Sentința civilă nr. 1892/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ /a1
SENTINȚA C I V I L Ă Nr. 1892/2013
Ședința publică din 22 octombrie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: C. | V. | , judecător-sindic |
GREFIER: T. | E. |
Pe rol fiind derularea procedurii reglementată de Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenței, împotriva debitorului SC D. C. S., cu sediul B., str. plopilor, nr.2, bl.6, sc. A, ap. 10, județul B. -Năsăud, cod unic de înregistrare 16205037, număr de ordine în registrul comerțului J/_ și examinarea cererii pentru atragerea răspunderii patrimoniale formulată de lichidatorul judiciar M.
R. L. I. S. împotriva pârâților Ghermen G. și M. C. I. .
Cauza s-a judecat în fond la data de 8 octombrie 2013, concluziile reprezentanților părților fiind consemnate în scris prin încheierea de ședință de la acea dată, pronunțarea hotărârii judecătorești, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a fost amânată la data de 15 octombrie 2013, când, din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea s-a amânat la data de 22 octombrie 2013.
Deliberând constată;
T R I B U N A L U L
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus lichidatorul judiciar M. R.
L. I. S. în contradictoriu cu pârâții Ghermen G. și M. C. I., a solicitat obligarea acestora la plata pasivului debitoarei SC D. C. S., în cuantum de 255.162,54 lei.
În motivare s-a arătat că în urma admiterii raportului administratorului judiciar întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59, alin. 1 din Legea nr. 85/2006, prin sentința civilă nr. 1926/_, pronunțată de Tribunalul B., în dosarul nr._ s-a dispus deschiderea procedurii simplificate împotriva debitorului împotriva S.C. D.
C. S.R.L. fiind desemnat în calitate de lichidator judiciar M. R. L.
I. S.P.R.L.
La masa credală a debitoarei s-au înscris creanțe în cuantum de 255.162,54 lei În cursul procedurii falimentului nu a fost achitat nimic din cuantumul acestor
creanțe, nefiind acoperite nici cheltuielile de procedură și onorariul lichidatorului judiciar.
Raportul asupra cauzelor și împrejurărilor a fost întocmit pe baza documentelor primite din partea societății debitoare: bilanțurile contabile la data de_ ,_ ,_, balanțele de verificare la_ ,_ ,_, precum și la_ .
S-a constatat că încetarea de plăți a fost determinată de concurența mai multor factori, după cum urmează:
Acumularea de datorii către instituțiile bancare, furnizori, bugetul de stat (în valoare totală de 2.027.470 lei la_ ), a căror neplată la timp atrage după sine calcularea de majorări și penalități, îngreunând redresarea societății, aceasta fiind principala cauză care a dus la starea de insolvență.
Datoriile acumulate de societatea debitoare la finele lunii aprilie 2012, conform balanței de verificare, erau constituite astfel:
Datoriile pe termen scurt ale societății sunt într-o creștere valorică ajungând de la o valoare de 736.375 lei în anul 2009 la o valoare de 1.388.099 lei la data intrării în procedura insolvenței. Se apreciază că și acest lucru are efecte negative asupra solvabilității societății.
Conform balanței de verificare de la data deschiderii procedurii de insolvență, cuantumul creanțelor neîncasate la_ de 1.186.604 lei este format din soldul contului 411 "Clienți".
Valoarea creanțelor neîncasate ale societății are o pondere importantă în totalul activelor circulante, ducând la însemnate imobilizări monetare, care afectează echilibrul financiar pe termen scurt al societății.
În concluzie, dificultatea încasării creanțelor a reprezentat o problemă extrem de importantă cu care s-a confruntat debitoarea și care a contribuit totodată la instalarea stării de insolvență.
Insuficiența disponibilităților bănești din sold (în valoare de 0,00 lei pe parcursul perioadei_ -_ ) necesare pentru plata obligațiilor de plată scadente; neachitarea acestora a dus la dificultăți de ordin financiar și la agravarea situației financiare în care se află societatea.
S-a considerat că ajungerea societății în stare de insolvență este imputabilă administratorilor statutari ai debitoarei G. G. și M. C. I., ale căror fapte se încadrează în condițiile de atragere a răspunderii personale prevăzute de art. 138, alin. 1, Ut. a din Legea 85/2006.
Astfel, dispozițiile art. 138 alin. 1 litera a prevăd situația în care administratorii societății a folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane.
Potrivit informațiilor din bilanțul de la_, societatea deținea active imobilizate în cuantum de 793.441,00 lei, si creanțe de recuperate în cuantum de 1.186.604,00 lei, rezultând un total al activelor în cuantum de 1.980.045 lei, pe care administratorii statutari nu le-au predat lichidatorului judiciar, astfel încât, până la această dată lichidatorul judiciar nu a reușit să Intre în posesia lor și nici nu are informații cu privire la situația lor, daca mai există sau nu ori în ce stare sunt.
Nu au fost predate bunurile societății, noțiunea de bun trebuie însă interpretată în sens larg, incluzându-se aici orice obiect de valoare economică, inclusiv creanțele. Astfel că, administratorii societății debitoare se fac vinovați și de neurmărirea încasării la timp a creanțelor, ajungându-se la sume de recuperat de 1.186.604,00 lei (valoare contabilă la_ ), reprezentând creanțe nerecuperate prin fapta omisivă a acestora de a folosi mijloacele și procedurile legale prevăzute de lege pentru recuperarea și reîntregirea activului patrimonial. Lăsarea creanțelor nerecuperate cu efectul prescrierii acestora echivalează cu deturnarea părții corespunzătoare din activul societății debitoare în folosul debitorilor respectivelor creanțe și care sunt beneficiarii prescripției. Pentru ca lichidatorul judiciar să poată face demersuri de recuperare a creanțelor are nevoie de documente din care sa poată identifica
partenerii debitoarei, să poată vedea componența pe fiecare partener în parte și să ii fie predate documentele justificative în original, sau în copie conformă cu originalul, cuprinse în componența sumei datorate pentru fiecare partener în parte. Toate aceste documente sunt necesare pentru a putea efectua într-o primă fază invitațiile la conciliere directă în vederea recuperării creanțelor.
S-a constatat prin raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență că unul dintre factorii care au dus la încetare de plăți a fost neîncasarea la timp a creanțelor, ajungându-se la sume de recuperat de 1.186.604,00 lei (valoare contabilă la_ ); mai mult, neefectuarea în termen de trei ani a demersurilor necesare pentru recuperarea creanțelor interne duce la prescrierea acestora.
Din situația financiară întocmită la data de_ reieșea că societatea deținea active imobilizate în valoare de 793.441,00 lei.
Conform adresei emise de către Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere șl înmatriculări a Vehiculelor B. Năsăud reiese faptul că societatea figurează în evidențele sale cu următoarele autovehicule înmatriculate: Autoturism marca Dacia 1310, serie șasiu, cu număr de înmatriculare_, an fabricație 1999.
Debitoarea reiese că deține în proprietate bunurile mobile asupra cărora există constituită garanție în favoarea creditorului Banca Transilvania, respectiv:
paletaj de lemn 2,5 m cu ușă, cod 48150- 3 bucăți, valoare totală 1.090,04 lei, conf. facturii 70100540/2007, emisă de S.C. LORENCIC BAUSERVICE S.R.L., CUI RO152240150;
echipamente în valoare de 43.050,70 lei, conform factura 70100349/2007, după cum urmează:
Rame schelă 1*0,55m, cod 48110- 100 buc; Paletaj de lemn 2,5 m, cod 48142- 92 buc; Scară de urcare pt. schelă, cod 48147- 4 buc; Parapet dublu 2,5 m, cod 48132; Montant la parapet, cod 48120- 25 buc; Protecție frontală, cod 48165- 6 buc; Baza structurii schelei rotabilă, cod 4. - 48 buc; Șurub de ancorare, cod 80961- 48 buc; Bară de ancorare, cod 80961- 48 buc; Pană de fixare normală, cod 4815090- 48 buc;
Lichidatorul judiciar nu a identificat faptic echipamentele menționate mai sus. Din informațiile obținute telefonic de la administratorul statutar G. G., reiese că sechela în a cărei compunere se găsesc echipamentele mai sus menționate a fost furată. Însă, în acest sens debitoarea prin organele de conducere nu a predat lichidatorului judiciar nici un fel de dovadă.
Este evident faptul că pasivul societății debitoare ar fi fost cel puțin parțial acoperit, cu suma rezultată din valorificarea activelor debitoarei, dacă administratorul statutar ar fi colaborat cu lichidatorul judiciar și ar fi predat activul debitoarei în cuantum de 1.980.045 lei.
Responsabilitatea civilă a administratorului este o responsabilitate subsidiară dar integrală atât pentru damnum emergens cât și pentru lucrum cessans. Sfera persoanelor chemate să răspundă patrimonial pentru ajungerea la starea de insolvență este circumscrisă în prezentul caz la administratorul statutar în funcțiune la data încetării de plăți, ce avea obligația de a gestiona cu atenție patrimoniul debitoarei precum și activitățile acesteia, iar încălcarea culpabilă a acestei obligații a dus la prejudicierea creditorilor șl atragerea răspunderii acesteia.
Este deopotrivă faptă ilicită nu numai acțiunea, dar și omisiunea, inacțiunea ilicită, neîndeplinirea unei activități ori neluarea unei măsuri, atunci când această activitate sau această măsură trebuia, potrivit legii, să fie întreprinsă de către o anumită persoană.
Așadar inacțiunea constituie faptă ilicită ori de câte ori norma legală obligă pe o anumită persoană să acționeze într-un anumit mod, cerință legală care nu a fost respectată. În fond, această inacțiune reprezintă un comportament, o "acțiune" împotriva legii, de natură a angaja răspunderea autorului său.
Se mai arată faptul că pe tot parcursul desfășurării procedurii de insolvență administratorul statutar a avut o atitudine refractară, nefiind interesant în niciun moment de demersurile efectuate în cadrul acesteia sau de a-și îndeplini obligațiile legale corelative. Aceeași atitudine denotă și analiza actelor contabile, și avem în vedere aici atitudinea de nepăsare față de o activitatea benefică pentru societatea comercială. Această atitudine, a eforturilor pozitive în redresarea societății, a avut ca rezultat final incapacitatea de plată a societății față de creditor, pierderea în exercițiile financiare, ceea ce a condus la starea de insolvență.
Efectele negative pe care o persoană juridică, debitoarea, le-a suferit ca rezultat al săvârșirii faptelor ilicite ale persoanelor mal sus menționate sunt evidente. Prejudiciul creat prin faptele enumerate constă în ajungerea societății în stare de insolvență așa cum este definită de art. 3, ca fiind acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienta fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile, creditorii acesteia fiind astfel în imposibilitate de a mai recupera creanțele avute împotriva debitoarei.
Simpla constatare a stării de insolvență constituie totodată o condiție suficientă de angajare a răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente către creditori și implicit prejudicierea acestora.
Vinovăția persoanelor învinuite de producerea stării de insolvență rezultă fără echivoc din faptele săvârșite în desfășurarea activității din cadrul societății. Astfel, deși aveau obligația de a se comporta ca un bun profesionist, deși trebuiau și puteau să prevadă semnificația faptelor și a urmărilor acestora, din moment ce gradul de îndatorare a societății era în continuă creștere, deși, la un moment dat exista un disponibil de numerar ce ar fi putut fi utilizat pentru plata parțială a datoriilor, administratorii și asociații societății au dat dovadă de o conduită pasivă, din situațiile financiare analizate rezultând lipsa oricăror eforturi pozitive în redresarea societății. Vinovăția poate îmbrăca forma culpei sau a intenției și trebuie să fi existat la data săvârșiri faptei. Simpla reprezentare a faptului că prin săvârșirea unei fapte din cele menționate la art.138 se prejudiciază societatea și creditorii, prin producerea sau numai condiționarea stării de Insolvență este suficientă pentru antrenarea răspunderii administratorului statutar.
Față de cele prezentate se consideră că sunt întrunite condițiile de atragere a răspunderii, respectiv: fapta ilicită, care se încadrează în ipotezele enumerate de lege, prin care s-a contribuit la ajungerea debitorului în stare de insolvență, prejudiciul cert si direct, dovedit atât sub aspectul existenței cât și sub aspectul întinderii, cauzat în mod direct și nemijlocit de fapta ilicită dovedită, raportul de cauzalitate, respectiv dovedirea faptului că prin aceste fapte s-a contribuit la ajungerea debitorului în starea de insolvență și existenta vinovăției, răspunderea putând fi antrenată Indiferent de forma de vinovăție constatată.
În concluzie, în conformitate cu dispozițiile art. 73 din Legea 31/1990 privind societățile comerciale, se apreciază că ajungerea societății în stare de insolvență este imputabilă administratorului statutar, încadrându-se în condițiile de atragere a răspunderii personale prevăzute de art. 138, alin. 1 lit.a din Legea 85/2006, drept pentru care se solicită să se dispună ca pasivul societății debitoare în cuantum de 255.162,54 LEI, să fie suportat, în solidar de către pârâți.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 138 alin. 1, lit. a din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței, art. 27 alin, (1) din legea 85/2006, art. 73 din Legea 31/1990, art. 10 alin. (1) din Legea contabilității nr. 82/1991.
Pârâții legal citați nu s-au prezentat în instanță nici personal nici prin mandatar și nu au depus întâmpinare la dosarul cauzei deși aceasta era obligatorie potrivit prev. art. 118 Cod procedură civilă, prevederi cu care Legea nr. 85/2006 se completează.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin sentința comercială nr. 835/2012 pronunțată de Tribunalul B. -Năsăud în dosarul nr._ a fost admisă cererea formulată de AFP B. și în consecință s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva SC D. C. S., iar prin sentința civilă nr. 1926/2012 s-a dispus intrarea în faliment a debitoarei și a fost desemnat în calitate de lichidator judiciar practicianul în insolvență M. R.
L. I. S. .
Potrivit tabelului definitiv consolidat al creanțelor declarate împotriva debitoarei aceasta datorează creditorilor săi suma de 255.162,54 lei (f. 42).
Pârâții în calitate de administratori statutari ai societății debitoare nu au contestat creanțele potrivit disp. art. 73 din Legea nr. 85/2006.
Lichidatorul judiciar i-a notificat pe pârâți în vederea predării actelor contabile și a bunurilor societății.
Pârâții i-au predat următoarele documente contabile: bilanțurile contabile la data de_ ,_ ,_, balanțele de verificare la_ ,_ ,_ precum și la_ .
Din bilanțurile întocmit la_ rezultă că debitoarea deține la acea dată active imobilizate în cuantum de 793.441 lei și creanțe neîncasate în cuantum de 1.186.604 lei.
Pârâții nu i-au predat lichidatorului judiciar nici unul din bunurile societății și nici actele din care să se poată identifica debitorii societății și sumele datorate astfel încât lichidatorul judiciar să poată trece la recuperarea acestora.
Din verificarea bunurilor societății și din încasarea creanțelor deținute de aceasta s-ar fi putut acoperi întregul pasiv sau măcar o parte a acestuia.
Din starea de fapt expusă rezultă că pârâții se fac vinovați de săvârșirea faptei prevăzute de art. 138 alin. 1 lit.a din Legea nr. 85/2006 în sensul că a folosit bunurile debitoarei în folosul propriu și nu pentru achitarea pasivului societății.
În temeiul art. 218 Cod procedură civilă s-a încuviințat în cauză interogatoriul pârâților care au fost citați cu această mențiune.
Deoarece pârâții nu s-au prezentat la interogatoriu, instanța în baza prev. art. 225 Cod procedură civilă va lua această împrejurare ca un început de dovadă ce se completează cu bilanțul de la_ și cu prezumția ce decurge din disp. art. 138 alin. 1 lit. a și d din Legea nr. 85/2006.
Pentru considerentele menționate și în baza acestor texte de lege precum și în baza art. 138 alin. 4 din aceeași lege, instanța urmează să admită acțiunea potrivit dispozitivului prezentei sentințe.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de lichidatorul judiciar M. R. L. I.
S.
, cu sediul în I. str. A. N., nr. 82, jud. I., împotriva pârâților Ghermen G.
,
domiciliat în B., str. M. E., nr.2, sc.B, ap. 25, jud. B. -Năsăud și M.
C. I.
, domiciliat în loc. C., nr. 145, jud. B. -Năsăud și, în consecință:
- obligă, în solidar, pârâții să suporte din averea proprie pasivul societății debitoare SC D. C. S., cu sediul B., str. plopilor, nr.2, bl.6, sc. A, ap. 10, județul B. -Năsăud, cod unic de înregistrare 16205037, număr de ordine în registrul comerțului J/_, în cuantum de 255.162,54 lei.
Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de _ | . | |
PREȘEDINTE, Judecător-sindic | GREFIER, | |
C. V. | T. E. |
Red/dact: CV/HVA
_ /4 ex
| ← Sentința civilă nr. 809/2013. Răspundere organe de conducere.... | Sentința civilă nr. 6138/2013. Răspundere organe de... → |
|---|
