Sentința civilă nr. 1789/2013. Contestație. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL COMERCIAL CLUJ
Dosar nr._ /a3
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ NR.1789/2013
Ședința publică din data de 19 iunie 2013 Instanța este constituită din: JUDECĂTOR SINDIC: C. G. GREFIER: A. B.
Pe rol fiind soluționarea contestației formulate de contestatoarea SC A. &G. IMPEX S. prin administratorul special H. A. împotriva tabelului preliminar de creanțe întocmit de administratorul judiciar SP J. S. al debitoarei SC A. &G. IMPEX S., în ceea ce privește cuantumul declarației de creanță a debitoarei SC E. 2U S., în conformitate cu dispozițiile Legii nr.85/2006.
La apelul nominal efectuat în cauză se prezintă reprezentanta contestatoarei, d-na avocat S. Sferle, cu împuternicire depusă la dosarul cauzei f. 5 și reprezentanta administratorului judiciar, desemnat să administreze procedura, practicianul în insolvență, Nuna Corina.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că s-a înregistrat la dosar din partea creditoarei SC E. 2U
S., la data de 14 iunie 2013, întâmpinare.
Reprezentantele părților arată că nu mai au alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Neformulându-se alte cereri și nemaifiind alte excepții de invocat, judecătorul sindic acordă cuvântul pe fondul contestației.
Reprezentanta contestatoarei solicită admiterea contestației și înlăturarea creanței pretinse de către creditoarea SC E. 2 U S. . În ceea ce privește factura nr. 95519 scadentă la data de_ și pentru care nu s-a făcut nici o plată, apreciază că aceasta este prescrisă ca urmare a neexecutării dreptului material la acțiune în termenul de 3 ani stabilit de Decretul nr.167/1958. în ceea ce privește penalitățile calculate aferente acestei facturi apreciază că și acestea trebuie înlăturate de la masa credală ca urmare a principiului
"accesorium sequitur principale";.
Referitor la factura nr.52870, reprezentanta contestatoarei arată că s-au efectuat mai multe plăți în cuantum total de 34.322 lei rămânând un rest de plată de 9.528. lei față de care s-a invocat compensația de drept; prin răspunsurile la interogatoriu se recunoaște de către creditoare că există o sumă datorată.
Reprezentanta contestatoarei mai arată cu privire la întreaga creanță pretinsă de creditoarea SC E. 2 U S. că s-a invocat excepția de neexecutare. În susținerea acestei excepții, se arată de către contestatoare că prețul contractului a fost stabilit de către părți, fiind un preț forfetar care includea și TVA-ul, costurile suplimentare căzând în sarcina celui care se obligă la executarea lucrărilor. Menționează că nu s-au acceptat la plată facturile în integralitate întrucât acestea nu au fost emise cu nerespectarea dispozițiilor contractuale, respectiv facturile au fost emise fără a fi predate situațiile de lucrări iar lucrarea nu a fost finalizată și recepționată. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentanta administratorului judiciar solicită respingerea contestației și menținerea ca temeinică și legală a înscrierii creditoarei în tabelul creditoarei SC E. 2 U S. pentru motivele expuse pe larg în întâmpinarea formulată.
Judecătorul sindic reține cauza în pronunțare.
JUDECĂTORUL SINDIC,
Prin contestația înregistrată sub nr. de mai sus, la data de 7 mai 2013, contestatoarea H. A., în calitate de administrator special al debitoarei SC A. & G. I. E. S., a contestat tabelul preliminar al creanțelor declarate împotriva averii debitoarei sub aspectul legitimității și cuantumului declarației de creanță a creditoarei SC E. 2U S., solicitând judecătorului sindic admiterea contestației și înlăturarea creanței creditoarei SC E. 2U S. din tabelul preliminar al creanțelor.
În motivarea contestației contestatoarea a arătat că în contul creanței născute în baza facturii nr. 52870 a efectuat mai multe plați parțiale în cuantum total de 34.322,19 lei, rămânând un rest de plata în cuantum de 9.528,68 lei (fapt atestat si de Situația scadentelor facturilor neîncasate anexate de către creditoare). Cu toate acestea, factura nr. 52870 a fost stinsă și pentru suma de 1385,871ei, sumă pe care creditoarea o datorează debitoarei, astfel cum rezultă din fișa analitică de partener anexată.
S-a arătat că între parti a operat o compensație de drept, în deplina concordanta cu prevederile art.1616 si următoarele Noul Cod Civil. Din coroborarea dispozițiilor art.1616 NCC "datoriile reciproce se
sting prin compensație pana la concurenta celei mai mici dintre ele" cu dispozițiile art.1617 "Compensația operează de plin drept de îndată ce exista doua datorii certe, lichide si exigibile, oricare ar fi izvorul lor, si care au ca obiect o suma de bani sau o anumita cantitate de bunuri fungibile de aceeași natura" reiese ca aceasta procedura este un mijloc simplificat de stingere a doua obligații reciproce având ca obiect, amândouă, bunuri de același fel, care are drept scop evitarea unei plați duble. În speța sunt îndeplinite în mod cumulativ condițiile prevăzute de lege pentru compensarea legala, Astfel, ambele creanțe exista între aceleași parti, care sunt si creditor si debitor, în același timp, una fata de alta; creanțele au ca obiect o suma de bani, cei doi creditori reciproci au primit exact ce-si datorau unul fata de celalalt; creanțele sunt fie certe, lichide si exigibile. Altfel spus, compensația a stins creanțele reciproce întocmai ca si plata, finalitatea acestei operațiuni juridice se limitează doar la plata restului necompensat, împiedicând astfel părțile sa facă plați inutile. În acest sens s-a pronunțat si instanța suprema "Compensarea legala operează de drept, nefiind la latitudinea pârtilor sa accepte ori nu producerea efectelor pe care aceasta le presupune."
În ceea ce privește factura nr.95519 scadenta la data de_, contestatoarea a arătat că înțelege sa invoce prescripția dreptului material la acțiune ca urmare a neexercitarii acestui drept în termenul de 3 ani stabilit de lege, Decretul nr. 167/1958. Astfel, termenul de prescripție a dreptului creditoarei de a solicita plata facturii nr.95519 a început sa curgă la data scadentei facturii, anume la data de_, si s-a împlinit la data de_ . Neexistând o cauză întreruptivă a prescripției, în sensul prevăzut de Decretul Lege nr. 167/1958, la data de_ a intervenit prescripția de plin drept. Altfel spus, prin împlinirea termenului de prescripție, se operează o transformare a dreptului subiectiv civil si a obligației corelative. Prescripția extinctiva constând în stingerea dreptului la acțiune în sens material, reprezintă un mod de înlăturare a răspunderii civile a debitorului, care dobândește dreptul de a se opune la obligarea sa, prin invocarea excepției prescripției extinctive.
Cu privire Ia penalitățile calculate în cuantum de 98621,54 lei, așa cum reiese din calculul anexat declarației de creanță, acestea sunt exclusiv aferente facturii nr. 95519, sens în care apreciem ca si aceasta suma trebuie înlăturata de pe tabelul de creanțe al debitoarei, raportat la principiul accesorium sequitur principale.
Nu în ultimul rând, cu privire la întreaga creanță pretinsă, contestatoarea a arătat că înțelege să invoce excepția de neexecutare a contractului. În susținerea acestei excepții de fond, s-a arătat că prețul contractului a fost stabilit de părți în cuantum fix, de 54.133,161ei. Fiind un preț forfetar, acesta include toate taxele și cheltuielile, orice costuri suplimentare căzând în sarcina celui care se obligă la executarea lucrărilor. Or, obligația Executantului era de a finaliza lucrarea, ca tot unitar, în schimbul prețului negociat. În acest sens, debitoarea nu a acceptat la plata integralitatea facturilor emise, acestea fiind emise cu nerespectarea dispozițiilor contractuale. Aceasta întrucât s-a depășit prețul negociat de părți; s-a adăugat TVA, deși prețul era fix, incluzând toate taxele, facturile au fost emise fără a fi predate situațiile de lucrări, cu încălcarea prevederilor art. 13.1 din contract, lucrarea nu a fost finalizată și recepționată, partea din lucrare realizată nu corespunde calitativ.
Contestatoarea considera ca subzista în speța de fata dreptul si obligația judecătorului sindic de a purcede la verificarea creanțelor atât din punct de vedere a legitimității, cat si din punct de vedere a cuantumului pretins, atunci când debitorul formulează contestație, sens in care solicita admiterea prezentei contestații, iar pe cale de consecința, înlăturarea creanței înscrise în tabelul preliminar de creanțe .
Prin întâmpinare, administratorul judiciar SP J. S. a solicitat respingerea contestației ca fiind nefondată și, pe cale de consecință, menținerea înscrierii creditoarei SC E. 2U S. în tabelul creanțelor cu o creanță în cuantum de 128.719,80 lei.
În susținerea poziției procesuale administratorul judiciar a arătat că prin cererea de admitere a creanței, creditoarea a solicitat înscrierea in tabelul creditorilor cu o creanța in cuantum de 128.719,8 lei, din care suma de 30.098,26 lei reprezenta debit, iar suma de 98.621,54 lei reprezintă penalități de intarziere. Conform evidentei contabile a societății debitoare, precum si a listei creditorilor care a fost pusa la dispoziția administratorului judiciar, la data deschiderii procedurii generale a insolventei fata de debitoare, aceasta datora creditoarei suma de 30.096,26 lei; Este real ca facturile fiscale au fost emise in sarcina societății debitoare in temeiul contractului de execuție lucrări nr. 35/_, insa din adresa emisa de SC A.
& G. I. E. S. la data de 10 februarie 2010, reiese ca societatea debitoare recunoaște datoria pe care o are fata de creditoare, propunand si un grafic de eșalonare a plaților, conform căruia sumele datorate urmau sa fie achitate in perioada februarie 2010-aprilie 2010.
Raportat la aceste aspecte, administratorul judiciar considera ca acest script care parvine de la debitoare, constituie in fapt, o recunoaștere a datoriei, pe care debitoarea o avea fata de creditoare, iar aceasta potrivit dispozițiilor cuprinse in art. 16 alin. 1 constituie o intrerupere a cursului prescripției.
De altfel in vederea valorificarii creanței pe care aceasta creditoare o pretinde fata de debitoare a si inițiat un demers judiciar, respectiv a înregistrat la data de 28 decembrie 2012 pe rolul Tribunalului S. izat
C. în dosarul nr._, o cerere avand ca obiect deschiderea procedurii insolventei referitoare la debitoare.
Tinand cont de aceste aspecte, administratorul judiciar considera ca debitul solicitat de creditoare este o creanța certa, lichida si exigibila, recunoscut de societatea debitoare si înregistrat in evidenta sa contabila.
Cu privire la susținerile administratorului special potrivit cărora potrivit dispozițiilor legale in vigoare pentru suma de 1.385,87 lei a intervenit compensarea de drept, s-a arătat ca potrivit prevederilor cuprinse in art. 52 al legii 85/2006 "deschiderea procedurii de insolventa nu afectează dreptul unui creditor de a invoca compensarea creanței sale cu cea a debitorului asupra sa, atunci cand condițiile prevăzute de lege in materie de compensare legala sunt indeplinite la data deschiderii procedurii". In aceste condiții, doar creditoarea poate solicita compensarea datoriilor reciproce existente intre parti, ori creditoarea nu a solicitat compensarea prin cererea de admitere a creantei sau printr-un alt script inregistrat la dosarul cauzei.
In ce privește penalitățile de intarziere acestea asa cum se poate observa din anexa la cererea de admitere a creanțelor au fost calculate in conformitate cu prevederile contractuale, respectiv cu dispozițiile cuprinse in art. 16.1, cuantumul acestora fiind de 0,5%/zi de intarziere.
Prin întâmpinare, creditoarea SC E. 2U S. a solicitat respingerea contestației ca tardiv depusa si anularea acesteia ca netimbrata, iar pe fond respingerea contestației ca neîntemeiata și menținerea creanței in cuantum de 128.719.8 RON in tabelul preliminar de creanțe.
În susținerea poziției procesuale creditoarea a arătat că apărările invocate de către societatea debitoare sunt in totalitate neîntemeiate si neconforme realității. In fapt, s-a arătat că intre parti a fost incheiat contractul de execuție cu nr. 35/_, a cărui valoare s-a ridicat la suma de 54133.16 ron + TVA ( respectiv 64457.45 ron ). In baza acestui contract, creditoarea și-a indeplinit cu buna credința obligațiile asumate drept urmare au fost emise factura fiscala nr. 52870/_, factura fiscala nr. 72642/_, factura fiscala nr. 95517/_, factura fiscala nr. 95519/_ si factura fiscala nr. 122475/_, facturi insumand 64457.45 ron asa cum se poate observa din fisa cont, anexa 1. Aceste facturi fiscale legal emise in baza contractului incheiat intre parti, au fost acceptate la plata, prin semnarea lor, prin efectuarea unor plați parțiale dar si prin adresa de eșalonare nr. 116/_, adresa prin care debitoarea se obliga la plata sumelor restante, termene si plați pe care insa acesta nu le-a respect.
De asemenea, s-a arătat ca suma facturata nu a fost niciodata contestata, decât la momentul prezentei, fiind insusita la plata, asa cum s-a precizat si mai sus prin semnarea facturilor, adresa de eșalonare debit, si prin efectuarea de plați parțiale asa cum face mențiune si debitoarea in contestația depusa, insa diferența in cuantum 30098,26 ron si penalitățile de întârziere in cuantum de 98.621,54 ron (penalități calculate la suma datorata, conform art. 16 pct. 16.1 din contractul de execuție lucrări 35/_, calculate după scadenta debitului propusa prin adresa nr. 116/_ ), ramând restante pana la data prezentei, cu toate ca acestea reprezintă o creanța certa, lichida si exigibila.
Cu privire la susținerile debitoarei ca exista un debit fata de aceasta, creditoarea a arătat că in evidentele sale contabile apare ca neachitata suma de 1165.86, suma pentru care debitoarea a refuzat in mod repetat operarea compensării. Afirmația debitoarei cu privire la faptul ca factura cu nr. 95519/_ ar fi prescrisa este nefondata, scadenta facturii a fost data de_, insa debitoarea la data de_ isi recunoaște si eșalonează intreg debitul fata de creditoare (aici fiind inclusa si factura fiscala la care s-a făcut menține mai sus), iar ultima plata parțiala a fost efectuata la data de_ . In acest sens, s-a arătat că, asa cum prevede si Decretul 167/1958 la art. 16, prescripția se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcuta de cel in folosul căruia curge prescripția. Existând astfel o cauza de intrerupere a prescripției, in sensul prevăzut de lege, respectiv recunoașterea debitului atât direct prin eșalonarea acestuia cat si indirect prin plați parțiale,s-a arătat ca noul termen curge de la ultimul act de recunoaștere, indeplinit de debitoare. In conformitate cu dispozițiile art. 16 pct. 16.1 din contractul de execuție lucrări 35/_, raportat la penalitățile de intarziere, reaua credința a debitoarei din prezenta cauza rezulta din faptul ca acesta nu a inteles sa achite in totalitate asa cum se impunea contravaloarea facturilor scadente. Instanța investita cu cu soluționarea fondului a luat act de faptul ca neachitarea la scadenta a sumelor de bani datorate creditoarei a creat un prejudiciu efectiv materializat, pe de o parte, in neincasarea sumelor de bani cuvenite creditoarei cat si in nerealizarea unui beneficiu care este echivalentul penalităților de intarziere prevăzute de art. 16 din contractul incheiat intre parti.
S-a menționat ca si art. 43 din Codul Comercial prevede ca "datoriile comerciale lichide si platibile in bani produc dobânda de drept din ziua când devin exigibile ", nefiind necesara punerea in intarziere a debitorului pentru curgerea acestora, dobânzile aferente întârzierilor la plata curgând de drept in favoarea creditorului obligației comerciale, cu atâta mai mult cu cat acestea au fost acceptate de debitor odată cu semnarea contractului in care ele au fost prevăzute.
In ceea ce privește celelalte aspect ridicate de contestatoare s-a arătat că debitoarea nu poate invoca la momentul de fata neacceptarea facturilor fiscale emise in cauza atâta timp cat acesta si-a recunoscut in mod expres intreg debitul, prin adresa de eșalonare nr. 116/_, cat si prin semnarea facturilor emise in cauza și nu a fost depășit prețul negociat de parti, acesta fiind cel stabilit prin contract la care s-a adăugat TVA, ambele societăți fiind plătitoare de TVA. Lucrarea a fost predata si recepționată, aceasta corespunzând
calitativ, motiv pentru care debitoarea nu a avut nici o obiecție sau sesizare fata de creditoare de la receptionarea acesteia pana la momentul de fata.
Analizând contestația formulată de administratorul special al debitoarei H. A., judecătorul sindic reține următoarele:
Prin declarația de creanțe formulată la data de 29 martie 2013 (data depunerii la oficiul poștal) creditoarea SC E. 2U S. a solicitat înscrierea în tabelul de creanțe al debitoarei cu o creanță în cuantum de 30.098,26 lei cu titlul de debit și 98.621,54 lei cu titlul de penalități de întârziere, creanță născută din contractul de execuție nr. 35/_ (vol. I dosar declarații de creanță).
Urmare a verificării declarației de creanțe, administratorul judiciar a procedat la înscrierea creditoarei SC E. 2U S. cu o creanță în cuantum de 128.719,80 lei, în categoria creanțelor chirografare (fila 4, vol. II dosar_ ).
Între creditoarea SC E. 2U S. și debitoarea SC A. & G. I. E. S. s-a încheiat contractul de execuție nr. 35/_, prin care creditoarea s-a obligat să execute în beneficiul debitoarei lucrarea de infrastructură curenți slabi rețea de voce-date și detecție incendiu, valoarea contractului convenită de părți fiind de 54.133,16 lei, care trebuia achitată în termen de 30 de zile de la emiterea facturii, sub sancțiunea plății unor penalități de întârziere în cuantum de 0,5% pe zi din valoarea contractului.
În temeiul acestui contract, creditoarea a emis în sarcina debitoarei facturile fiscale 52870/_ pentru suma de 43.850,87 lei (scadentă la 30 noiembrie 2008) și factura fiscală nr. 95519/_ pentru suma de 20.567,58 lei (scadentă la 17 iulie 2009), ambele facturi fiind însușite de către debitoare. În ceea ce privește factura fiscală nr. 52870/_ debitoarea a efectuat plăți parțiale în cuantum de 34.322,19 lei, rămânând o diferență de preț de 9.528,68 lei.
Printr-o adresă emisă de către debitoare la data de 10 februarie 2010 și adresată creditoarei, aceasta recunoaște că datorează suma de 64.418 lei și propune eșalonarea acesteia în șase tranșe.
Prima critică formulată de către contestatoare constă în aceea că în ceea ce privește diferența rămasă de achitat în temeiul facturii fiscale 52870/_ a intervenit o compensare în ceea ce privește suma de 1.385,87 lei, din care creditoarea a recunoscut suma de 1.165,86 lei (întrebarea 1 interogator, fila 41).
Compensația este un mijloc de stingere a două obligații reciproce și de aceiași natură existente între două persoane, astfel încât fiecare este, concomitent, creditor și debitor al celeilalte. Chiar dacă compensația legală operează de plin drept, în puterea legii, totuși ea nu poate opera împotriva voinței părților, ori așa cum reiese din răspunsul la interogator (întrebarea 1 - fila 41), debitoarea s-a opus compensării. De asemenea, mai reține judecătorul sindic faptul că înscrierea creditoarei în tabelul de creanță nu afectează dreptul acesteia de a invoca compensarea, așa cum reiese din dispozițiile art. 52 din Legea nr. 85/2006, astfel sub acest aspect contestația este neîntemeiată.
În ceea ce privește prescripția dreptului la acțiune al creditoarei în ceea ce privește factura fiscală nr. 95519/_ pentru suma de 20.567,58 lei (scadentă la 17 iulie 2009), dreptul la acțiune al creditoarei s- a născut la data scadenței, dată de la care începe să curgă termenul de prescripție de trei ani și care s-ar fi împlinit la data de 17 iulie 2012. Însă având în vedere adresa debitoarei din data de 10 februarie 2010 (fila
44) prin care aceasta recunoaște că datorează creditoarei suma de 64.418 lei, reprezintă o recunoaștere a datoriei care se încadrează în dispozițiile art. 16 alin. 1 lit. a) din decretul nr. 167/1958, republicat, astfel că de la această recunoaștere începe să curgă un nou termen de prescripție de 3 ani, termen care s-ar fi împlinit la data de 10 februarie 2013 (art. 17 alin. 1-2 din decretul nr. 167/1958), ori la data de 28 decembrie 2012 creditoarea SC E. 2U S. a formulat o cerere de deschidere a procedurii insolvenței ce a făcut obiectul dosarului_ (dosar conexat la prezenta cauză raportat la dispozițiile art. 31 alin. 4 din Legea nr. 85/2006), iar la data de 6 martie 2013 s-a deschis procedura generală a insolvenței debitoarei SC A. & G.
I. E. S., astfel că dreptul de creanță al creditoarei nu s-a prescris, susținerile contestatoarei sub acest aspect fiind neîntemeiate.
În doctrina românească excepția de neexecutare a contractului a fost definită ca un mijloc de apărare aflat la dispoziția uneia dintre părțile contractului sinalagmatic pe care îl exercită în cazul în care i se pretinde executarea obligației care îi incumbă, fără ca partea care pretinde această executare să își execute propriile obligații, ori în prezenta cauză, având în vedere faptul că părțile au stabilit termene distincte pentru executarea obligațiilor fiecărei părți, raportat la faptul că debitoarea nu și-a executat la termen obligația de plată a prețului, nu se poate invoca excepția de neexecutare a contractului, nefiind îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute pentru aceasta. Mai mult, deși contestatoarea a invocat o executare necorespunzătoare a obligațiilor contractuale asumate de creditoarea SC E. 2U S., aceasta nu a făcut această dovadă, deși potrivit art. 249 Cod procedură civilă avea această obligație.
De asemenea, în ceea ce privește prețul contractului, judecătorul sindic reține că potrivit art. 14 din contractul încheiat, părțile au prevăzut posibilitatea de actualizare a prețului, actualizare care urma a face obiectul unui act adițional, fără a prevedea însă și forma scrisă a acestui act adițional, astfel că prin acceptarea la plată a unor facturi emise în temeiul contractului, pentru o valoare mai mare decât cea
prevăzută, instituie o prezumție simplă de acceptare a actualizării prețului, prezumție care trebuia să fie răsturnată de către contestatoare.
Raportat la motivele reținute anterior, având în vedere dispozițiile art. 73 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic va respinge contestația la tabelul preliminar de creanțe formulată de administratorul special H. A. în contradictoriu cu debitoarea SC A. & G. I. E. S. prin administrator judiciar S.P.";J. "; S. și creditoarea SC E. 2U S. .
În temeiul art. 139 Cod procedură civilă, judecătorul sindic va dispune conexarea prezentei cauze la dosarul_ al Tribunalului S. izat C. .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E :
Respinge contestația la tabelul preliminar de creanțe formulată de administratorul special H. A. în contradictoriu cu debitoarea SC A. & G. I. E. S. prin administrator judiciar S.P.";J. "; S. și creditoarea SC E. 2U S. .
În temeiul art. 139 Cod procedură civilă dispune conexarea prezentei cauze la dosarul_ al Tribunalului S. izat C. .
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare care se depune la Tribunalul S. izat C. . Pronunțată în ședința publică din 19 iunie 2013.
JUDECĂTOR SINDIC, GREFIER,
C. G. A. B.
Red.CG/MM 3 ex./_
| ← Sentința civilă nr. 310/2013. Contestație. Faliment,... | Sentința civilă nr. 2325/2013. Contestație. Faliment,... → |
|---|
