Sentința civilă nr. 1821/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței

ROMÂNIA

TRIBUNALUL SPECIALIZAT C. DOSAR NR._ /a1

Cod operator date cu caracter personal 11553

SENTINȚA CIVILĂ NR. 1821/2013

Ședința publică din data de 21 mai 2013 Instanța este constituită din:

JUDECĂTOR SINDIC: V. LAURA OROS GREFIER: A. Z.

Pe rol fiind soluționarea cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale formulată împotriva pârâtului DP L. de către SP G. I., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC F. S., în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006.

La apelul nominal se prezintă reprezentanta lichidatorului judiciar desemnat să administreze procedura insolvenței debitoarei SC F. S., practician în insolvență Gordan Ștefan, lipsind pârâtul.

Procedura de citare este legal îndeplinită cu pârâtul, acesta fiind citat prin afișare la ușa instanței, prin Buletinul procedurilor de insolvență și prin publicitate.

S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că la dosar s-a înregistrat de către lichidatorul judiciar, la data de 13 iunie 2013, dovada citării pârâtului printr-un ziar de circulație națională.

Reprezentantul lichidatorului judiciar învederează instanței că susține cererea așa cum a fost formulată și solicită admiterea acesteia, iar pe cale de consecință obligarea pârâtului la plata pasivului debitoarei.

Judecătorul sindic, cu privire la cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale, reține cauza în pronunțare, pe baza înscrisurilor aflate la dosar.

JUDECĂTORUL SINDIC,

Deliberând, reține că, prin cererea înregistrată pe rolul acestui tribunal la _

, lichidatorul judiciar G. I. al debitoarei S.C. F. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtul DP L. solicitând judecătorului sindic ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună obligarea pârâtului la plata pasivului societății conform tabelului definitiv al creanțelor pentru suma de 509.330,00 lei.

În motivarea cererii s-a arătat că prin la data deschiderii procedurii de insolvență, respectiv_, dl. DP L. deținea calitatea de asociat unic și administrator statutar al societății debitoare. Prin somația nr. 575/_, transmisă cu confirmare de primire atat la domiciliul fostului administrator statutar, cat si la sediul societatii debitoare, a fost notificat administratorul statutar DP L., în vederea predării documentelor prevăzute la art. 28 din Legea insolvenței. Notificarea trimisa la sediul debitoarei s-a intors cu mentiunea "mutat de la adresa";, iar cea trimisa la domiciliul administratorului statutar s-a intors cu mentiunea "la nr. 314 locuieste fam. Ciucui, bunica lui DP care refuza primirea";. Administratorul judiciar a făcut demersuri la evidența populației în vederea identificări unui posibil alt domiciliu al administratorului statutar decăt cel prevăzut în evidența ONRC. Prin adresa nr. 14673/_, Directia Judeteana de Evidenta a Persoanelor C. a confirmat ca adresa de domiciliu a numitului DP L. este aceeasi cu cea prevazuta in evident ONRC. Fostul administrator statutar al societății debitoare nu s- a prezentat la administratorul judiciar si nu a luat în nici un fel legatura cu acesta

pentru predarea documentelor prevăzute la art. 28 din legea insolvenței. Mai mult societatea debitoare prin reprezentantul său nu a depus niciodată nici un fel de situație financiară, motiv pentru care nu a putut fi întocmit un raport privind cauzele și împrejurările care au condus debitoarea la starea de insolvență.

Conform Legii Contabilității administratorul statutar este obligat să asigure conducerea evidenței contabile a societății, întocmirea bilanțurilor contabile și depunerea acestora la organele teritoriale ale M. ului Economiei și Finanțelor. Ținerea corectă a registrelor contabile ale societății este o obligație stabilită în sarcina administratorilor statutari ai societăților comerciale, obligație stabilită prin art. 71 din Legea 31/1990. Aceasta stipulează răspunderea solidară a administratorilor statutari față de societate atât pentru inexistența registrelor cerute de lege cât și pentru neținerea corectă a acestora. Deasemenea conform art. 11 din Legea contabilității respectiv Legea 82/1991, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității societății revine administratorilor statutari. Nedepunerea documentelor contabile solicitate de către lichidatorului judiciar, prezumă neținerea contabilității societății debitoare în conformitate cu dispozițiile legale, situație în care nu este posibilă sesizarea dificultăților cu care se confruntă debitoarea și luarea măsurilor care se impun pentru înlăturarea acestora.

Totodată lichidatorul judiciar în lipsa documentelor contabile nu poate identifica situația reală a patrimoniului debitoarei și nu poate lua măsuri cu privire la valorificarea eventualelor bunuri pentru obținerea de surse bănești și recuperare a sumelor în scopul plății creditorilor care au formulat cereri de admitere a creanțelor deținute împotriva averii debitoarei. În consecință considerăm că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 138 lit. d) din Legea 85/2006 pentru formularea unei astfel de cereri și obligarea pârâtului la plata sumei de 509.330,00 lei, reprezentând pasivul neacoperit în conformitate cu tabelul definitiv de creanțe, motiv pentru care solicităm admiterea cererii așa cum a fost formulată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 138 lit. d) din Legea 85/2006 si art. 194 din Noul Cod de Procedura Civilă.

Pârâtul deși legal citat nu s-a prezentat în instanță și nu a depus întâmpinare la dosar.

Analizând cererea de angajare a răspunderii, judecătorul sindic constată următoarele:

Conform dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului.

Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, patrimonială, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii, în timp ce încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat - cuprins în actul constitutiv - atrage răspunderea contractuală a administratorului, iar încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului.

În cazul în care administratorii încalcă dispozițiile prevăzute de Legea nr.31/1990 sau alte legi incidente ori săvârșesc în exercitarea mandatului fapte de natură a crea prejudicii, suntem în prezența unei răspunderi civile delictuale. În situația în care administratorii nu-și îndeplinesc sau își îndeplinesc în mod necorespunzător mandatul încredințat de acționari prin actul constitutiv sau prin hotărârile adunărilor generale se va putea angaja răspunderea acestora pe tărâm contractual. Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere și

conducere, presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv culpa personală a celui față de care se antrenează răspunderea.

Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art.3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Constatarea stării de insolvență constituie o condiție pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudicierea acestora.

Referitor la raportul de cauzalitate textul legal, dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006, impun condiția ca fapta membrilor organelor de supraveghere și conducere ori fapta oricărei alte persoane să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea și indirect creditorii săi.

Fapta trebuie să fi produs starea de insolvență, respectiv încetarea plăților.

Vinovăția poate îmbrăca forma culpei sau a intenției și trebuie să fi existat la data săvârșirii faptei. În măsura în care culpa îmbracă forma intenției, unele din faptele enumerate constituie de altfel infracțiuni. Răspunderea administratorului este angajată în orice situație în care contractul de mandat este încălcat printr-o faptă culpabilă. Culpa administratorului se apreciază după tipul abstract - culpa levis in abstracto, din aceste motive aflându-se în fața unei culpe prezumate de unde derivă și obligativitatea administratorului de a răsturna prezumția de culpă, sarcina probei aparținându-i.

Procedura de antrenare a răspunderii este reglementată de art.138 din Legea nr.85/2006. Răspunderea poate fi antrenată pentru întregul prejudiciu produs prin fapta săvârșită, prejudiciu ce se raportează la întreaga masă a creditorilor.

Judecătorul sindic constată că fapta pârâtului întrunește condițiile art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006, privind ținerea unei contabilități fictive sau ținerea contabilității cu nerespectarea dispozițiilor legale în materie ori dispariția unor documente contabile produsă de administratorul statutar.

În sarcina pârâtului poate fi reținută fapta de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea, în condițiile în care acesta nu i-a predat lichidatorului judiciar documentele contabile astfel cum sunt ele prevăzute în art. 28 din Legea nr.85/2006, pentru justificarea modului în care au fost folosite active ale societății debitoare.

Atâta timp cât legiuitorul a înțeles să sancționeze neținerea contabilității în conformitate cu legea, cu atât mai mult sancționează neținerea contabilității. Or, în cauză pârâtul se face vinovat de neținerea contabilității pe o perioadă considerabilă de timp anterior deschiderii procedurii, lista bunurilor debitoarei, lista creditorilor și contul de profit și pierdere sunt determinate de lipsa acestora, întrucât nu s-a ținut evidența contabilă la zi.

Judecătorul sindic apreciază că pârâtului îi revenea, în calitate de administrator statutar, obligația de a duce la îndeplinire contractul de mandat ce i-a fost încredințat, administratorul fiind direct răspunzător de modul în care este ținută evidența contabilă, obligațiile sale reieșind cu claritate din dispozițiile art. 73 alin. 1 lit. c și alin. 2 ale Legii nr. 31/1990, precum și din dispozițiile art. 11 alin. 4 din Legea nr. 31/1990.

Totodată, conform art. 10 alin. 1 din Legea nr. 82/1991, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului, care are obligația gestionării societății respective.

În condițiile în care evidența contabilă nu a fost ținută sau nu a fost ținută în conformitate cu legea, există o prezumție de culpă, întrucât corecta ținere a registrelor contabile este o obligație stabilită în sarcina administratorilor societății de Legea nr. 31/1990, care în art. 73 lit. c stabilește că administratorii sunt solidari răspunzători față

de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, iar art. 11 din Legea nr. 82/1991 a contabilității republicată prevede că răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului.

Neținerea contabilității în mod corect nu face posibilă sesizarea dificultăților cu care se confruntă societatea și face insesizabilă starea de insolvență care poate să apară la un moment dat, aspecte care ar fi înlăturate în condițiile unei contabilități ținute corect care ar permite administratorilor să ia măsurile necesare pentru preîntâmpinarea unor astfel de situații.

În condițiile neținerii contabilității în conformitate cu legea, se prezumă existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs care constă în pasivul înregistrat în tabelul creditorilor, pasiv care, dată fiind natura creanțelor înscrise în tabelul definitiv și anume, creanțe bugetare, în condițiile ținerii contabilității societății debitoare, putea fi substanțial mai mic întrucât debitele principale nu ar fi atras penalități și majorări de întârziere.

Astfel, faptul că administratorul statutar nu a depus la dosar actele contabile solicitate de lichidatorul judiciar, creează prezumția că pârâtul nu și-a îndeplinit obligațiile de ținere a contabilității conform legii.

În acest sens judecătorul sindic va face și aplicarea dispozițiilor art. 225 Cod proc.civ., reținând că deși a fost legal citat cu mențiunea de a se prezenta personal la interogatoriu, pârâtul nu s-a prezentat la termenul de judecată stabilit în acest sens, fiind confirmate aspectele mai sus reținute, față întrebările formulate în cuprinsul interogatoriului depus la dosar de către lichidatorul judiciar al debitoarei.

Așa fiind, judecătorul sindic apreciază că în sarcina pârâtului poate fi reținută și săvârșirea faptei reglementate de art. 138 lit. d din Legea nr.85/2006, respectiv neținerea contabilității în conformitate cu dispozițiile legale în materie, faptă care a condus la producerea stării de insolvență a debitoarei, întrucât pârâtul nu a fost în măsură să sesizeze scadența obligațiilor de plată cu consecința directă a calculării pentru debitele neachitate a penalităților și majorărilor de întârziere.

Întrucât creditorii nu și-au recuperat creanțele astfel cum au fost înscrise în tabelul definitiv al creditorilor, creanțe care reprezintă prejudiciul cauzat acestora urmare a neachitării debitelor, judecătorul sindic consideră că pârâtul se impune a fi obligat la plata întregului pasivul al debitoarei în cuantum de 509.330 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:

Admite cererea formulată de lichidatorul judiciar G. I. al debitoarei S.C. F. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul DP L., cu domiciliul necunoscut și cu ultimul domiciliu cunoscut în com. R. C. nr. 314, jud. C. .

Obligă pârâtul să plătească întregul pasiv al debitoarei S.C. F. S.R.L., J_

, în sumă de 509.330 lei.

Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică azi,_ .

JUDECĂTOR SINDIC, GREFIER,

V. LAURA OROS A. Z.

Red./Dact./O.V.L./4ex./_

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Sentința civilă nr. 1821/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței