Sentința civilă nr. 3059/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
DOSAR NR._ /a1
ROMÂNIA TRIBUNALUL SPECIALIZAT C.
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ nr. 3059/2013
Ședința publică din data de 11 noiembrie 2013 Instanța este constituită din:
JUDECĂTOR SINDIC: D. H. GREFIER: N. N.
Pe rol fiind soluționarea cererii de antrenare a răspunderii formulate de reclamanta H & B I. S., în calitate de lichidator judiciar al S.C. B. T. C. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul B. S., în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006.
La apelul nominal se prezintă în apărarea intereselor lichidatorului judiciar desemnat să administreze procedura isolvenței debitoarei S.C. B. T. C. S.R.L., H
& B I. S., d-na practician în insolvență Bica Rosana și pârâtul B. SPETIMIU, legitimat cu CI seria KX nr. 7. .
Procedura de citare este legal îndeplinită, atât conform prevederilor Codului de procedură civilă, cât și prin publicarea citației în Buletinul procedurilor de insolvență.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentanții părților arată că nu mai au cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța acordă reprezentanților părților cuvântul asupra cererii.
Reprezentanta lichidatorului judiciar solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată, întemeiată pe dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. a și d din Legea nr. 85/2006. În susținerea cererii, reprezentanta lichidatorului judiciar arată că în balanța de verificare din data de 31 noiembrie 2013, în "contul casa în lei"; era evidențiată suma de 46.418,13 lei, sumă care nu a putut fi justificată. De asemenea, reprezentanta lichidatorului judiciar arată că au fost achiziționate materiale pentru efectuarea de lucrări la sediul societății, pentru diverse societăți ca MOD INSTAL S.R.L., fără a fi evidențiate în contabilitatea debitoarei.
Pârâtul B. SPETIMIU solicită respingerea cererii, arătând că, într-adevăr au fost achiziționate materiale pentru a fi efectuate lucrări, însă toate au fost evidențiate în contabilitate, cu excepția celor care au fost utilizate pentru sediul societății, toate documentele fiindu-i predate lichidatorului judiciar. Mai mult, pârâtul învederează că a efectuat cheltuieli cu transportul și cazarea muncitorilor pentru care nu au fost întocmite facturi, dar, cu toate acestea, suma imputată este mult prea mare.
În replică, reprezentanta lichidatorului judiciar susține că a analizat toate documentele financiar - contabile predate de către pârât și că pentru întocmirea raportului privind cauzele și împrejurările care au condus debitoarea la starea de insolvență a solicitat documente suplimentare, raport care i-a fost comunicat pârâtului și pe care nu a înțeles să îl conteste.
Instanța reține cauza în pronunțare.
JUDECĂTORUL SINDIC,
Deliberând, reține că prin cererea înregistrată la data de 09 septembrie 2013, H&B I. S., în calitate de lichidator al SC B. T. C. S., a formulat cerere de chemare în judecată împotriva pârâtului B. S., solicitând obligarea pârâtului la plata parțială a pasivului debitoarei, în sumă de 126.645,41 lei.
În motivarea cererii, lichidatorul judiciar a arătat că, prin sentința comercială pronunțată de Tribunalul Specializat C. la data de_, la solicitarea creditoarei DGFP C., s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței în formă generală împotriva societății. La data deschiderii procedurii insolvenței funcția de administrator al societății debitoare era îndeplinită de către Becu S. . Lichidatorul judiciar a menționat că, pentru a intra în posesia documentelor societății, prin adresa nr.
2561/10.12.20i2, a procedat la notificarea privind predarea actelor prevăzute la art.28 din Legea nr. 85/2006 administratorului statutara! societății.
Astfel, la data de_ administratorul statutar B. S. s-a prezentat la sediul administratorului judiciar, ocazie cu care i s-a comunicat notificarea privind predarea documentelor contabile prevăzute la art. 28 din Legea nr. 85/2006 și convocatorul adunării generale a asociaților, acesta obligându-se să procedeze Ia predarea documentelor contabile ale societății până la data de_ .
Pe baza documentelor puse la dispoziție, lichidatorul judiciar a procedat la întocmirea raportului privind cauzele .și împrejurările care au dus Ia apariția stării de insolvență. În urma întocmirii raportului cauzelor și împrejurărilor care au condus la apariția stării de insolvență, lichidatorul judiciar a solicitat, prin adresa nr. 466/_
, administratorului statutar B. S. să pună la dispoziția sa o serie de informații și documente, precum și predarea bunurilor și a numeralului din casieria societății, fostul administrator statutar predând o parte din documentele solicitate de lichidatorului judiciar.
S-a învederat că, la_, conform balanței de verificare de la acea dată, în patrimoniul debitoarei SC B. T. C. S., în contul contabil 5311 "Casa în lei" era evidențiată suma de 46.481,13 lei. Astfel, s-a menționat că pârâtul nu a predat numerarul din casierie, menționând că, în fapt nu există, explicația acestui a fost că s- au plătit anumite materiale, cât și servicii, fără a putea justifica aceste plăți cu documente justificative.
Totodată, pârâtul a recunoscut faptul că s-au achiziționat materiale în lunile octombrie-noiembrie 2012 și s-au efectuat lucrări la sediul firmei, la o persoană fizică Samona D. și la SC MOD INSTAL S. . Achiziția unui stoc de marfă, în valorare de 13.750,41 lei, a rezultat clar din facturile anexate declarației de creanță a creditorului SC GIM IMPEX S., însă nu era evidențiată în contabilitatea debitoarei.
Astfel, în balanțele de verificare aferente lunilor octombrie și noiembrie 2012, în Clasa 3 "Conturi de stocuri și producție în curs de execuție" unde ar fi trebuit evidențiate conform normelor legale cu privire la ținerea contabilității aceste materiale, nu a fost menționat decât contul contabil 303 "Mat. de natură obiecte de inventar", cu sold 0. Totodată, în contabilitatea debitoarei, ulterior lunii august 2012 nu au fost înregistrate facturi de lucrări.
Nepredarea disponibilităților bănești sau a unor documente justificative privind acestea, precum și prestarea unor servicii fără să fie întocmite facturi de lucrări, au creat prezumția folosirii bunurilor și creditelor persoanei juridice în folosul propriu al administratorului statutar sau a altor persoane, faptă care se încadrează în prev. art. 138 alin.1, lit.a) din Legea nr. 85/2006. De asemenea, neevidențierea în contabilitate a unui stoc de marfă achiziționat, demonstrează faptul că nu a fost ținută contabilitatea în conformitate cu legea, motiv pentru care în cauză au fost incidente și disp. Art. 138 lit. d) din Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenței.
Lichidatorul judiciar a apreciat că sunt îndeplinite condițiile generale pentru antrenarea răspunderii administratorului statutar, respectiv existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită si prejudiciu, existența vinovăției. Conform art. 11 din Legea nr.82/1991, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității societății revine administratorului statutar, iar conform art.73 alin.1 lit.e) din legea contabilității, administratorii sunt răspunzători față de societate pentru stricta îndeplinire a îndatoririlor pe care legea, actul constitutiv le impun.
Astfel cum s-a subliniat în literatura de specialitate, îndeplinirea îndatoririlor pe care legea si actul constitutiv le impun este o cerință de maximă generalitate care impune administratorului statutar obligația de a da dovadă de diligentă, loialitate, transparență, prudență si judecată independentă în îndeplinirea tuturor îndatoririlor care îi revin.
Totodată, s-a arătat că, în lipsa unei evidențe contabile ținută în conformitate cu legea, lichidatorul judiciar nu poate identifica situația reală a patrimoniului debitoarei si nu poate lua măsuri cu privire la valorificarea eventualelor bunuri, pentru obținerea de surse bănești în scopul plății creditorilor care au formulat cereri de admitere a creanțelor deținute împotriva averii debitoarei.
Prin considerentele expuse, lichidatorul judiciar a arătat că acestea conduc la concluzia că pârâtul, în calitatea lui de administrator statutar, prin modul de gestionare a patrimoniului societății, a contribuit nemijlocit la crearea prejudiciului ce constă in insuficiența activului patrimoniului debitoarei falite.
Analizând cererea și actele dosarului, judecătorul sindic reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4412/_ s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței debitoarei S.C. VIVIENNE & A. IMPEX S.R.L. la solicitarea creditoarei DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE a județului C. .
Astfel, anterior deschiderii procedurii insolvenței, calitatea de administrator statutar al societății debitoare a deținut-o pârâtul B. S. .
Potrivit art. 138 alin. 1 lit. a și d din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței în cazul în care …sunt identificate persoane cărora le -ar f i impu tab ilă apar iț ia
s tăr ii de insolvență a debito arei…
, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului
debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă
persoană care a cauz at s tarea de insolvență a deb itoru lu i,
prin fapta de (a) a folosi
bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane, respectiv (d) prin fapta de a ține o contabilitate fictivă sau de a face să dispară unele documente contabile ori prin aceea de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea
.
Angajarea răspunderii civile delictuale implică întrunirea cumulativă a patru condiții: săvârșirea unei fapte ilicite dintre cele enumerate de art. 138 alin. 1, fapta ilicită să fi cauzat insolvența societății debitoare în tot sau în parte, existența vinovăției autorului faptei ilicite pentru cauzarea insolvenței debitoarei, existența unui prejudiciu, precum și legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și existența prejudiciului.
Revenind la procedura specială a antrenării răspunderii civile delictuale în temeiul art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic reține că pârâtului îi revenea, în calitate de administrator statutar, obligația de a duce la îndeplinire contractul de mandat ce i-a fost încredințat, fiind direct răspunzătoare de modul în care este ținută evidența contabilă, potrivit art.73 alin.1 lit. c și alin.2 ale Legii nr.31/1990, precum și din disp. art.11 alin.4 din Legea nr.31/1990 republicată. Totodată, conform prev. art. 10 alin.1 din Legea nr.82/1991 republicată, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului, care are obligația gestionării societății respective.
În speță, s-a făcut dovada existenței faptei ilicite constând în neținerea contabilității în conformitate cu legea de către pârât, în calitate de administrator al societății debitoare, faptă care rezultă din neevidențierea în documentele contabile predate lichidatorului judiciar a operațiunilor de valorificare a bunurilor.
Însă, între fapta de a nu ține contabilitatea și ajungerea societății debitoare în stare de insolvență nu se poate reține o legătură de cauzalitate nici directă, nici indirectă pentru că, pe de o parte legea nu asimilează unei asemenea fapte prezumția ajungerii în stare de insolvență, iar pe de altă parte textul legal este explicit - în măsura identificării persoanei care prin săvârșirea uneia din/unor fapte(le) ilicite enumerate să fi cauzat starea de insolvență. Prejudiciul constă în imposibilitatea creditorului de a-și recupera creanța datorită faptei ilicite a administratorului statutar care a determinat ajungerea debitoarei în stare de insolvență.
Prezumția este definită de vechiul cod civil ca fiind ˝consecințele ce legea sau magistratul trage din un fapt cunoscut la un fapt necunoscut˝.
Nefiind instituită o prezumție legală, judecătorul sindic reține că prezumțiile simple sunt acele concluzii logice pe care judecătorul le poate trage de la un fapt cunoscut la un fapt necunoscut, fiind necesar ca între faptul vecin pe care se sprijină prezumția și faptul principal să existe o conexitate, o legătură strânsă. În plus, concluzia logică pe care magistratul o trage de la un fapt cunoscut, în speță, existența unei fapte ilicite și atât, la faptul necunoscut, al ajungerii debitoarei în stare de insolvență ar trebui să fie aplicabilă tuturor spețelor identice ulterioare și anterioare.
Or, din modul în care este redactat art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 rezultă fără dubiu că simpla existență a faptelor ilicite enumerate la lit. a-g nu atrag de plano răspunderea civilă delictuală, ci trebuie dovedită cauzarea stării de insolvență de către acea persoană.
Pe de altă parte din faptul vecin și conex al neținerii contabilității societății debitoare nu se poate trage automat concluzia că acea societate nu poate decât să ajungă în stare de insolvență, întrucât în practică există suficiente contraexemple, fiind de notorietate situația acelor societăți care, datorită nedepunerii actelor contabile, respectiv neținerii contabilității în conformitate cu legea au fost dizolvate de drept, ajungând în stare de lichidare, iar ulterior au fost radiate, fără a se deschide procedura insolvenței față de acestea, ceea ce înseamnă că faptul neținerii contabilității nu conduce la insolvența debitoarei.
Ca urmare, este indubitabil că o asemenea prezumție simplă nu este aplicabilă situațiilor de acest gen, în care se invocă exclusiv neținerea contabilității de către societatea debitoare și se solicită a se aplica prezumția ajungerii societății în stare de insolvență.
Concluzionând, în lipsa unor circumstanțe concrete ale desfășurării activității societății debitoare, judecătorul sindic nu va aplica prezumția simplă a ajungerii societății debitoare în stare de insolvență ca urmare a neținerii contabilității de către pârâtul administrator statutar.
În ceea ce privește cea de-a doua faptă ilicită imputată pârâtului - folosirea bunurilor persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane - judecătorul sindic reține că din balanța contabilă aferentă anului 2012 rezultă că debitoarea a avut suma de 46.481,13 lei bani în casă.
Astfel, prin fapta de a desfășura activitate comercială fără a justifica modul în care administratorul statutar al debitoarei și-a îndeplinit obligațiile față de debitorii societății, este rezonabil a prezuma că pârâtul a folosit bunurile societății, respectiv suma de 46.481,13 lei în folos propriu sau al altor persoane, iar nu în interesul societății, care datorită neachitării la scadență a datoriilor a ajuns în stare de insolvență.
Pentru diferența dintre suma totală a creanțelor înscrise în tabelul definitiv de 126.645,41 de lei și disponibilul aflat în casă nu a fost dovedită o faptă ilicită care să fi cauzat insolvența debitoarei.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 138 alin.1 lit. a din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, Tribunalul va admite în parte acțiunea formulată de reclamanta H & B I. S., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC B. T. C.
S. în contradictoriu cu pârâtul B. S. și, în consecință, va obliga pârâtul la suportarea unei părți din pasivul debitoarei SC B. T. C. S., în cuantum de 46.481,13 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea formulată de reclamanta H & B I. S., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC B. T. C. S. în contradictoriu cu pârâtul B. S. și, în consecință:
Obligă pârâtul la suportarea unei părți din pasivul debitoarei SC B. T. C.
S., în cuantum de 46.481,13 lei.
Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, azi, 11 noiembrie 2013.
JUDECĂTOR SINDIC, GREFIER,
D. H. N. N.
Red.DH/tehnored.AA 4 ex/_
| ← Sentința civilă nr. 1529/2013. Răspundere organe de... | Decizia civilă nr. 865/2013. Răspundere organe de conducere.... → |
|---|
