Decizia civilă nr. 2987/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
Dosar nr._ /a1
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2987/2013
Ședința publică de la 08 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. | -A. | N. |
Judecător S. | Al H. | |
Judecător M. | B. | |
Grefier A. | B. |
S-au luat în examinare - în vederea pronunțării - recursurile declarate de către pârâtele K. I. și S. E. - E. împotriva Sentinței civile nr. 3571/2012 pronunțată de Tribunalul Specializat C., în contradictoriu cu intimat SC I. C. S. PRIN LICHIDATOR J. B.
R. I., având ca obiect Angajarea raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006_ /a1 antr.rasp.dep.de CII B. R. .
Dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din 11 martie 2010, mersul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, pronunțarea fiind amânată pentru termenul de azi.
INSTANȚA
Prin sentința civilă nr.3571 din_, pronunțată în dosar nr._
/a1 rectificată prin încheierea de îndreptare a erorii materiale pronunțată în ședința publică din_ s-a admis cererea formulată de lichidatorul judiciar B. R. I. în contradictoriu cu pârâta K. I. și, în consecință, a fost obligată pârâta la plata sumei de 124.565,34 lei reprezentând pasivul debitoarei SC I. C. S. .
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că sunt întrunite condițiile complinirii pasivului în condițiile reglemente de prevederile art. 138 lit. a, e, d din Legea insolvenței.
La baza formării acestei convingeri, judecătorul sindic a avut în vedere faptul că noțiunea de bun trebuie interpretată în sens larg, incluzându-se aici orice obiect cu valoare economică, inclusiv creanțele.
Din analiza ultimului bilanț contabil afișat pe site-ul M. ui Economiei și Finanțelor aferent anului 2008, la data de_ debitoarea deținea în patrimoniu active imobilizate în valoare de 12.731 lei, active circulante în valoare de 26.758 lei, din care în casă și conturi la bănci suma de 10.188 lei, active care, după cum a rezultat din procesul verbal încheiat la data de_, au fost preluate de pârâtă, însă nu au fost predate lichidatorului judiciar.
Utilizarea de către administratorul statutar a bunurilor și sumelor de bani aparținând debitoarei în interes personal a constituit factorul determinant în ajungerea societății în stare de insolvență, putându-se trage
astfel concluzia că activele societății au fost folosite în alt scop decât cel prevăzut de lege.
Pârâta nu a predat lichidatorului judiciar nici un bun aparținând debitoarei și nu a pus la dispoziția acestuia nici un document din care să rezulte că bunurile și sumele evidențiate în bilanțul contabil depus la dosar au fost folosite în interesul debitoarei.
Așadar, față de situația relevată de actul contabil depus la dosarul cauzei de către lichidatorul judiciar, judecătorul sindic a apreciat că atâta timp cât au existat bunuri și disponibilități bănești, iar la momentul deschiderii procedurii aceste bunuri nu mai existau în fapt, prezumția că acestea au fost folosite în folosul personal sau al altei persoane este pe deplin justificată, iar fapta se circumscrie disp. art. 138 lit. a din Legea nr.85/2006.
Judecătorul sindic a apreciat că în sarcina pârâtei poate fi reținută fapta prevăzută de art.138 lit.d din Legea nr.85/2006, respectiv aceea de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea, în condițiile în care acesta nu i-a predat lichidatorului judiciar documentele contabile astfel cum sunt ele prevăzute în art.28 din Legea nr.85/2006, deși după ce s-a realizat extinderea cererii de chemare în judecată față de pârâtă, acesteia i s-a solicitat predarea documentelor societății, însă pârâta nu a răspuns solicitării lichidatorului judiciar. Pârâta se face vinovată de neținerea contabilității anterior deschiderii procedurii, lista bunurilor debitoarei, lista creditorilor și contul de profit și pierdere sunt determinate de lipsa acestora, întrucât nu s-a ținut evidența contabilă la zi.
Judecătorul sindic a apreciat că pârâtei îi revenea, în calitate de administrator statutar, obligația de a duce la îndeplinire contractul de mandat ce i-a fost încredințat, administratorul fiind direct răspunzător de modul în care este ținută evidența contabilă, obligațiile sale reieșind cu claritate din disp. art.73 alin.1 lit.c și alin.2 ale Legii nr.31/1990, precum și din disp. art.11 alin.4 din Legea nr.31/1990 republicată.
Totodată, conform prev. art. 10 alin.1 din Legea nr.82/1991 republicată, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului, care are obligația gestionării societății respective.
În condițiile în care evidența contabilă nu a fost ținută sau nu a fost ținută în conformitate cu legea, există o prezumție de culpă, întrucât corecta ținere a registrelor contabile este o obligație stabilită în sarcina administratorilor societății de Legea nr.31/1990, care în art.73 lit.c stabilește că administratorii sunt solidari răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, iar art.11 din Legea nr.82/1991 a contabilității republicată prevede că răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului.
Neținerea contabilității în mod corect nu face posibilă sesizarea dificultăților cu care se confruntă societatea și face insesizabilă starea de insolvență care poate să apară la un moment dat, aspecte care ar fi înlăturate în condițiile unei contabilități ținute corect care ar permite administratorilor să ia măsurile necesare pentru preîntâmpinarea unor astfel de situații.
În condițiile neținerii contabilității în conformitate cu legea, se prezumă existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs care constă în pasivul înregistrat în tabelul creditorilor, pasiv care, dată fiind natura creanțelor înscrise în tabelul definitiv și anume, creanțe bugetare, în condițiile ținerii contabilității societății debitoare, putea fi
substanțial mai mic întrucât debitele principale nu ar fi atras penalități și majorări de întârziere.
Astfel, faptul că administratorul statutar nu a depus la dosar actele contabile solicitate de lichidatorul judiciar, creează prezumția că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile de ținere a contabilității conform legii.
Așa fiind, judecătorul sindic a apreciat că în sarcina pârâtei poate fi reținută săvârșirea faptei reglementate de art.138 lit.d din Legea nr.85/2006, respectiv neținerea contabilității în conformitate cu dispozițiile legale în materie, faptă care a condus la producerea stării de insolvență a debitoarei.
Referitor la incidența dispozițiilor art. 138 lit. e din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic a reținut că potrivit actelor financiar-contabile existente pe site-ul Ministerul Finanțelor Publice, societatea deținea în anul 2008 active imobilizate în valoare de 12.731 lei, active circulante în valoare de 26.758 lei din care în casă și conturi la bancă suma de 20.188 lei, bunuri și sume de bani care nu au fost identificate de lichidatorul judiciar.
Pe cale de consecință, întrucât activul persoanei juridice nu a fost identificat, deși conform actelor contabile exista certitudinea că în patrimoniul debitoarei erau înregistrate contabil bunuri, există prezumția că administratorul statutar, responsabil de starea persoanei juridice, a ascuns activul societății pentru a prejudicia creditorii.
În plus, judecătorul sindic a reținut faptul că pârâta nu a contestat susținerile lichidatorului judiciar și nu a făcut în apărarea sa vreo dovadă a
faptului că bunurile în cauză au fost valorificate în interesul debitoarei, acceptând împrejurarea că aceasta ar fi o posibilitate în a justifica inexistența bunurilor.
Chiar și în această situație, care însă nu s-a confirmat în cauză, sumele rezultate urmare valorificării trebuiau să fie folosite în interesul persoanei juridice și, implicit, pentru acoperirea debitelor, în caz contrar orice altă acțiune a administratorului statutar neputând fi catalogată ca fiind făcută în interesul persoanei juridice.
Drept urmare, judecătorul sindic a apreciat că și în ceea ce privește săvârșirea faptei reglementate de art.138 alin.1 lit.e din Legea nr.85/2006, respectiv ascunderea activului persoanei juridice, poate fi reținută în sarcina pârâtei și că suportarea întregului pasiv al debitoarei și din perspectiva acestor dispoziții legale este întemeiată.
Întrucât creditorii nu și-au recuperat nici măcar parțial creanțele astfel cum au fost înscrise în tabelul definitiv al creditorilor, creanțe care reprezintă prejudiciul cauzat acestora urmare a neachitării debitelor, judecătorul sindic a considerat că pârâta se impune a fi obligată la plata pasivului debitoarei în cuantum de 124.565,34 lei.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtele S. E., înregistrat la 23 octombrie 2012
.
În conformitate cu dispozițiile art. 11 din Legea nr. 146/1997 s-a stabilit în sarcina pârâtei S. E. obligația de a achita taxa judiciară de timbru în sumă de 60 lei.
În temeiul dispozițiilor art. 20 alin. 2 din Legea nr. 146/1997 pârâta
S. E.
a fost înștiințată să achite în contul bugetului local al unității administrativ - teritoriale în a cărei rază își are domiciliul sau, după caz, sediul fiscal, debitorul, sumele datorate cu titlu de taxe de timbru, sub sancțiunea prevăzută de art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997.
Prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunea și cererile introduse la
instanța judecătorească sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ. Aceste taxe sunt datorate atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice și ele se plătesc anticipat.
Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurenta nu s-a conformat obligației de timbrare potrivit înștiințării transmise la data de_ (f.11), lipsind taxa judiciară de timbru în sumă de 60 lei, că nu ne aflăm în prezența unei acțiuni sau persoane față de care operează scutirea legală de obligația timbrării, instanța de judecată urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. 1 și 3 din Legea nr. 146/1997, respectiv ale art. 35 alin. 5 din Normele metodologice de aplicare a acestui act normativ, precum și O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar și să dispună anularea recursului ca netimbrat.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs și pârâta K. I. solicitând admiterea acestuia și casarea sentinței atacate.
În motivele de recurs, pârâta arată că prima instanță a realizat o greșită aplicare a prevederilor legale incidente în materia analizată întrucât nu se face vinovată de ajungerea entității în stare de insolvență. La data de_ a cumpărat societatea I. C. S.R.L. cu intenția de a desfășura o activitate economică. Datorită situației economice dificile și a lipsei comenzilor firma având ca obiect de activitate consultanță în domeniul relațiilor publice și al comunicării nu a desfășurat nici un fel de activitate și nu a avut nici un salariat în perioada de la preluarea societății și până la data de_ când Tribunalul Specializat C. a admis cererea formulată de S.C. I. C. S.R.L. prin lichidator B. R. I.P.U.R.L. și a dispus deschiderea procedurii falimentului în formă simplificată a debitoarei I. C. S.R.L.
Deliberând asupra cererii de recurs instanța reține următoarele:
Prin încheierea civilă nr. 6311/_ pronunțată de Tribunalul Specializat C. în dosarul nr. 4270/1285/201 a fost admisă cererea debitoarei și s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței în formă simplificată împotriva debitoarei SC I. C. S., fiind desemnat lichidator judiciar BRCEANR. I. .
La termenul de judecată din data de_ a fost definitivat tabelul creanțelor, la masa credală fiind înscrise creanțe în valoare de 124.565,34 lei.
Pârâta S. E. -E. și Damo Erno Jozsefne au avut calitate de asociați ai debitoarei, iar prin actul de cesiune încheiat la data de_ părțile sociale deținute de S. E. -E. și Damo Erno Jozsefne au fost transmise în
favoarea pârâtei K. I., care a devenit și administrator al debitoarei (f.12-13).
Actul de cesiune al părților sociale nu a fost înregistrat la registrul comerțului, însă acest fapt nu lipsește de eficiență juridică actul, care produce efectele specifice în relațiile dintre asociați și societate.
Din cuprinsul procesului verbal de predare primire încheiat la data de_ rezultă că pârâta K. I. a preluat toate documentele societății, mijloacele fixe, obiectele de inventar și documentele contabile(f.14).
Din analiza ultimului bilanț contabil afișat pe site-ul M. ui Economiei și Finanțelor aferent anului 2008, la data de_ debitoarea deținea în patrimoniu active imobilizate în valoare de 12.731 lei, active circulante în valoare de 26.758 lei, din care în casa și conturi la bănci în sumă de 20.188 lei, active care, după cum a rezultat din procesul verbal
încheiat la data de_, au fost preluate de pârâta K. I., însă nu au fost predate lichidatorului judiciar.
În calitatea sa de administrator statutar, începând cu data de_, pârâta K. I. era singura persoană care putea dispune în mod legal de aceste bunuri, dar nu a făcut nici dovada faptului că sumele de bani și bunurile s-ar mai afla în patrimoniul debitoarei și nici faptul că ar fi fost folosite în interesul debitoarei. Se poate astfel prezuma( în condițiile art. 1203 C.civ.) că pârâta K. I. și-a însușit activele imobilizate în valoare de 12.731 lei și suma de 20.188 lei( existentă în casă și conturi la data cesiunii ) sau le-au transmis altor persoane, în detrimentul intereselor debitoarei acuzația de fraudă întemeiată pe dispozițiile . 138 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006 fiind întemeiată.
Legea insolvenței a integrat însă acestei răspunderi excepționale doar faptele ilicite enumerate limitativ în articolul 138, judecătorul sindic putând dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către administratorii care au cauzat starea de insolvență prin folosirea bunurilor sau creditului persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane.
Norma sancționează abuzul executivului, care a urmărit satisfacerea unui interes personal în detrimentul celui social, afectând prin conduita sa nu numai compania, ci și întreaga comunitate de interese din jurul acesteia.
Astfel, judecătorului sindic îi revine misiunea de a verifica regularitatea actelor de gestiune în raport cu interesul social și de a repera abuzul care a condus la instaurarea stării de insolvență, deoarece sarcina acoperirii pasivului poate atribuită doar acelor administratori care se fac vinovați de valorificarea capitalului întreprinderii conform interesului personal, ori care, prin politica de gestiune promovată, nu au urmărit protejarea interesului social, ci ocrotirea altor interese.
Interesul social și interesul personal al administratorului sunt două din limitele puterilor conferite acestuia prin lege și statut. Misiunea executivului este extrem de clară, aceea de a milita pentru "cauza";
interesului social, orice abatere de la obiectivul menționat trebuind atent cercetată, deoarece frauda constituie o importantă barieră pentru exercitarea prerogativelor de administrare.
În situații normale, interesul personal al administratorului se confundă cu interesul social și doar instalarea unei stări de anormalitate în domeniul politicii sociale anulează caracterul convergent al celor două noțiuni .
Orice subordonare a interesului social față de alte interese este contrară regulilor unei bune administrări, un act de gestiune dobândind caracter ilicit dacă acesta a fost săvârșit de administrator în interesul său personal și în prejudiciul societății .
Activul societății se reflectă în inventarul anual și în bilanțul contabil.
Inventarierea reprezintă ansamblul operațiunilor prin care se constată existența tuturor elementelor patrimoniale de activ și de pasiv, cantitativ, valoric sau numai valoric, după caz, existente în patrimoniul societății la data la care se efectuează această operațiune. Bilanțul contabil este cel care reflectă elementele activului patrimonial, grupele principale de elemente ce trebuie să se regăsească în acest document fiind: activele imobilizate
(imobilizări corporale, necorporale, financiare), activele circulante (stocuri creanțe, titluri de plasament sau alte valori), conturile de regularizare și
asimilate de activ (cheltuieli înregistrate în avans, diferențe de conversie- activ), primele de rambursare a obligațiunilor.
Reprezintă metode de deturnare a activului nerestituirea bunurilor aparținând societății de către administrator, transferul fără contrapartidă
a unor mărfuri ce constituie proprietatea debitoarei .Jurisprudența a statuat că numai existența unei contrapartide reale și suficiente, care să fie expresia echilibrului dintre angajamentele asumate de părțile contractante
îl poate apăra pe administrator de răspundere. Soluția pare naturală cât timp compatibilitatea liberalităților cu principiul specialității capacității de folosință trebuie pusă sub semnul îndoielii.
Fapta constând în deturnarea activelor societății constituie în egală măsură un abuz de bunuri sociale.
În ultimul bilanț contabil publicat aferent anului 2008, anterior cesiunii, apar elemente de activ care nu se regăsesc efectiv în patrimoniul debitoarei . Cesionara nu a făcut dovada, cu situații contabile întocmite în acord cu legislația contabilă, că aceste valori au ieșit din patrimoniul debitoarei .
Diminuarea activului net cu aceste valori fără o compensare reală se află în mod cert în raport de cauzalitate cu insuficiența activului și justifică obligarea pârâtei la complinirea activului societar.
Nepredarea valorilor înscrise în bilanț și sumei evidențiate în contul
"casa în lei și banci ";, constituie un indiciu temeinic al prezumției simple că pârâta K. I. a săvârșit acte de dispoziție aspra unor bunuri care alcătuiau patrimoniul societar, acte care au afectat conținutul acestuia.
Utilizarea de către administratorul statutar a sumelor de bani aparținând debitoarei în interes personal a constituit un factor determinant stării de insolvență și de agravare a pasivului, prin neonorarea la scadență a obligațiilor fiscale fiind acumulate majorări și dobânzi penalizatoare substanțiale. Acționând în această manieră au subordonat interesul social
față de interesul lor personal, încălcând cu știință regulile unei bune administrări.
Acuzația de fraudă se referă și la neconformitatea ținerii contabilității.
Pârâta susține că nu există raport de cauzalitate între ilicitul imputat și ajungerea entității în stare de insolvență .
Evidențele contabile trebuie să reflecte acel "true and fair view"; la care se referă jurisprudența engleză, și anume o imagine fidelă a patrimoniului.
Prin urmare, creditorii, direct interesați în reconstrucția promptă și completă a patrimoniului debitoarei, sunt protejați față de datornicii, care nu respectă regulile de afaceri privitoare la conducerea evidențelor contabile în mod corect.
Noțiunea de evidențe ale debitorului include orice înscrisuri sau documente, care au destinația să asigure informarea despre starea economică și deciziile persoanei morale.
În consecință, răspunderea administratorului pentru acoperirea pasivului intervine și atunci când se poate stabili o legătură de cauzalitate între starea de insolvență și acțiunea de falsificare ori dispariția evidențelor contabile, neavând relevanță dacă este vorba de partea de contabilitate generală, financiară sau de contabilitatea de gestiune-primară.
În mod firesc, se bucură de protecție legală toate înscrisurile care au menirea de a asigura informarea permanentă despre situația patrimonială a entității.
Falsurile, sustragerile sau distrugerile evidențelor societății pot avea drept consecință diminuarea aparentă sau reală a activelor societății prin
disimularea unor bunuri, valori ori alte elemente ale activului patrimonial, neavând relevanță dacă este vorba de un singur act sau mai multe, ori dacă acestea au fost afectate în tot sau numai parțial. Este, însă, esențial ca starea de insolvență să fie generată de aceste acțiuni.
Ținerea unei evidențe fictive, dispariția unor documente contabile sau neținerea evidenței contabile în conformitate cu legea nu reprezintă activități producătoare de prejudiciu, însă ele pot favoriza starea de insolvență prin ascunderea unor active sau părți din acestea, prin plata cu întârziere a unor creanțe, în măsura în care întârzierea este generatoare de dobânzi sau penalități .
Răspunderea pentru acoperirea pasivului este o răspundere subiectivă fundamentă doar pe culpa intențională dovedită .Utilizarea prezumțiilor simple în mecanismul probațiunii este însă compatibilă cu specificul acestei proceduri.
Doctrina s-a pronunțat în sensul că "refuzul părții de a remite
instanței documentele de comerț sau corespondența comercială poate fi
încadrat în categoria indiciilor obiective de natură să întemeieze prezumții judiciare.
Refuzul predării evidenței contabile poate constitui un indiciu semnificativ pe care judecătorul să-și întemeieze prezumții determinante în acest sens .
Pentru aceste motive, reținând că raportul de cauzalitate a fost identificat numai în legătură cu însușirea activelor imobilizate în valoare de 12.731 lei și a sumei de 20.188 lei ( existentă în casă și conturi la data cesiunii, instanța, în baza art. 312 C.proc.civ, va admite recursul declarat de pârâta K. I. împotriva sentinței civile nr. 3571 din_, îndreptată prin încheierea din_ pronunțată în dosar nr._ /a1 al Tribunalului Specializat C. pe care o va modifica în parte, în sensul că va admite în parte cererea formulată de lichidatorul judiciar și va obliga pârâta
K. I. la plata sumei de 32.919 lei, reprezentând parte din pasivul debitoarei SC I. C. S. .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâta S. E. E. împotriva sentinței civile nr. 3571 din_, îndreptată prin încheierea din_ pronunțată în dosar nr._ /a1 al Tribunalului Specializat C. .
Admite recursul declarat de pârâta K. I. împotriva sentinței civile nr. 3571 din_, îndreptată prin încheierea din_ pronunțată în dosar nr._ /a1 al Tribunalului Specializat C. pe care o modifică în parte, în sensul că admite în parte cererea formulată de lichidatorul judiciar și obligă pârâta K. I. la plata sumei de 32.919 lei, reprezentând parte din pasivul debitoarei SC I. C. S. .
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 8 martie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | ||||
S. | AL H. G. A. | N. | M. | B. | A. B. |
red.S.Al H./A.C.
2 ex. - _
jud.fond.Ivănescu S.
| ← Decizia civilă nr. 128/2013. Răspundere organe de conducere.... | Sentința civilă nr. 1385/2013. Răspundere organe de... → |
|---|
