Sentința civilă nr. 1749/2013. Contestație. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
DOSAR NR._ /a2
ROMÂNIA TRIBUNALUL SPECIALIZAT C.
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ nr. 1749/2013
Ședința publică din data de 17 iunie 2013 Instanța este constituită din:
JUDECĂTOR SINDIC: D. H. GREFIER: N. N.
Pe rol fiind soluționarea contestației formulate de către contestatoarea Ț. L. I.
S.A. împotriva tabelului preliminar al creanțelor debitoarei S.C. P. C. S.R.L., întocmit de către administratorul judiciar C. R. A. D., în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta administratorului judiciar desemnat să administreze procedura debitoarei S.C. P. C. S.R.L., C. R. A. D., d-na practician în insolvență R. A. D., lipsind reprezentanta contestatoarei.
Procedura de citare este legal îndeplinită, atât conform prevederilor Codului de procedură civilă, cât și prin publicarea citației în Buletinul procedurilor de insolvență.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța acordă reprezentantei lichidatorului judiciar cuvântul asupra contestației.
Reprezentanta lichidatorului judiciar solicită respingerea contestației, ca neîntemeiată, pentru motivele exprimare în cuprinsul poziției procesuale înregistrate la dosar în data de 6 februarie 2013.
Instanța reține cauza în pronunțare.
JUDECĂTORUL SINDIC,
Deliberând, reține că prin contestația formulată la data de 24 ianuarie 2013 contestatoarea SC T. L. I. SA a solicitat instanței admiterea contestației si înscrierea in tabelul preliminar al creanțelor debitoarei SC P. C. S. cu suma de 40.889,39 lei astfel cum a fost precizata și în cererea de înscriere a creanței în tabelul preliminar al creanțelor, reprezentând contravaloarea facturilor emise și neachitate si totodată contravaloarea ratelor de leasing până la finalizarea contractelor de leasing solicitate cu titlu de daune-interese conform prevederilor contractuale.
În motivarea contestației contestatoarea a arătat că între părți s-au încheiat următoarele contracte de leasing: contractul de leasing financiar nr. 23451 din data de_ incheiat intre SC T. L. I. SA in calitate de Locator si SC HC CASA AUTO C. S. in calitate de utilizator, având ca obiect transmiterea dreptului de folosința asupra unui autoturism marca HYUNDAI TUCSON 2.0 DOHC GLS M/T 4WD FULL, contractul de leasing financiar nr. 30438 din data de_ încheiat între SC T. L. I. SA in calitate de Locator si SC P. C. S. in calitate de utilizator, având ca obiect transmiterea dreptului de folosința asupra unui autoturism marca CHRYSLER 300 C.
La data de 12 noiembrie 2012 s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolventei prevăzuta de Legea nr. 85/2006 împotriva SC P. C. S., prin sentința pronunțata de Tribunalul Specializat C., in dosarul nr._ .
În declarația de creanța care a fost depusa in termen la dosarul cauzei se solicită inscrierea la masa credala cu suma totala de 40.889,39 lei, reprezentând facturi emise si neachitate, daune-interese reprezentând valoarea totala a ratelor de leasing pe care debitorul are obligația sa le achite până la finalizarea contractelor de leasing, precum si alte costuri solicitate conform prevederilor contractuale.
In urma întocmirii tabelului preliminar al creanțelor, administratorul judiciar desemnat in cauza a înscris suma solicitată de contestatoare in categoria creanțelor chirografare provizoriu, sub condiție, până la clarificarea titlului existent si a caracterului cert.
Contestatoarea mai arată faptul ca in conformitate cu legislația in vigoare, contractele de leasing constituie titluri executorii, creanțele survenite in urma acestora beneficiind de un regim aparte, conform Legii nr. 85/2006.
Potrivit art. 8 din Ordonanța nr. 51/1997 privind operațiunile de leasing si societățile de leasing, contractele de leasing, precum și garanțiile reale și personale, constituite în scopul garantării obligațiilor asumate prin contractul de leasing, constituie titluri executorii.
De asemenea art. 66 din legea 85/2006 privind procedura insolventei menționează că toate creanțele vor fi supuse procedurii de verificare prevăzute de prezenta lege, cu excepția creanțelor constatate prin titluri executorii.
Contestatoarea mai arată că a depus la dosarul cauzei toate documentele justificative ale creanței a cărei înscriere la masa credală a solicitat-o, respectiv contractele de leasing financiar, condițiile generale pentru contractele de leasing financiar, facturile care atestă creanța solicitată, notificarea de reziliere, suma reprezentând daune interese fiind detaliată conform scadențarului depus la dosarul cauzei.
Părțile au stabilit la încheierea contractului, alături de obligația de plată a ratelor scadente la data încetării contractului, prin art. 15.7, obligațiile părților in caz de încetare a contractului de leasing financiar ca urmare a rezilierii din culpa exclusiva a Utilizatorului - prejudiciul la care este îndreptățit locatorul prin inserarea in convenția încheiata a unei clauze penale.
Astfel, prevederile art. 15.7 din contractul de leasing financiar stabilesc că în cazul in care intervine rezilierea contractului de leasing ca urmare a unui caz de culpa a utilizatorului (cazuri menționate la art. 15.3), locatorul este îndreptățit să solicite de la utilizator plata integrală a ratelor de leasing, până la sfârșitul contractului, rate ce devin integral scadente la data rezilierii.
Restituirea obiectului leasingului către locator in oricare din condițiile stipulate mai sus, nu il scutește pe utilizator de plata integrala a ratelor de leasing, penalităților aferente, si după caz, a daunelor-interese.
Aceleași prevederi contractuale menționează ca de la data rezilierii, toate biletele la ordin emise de utilizator in favoarea locatorului pentru garantarea plătitor din acest contract_ devin scadente", de unde rezulta intenția părtilor de a evalua anticipat prejudiciul ce ar putea fi creat ca urmare a neindeplinirii obligațiilor contractuale de către utilizatorul SC P.
C. S. .
Se mai arată faptul ca dispozițiile menționate constituie o clauza penala, prin care se determina anticipat echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutarii obligației contractuale, clauza aplicabila chiar daca bunul este predat. Acest prejudiciu a fost evaluat anticipat de parti, indiferent de valoarea la care au fost valorificate bunurile obiect al leasingului.
Deși sunt aspecte general recunoscute in doctrina si in practica judiciara, contestatoarea arată că, clauza penala fiind un contract, este obligatorie intre parti; ca urmare, _, instanța de judecata nu are dreptul sa-i reducă sau sa-i mărească cuantumul.
Mai mult, instanțele de judecata au recunoscut in nenumărate rânduri temeinicia si legalitatea acestei clauze penale, debitoarea a acceptat prin semnarea contractelor si plata daunelor-interese reprezentând contravaloarea ratelor de leasing nefacturate. Prin urmare, textul ce obliga la plata daunelor-interese din contractele de leasing si insusit de debitoare prin semnătura constituie măsura de garanție pentru acoperirea prejudiciilor aduse finanțatorului in eventualitatea neexecutarii obligațiilor contractuale.
In consecința, aceste prevederi contractuale îndreptățesc SC T. L. I. SA sa solicite inscrierea la masa credala a debitoarei SC P. C. S. si cu suma reprezentând daune-interese.
Contestatoarea mai arată faptul ca utilizatorul SC P. C. S. si-a asumat in deplina cunoștința de cauza anumite drepturi si obligații exprese ce izvorăsc din contractele de leasing financiar încheiate .
Justificarea solicitării de către societățile de leasing a daunelor interese astfel calculate este aceea ca nu se pot acorda credite societăților utilizatoare decât in asemenea condiții contractuale, având in vedere ca bunurile ce constituie obiectul contractelor de leasing nu prezintă nici un beneficiu fata de societatea de leasing, in condițiile in care acestea sunt preluate ca urmare a rezilierii contractului din culpa utilizatorului.
Mai mult decât atât, acestea generează costuri suplimentare, intrucat se apelează la firme specializate in recuperarea bunurilor, alocând si costuri substanțiale pentru depozitarea si conservarea acestora, in condițiile actuale ale crizei economice.
De asemenea contestatoarea susține ca nu se poate asuma un asemenea risc in momentul in care se procedează la incheierea unui contract de leasing, in condițiile in care se achita integral către furnizor întreaga suma solicitata.
In plus, administratorul judiciar nu avea dreptul de a inscrie creanța sa, sub condiția clarificării titlului. Aceasta mențiune denota doar faptul ca administratorul judiciar nu a analizat creanța sa, creanța SC T. L. I. SA nu este afectata de o condiție, este certa, lichida si exigibila, iar administratorul judiciar avea potrivit art. 20 din Legea nr. 85/2006 obligația de a analiza declarația de creanța si, daca ar fi considerat necesar, putea solicita precizări suplimentare de la creditor.
Lichidatorul judiciar prin poziția procesuală
a arătat că creditoarea contestatoare a inteles sa formuleze contestație împotriva tabelului definitiv de creanțe și la decizia CII R.
A. D., în calitate de administrator judiciar al debitoarei SC P. C. S., pentru înscrierea creanțelor în sumă de 40.889,39 lei, în tabelul preliminar de creanțe, sub condiție provizorie, până la clarificarea titlului existentei acesteia și a caracterului cert.
În fapt, contestatoarea SC Ț. L. I. SA arata ca intre ea si societatea debitoare s- au incheiat contracte de leasing financiar, contracte reziliate din culpa debitoarei, si pentru care aceasta datorează daune interese in cuantum de 40.889,39 lei.
De asemenea, contestatoarea arată modul de calcul al acestor daune-interese, precum și clauzele contractuale în baza cărora debitoarea datorează aceste sume, și învederează instanței prevederile art. 8 indice 1, lit. b din OG nr. 51/1997, care prevede că, contractul de leasing constituie titlu executoriu.
Față de aceste considerente lichidatorul judiciar aratăcă a procedat la înscrierea cuantumului daunelor - interese solicitate, în tabelul preliminar de creanțe, cu titlu provizoriu, în conformitate cu principiul echilibrului contractual.
Se mai arată că nu a contestat titlul executoriu din care rezultă creanța solicitată, știute fiind prevederile art. 8 indice 1, lit. b din OG nr. 51/1997, ci a considerat necesară precizarea câtimii daunelor interese, în vederea stabilirii caracterului cert al creanței, în totalitatea ei.
Lichidatorul judiciar mai arată faptul că această creditoare nu a înțeles să-și precizeze suma cu care bunul a fost valorificat sau prețul de evaluare al acestuia, astfel încât, prin admiterea creanței așa cum a fost formulată s-ar produce un veritabil abuz de drept, care ar stabili obligații de plată nelegale în sarcina debitoarei, creditoarea-finanțatoare urmând să obțină o dublă reparație a prejudiciului, prin plata integrală a contractului de leasing și prin valorificarea dreptului de proprietate asupra bunului, care a fost, sau va fi vândut de către aceasta.
Prin aplicarea întocmai a clauzei penale conținute de contractul de leasing, caracterul sinalagmatic al acestui contract dispare, devenind un contract aleatoriu, cu încălcarea dispozițiilor art. 1 alin 1 din OG nr. 51/1997, actualizată, care stabilesc implicit natura sinalagmatică a contractului de leasing.
In aceste condiții, lichidatorul judiciar consideră precizarea câtimii valorii cu care bunul a fost valorificat sau valoarea de evaluare la momentul reposedării acestuia, ca fiind imperios necesară în vederea stabilirii caracterului cert al creanței, deoarece, din perspectiva cauzei clauzei penale, obligația de plată a debitoarei este lipsită de cauză pentru suma reprezentând valoarea cu care bunul a fost valorificat sau valoarea de evaluare la momentul reposedării acestuia, fiind aplicabilă sancțiunea nulității parțiale a clauzei penale pentru această sumă, în conformitate cu prevederile art. 966 Cod civil.
Se mai arată faptul că debitoarea a achitat o mare parte din obligația principală, fiind întrunite condițiile în vederea aplicării prevederilor art. 1070 Cod civil, care prevede faptul că penalitatea poate fi împuținată de către judecător, când obligația principală a fost executată în parte.
Analizând contestația formulată, judecătorul sindic reține următoarele
:
Prin sentința civilă nr. 4159/2012 pronunțată de Tribunalul Specializat C. la data de 12 noiembrie 2012 în dosarul nr._ s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței debitoarei SC P. C. S. la cererea creditoarei DGFP C., fixându-se termenul pentru depunerea declarațiilor de creanță la 28 decembrie 2012 și termenul pentru soluționarea unitară a contestațiilor 28 ianuarie 2013.
În termen legal, creditoarea T. L. I. SA a formulat declarație de creanță, solicitând înscrierea în tabelul preliminar de creanțe a sumei de 40.889,39 de lei reprezentând contravaloarea facturilor emise și neachitate izvorâte din contractul de leasing financiar nr. 23451 din_ și respectiv din contractul de leasing financiar nr. 30438 din data de _
.
Întocmind tabelul preliminar de creanțe, administratorul judiciar CII R. A. D. a procedat la înscrierea în tabel a creanței SC T. L. I. SA în cuantumul solicitat, de 40.889,39 de lei, sub condiție provizorie, ˝până la clarificarea titlului existenței acesteia și a caracterului cert ˝.
Din poziția procesuală exprimată de CII R. A. D. la dosar reiese că argumentul pentru care a trecut creanța sub condiție în tabel este cel al evitării unui abuz de drept, prin obținerea unei duble reparații de către finanțator prin achitarea tuturor ratelor de leasing și prin valorificarea bunului. Astfel, susține lichidatorul judiciar clauza penală este lipsită de cauză potrivit art. 966 Cod civil. Se mai arată că debitoarea a achitat o mare parte din obligația principală, fiind întrunite condițiile în vederea aplicării art. 1070 cod civil care prevede că penalitatea poate fi împuținată de judecător când obligația principală a fost executată în parte.
Judecătorul sindic reține faptul că prin notificările din data de_, au fost notificate debitoarei P. C. S., fostă IMAGISTICA ADVERTISING S. rezilierea contractului de leasing financiar nr. 23451 și 30438 din inițiativa finanțatorului, ca urmare a neplății facturilor la scadență.
Potrivit celor două contracte de leasing financiar anexate declarației de creanță contraprestația la care s-a obligat finanțatorul T. L. I. SA a fost de a asigura utilizarea celor două autoturisme, iar nu de a transfera proprietatea acestora; potrivit art. 10.1, locatorul rămâne proprietarul obiectului leasingului pe toată durata contractului de leasing.
Ca urmare, este lipsit de relevanță cum intenționează să dispună de bunul dat în leasing proprietarul acestuia, societatea locatară având cunoștință încă de la început că ceea ce obține în schimbul plății ratelor de leasing este folosința bunului. În concluzie, sunt nejustificate apărările administratorului judiciar cu privire la precizarea valorii de valorificare a bunului, cât timp cele două contracte de leasing financiar au fost reziliate pentru neachitarea la scadență a ratelor.
În ceea ce privește daunele-interese, ținând cont de calitatea de comercianți a ambelor părți la momentul încheierii contractului și la dispozițiile art. 15.7 din contracte care prevăd că locatarul are obligația de a plăti, în cazul rezilierii contractului din culpa acestuia, atât sumele de bani scadente la momentul intervenirii rezilierii cât și diferența ratelor rămase de achitat până la finalul contractului, în mod corect au fost facturate obligațiile debitoarei. Faptul că o clauză penală este mai oneroasă nu este de natură a justifica neaplicarea convenției părților. Ca orice contract și contractul de leasing este susceptibil de a fi anulat total sau parțial în funcție de cauza invocată. Însă, cât timp nu există o acțiune expresă de constatare a nulității absolute a anumitor clauze, aceste contracte se bucură de prezumția de legalitate, și raportat la valoarea acestora de titluri executorii potrivit art. 8 din OG 51/1997, criticile de nelegalitate invocate de administratorul judiciar nu sunt justificate.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 73 din Legea nr. 85/2006 judecătorul sindic va admite contestația formulată de creditoarea T. L. I. SA la tabelul preliminar al creanțelor debitoarei S.C. P. C. S. și, în consecință, va dispune înscrierea creanței
T. L. I. SSA în tabelul definitiv al creanțelor împotriva averii debitoarei S.C. P. C.
S.R.L. cu suma de 40.889,39 de lei creanță chirografară pură și simplă.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Admite contestația formulată de creditoarea T. L. I. SA la tabelul preliminar al creanțelor debitoarei S.C. P. C. S. și, în consecință:
Dispune înscrierea creanței T. L. I. SSA în tabelul definitiv al creanțelor împotriva averii debitoarei S.C. P. C. S.R.L. cu suma de 40.889,39 de lei creanță chirografară pură și simplă.
Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17 iunie 2013.
JUDECĂTOR SINDIC, GREFIER,
D. H. N. N.
Red. DH/tehnored. LU 3 ex/_
| ← Sentința civilă nr. 3072/2013. Contestație. Faliment,... | Sentința civilă nr. 5335/2013. Contestație. Faliment,... → |
|---|
