni se răsfrâng și asupra debitoarei.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, instanța acordă cuvântul reprezentantului reclamantului asupra fondului cauzei.
Reprezentantul reclamantului solicită admiterea cererii de antrenare a răspunderii astfel cum a fost formulată și obligarea pârâtului la plata sumei de 104.126 lei.
Instanța reține cauza în pronunțare asupra cererii formulate de practicianul în insolvență.
JUDECĂTORUL SINDIC,
Prin cererea înregistrată la data de 5 iunie 2013, în dosarul cu nr. de mai sus, lichidatorul judiciar R. LS desemnat să administreze procedura falimentului debitoarei SC K. S. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul H. V. D. antrenarea răspunderii patrimoniale a acestuia în calitate de administrator statutar al debitoarei și obligarea la plata unei părți din pasivul persoanei juridice în cuantum de 104.126 lei în temeiul prev. art.138 alin.1 lit.a din Legea nr.85/2006.
În motivarea cererii s-a susținut faptul că pârâtul a folosit metoda stopajului la sursă pentru a folosi mijloacele financiare în interesul personal.
Astfel, s-a arătat că prin sentința comercială nr.133/_ s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a falimentului împotriva debitoarei SC K. S. .
Prin notificarea nr.134/_ lichidatorul judiciar l-a notificat pe pârât la domiciliul acestuia din Austria, notificarea fiind confirmată de primire.
S-a mai arătat faptul că în urma analizării declarației de creanță formulată de creditoarea D.G.F.P. C. care a solicitat înscrierea la masa credală a unei creanțe în sumă de 421.835 lei, s-a constatat că administratorul statutar al debitoarei a dispus reținerea la sursă a următoarelor sume: 41.235 lei - impozit salarii, 40.116 lei contribuție sănătate reținută de la asigurați, 20.834 lei CASS reținută de la asigurați, 1.941 lei - CAS șomaj reținută de la asigurați.
Prin adresa nr.814/_ transmisă administratorului statutar prin împuternicit Csete Margit M., lichidatorul judiciar i-a solicitat acestuia să procedeze la plata către bugetul de stat, al asigurărilor sociale și de sănătate a sumei de 104.126 lei, reprezentând stopajul la sursă.
Prin nota de probleme întocmită la data de_ împuternicitul pârâtului s-a angajat să predea o serie de acte justificative privind situația financiară a debitoarei. Astfel, au fost predate o serie de documente financiar-contabile conform procesului-verbal de predare-primire documente nr.1021/_, dar fără a se justifica destinația sumei de 104.126 lei reținută pe stat de plată de la salariații firmei. Au fost prezentate doar o serie de documente medicale din care rezultă o stare precară de sănătate a pârâtului.
În consecință, lichidatorul judiciar a arătat că se prezumă faptul că pârâtul a folosit metoda stopajului la sursă pentru a folosi mijloacele financiare în interesul personal.
S-a arătat că, astfel cum s-a precizat și în cuprinsul raportului privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență a debitoarei, principalele cauze sunt criza economico-financiară cunoscută care a afectat și serviciile hoteliere, imposibilitatea stingerii datoriilor din activitatea curentă, recuperarea greoaie a creanțelor în acest domeniu, folosirea de către pârât, în calitate de asociat unic al debitoarei, a metodei stopajului la sursă pentru a folosi în interes propriu mijloacele financiare ale societății.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul H. V. D. a solicitat respingerea cererii de antrenare a răspunderii formulată, arătând în susținerea poziției procesuale că în cuprinsul cererii lichidatorul judiciar nu aduce argumente pentru angajarea răspunderii în temeiul art. 138 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006.
În cuprinsul cererii lichidatorul judiciar susține că "Pârâtul a folosit metoda stopajului la sursă pentru a folosi mijloacele financiare în interesul personal";. După un scurt istoric al firmei, sunt prezentate o serie de înscrisuri din care reiese o singură concluzie că societatea K.
S. C. are datorii către DGFP C. constând, printre altele în impozit pe salarii și contribuții sociale datorate de angajați. Ulterior, în descrierea anexei nr. 6 și 7, se precizează faptul că pârâtul, prin împuternicit, a predat o serie de documente contabile ale societății.
Coroborând cele două aspecte, rezultă faptul că societatea are datorii constând în impozit pe salarii și contribuții sociale și că au fost predate o serie de documente contabile către lichidatorul judiciar, niciuna dintre aceste constatări nefiind în măsură să atragă incidența art. 138 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006, întrucât nu reflectă nicio activitate prin care pârâtul ar fi folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau al altei persoane.
Argumentul principal adus de lichidator în cuprinsul cererii introductive este acela că pârâtul a predat documentele contabile prin procesul-verbal de predare primire din _
"fără a justifica destinația sumei de 104.126 lei, reținută pe stat de plată de la salariații firmei";. Pornind de aici, lichidatorul a prezumat că administratorul statutar a folosit metoda stopajului la sursă pentru a folosi mijloacele financiare în interesul personal.
Pârâtul a arătat că se opune unei asemenea prezumții de fapt, având în vedere însăși definiția prezumțiilor - concluzia ce se trage asupra unui fapt necunoscut, pornind de la un fapt cunoscut. Nu există, din cele expuse mai sus, niciun element de fapt în măsură să susțină prezumția aplicată de lichidator.
În primul rând, lichidatorul nu a solicitat, cu ocazia predării documentelor contabile - incluzând aici și notificarea trimisă în acest sens - clarificarea destinației creanței către DGFP
C. . În al doilea rând, redarea contabilității nu presupune asemenea "explicații suplimentare";. Mai important însă este că, dacă aplicăm jocul prezumțiilor, se poate prezuma tocmai faptul că pârâtul nu a folosit bunuri sau credite ale persoanei juridice în folosul propriu sau al altei persoanei. Această susținere este fundamentată tocmai pe Raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență a debitoarei K. S. C. N., la care se face referire și prin cererea de chemare în judecată. Una din cauzele identificate tocmai de către lichidator este imposibilitatea stingerii datoriilor din activitatea curentă precum și dificultățile întâmpinate în recuperarea creanțelor. Acesta este, deci, faptul cunoscut și acreditat de raportul lichidatorului: societatea nu și-a putut achita datoriile din activitățile curente derulate.
Creanța cea mai mare, conform tabelului de creanțe, este tocmai cea către DGFP C. . Pornind de la acest fapt -cunoscut- se poate prezuma de ce nu s-a achitat suma de 104.126 lei către organul fiscal, respectiv datorită faptului că activitățile curente desfășurate nu au permis plata acestei sume de bani. De altfel, acesta este și motivul deschiderii procedurii insolvenței.
În opinia pârâtului, pentru a fi incident art. 138 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006, lichidatorul era dator să probeze două aspecte, respectiv faptul că activitățile curente au generat lichidități (active, în sens generic) și că aceste active - credite sau bunuri - au fost folosite de pârât în folosul propriu sau al altei persoane. Cele două condiții nu sunt întrunite în speță, din moment ce prin tocmai raportul de cauze, lichidatorul arată că a existat o imposibilitate a stingerii datoriilor din activitățile curente.
După cum s-a mai arătat, pârâtul a susținut că prin înscrisurile depuse, lichidatorul a probat două aspecte, respectiv faptul că societatea are datorii constând în impozit pe salarii și
contribuții sociale și că pârâtul a predat o serie de documente contabile către lichidatorul judiciar, nefiind probată în niciun fel activitatea pârâtului de deturnare a bunurilor sau creditelor persoanei juridice în folosul propriu sau al altei persoanei. Aplicând principiul onus probandi incumbit actori, pârâtul consideră că nu este incident temeiul de atragere a răspunderii patrimoniale a acestuia.
În cauză nu sunt îndeplinite condițiile art.138 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006. Stopajul la sursă este o tehnică de calcul a sarcinii fiscale și nu o operațiune de plată (nu presupune mișcare de numerar). Stopajul la sursă constituie o modalitate de inversare a sarcinii fiscale - aceasta cade asupra angajatorului și nu asupra angajatului - și implicit o tehnică de calcul a acestei datorii. Prin urmare, regulile stopajului la sursă stabilesc cine datorează impozitul respectiv, și nu presupune mișcare de numerar. Metoda stopajului la sursă stabilește doar obligația, iar plata efectivă trebuie asigurată din fonduri generate de activitatea curentă a societății. Plata respectivelor impozite nu este exigibilă în momentul calculului salariilor, ci ulterior. Or, după plata salariilor, societatea a întâmpinat grave dificultăți financiare, care nu au mai permis plata datoriilor, inclusiv a celor datorate către DGFP C. prin stopajul la sursă, fapt ce rezultă inclusiv din raportul privind cauzele care au generat insolvența debitoarei.
Pârâtul a mai arătat că în anul precedent deschiderii procedurii societatea se confrunta cu grave dificultăți financiare (din motivele mai sus menționate) și se lupta pentru supraviețuire și plata cel puțin salariilor nete către angajați. Existența obligațiilor fiscale față de DGFP C. poate avea doar două consecințe: emiterea unor notificări/somații din partea organului fiscal sau deschiderea procedurii insolvenței. Simpla neplată a acestor datorii nu poate creiona prezumția că au fost deturnate credite sau bunuri în interesul propriu al administratorului sau al altei persoane.
Pârâtul a susținut că nu a folosit bunuri sau credite ale persoanei juridice în folosul propriu sau al unei alte persoane. Lichidatorul judiciar nu a probat în vreun fel vreo activitate prin care pârâtul ar fi deturnat bunuri sau credite de la interesul societății. De asemenea, pârâtul nu are posibilitatea să probeze că nu a folosit bunuri sau credite ale persoanei juridice în folosul propriu sau al unei alte persoane. Regulile procedurii civile interzic proba unui fapt negativ nedeterminat, astfel încât sarcina probei aparține celeilalte părți.
De asemenea, jurisprudența unanimă, inclusiv la nivelul Curții de Apel C., presupune ca, pentru aplicarea art. 138 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006, să fie probate transferurile de credite sau bunuri, după caz, în interes personal, prin diferite înscrisuri1 (ordine de plată, contracte etc). Asemenea probe lipsesc în prezenta cauză și nici nu ar putea exista, atâta timp cât pârâtul nu a deturnat bunuri sau credite în interes propriu sau pentru alte persoane.
Totodată, pârâtul a menționat că a predat toate documentele solicitate de lichidatorul judiciar prin adresele trimise, astfel cum reiese și din anexele depuse la cererea de chemare în judecată.
Analizând cererea formulată de lichidatorul judiciar, judecătorul sindic constată următoarele:
Conform dispozițiilor art.138 din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului.
Cazurile de responsabilitate sunt limitate la comiterea faptelor prevăzute în aliniatul 1 al art.138 lit.a-g. Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, patrimonială, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii, în timp ce încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat - cuprins în actul constitutiv - atrage răspunderea contractuală a administratorului, iar încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului.
În cazul în care administratorii încalcă dispozițiile prevăzute de Legea nr.31/1990 sau alte legi incidente ori săvârșesc în exercitarea mandatului încredințat infracțiuni suntem în prezența unei răspunderi civile delictuale. În situația în care administratorii nu-și îndeplinesc sau își îndeplinesc în mod necorespunzător mandatul încredințat de acționari prin actul constitutiv sau prin hotărârile adunărilor generale se va putea angaja răspunderea acestora pe tărâm contractual.
Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere precum și a oricărei alte persoane vinovată de producerea stării de insolvență a debitoarei presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv culpa personală a celui față de care se antrenează răspunderea.
Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art.3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Constatarea stării de insolvență constituie o condiție pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudicierea acestora.
Referitor la raportul de cauzalitate textul legal, dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006, impun condiția ca fapta membrilor organelor de supraveghere și conducere ori fapta oricărei alte persoane să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea și indirect creditorii săi.
Fapta trebuie să fi produs starea de insolvență, respectiv încetarea plăților.
Vinovăția poate îmbrăca forma culpei sau a intenției și trebuie să fi existat la data săvârșirii faptei. În măsura în care culpa îmbracă forma intenției, unele din faptele enumerate constituie de altfel infracțiuni.
Procedura de antrenare a răspunderii este reglementată de art.138 din Legea nr.85/2006, având un caracter colectiv. Răspunderea poate fi antrenată pentru întregul prejudiciu produs prin fapta săvârșită, prejudiciu ce se raportează la întreaga masă a creditorilor.
Fapta pe care lichidatorul judiciar o impută în speță pârâtului nu poate fi încadrată în nici una din cele reglementate în mod expres și limitativ de legiuitor în cuprinsul art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006.
Astfel, susținerile lichidatorului judiciar în sensul că pârâtul a folosit metoda stopajului la sursă pentru a folosi mijloacele financiare în interesul personal nu pot fi reținute în cazul în speță ca motiv de angajare a răspunderii pârâtului, dat fiind faptul că nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, astfel cum sunt reglementate de dreptul comun în materie.
Judecătorul sindic apreciază că sumele reținute de către debitoare prin metoda stopajului la sursă nu aparțineau debitoarei, ci angajatului, angajatorului revenindu-i doar obligația de a vira aceste sume către stat pentru a acoperi diferitele tipuri de contribuții pe care angajatul este obligat, conform legii, să le achite.
Prevederile art.138 alin.1 lit.a din Legea nr.85/2006 impun în mod obligatoriu pentru a fi angajată răspunderea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă starea de insolvență a debitoarei folosirea bunurilor sau creditelor persoanei juridice în folos propriu sau în cel al unei alte persoane.
Dacă în ceea ce privește sumele de bani, pot fi încadrate în categoria de bunuri privite în mod general, în ceea ce privește apartenența acestora, judecătorul sindic consideră că se impune a fi reținut un aspect esențial și anume acela că sumele reținute cu titlu de stopaj la sursă din indemnizația brută a fiecărei angajat, nu aparțin persoanei juridice, respectiv debitoarei, ci angajatului și că obligația angajatorului, în conformitate cu legea, este aceea de a efectua viramentul către stat al sumelor reținute în condițiile prevăzute de actele normative în vigoare.
Chiar acceptând ideea avansată de către lichidator că aceste sume au fost folosite în interes propriu de către administratorul statutar, în sarcina căruia se solicită angajarea răspunderii în condițiile prev. de art.138 alin.1 lit.a, judecătorul sindic apreciază că nu poate fi reținută în speță condiția reglementată de norma legală enunțată de a fi folosit bunurile persoanei juridice în scop propriu sau în interesul altei persoane.
Din această perspectivă, judecătorul sindic consideră că nu pot fi acceptate susținerile practicianului în insolvență conform cărora în sarcina pârâtului se poate reține fapta prevăzută de norma legală mai sus invocată și, drept urmare, nici vinovăția pârâtului, condiții necesare pentru a se dispune angajarea răspunderii în temeiul legii insolvenței.
Pe de altă parte, se impune a se menționa și faptul că reclamantului îi revenea obligația de a face și dovada faptului că bunurile, respectiv sumele de bani reținute cu titlu de stopaj la sursă, au fost folosite de către pârât în folos propriu sau în folosul unei alte persoane, legiuitorul nereglementând o prezumție legală în acest sens, sarcina probei, conform disp. art.1169 C.civ. revenind persoanei care face o afirmație.
De altfel, din cuprinsul raportului cauzelor și împrejurărilor care au condus debitoarea la starea de insolvență întocmit de lichidatorul judiciar în condițiile prev. de art.59 din Legea nr.85/2006 a fost reținută ca și cauză a insolvenței același stopaj la sursă a impozitului pe salarii, a contribuției de sănătate reținută de la angajați și a CASS, precum și a CAS șomaj, însuși practicianul în insolvență menționând în cuprinsul raportului faptul că aceste sume au fost reținute de la angajați, aparținând acestora, nefiind, pe cale de consecință, proprietatea persoanei juridice.
Ceea ce s-a dovedit de către practicianul în insolvență este existența pasivului, concretizat în tabelul definitiv al creanțelor întocmit în cadrul procedurii, nefiind însă dovedită fapta săvârșită de către pârât și nici existența raportului de cauzalitate între pretinsa faptă și starea de insolvență.
Nu s-a dovedit faptul că pârâtul ar fi deturnat bunuri sau credite aparținând persoanei juridice și că le-a utilizat în interes propriu sau în interesul altei persoane, astfel încât judecătorul sindic apreciază că se impune a fi respinsă cererea formulată de reclamant ca fiind nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E :
Respinge cererea formulată de reclamanta R. LS în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC K. S. împotriva pârâtului H. V. D., cu reședința în C. -
N., str.M. nr.21, ap.1, jud.C., cerere având ca obiect obligarea la plata pasivului debitoarei în cuantum de 104.126 lei.
Definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 26 septembrie 2013.
JUDECĂTOR SINDIC, GREFIER,
C. C. T. B.
Red.CC/MM 4 ex./_
| ← Decizia civilă nr. 6615/2013. Răspundere organe de conducere.... | Decizia civilă nr. 10569/2013. Răspundere organe de conducere.... → |
|---|
