Decizia civilă nr. 1976/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
Dosar nr._ /a1
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1976/2013
Ședința publică de la 14 Februarie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE L. U.
Judecător M. D.
Judecător R. -R. D.
G. M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta T. V., împotriva sentinței civile nr. 5581/_, pronunțată în dosarul nr._ /a1 al T. ui Maramureș, în contradictoriu cu SC M. M. A. S. PRIN LICHIDATOR J. E. I., având ca obiect angajarea raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul este timbrat, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul art. 150 C. Pr. Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 5581 din_, pronunțată în dosarul nr. _
/a1 al T. ui Maramureș, a fost admisă acțiunea promovată de lichidatorul judiciar E. I. în contradictoriu cu pârâta T. V. și a fost obligată pârâta să suporte cu averea proprie pasivul societății insolvente SC M. M. A. S., până la concurența sumei de 11.737 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Prin Încheierea nr. 1247/_, pronunțată în dosarul_ al Tribunalul Maramureș, s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a insolvenței și intrare în faliment a debitoarei SC M. M. A. S., a fost numit lichidator judiciar.
În dosarul de faliment și-a înregistrat declarație de creanță creditoarea Administrația Finanțelor P. e B., valoarea creanței fiind în sumă de 11.737 lei.
În urma demersurilor făcute de lichidatorul judiciar administratorul statutar al societății insolvente nu a pus la dispoziția acestuia actele cerute de art. 28 alin. 1 din Legea 85/2006.
Neîntocmirea și nedepunerea actelor contabile creează prezumția relativă a neținerii contabilității în conformitate cu dispozițiile legale în materie, fapt ce angajează răspunderea administratorului statutar potrivit dispozițiilor art. 138 lit. "d"; din Legea 85/2006.
Ținerea unei contabilități fictive, dispariția unor acte contabile sau neținerea unei evidențe contabile în conformitate cu legea nu reprezintă, în principiu, activități direct producătoare de prejudicii însă ele pot favoriza starea de insolvență prin ascunderea unor active sau părți din acestea, prin plata cu întârziere a unor creanțe ceea ce a generat dobânzi sau penalități.
Pentru considerentele sus menționate în baza art. 138, alin. 1, lit. d din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței cererea promovată de lichidatorul judiciar a fost admisă potrivit dispozitivului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta T. V.
, solicitând modificarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii în tot a acțiunii formulate de catre E. I. -lichidator judiciar al S.C. M. M. A. S.R.L., cu obligarea creditorilor la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezenta cauza, în toate instantele.
În motivare pârâta consideră ca, prin prisma dispozitiilor art. 304 pct. 9) Cod proc. civ., sentinta pronuntata de instanta de fond, a fost data cu incalcarea sau aplicarea greșita a legii din următoarele considerente:
Prin sentinta civila atacata instanta a admis actiunea formulata de catre E.
I. în calitate de lichidator al debitoarei S.c. M. M. AB.C. S.R.L. dispunand în temeiul art.138 alin.1) lit. d) din Legea nr.85j2006-modificata, obligarea pârâtei la suportarea cu averea proprie a pasivului societatii debitoare, în cuantum de 11.737 lei.
Susținerile din considerentele hotărârii pe care o atacăm, respectiv incidența art.138 alin.l) lit.d) din Legea nr.85/2006-modificata, potrivit carora la cererea lichidatorului judiciar, judecatorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridica, ajuns în stare de insolventa, sa fie suportata de membrii organelor de supraveghere din cadrul societatii sau de conducere precum și de orice alta persoana care a cauzat starea de insolventa a debitorului, prin urmatoarele fapte: au tinut o contabilitate fictiva, au facut sa dispara unele documente contabile sau nu au tinut contabilitatea în conformitate cu legea, au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au marit în mod fictiv pasivul acesteia, sunt greșite, întrucât în speță, nu s-a facut dovada ca subsemnata aș fi cauzat vreun prejudiciu debitoarei.
Fără intentia de a teoretiza, amintim doar ca răspunderea organelor de conducere a debitoarei se analizează drept răspundere civilă delictuală, literatura și practica judiciară fiind unanime sub acest aspect. Unul dintre argumentele juridice importante invocate în susținerea tezei răspunderii civile delictuale este acela că art.72 din Legea nr.31/1990, republicată, care face trimitere la dispozițiile din Codul civil privitoare la mandat, vizează exclusiv raporturile juridice dintre administratori și societatea debitoare.
Așadar, administratorii răspund în condițiile reglementate de contractul de mandat, dar numai față de societate, dispoziția legală fiind specială, și, deci de strictă interpretare. Nu se poate susține că răspunderea instituită de o dispoziție legală specială poate fi extinsă prin analogie și la raporturile dintre societate și terții creditori, astfel cum este cazul cererilor întemeiate pe dispozițiile art.138 din legea insolvenței, deoarece o astfel de extrapolare adaugă la lege și, conform principiului ubi lex non disting uit, nec nos distinguere debemus.
Reținând teza răspunderii civile delictuale, față de argumentele logico- juridice arătate anterior, apreciem că în mod netemeinic și nelegal, instanța de fond, în speță, a nu a apreciat corect probele administrate în dosar retinand doar incidenta dispozițiilor privitoare la raspunderea patrimoniala a administratorului societatii debitoare pentru pasivul acesteia.
Pentru angajarea răspunderii patrimoniale a administratorului societății debitoare trebuie dovedite toate elementele răspunderii civile delictuale, motivele
invocate de lichidator în susținerea acțiunii promovate, relative la răspunderea civilă contractuală și la prezumția culpei, neputând fi reținute de instanța.
Aspectul ca recurenta, în calitate de administrator statutar al S.C. M. A. S.R.L., aș fi refuzat sa predau actele prevazute de art.28 alin.l din Legea nr.85/2006, conform dispozitivului sentintei de deschidere a procedurii insolventei și astfel se creeaza prezumtia prevazuta de art.138 alin.l) lit.d) din Legea nr.85/2006 modificata, nu justifica obligarea subsemnatei la raspundere, în conditiile în care lipseste raportul de cauzalitate care caracterizeaza raspunderea civila delictuala, în sensul art.1349, art.1357 și urm. Cod civil. Vinovatia trebuie sa imbrace forma intenției, nu poate fi prezumata, ci este necesar a fi dovedita.
Din documentele depuse în probațiune a rezultat fără putinta de tagada faptul ca subsemnata mi-am indeplinit toate obligatiile ce îi incumba în calitatea ei de administrator statutar, insa instanta de fond nu face nicio mentiune cu privire la acest aspect în considerentele hotararii atacate, invocand doar în mod generic și stereotip textul legal pe care se intemeiaza hotararea.
Cu privire la modul în care a fost condusă contabilitatea, nu există nici o referire concretă a lichidatorului judiciar la modalitatea în care subsemnata aș fi cauzat starea de insolvență a societății, prin nedepunerea situațiilor financiare anuale la solicitarea acestuia.
Este de reținut că, în speță, nu s-a făcut dovada acestor elemente - condiție a căror îndeplinire este impusă cumulativ de principiile răspunderii civile delictuale, nefiind probată nici culpa subsemnatei, nici legătura de cauzalitate dintre starea de insolvență a societății debitoare și faptele reținute de lichidator în rapoartele sale de activitate, privind încălcarea dispozițiilor Legii nr.82/1991, republicată.
Neținerea contabilității conform legii, ut sinquli, nu este de natură să atragă răspunderea patrimonială a administratorului, atâta timp cât nu a fost dovedită legătura de cauzalitate dintre această faptă și prejudiciul creat creditorilor, respectiv, intrarea societății debitoare în stare de insolvență.
Pentru toate aceste motive solicită admiterea recursului de maniera indicată în petitul prezentei cereri.
Deopotrivă, fiind în prezența unui recurs declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, invocă și dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, rugându-vă a examina cauza sub toate aspectele.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
În conformitate cu dispozitiile art 138 din legea 85/2006, în cazul în care raportul întocmit în conformitate cu dispozitiile art 59 alin 1 din lege sunt identificate persoane carora le-ar fi imputabila aparitia starii de insolventa a debitorului, la cererea practicianului in insolventa, judecatorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului persoana juridica ajunsa în stare de insolventa, sa fie suportata de membrii organelor de conducere si/sau supraveghere din cadrul societatii, precum si de orice persoana care a cauzat starea de insolventa a debitorului, printr-una din faptele prevăzute la literele a-g ale acestui articol.
Din interpretarea acestei dispozitii legale, rezulta ca admisibilitatea unei astfel de cereri este conditionata de îndeplinirea unor conditii strict si limitative prevazute de textul de lege.
In situatia în care, cererea este formulate de lichidatorul judiciar, pe lânga incadrarea faptei pentru care se solicita atragerea raspunderii patrimoniale intr- una din conditiile prevazute de literele a-g ale art 138, legea impune si ca prin continutul raportului intocmit in conformitate cu dispozitiile art 59 din lege, sa se
fi identificat persoana careia i-ar fi imputabila aparitia starii de insolventa a debitorului.
In cauza de fata, raportul asupra cauzelor care au condus la aparitia starii de insolventa a societatii debitoare nu identifica persoana careia i-ar fi imputabila starea de insolventa a societatii debitoare. Din extrasul raportului depus la dosarul instanței de fond (f. 7) rezultă că administratorul a fost notificat în vederea depunerii actelor constituive și a documentelor contabile iar la data de_ notificarea a fost ridicată de soțul acesteia și că până la redactarea raportului, respectiv_, aceste documente nu au fost depuse motiv pentru care administratorul judiciar desemnat nu poate să se pronunțe asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolveneți debitorului, rezervându-și dreptul de a completa acest raport în măsura în care pe parcurusl procedurii se vor primi actele necesare.
În cuprinsul cererii de chemare în judecată se afirmă explicit că nedepunerea la dosarul cauzei de insolvență a actelor și documentelor care ar fi permis lichidatorului să identifice activele societății debitoare și să ia măsurile care se impun pentru valorificarea acestora în vederea acoperirii creanțelor creditorilor, creează prezumția neținerii contabilității în conformitate cu prevederile legale în materie și că deși ținerea unei contabilități fictive, dispariția unor acte contabile sau neținerea evidenței contabile în conformitate cu legea nu reprezintă în principal activități producătoare de prejudicii, ele pot determina și favoriza starea de insolvență a societății fie prin ascunderea activelor sau a unor părți din acestea, fie prin plata cu întârziere a unor creanțe, ceea ce a generat și dobânzi și penalități. În fundamentarea acestor alegații se mai trimite la literatura de specialitate unde expresia "au cauzat starea de insolvență"; are semnificația că faptele enumerate nu trebuie să constituie cauze exclusive ale insolvenței debitorului, ci să aibă o funcție contributivă, susceptibilă de a se conjuga cu alte împrejurări sau acțiuni umane, având ca rezultat final insolvența debitoarei.
Curtea reține că afirmatia generică a administratorului judiciar care stabileste în atributia administratorului statutar sarcina predarii actelor contabile ale societatii nu este similara identificarii persoanei ce se face vinovata de ajungerea în insolventa a societatii debitoare, cu atat mai mult cu cat momentul predarii actelor contabile se situeaza ulterior momentului declanșării procedurii insolventei, ca efect al declansarii procedurii si în niciun caz ca si motiv al declansarii sale.
Mai apoi analiza strict teoretică cu trimitere la considerații doctrinare nu reprezintă în sine un argument decisiv în lipsa probațiunii din care să rezulte clar că administratorul identificat de lichidator a săvârșit fapta ilicită imputată și că a contribuit decisiv la cauzarea stării de insolvență, respectiv afirmarea și prezentarea clară a raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită și efectul acesteia insolvența debitorului. Sigur, prezumția ajută probațiunii însă aceasta nu constituie per se dovada tuturor condițiilor răspunderii patrimoniale.
Raspunderea patrimoniala reglementata de legea 85/2006 este o raspundere delictuala speciala. Pentru admisibilitatea cererii, se impune ca fapta pentru care se solicita se impune ca fapta pentru care se solicită atragerea răspunderii să fie prevăzută de vreuna dintre situațiile evidențiate la art. 138 alin. 1 lit. a) - g) din lege și să fi cauzat starea de insolvență a debitorului, neputând astfel fi atrasă răspunderea organelor de conducere pentru orice faptă săvârșită de acestea pe parcursul derulării activității societății debitoare ce nu are legătură cu apariția stării de insolvență.
Conform art. 138 alin. 1 lit. d) din lege, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului să fie suportată de membrii organelor de conducere în situația
în care starea de insolvență a fost cauzată prin ținerea unei contabilități fictive, dispariția unor documente contabile sau neținerea contabilității în conformitate cu legea.
În speța de față, nu s-a susținut existența niciuneia dintre faptele mai sus descrise, singura susținere a lichidatorului judiciar cu privire la acest aspect, ar fi aceea potrivit căreia încălcarea dispozițiilor art. 28 din Legea nr. 85/2006, respectiv nedepunerea actelor contabile, ar atrage răspunderea administratorului statutar pentru fapta prevăzută la art. 138 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 85/2006.
Trebuie notat că neexecutarea acestei obligații nu se regăsește printre cauzele prevăzute în mod expres și limitativ la art. 138 din lege, deci nu se circumscrie faptei evidențiate la lit. d) a acestui text legal.
Pentru a fi admisibilă cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale, legiuitorul condiționează ajungerea societății în stare de insolvență ca urmare a săvârșirii faptei pentru care se solicită atragerea răspunderii. Cum momentul predării actelor se plasează în cursul procedurii, deci ulterior deschiderii procedurii de insolvență, ca și efect al luării acestei măsuri, nedepunerea actelor contabile per se nu poate fi asimilată faptei prevăzută de art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006.
Din această perspectivă, aserțiunea judecătorului sindic conform căreia faptele evidențiate de art. 138 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 85/2006 nu reprezintă în principiu activități direct producătoare de prejudicii și că ele pot doar favoriza starea de insolvență prin ascunderea unor active sau părți din acestea, prin plata cu întârziere a unor creanțe ceea ce generează dobânzi și penalități, este corectă așa cum a fost enunțată, deci la nivel de principiu, însă pentru antrenarea în concret a răspunderii patrimoniale trebuie să se și probeze că aceste fapte au favorizat efectiv ajungerea societății în stare de insolvență.
Or, în speță un atare aspect nu a fost dovedit.
Astfel, probele dosarului atestă că lichidatorului i-au fost predate la_ adresa către fisc nr. 2037 din_, actul constitutiv și ultima balanță din data de_ la încetarea activității (f. 40 dos. fond).
Mai mult, cu privire la ținerea unei contabilități fictive, ori nelegalități în ceea ce privește ținerea contabilității și care să conducă la starea de insolvență, nu s-au evidențiat și probat ca atare și nici nu sunt analizate de judecătorul sindic.
Față de cele ce precedă, Curtea reține că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 85/2006, sens în care Curtea reține ca fiind fondat motivul de recurs prevăzut la art. 304 pct. 9 C.pr.civ., temei față de care cu aplicarea art. 8 din Legea nr. 85/2006 și art. 312 C.pr.civ. se va admite recursul și ca o consecință se va modifica sentința atacată în sensul respingerii cererii formulată de lichidatorul judiciar E I. al debitoarei SC MMA S. .
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Admite recursul declarat de pârâta T. V. împotriva sentinței civile nr. 5581 din_, pronunțată în dosarul nr._ /a1 al T. ui Maramureș, pe care o modifică în sensul că respinge cererea formulată de lichidatorul judiciar E I. al debitoarei SC MMA S. .
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 februarie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||
L. U. | M. | D. | R. -R. D. |
G. ,
M. T.
Red.L.U./Dact.S.M 2 ex./_ Jud.fond. M. P.
| ← Sentința civilă nr. 5205/2013. Răspundere organe de... | Sentința civilă nr. 2161/2013. Răspundere organe de... → |
|---|
