Sentința civilă nr. 1688/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
DOSAR NR._ /a1
ROMÂNIA TRIBUNALUL SPECIALIZAT C.
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA C. VLĂ nr. 1688/2013
Ședința publică din data de 10 iunie 2013 Instanța este constituită din:
JUDECĂTOR SINDIC: D. H. GREFIER: N. N.
Pe rol fiind soluționarea cererii de antrenare a răspunderii formulate de către reclamantul C.I.I. D. L., în calitate de lichidator judiciar al S.C. G. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul G. A. F. în conformitate cu dispozițiile Legii nr.85/2006.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul lichidatorului judiciar desemnat să administreze procedura debitoarei S.C. G. S.R.L., d-l practician în insolvență
D. L., lipsind pârâtul G. A. F. . Procedura de citare este legal îndeplinită.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, instanța acordă reprezentantului lichidatorului judiciar cuvântul în susținerea cererii.
Reprezentantul lichidatorului judiciar solicită admiterea cererii întemeiată pe dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. a și d din Legea nr. 85/2006 și obligarea pârâtului la plata sumei de 14.246,55 lei.
Instanța reține cauza în pronunțare.
JUDECĂTORUL SINDIC
,
Deliberând, reține că prin cererea formulată la data de 28 ianuarie 2013 lichidatorul judiciar Cabinet Individual de Insolventa D. L. D. desemnat în procedura insolvenței debitoarei SC GO4 AGRIRO S. a solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâtul G. A. F. prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat pârâtul la plata sumei de 14.246,55 lei reprezentând pasivul debitoarei.
În motivarea cererii lichidatorul judiciar a arătat că dat fiind faptul ca administratorul statutar G. A. F. nu s-a prezentat la lichidatorul judiciar in vederea punerii la dispoziția procedurii a documentelor solicitate conform art.28 din legea nr.85/2006, neavând acces la contabilitatea societății debitoare, solicită atragerea răspunderii acesteia conform prevederilor art. 138 lit. a) "au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane." Potrivit prev.art.138 alin. l lit.a din L.85/2006, se poate dispune ca o parte a pasivului debitorului persoană juridică ajuns în insolvență să fie suportată de membrii organelor de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență prin una din următoarele fapte: a folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane ".
Potrivit prev.art.138 alin.l lit.d din L.85/2006, se poate dispune ca pasivul debitorului persoană juridică ajuns în insolvență să fie suportat de membrii organelor de conducere precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență prin una din următoarele fapte: au ținut o contabilitate fictiva, au făcut sa dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea in conformitate cu legea. "
Prin nepunerea la dispoziția procedurii a documentelor solicitate conform srt.28 din Legea 85/2006, se prezuma vinovăția administratorului statutar de a fi ținut "o contabilitate fictiva" sau de a face "...sa dispară unele documente contabile sau nu a ținut contabilitatea in conformitate cu legea", așa cum definește art. 138 lit.d din Legea nr.85/2006.
Or, în cauză este de netăgăduit că administratorul statutar G. A. F. se află cel puțin în situația prevăzută la lit.a, respectiv au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane." si d art. 138 din
legea nr. 85/200 și anume a ținut o contabilitate fictiva, a făcut sa dispară unele documente contabile sau nu a ținut contabilitatea in conformitate cu legea, fapta sancționată de legiuitor.
Din aspectele reținute se constată că, sunt întrunite condițiile răspunderii delictuale referitoare la prejudiciu, faptă, persoană vinovată și culpă.
Lichidatorul judiciar mai arată că din modul în care este redactată prevederea de la art 138 alin.l lit.d din L.85/2006, rezultă că legiuitorul a considerat suficientă aflarea administratorilor în această situație pentru a fi atrasă răspunderea patrimonială, aceasta împrejurare reprezentând o condiție favorabilă pentru ajungerea societății în insolvență.
Referitor la condițiile care trebuie să fie îndeplinite pentru atragerea răspunderii, acestea se impun în mod expres in cuprinsul dispozițiilor art. 138 alin.
(1) din Legea nr. 85/2006 și sunt următoarele: prejudiciul, fapta, legătura de cauzalitate, vinovăția. Angajarea răspunderii personale a administratorului statutar presupune existența acestor condiții perihoretice care trebuiesc dovedite în mod cumulativ.
In ceea ce privește prejudiciul, în general existența acestuia in orice formă este inerent oricărui fel de răspundere. Din formularea cuprinsă în art. 138 alin, (1) paragraful întâi, referitoare la cauzarea stării de insolvență a debitorului prin una dintre faptele enumerate, rezultă, pe lângă condiția legăturii de cauzalitate și condiția privind existența prejudiciului pentru atragerea răspunderii.
Prejudiciul derivă din starea a insolvență a debitorului, cauzată prin una dintre faptele enumerate, fiind tot un efect, dar "intermediat" al săvârșirii acestora.
Astfel, săvârșirea faptei este cauza stării de insolvență care in sine este prejudiciabilă pentru creditorii debitorului.
Angajarea răspunderii s-a solicitat pentru un prejudiciu in suma de 14.246,55 lei, prejudiciu cert si creat deoarece administratorul statutar a prevăzut sau cel puțin putea sa prevadă ca acțiunile injuste duc vădit la crearea unui prejudiciu culpabil.
Faptele enumerate la art. 138 alin. (1) constau în acțiuni sau inacțiuni referitoare la bunurile, creditele debitorului precum și la operațiuni, activități sau acte ale acestuia.
Fapta prevăzută de art. 138 alin.l lit.a constituie fapta prin care utilizarea în scopul firesc ținând de activitatea si interesul propriu al debitorului a bunurilor sau a creditelor lui a fost înlăturată și înlocuită cu o utilizare a acestora în beneficiul propriu sau al unei terțe persoane.
Fapta prevăzută de art.138 alin. 1 lit.d constituie fapta prin care administratorul statutar, își asumă ținerea unei contabilități fictive, precum și dispariția unor documente sau chiar ținerea unei contabilități in neconcordanta cu legea.
Din formularea textului de lege, rezultă că enumerarea faptelor nu este exemplificativă, ci expresă și limitativă. Legiuitorul a stabilit categoriile de fapte pentru care poate fi atrasă răspunderea.
In cazul răspunderii civile delictuale reglementată în dreptul comun, legătura de cauzalitate este avută în vedere între fapta săvârșită și prejudiciul cauzat prin aceasta celui ce solicită atragerea răspunderii respective.
In cazul răspunderii speciale reglementata prin dispozițiile art. 138 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 legiuitorul s-a referit expres la raportul de cauzalitate dintre fapta săvârșită si ajungerea debitorului în stare de insolvență.
In speța de fata exista legătura de cauzalitate intre faptele comise si prejudiciul creat debitorilor prin ajungerea debitoarei in starea de insolventa este evidenta avandu-se in vedere faptele administratorului statutar de a nu conduce conform legii contabilitatea societății, precum si nejustificarea bunurilor debitoarei, legea prezumând in acest sens vinovăția administratorului statutar.
In principiu, săvârșirea faptei este avută în vedere în ceea ce privește cauzarea, ca efecte, atât a stării de insolvență cât și a prejudiciului adus creditorilor.
Prejudiciul intervine în mod automat, ca urmare a apariției stării de insolvență, iar existența acesteia din urmă constituie întotdeauna obiectul judecății cererii de
deschidere a procedurii insolvenței, iar numai după deschiderea procedurii de insolventa, se poate formula o cerere de atragere a răspunderii.
Întotdeauna, când este formulată, o cerere de atragere a răspunderii, după deschiderea procedurii, starea de insolvență este deja dovedită și prin aceasta este dovedit și prejudiciul creditorilor, în înțelesul specific al acestuia.
Raportul de cauzalitate există practic în cazul răspunderii în discuție, astfel cum s-a și prevăzut expres în textul de lege, adică între faptă și starea de insolvență. In acest context, având in vedere și că starea de insolvență este definită potrivit art. 3 pct. 1 din legea nr. 85/2006 drept acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile, este evident că ceea ce trebuie să se susțină și să se dovedească referitor la raportul de cauzalitate în discuție este aspectul privind cauzarea prin fapta săvârșită a lipsei disponibilităților bănești în sensul arătat.
Vinovăția (vina, culpa) este un element necesar al răspunderii, exprimând latura subiectivă a acesteia, și reprezintă atitudinea psihică a celui care a săvârșit fapta ilicită existentă la acel moment, față de aceasta și urmările ei.
Condiția vinovăției nu este prevăzută expres în cuprinsul Legii nr. 85/2006, însă dispozițiile art. 138 alin. (3) din această lege fac referire explicită la "persoanele culpabile" de starea de insolvență.
Vinovăția presupune un factor intelectiv și un factor volitiv. Factorul de voință reprezintă actul psihic de deliberare și decizie cu privire la comportamentul ce urmează a fi avut, implicând libertatea de voință, de a delibera și decide în cunoștință de cauză.
Administratorul statutar se face vinovat de prejudiciul in suma de 14.246,55 lei deoarece a prevăzut sau cel puțin putea sau trebuia să prevadă ca acțiunile sale injuste duc vădit la, crearea unui prejudiciu culpabil, existând clar factorul intelectiv si cel volitional, elemente caracteristice si necesare vinovăției.
Săvârșirea faptei ilicite trebuie privită în mod unitar, ceea ce implică unitatea dintre latura ei obiectivă și cea subiectivă, aceea din urmă constituind, prin urmare și latura subiectivă a răspunderi organelor de conducere.
Vinovăția trebuie să fie reținută ca o condiție a răspunderii si din alte considerente. Astfel, procedura insolvenței presupune aplicarea unor dispoziții de drept diferite, printre care și cele de drept comercial, iar în materie comercială culpa se prezumă de obicei.
In plus, răspunderea specială în materie comerciala intervine în baza săvârșirii faptelor enumerate de art. 138 alin. (1), iar vinovăția trebuie avută în vedere în ceea ce privește săvârșirea acestora.
In materia insolvenței, întinderea răspunderii nu depinde de gravitatea vinovăției făptuitorului.
Din aspectele reținute se constată că sunt întrunite condițiile răspunderii delictuale referitoare la prejudiciu, faptă, persoană vinovată și culpă.
Mai este de menționat faptul că din modul în care este redactată prevederea de la art. 138 alin.l lit.a si d din Legea nr. 85/2006, rezultă că legiuitorul a considerat suficientă aflarea administratorilor în această situație pentru a fi atrasă răspunderea patrimonială, această împrejurare reprezentând o condiție favorabilă pentru ajungerea societății în insolvență.
Având în vedere cele menționate mai sus lichidatorul judiciar consideră că se impune atragerea răspunderii administratorului G. A. F. pentru pasivul neacoperit al societății în valoare totală de 14.246,55 lei.
Prin înscrisul intitulat ¨completarea cererii de atragere a răspunderii administratorului statutar¨ lichidatorul judiciar a arătat că solicită antrenarea răspunderii pârâtului pentru suma de 14.246,55 lei, arătând că, dat fiind faptul ca administratorul statutar G. A. F. nu s-a prezentat la lichidatorul judiciar in vederea punerii la dispoziția procedurii a documentelor solicitate conform art.28 din Legea nr. 85/2006, neavand acces la contabilitatea societății debitoare, solicita atragerea răspunderii acesteia conform prevederilor art. 138 lit. a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane, "si
lit. d "au ținut o contabilitate fictiva, au făcut sa dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea in conformitate cu legea.
Potrivit prev.art.138 alin.l lit.a din L.85/2006, lichidatorul judiciar considera faptul ca administratorul statutar nu justifica bunurile debitoarei pe care lichidatorul judiciar a identificat ca intrând in patrimoniul societății din documentele justificative ale declarațiilor de creanța depuse de creditori în dosarul de insolvență, respectiv: factura fiscala seria Agr.P.2388/_ in valoare de 3.600 lei- semințe tomate, factura fiscala seria A FOL nr. 1981/_ in valoare de 8.134,40 lei-Cazan Ecos;
Se mai arată că in evidentele Primăriei Mun. CIuj-N. nu figurează cu bunuri impozabile, conform adresei nr.388266/496/_ .
Administratorul statutar avea obligația tinerii contabilității conform legii aspect nerealizat, nefiind depus nici un bilanț, societatea luând flinta si funcționând din anul 2010.
Prin nepunerea la dispoziția procedurii a documentelor solicitate conform srt.28 din Legea nr. 85/2006, se prezuma vinovăția administratorului statutar de a fi ținut "o contabilitate fictiva" sau de a face ".. .sa dispară unele documente contabile sau nu a ținut contabilitatea in conformitate cu legea, asa cum definește art.138 lit.d din Legea nr.85/2006.
Neținerea contabilității în mod corect nu face posibilă sesizarea dificultăților cu care se confruntă societatea și face insesizabilă starea de insolvență care poate să apară la un moment dat, aspecte care ar fi înlăturate în condițiile unei contabilități ținute corect care ar permite administratorilor să ia măsurile necesare pentru preîntâmpinarea unor astfel de situații.
In condițiile neținerii contabilității în conformitate cu legea se prezumă existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs care constă în pasivul înregistrat în tabelul creditorilor. Raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu se prezumă atâta timp cât există încetarea de plăți și una din faptele enumerate de art. 138 din Legea nr. 85/2006, prezumția având un caracter
"juris et de iure", nefiind posibil a fi răsturnată prin proba contrarie.
Pârâtul deși legal citat nu s-a prezentat în instanță și nu a depus întâmpinare la dosar.
În probațiune au fost avute în vedere înscrisurile depuse la dosar, precum și depoziția martorului T. I. M., fila 30 a dosarului.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin încheierea civilă nr. 4063/_ s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a insolvenței debitoarei S.C. G. S.R.L. la solicitarea debitoarei.
Astfel, anterior deschiderii procedurii, calitatea de administrator statutar al societății debitoare a deținut-o pârâtul G. A. F., acesta fiind totodată și asociat.
Potrivit art. 138 alin. 1 lit. a și d din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței în cazul în care …sunt identificate persoane cărora le -ar f i impu tab ilă
ap ar iț ia s tăr ii de insolvență a debito are i…
, judecătorul sindic poate dispune ca o parte
a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a c auzat s tarea de insolvență a debitorului , prin fapta de
(a) a folosi bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane, respectiv (d) prin fapta de a ține o contabilitate fictivă sau de a face să dispară unele documente contabile ori prin aceea de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea
.
Angajarea răspunderii civile delictuale implică întrunirea cumulativă a patru condiții: săvârșirea unei fapte ilicite dintre cele enumerate de art. 138 alin. 1, fapta ilicită să fi cauzat insolvența societății debitoare în tot sau în parte, existența vinovăției autorului faptei ilicite, existența unui prejudiciu, respectiv imposibilitatea recuperării totale sau parțiale a dreptului de creanță deținut de creditori împotriva debitoarei datorită ajungerii acesteia în stare de insolvență, precum și legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și existența prejudiciului.
Din depoziția martorului T. I. M., având calitatea de asociat al SC G.
S. rezultă că două au fost cauzele ajungerii societății debitoare în insolvență: pe de o
parte neținerea contabilității la zi, responsabilitatea exclusivă a pârâtului nu a permis societății să își plătească propriile obligații către bugetul de stat, iar, pe de altă parte, rezilierea unui contract de prestări de servicii din cauza neîndeplinirii la termen de către subantreprenori a lucrărilor contractate, ceea ce a generat pierderi de 30.000 de lei.
În ceea ce privește fapta ilicită prevăzută de art. 138 lit. a din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic reține faptul că, din depoziția martorului audiat rezultă cu certitudine că pârâtul G. A. F. ridica lunar bani din casieria societății cu scopul de plăti serviciile de contabilitate, bani pe care acesta i-a folosit în interes personal, fiind cauzat un prejudiciu de 2000 de lei societății debitoare și, indirect persoanei care deși a întocmit documentele contabile nu a fost plătită pentru aceste servicii, debitoarea datorându-i suma de 2000 de lei.
Pe de altă parte, în tabelul definitiv de creanțe al debitoarei sunt înscrise patru creanțe, în cuantum total de 14.246,55 lei.
Or, în aceste condiții, în mod judicios urmează a aprecia probată, raportat la depoziția martorului T. I. M. fapta ilicită a folosirii bunurilor debitoarei în cuantum de 2000 de lei în folosul său ori al altuia, de către pârât care, deși a ridicat bani din casieria societății nu a plătit serviciile de contabilitate în scopul căruia erau luați.
Fapta ilicită a pârâtului a generat în parte insolvabilitatea debitoarei întrucât, pârâtul nu a justificat neplata datoriilor bugetare, iar, ca urmare a neplății datoriilor bugetare din culpa pârâtului, datoriile s-au acumulat generând accesorii, astfel încât în anul 2011societatea debitoare a avut poprite conturile pentru suma de 30.000 de lei, conform declarației martorului audiat, sumă pe care aceasta a achitat-o dar a generat un efort financiar semnificativ pentru societate și, implicit, dezechilibrarea sa, conducând astfel, în parte, la insolvența debitoarei.
Prejudiciul, o altă condiție care trebuie îndeplinită pentru angajarea răspunderii civile delictuale a administratorului statutar este dovedit în cauză, respectiv imposibilitatea creditorilor de a-și recupera creanțele având în vedere că în averea debitoarei nu sunt bunuri sau alte valori, astfel cum rezultă din adresa nr. 388266/496/_ întocmită de Municipiul C. -N., Direcția de Impozite și Taxe Locale. Însă, judecătorul sindic apreciază că întinderea prejudiciului nu poate depăși suma de 2.000 de lei, în lipsa altor probe.
Față de acestea, se constată că sunt incidente dispozițiile art. 138 lit. a din Legea nr. 85/2006, întrucât între fapta ilicită de a folosi bunurile societății în scop propriu, faptă care a determinat în parte ajungerea societății debitoare în insolvență și prejudicierea creditorilor care nu și-au încasat creanțele există o legătură de cauzalitate directă, legătură de cauzalitate ce rezultă cu evidență întrucât prin plata datoriilor la termen nu s-ar fi ajuns la deschiderea procedurii insolvenței.
În ceea ce privește antrenarea răspunderii civile delictuale în temeiul art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic reține că s-a făcut dovada existenței faptei ilicite constând în neținerea contabilității în conformitate cu legea de către pârâtul G. A. F., în calitate de administrator al societății G. S.R.L., faptă care rezultă din extrasul ORC al debitoarei potrivit căreia nu există înregistrări aferente bilanțului pentru anul 2010 și, de altfel, nici pentru 2011, faptă asimilată neținerii contabilității în conformitate cu legea.
Judecătorul sindic apreciază că pârâtului îi revenea, în calitate de administrator statutar, obligația de a duce la îndeplinire contractul de mandat ce i-a fost încredințat, fiind direct răspunzător de modul în care este ținută evidența contabilă, potrivit art.73 alin.1 lit.c și alin.2 ale Legii nr.31/1990, precum și din disp. art.11 alin.4 din Legea nr.31/1990 republicată. Totodată, conform prev. art. 10 alin.1 din Legea nr.82/1991 republicată, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului, care are obligația gestionării societății respective.
Pentru considerentele expuse, între fapta de a nu ține contabilitatea și ajungerea societății debitoare în stare de insolvență există o legătură de cauzalitate în limita prejudiciului de 2000 de lei.
Având în vedere argumentele expuse, în temeiul art. 138 alin. 1 lit. a și d din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, judecătorul sindic urmează a admite în parte cererea formulată de reclamantul C. D. L. D. în calitate de lichidator judiciar al debitoarei S.C. G. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul G. A.
F. și, în consecință va dispune obligarea pârâtului la suportarea unei părți din pasivul debitoarei S.C. G. S.R.L. în cuantum de 2000 de lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea formulată de reclamantul C. D. L. D. în calitate de lichidator judiciar al debitoarei S.C. G. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul G. A. F., cu ultimul domiciliu în C. -N., str. Mihail K. nr. 8 ap. 16, jud. C. și, în consecință:
Obligă pârâtul la suportarea unei părți din pasivul debitoarei S.C. G. S.R.L. în cuantum de 2000 de lei.
Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10 iunie 2013.
JUDECĂTOR SINDIC, GREFIER,
D. H. N. N.
Red. D.H., tehnored. LU 4 ex/09 iulie 2013
| ← Sentința civilă nr. 615/2013. Răspundere organe de conducere.... | Sentința civilă nr. 4698/2013. Răspundere organe de... → |
|---|
