Sentința civilă nr. 1498/2013. Contestație. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C. DOSAR NR._ /a1
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1498/2013
Ședința publică din data de_ Instanța este constituită din: JUDECĂTOR SINDIC: C. C.
GREFIER: T. B.
Pe rol fiind soluționarea contestației formulate de creditoarea C. D. împotriva raportului asupra fondurilor și a planului de distribuire întocmite
de lichidatorul judiciar J. I. S., în cadrul procedurii de insolvență deschisă față de debitoarea SC A. P. S., în conformitate cu dispozițiile Legii nr.85/2006.
La apelul nominal efectuat în cauză se prezintă reprezentantul contestatoarei, d-l avocat I. Laurențiu Florin, cu împuternicire avocațială depusă la dosarul cauzei, lipsind reprezentantul lichidatorului judiciar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că s-a depus la dosar de către lichidatorul judiciar, la data de 17 mai 2013, întâmpinare, comunicându-se un exemplar cu reprezentantul contestatoarei.
De asemenea, se constată faptul că a fost citată contestatoarea cu mențiunea de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 120 lei și timbru judiciar de 0,3 lei, sub sancțiunea anulării contestației ca nelegal timbrată, obligație ce nu a fost îndeplinită de către contestatoare.
Instanța dispune lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a se face dovada, de către contestatoare, a achitării taxei judiciare de timbru și timbru judiciar.
La apelul nominal efectuat în cauză, la a doua strigare, se prezintă reprezentantul contestatoarei, d-l avocat I. Laurențiu Florin, cu împuternicire avocațială depusă la dosarul cauzei și reprezentanta lichidatorului judiciar, d-na practician în insolvență Creoșteanu M. .
Reprezentantul contestatoarei depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 120 lei și timbru judiciar de 0,3 lei, precum și dovada achitării onorariului avocațial.
Reprezentanta lichidatorului judiciar depune la dosar raportul asupra fondurilor obținute din lichidarea bunurilor debitoarei.
Nemaifiind excepții de invocat, cereri în probațiune de formulat, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri judiciare.
Reprezentantul contestatoarei solicită admiterea contestației astfel cum a fost formulată, cu obligarea lichidatorului judiciar la plata cheltuielilor de judecată constând în taxă judiciară de timbru și onorariu avocațial, conform chitanțelor depuse la acest termen de judecată. În continuare, arată faptul că prezenta contestație este întemeiată pe două abuzuri săvârșite de către lichidatorul judiciar, respectiv reținerea cu titlu de cheltuieli de provizionare a unei sume mult prea mare față de necesitățile care se impun în actualul stadiu al procedurii și modalitatea în care lichidatorul judiciar și-a stabilit salariul în prezenta procedură. În continuare, cu privire la cheltuielile de provizionare ce sunt în cuantum de 5.977,43 lei, arată că sunt nejustificate față de derularea în continuare a
procedurii de lichidare, în patrimoniul debitoarei existând niște bunuri mobile constând în piese auto, pentru a căror valorificare nu este necesară o sumă în cuantumul celei precizate de către lichidatorul judiciar, nedovedindu-se cheltuieli de depozitare sau alte astfel de cheltuieli, considerând că aceste cheltuieli trebuie diminuate. De asemenea, cu privire la onorariul lichidatorului judiciar, învederează faptul că acesta a fost stabilit la suma de 600 de lei lunar, iar în mod cu totul nejustificat și fără acoperire în prezentul dosar, lichidatorul judiciar a înțeles să își rețină salariul pentru 12 luni calendaristice, în condițiile în care a administrat procedura insolvenței debitoarei timp de 8 luni, astfel că suma de 4.800 lei reprezintă salarul până în luna aprilie 2013, iar suma reținută cu titlu de salariu este nejustificat. În concluzie, raportat la motivele învederate, solicită admiterea contestației astfel cum a fost formulată, diminuarea cheltuielilor de provizionare și a cheltuielilor stabilite cu titlu de salariu în cuantumul precizat și redirecționarea acestor sume către plata salariilor restante ale contestatoarei, învederând faptul că dispozițiile art.123 pct.2 din Legea nr.85/2006 prevăd faptul că acele cheltuielile izvorâte din raporturi de muncă se află pe locul doi în succesiunea creanțelor ce trebuie plătite de către debitoare, astfel că, raportat la susținerile lichidatorului judiciar din cuprinsul întâmpinării, dreptul de gaj pe care creditorul garantat SC R.
B. SA îl are asupra bunurilor debitoarei nu este relevant în prezenta cauză.
Reprezentanta lichidatorului judiciar solicită respingerea contestației formulate ca fiind neîntemeiată. În continuare, în ceea ce privește solicitarea contestatoarei de reducere a cheltuielilor provizionate de la suma de 5.977,43 lei, la suma de 1.500 lei, consideră că este lipsită de interes, învederând faptul că pentru a promova o cerere în fața instanței, orice persoană trebuie să justifice un interes, iar acest interes trebuie să îndeplinească anumite condiții, respectiv să fie născut, actual, legitim, direct și personal, astfel că trebuie să urmărească un interes practic, contestatoarea neavând nici un interes în promovarea cererii, singura persoană care ar fi fost în măsură să formuleze o astfel de contestație, cu privire la acest capăt de cerere, fiind creditorul garantat SC R. B. SA, având în vedere că deține o creanță garantată în cuantum de 81.129 lei.
În continuare, cu privire la onorariul lichidatorului judiciar, arată faptul că acesta a fost stabilit prin hotărârea Adunării creditorilor din data de_ și confirmat de către judecătorul sindic, pe toată durata procedurii de insolvență, respectiv perioada_ -_, fiind astfel vorba de 12 luni calendaristice ce însumează cuantumul de 7.200 lei, iar susținerile contestatoarei conform cărora onorariul lichidatorului judiciar trebuie calculat doar de la data confirmării în luna august 2012 și până în data de_, este neîntemeiată. În continuare, în ceea ce privește solicitarea de a se dispune distribuirea în favoarea contestatoarei a drepturilor salariale în cuantum de 6.877 lei, consideră că este neîntemeiată, având în vedere faptul că în cadrul tabelului definitiv de creanțe contestatoarea este înscrisă cu suma de 1.088 lei, acest tabel nefiind contestat.
La interpelarea instanței, cu privire la ce bun aflat în patrimoniul debitoarei a fost valorificat, reprezentanta lichidatorului judiciar învederează faptul este vorba de autoturismul marca Peugeot Boxer, asupra căruia debitoarea a înscris un drept de gaj în favoarea creditorului garantat SC R.
B. SA.
Reprezentanta lichidatorului judiciar arată faptul că în cadrul Adunării creditorilor din februarie 2013 s-a aprobat valorificarea bunurilor rămase în patrimoniul debitoarei, la un preț diminuat cu 25 % din valoarea
inițială, învederând faptul că suma maximă ce ar putea fi obținută este de
25.000 lei. De asemenea, arată faptul că sumele atrase lunar în contul unic al debitoarei nu acoperă nici măcar cheltuielile de procedură, fiind plătite chirii de aproximativ 350 de lei lună, învederând faptul că va convoca Adunarea creditorilor în vederea supunerii spre aprobare a propunerii de casare a bunurilor aparținând debitoarei. În continuarea, arată faptul că se impune formularea unei cereri de antrenare a răspunderii, raportat la concluziile raportului asupra cauzelor și împrejurărilor care au condus debitoarea la starea de insolvență, în măsura în care nu se vor depune documente justificative, de către administratorul judiciar, care să contrazică acele concluzii.
În replică, reprezentantul contestatoarei învederează faptul că d-na C.
D. are interes în formularea contestației, raportat la faptul că a deținut calitatea de salariată în cadrul societății pe o perioadă de 3 ani, fiind evident faptul că are un interes direct, legitim și actual să recupereze acea creanță salarială. De asemenea, raportat la susținerile lichidatorului judiciar conform cărora se plătesc chirii de aproximativ 350 lei lunar, arată faptul că nu s-a făcut de către lichidatorul judiciar nici o dovadă în acest sens, fiind o simplă susținere ce o solicită a fi înlăturată.
Instanța reține cauza în pronunțare asupra contestației formulate.
JUDECĂTORUL SINDIC,
Prin cererea înregistrată la data de 17 aprilie 2010 în dosarul cu nr. de mai sus, C. D. în calitate de creditor al debitoarei SC A. PRODUCTION S. a contestat planul de distribuire anexat raportului asupra fondurilor obținute din lichidarea bunurilor debitoarei sub aspectul stabilirii cheltuielilor provizionate în cuantum de 5.977,43 lei, solicitând ca acestea să fie diminuate la suma de 1.500 lei, sub aspectul stabilirii cheltuielilor de judecată reprezentând plata retribuției lichidatorului judiciar, solicitându-se diminuarea acestora de la suma de 7.200 lei 4.800 lei, pentru ca în final să se solicite, în urma diminuărilor menționate, distribuirea în favoarea contestatoarei a sumei de 6.877 lei cu titlu de drepturi salariale parțiale restante în baza disp. art.123 pct.2 din Legea nr.85/2006.
În motivarea cererii contestatoarea a susținut că a avut calitatea de angajat al debitoarei în baza contractului de muncă nr.81773/_, beneficiind de un salariu în cuantum de 315 lei brut lunar respectiv 211 lei salariu net.
S-a mai arătat că în perioada_ -_ debitoarea nu i-a achitat salariul, înregistrând o restanță constând în drepturi salariale în cuantum de 7.324 lei.
S-a mai arătat că la data de 21 august 2012 a înregistrat la dosarul de insolvență înscrisul intitulat "Completare și precizare a cererii de admitere a creanțelor la masa credală";, în cuprinsul căruia a detaliat restanțele salariale pe care debitoarea le avea în ceea ce o privește și că în conformitate cu disp. art.123 pct.2 din Legea nr.85/2006, după distribuirile efectuate în condițiile prevăzute de pct.1 se impuneau a fi acoperite drepturile salariale restante care au prioritate absolută față de orice altă creanță.
În această situație, contestatoarea susține că este exagerat cuantumul cheltuielilor viitoare ale procedurii, respectiv sumele reținute cu titlu de cheltuieli provizionate în cuantum, de 51.741 lei.
Aceasta în condițiile în care în patrimoniul debitoarei există doar piese auto care au fost evaluate orientativ la suma de 51.741 lei, alte bunuri
nemaifiind în patrimoniul persoanei juridice, susținându-se că eventualele cheltuieli viitoare pentru conservarea bunurilor debitoarei și promovarea acestora în vederea valorificării nu ar impune cuantumul apreciat de lichidatorul judiciar ca necesar, stabilit cu titlu de cheltuieli provizionate.
S-a mai susținut că între cheltuielile viitoare previzionate de lichidatorul judiciar și care ar justifica suma reținută cu cheltuieli de provizionare s-ar număra și salariul lichidatorului judiciar, stabilit la data de_ ca fiind de 600 lei lunar și că pe perioada celor 8 luni, septembrie- decembrie 2012 și respectiv ianuarie-aprilie 2013 acestuia i se cuvenea un salariu de 4.800 lei și nu suma de 7.200 lei, adică salariul pe 12 luni calendaristice.
Contestatoarea apreciază ca fiind un abuz al lichidatorului distribuirea sumei de 7.200 lei, susținând că prin reținerea sumei de 5.977,43 lei acesta
intenționează să-și încaseze salariul în continuare până la finalizarea procedurii, solicitând diminuarea drepturilor salariale până la cuantumul cuvenit la zi practicianului în insolvență și distribuirea sumei de 2.400 lei către plata drepturilor sale salariale restante.
În plus, se apreciază că modul de distribuire se impune a fi cenzurat de instanță, întrucât lichidatorul este obligat să facă demersuri pentru a vinde bunurile debitoarei și că în condițiile în care vânzarea se va prelungi în timp, lichidatorul își va încasa salariul aferent perioadei tergiversării vânzării, motivul pentru care s-a apreciat necesară reținerea sumei din rezervă fiind acela ca lichidatorul judiciar să-și încaseze salariul.
Prin diminuarea cheltuielilor de previzionare și a remunerației lichidatorului ar rezulta, conform susținerilor contestatoarei, suma de 6.877 lei ce solicită să-i fie distribuită pentru plata drepturilor salariale restante.
Practicianul în insolvență a depus la dosar întâmpinare, înregistrată la data de 17 mai 2013, solicitând respingerea contestației ca fiind neîntemeiată, arătând că în ceea ce privește cheltuielile provizionate contestația este lipsită de interes, pe de o parte și, pe de altă parte nefondată, întrucât sumele, în situația în care s-ar reduce, ar urma să fie distribuite către SC R. B. SA creditor garantat, înscris în tabelul definitiv al creanțelor debitoarei cu suma de 81.129 lei, atâta timp cât în speță s-ar impune ca distribuirea să se facă cu respectarea prev. art.121 din Legea nr.85/2006.
În ceea ce privește caracterul neîntemeiat al contestației, lichidatorul a susținut că suma rămasă în contul debitoarei a fost provizionate în întregime prin raportare la prev. art.127 pct.4 din Legea nr.85/2006, având în vedere cheltuielile viitoare ale procedurii, respectiv cheltuieli de conservare a bunurilor, chirie spații depozitare, cheltuieli cu onorariul lichidatorului, cu promovarea bunurilor ce au rămas în patrimoniul debitoarei, cu poșta, cu desemnarea contului bancar și a comisionului de transfer bancar.
În ceea ce privește bunurile rămase în patrimoniul debitoarei s-a menționat faptul că prin hotărârea adunării generale a creditorilor s-a aprobat recucerea prețului de valorificare a acestora cu 50% și că în condițiile în care nu se va reuși valorificarea acestora se va propune creditorilor casarea.
Prin raportare la concluziile raportului întocmit în baza prev. art.59 practicianul a susținut că intenționează să promoveze și o acțiune în anularea transferurilor patrimoniale împotriva administratorului statutar.
Referitor la diminuarea sumei reprezentând onorariul lichidatorului judiciar se solicită respingerea cererii ca neîntemeiată, motivat pe faptul că
prin hotărârea creditorilor din_ s-a stabilit în favoarea lichidatorului judiciar o remunerație de 600 lei pe lună, aferentă întregii proceduri de
insolvență, respectiv cu începere de la 26 aprilie 2012 și până la 26 aprilie 2013 și un onorariu de succes de 4% din sumele ce urmează a fi distribuite creditorilor, onorariu confirmat și de judecătorul sindic.
Prin urmare, retribuția lichidatorului este de 7.200 lei și nu 4.800 lei cât susține contestatoarea.
Solicitarea contestatoarei de a-i fi distribuită suma de 6.877 lei cu titlu de drepturi salariale este apreciată ca nefondată, atâta timp cât în tabelul definitiv al creanțelor debitoarei este înscrisă cu suma de 1.093 lei în categoria creanțelor salariale și, în plus, sumele ce se pot obține din valorificarea bunurilor debitoarei sunt inferioare cuantumului creanței creditorului garantat, respectiv sumei de 81.129 lei.
Analizând contestația formulată de creditoare prin raportare la dispozițiile art. 122 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 judecătorul sindic o va respinge ca fiind nefondată apreciind că planul de distribuire a fost întocmit de lichidatorul judiciar cu respectarea dispozițiilor legale.
Se impune a se preciza, în prealabil, faptul că înscrierea contestatoarei în tabelul definitiv al creanțelor declarate împotriva averii debitoarei SC A.
P. S. s-a făcut cu suma de 1.093 lei cu titlu de creanță salarială, astfel cum rezultă din tabelul preliminar al creanțelor întocmit de practicianul în insolvență și publicat în BPI nr.10318/_, deși contestatoarea solicitase la data de_, prin completarea și precizarea cererii de admitere a creanțelor formulată, înscrierea în tabel cu suma în cuantum de 7.324 lei. Împotriva acestui tabel nu au fost formulate contestații în termenul prevăzut de dispozițiile art. 73 din Legea nr. 85/2006 astfel încât, în ședința publică din_ judecătorul sindic a dispus prin raportare la dispozițiile art. 74 din legea insolvenței, în sarcina lichidatorului judiciar să procedeze de îndată la afișarea tabelului definitiv al creanțelor debitoarei la ușa instanței.
În cadrul aceleiași ședințe publice, în temeiul dispozițiilor art. 11 lit. d din Legea nr. 85/2006, luând în considerare faptul că hotărârea adunării creditorilor din data de_ nu a fost contestată, în condițiile prevăzute de art. 14-15 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic a confirmat Societatea
J. I. S. în calitate de lichidator judiciar și onorariul negociat cu adunarea creditorilor în cuantum de 600 lei/lună și un onorariu de succes de 4% din sumele distribuite creditorilor, atât pentru perioada de observație cât și pentru perioada de faliment fapt ce rezultă din cuprinsul hotărârii depuse la dosar la filelel 11-13.
Așa fiind, prin raportare la data la care a fost desemnată în cauză societatea profesională J. I. S. să administreze procedura generală a
insolvenței și ulterior aprobării raportului prevăzut de art. 54, procedura falimentului în formă simplificată, respectiv cu începere de la data de_ și până la data întocmirii planului de distribuire, practicianului în insolvență îi era cuvenită, pe cele 12 luni de activitate suma de 7.200lei (600 lei/luna x 12 luni) cu titlu de remunerație lunară.
Drept urmare, susținerile contestatoarei referitoarea la cuantumul nelegal al onorariului practicianului propus spre distribuire se impun a fi înlăturate ca fiind nefondate. În plus, legiuitorul a reglementat plata onorariului practicianului în insolvență cu prioritate, alături de celelalte cheltuieli ocazionate de derularea procedurii și cu prioritate față de creanțele înscrise în tabelul creanțelor, inclusiv prin raportare la creanțele salariale.
Se impun a fi înlăturate și susținerile referitoare la cuantumul excesiv al cheltuielilor provizionate propuse prin planul de distribuire nr. 1036
întocmit la data de_ în urma încasărilor rezultate din valorificarea bunurilor debitoarei, a autoutilitarei Furgon marca Peugeot, înmatriculat sub nr._ și a unor bunuri mobile specifice obiectului de activitate al debitoarei, asupra unei părți din aceste bunuri fiind constituite garanții în favoarea creditorului garantat SC REIFFEISEN B. SA, înscris în tabelul definitiv cu suma de 81.129 lei, sumă care nu a fost nici măcar parțial recuperată ( f.14).
Constituirea provizioanelor a fost reglementată de legiuitor în condițiile prevăzute de art. 127 pct. 4 din Legea nr. 85/2006 fără a se stabili un cuantum minim sau maxim al acestora, rămânând la aprecierea practicianului în insolvență stabilirea cuantumului provizioanelor în funcție de specificul procedurii în fiecare caz în parte.
În speță, constituirea provizoanelor în cuantum de 5.977,43 lei a fost justificată de lichidatorul judiciar, sumele fiind necesare pentru acoperirea cheltuielilor de conservare a bunurilor debitoarei inclusiv cele necesare acoperirii chiriei pentru spațiul de depozitare, cheltuieli cu promovarea bunurilor nevalorificate, rămase în patrimoniul debitoarei, în vederea valorificării acestora, cheltuieli de comunicare prin poștă, inclusiv cele necesare acoperirii remunerației lichidatorului judiciar pentru perioada ulterioară întocmirii planului de distribuire parțială și până la data închiderii procedurii.
În acest context, legea permite și impune în sarcina practicianului, în insolvență provizionarea sumelor necesare pentru plata onorariului lichidatorului judiciar cuvenit până la data închiderii procedurii, în condițiile în care toate cheltuielile de procedură se impun a fi suportate din contul unic al averii debitoarei, conform prevederilor art. 4 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, acoperirea lor din fondul prevăzut la alin. 4 fiind îndreptățită doar în situația în care în contul unic nu există disponibilități. Pretinsul abuz invocat de contestatoare nu poate fi reținut, pe cale de consecință.
Solicitarea de diminuare a cuantumului provizioanelor la suma de 1500 lei nu are nici o justificare legală din perspectiva dispozițiilor art. 127 pct. 4 din Legea nr. 85/2006 și a faptului că judecătorul sindic nu analizează decât legalitatea măsurii și nu oportunitatea acesteia, legalitate care se impune a fi reținută în cazul în speță.
Susținerile contestatoarei conform cărora, după acoperirea cheltuielilor prevăzute de art. 123 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 se impun a fi acoperite cu prioritate creanțele salariale, izvorâte din raportul de muncă se impun a fi înlăturate ca fiind nefondate întrucât sunt infirmate de dispozițiile art. 121 alin.1 și 3 din legea insolvenței. Astfel, fondurile obținute din vânzarea bunurilor din averea debitoarei, grevate în favoarea creditorului se impun a fi distribuite în favoarea creditorului garantat cu prioritate, înaintea creanțelor salariale, care se distribuie conform art. 123.
Prin raportare la dispozițiile enunțate, creditorul garantat este îndreptățit să participe la orice distribuire de sume făcută înaintea vânzării bunului supus garanției lui, sumele primite din acest fel de distribuiri urmând a fi scăzute din cele pe care creditorul este îndreptățit să le încaseze în urma valorificării bunului supus garanției sale.
Totodată, judecătorul sindic reține faptul că o eventuală diminuare a cheltuielilor provizionate nu i-ar profita contestatoarei față de dispozițiile mai sus invocate, distribuirea impunându-se a se face cu prioritate în favoarea creditorului garantat și nu pentru acoperirea creanțelor rezultate din raporturi de muncă. Din această perspectivă contestatoarea nu justifică un
interes în formularea cererii de diminuare a cuantumului sumelor provizionate.
Se impun a fi înlăturate și susținerile contestatoarei referitoare la faptul că lichidatorul judiciar ar fi interesat în prelungirea și tergiversarea procedurii pentru a încasa remunerația întrucât nu au nici un fel de justificare probatorie, fiind simple supoziții avansate de creditoare.
În cadrul procedurii creditorii pot contesta măsurile practicianului în insolvență, în condițiile prevăzute de normele legale, pot solicita în anumite condiții, obligarea acestuia la plata de despăgubiri cu condiția să dovedească prejudiciul produs de administratorul/lichidatorul judiciar și cu o anumită majoritate, pot chiar hotărâ înlocuirea practicianului.
Față de considerentele de mai sus, prin raportare la dispozițiile avute în vedere, coroborate cu prevederile art. 122 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic va respinge, ca nefondată, contestația formulată împotriva planului de distribuire întocmit de lichidatorul judiciar IURIS INSOLVENXY
S. apreciind că modul de întocmire al acestuia respectă dispozițiile legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de creditoarea C. D. împotriva planului de distribuire anexat raportului asupra fondurilor întocmite de lichidatorul judiciar J. I. S. în cadrul procedurii falimentului debitoarei SC A. P. S. .
Definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 23 mai 2013.
JUDECĂTOR SINDIC, GREFIER,
C. C. T. B.
| ← Sentința civilă nr. 2133/2013. Contestație. Faliment,... | Sentința civilă nr. 76/2013. Contestație. Faliment, procedura... → |
|---|
