Sentința civilă nr. 1998/2013. Contestație. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C.
Dosar nr._ /a9
Cod operator de date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ nr. 1998/C/2013
Ședința camerei de consiliu din 17 iulie 2013 Instanța compusă din:
JUDECĂTOR SINDIC: F. -IANCU M. GREFIER: F. B.
Pe rol fiind examinarea contestației formulată de contestatorul S. I.
S. C. T. pentru salariații debitoarei SC I. S. C. T. SA, în contradictoriu cu administratorul judiciar al debitoarei SC I. S. C. T. SA, R. I. SS și cu Comitetul Creditorilor debitoarei, compus din
M. I. H. G. - președinte, SC L. SA- membru și SC S. MG S. - membru, având ca obiect contestarea măsurii administratorului judiciar R. I.
S. de a proceda la concedierea colectivă a 147 de angajați și a modalității procedurale de aplicare a acestei măsuri.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta administratorului judiciar R.
I. SS, d-na d-na Kovacs Timea Magdolna, practician în insolvență și reprezentantul contestatorului, d-l Pascu Ioan, președinte al sindicatului, lipsind reprezentantul comitetului creditorilor.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că s-a depus la dosar în data de_, din partea contestatorului, dovada achitării taxei judiciare de timbru aferente contestației formulate, contestația fiind legal timbrată.
De asemenea se constată că administratorul judiciar al debitoarei a înregistrat la dosarul cauzei în data de_, punctul de vedere referitor la contestație, însoțit de acte anexe precum și copiile preavizelor de concediere ale celor 147 de angajați.
Totodată, se constată că administratorul judiciar a depus la dosarul cauzei în data de_, tabelul nominal cu angajații disponibilizați.
Reprezentanta administratorului judiciar depune la dosar un nou tabel nominal cu angajații disponibilizați, o copie a deciziei de revocare a măsurii desființării locului de muncă ocupat de d-l P. escu Sorin și balanța de verificare pentru luna mai 2013 și învederează judecătorului sindic faptul că a revocat măsura preavizării unuia dintre cei 146 de angajați din lista depusă - d-l P. escu Florin, respectiv unul dintre angajații preavizați, d-l Porumb M., a decedat înainte de termenul de judecată.
Reprezentantul contestatorului depune la dosar și comunică și reprezentantei administratorului judiciar, un înscris pe care îl susține, arătând că înțelege să conteste și decizia administratorului judiciar de a adopta o nouă organigramă și de a concedia cei 147 de salariați, apreciind că modificarea organigramei poate fi propusă doar în cadrul planului de reorganizare, invocând prevederile art. 11 alin. 2, art. 20 lit. b, art. 20 lit. d, art. 94, lit. a și b, art. 99 din Legea nr. 85/2006.
La solicitarea judecătorului sindic, contestatorul precizează că temeiul juridic al contestației sale este reprezentat de dispozițiile art. 21 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 precum și faptul că a înțeles să formuleze contestația pentru apărarea drepturilor persoanelor arătate în tabelul depus de administratorul judiciar.
Reprezentanta administratorului judiciar în legătură cu temeiul de drept al contestației precizat de către reprezentantul contestatorului, arată că principiul art. 21 din Legea nr. 85/2006 se aplică la măsuri întreprinse de administratorul judiciar care trebuiau cuprinse într-un raport de activitate, raport de activitate care nu a fost încă realizat, deoarece nu a expirat termenul de 30 de zile pentru depunerea raportului. În principiu, consideră că contestația trebuia să se îndrepte împotriva acelui raport care urma să conțină măsurile întreprinse în materie de procedură, respectiv arată că înțelege invoce excepția prematurității formulării contestației.
Reprezentantul contestatorului solicită respingerea excepției prematurității formulării contestației, invocată de către reprezentanta administratorului judiciar.
Judecătorul sindic, în ceea ce privește excepția prematurității, reține faptul că termenul prevăzut de dispozițiile art. 21 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, nu este unul prohibitiv, dilatoriu, ci este un termen imperativ, a cărui încălcare poate atrage doar sancțiunea decăderii, iar formularea contestației înainte de momentul depunerii raportului nu atrage vreo sancțiune. În consecință respinge ca neîntemeiată excepția prematurității formulării contestației.
Reprezentanții părților arată că nu mai au probe de administrat sau excepții de invocat.
Judecătorul sindic, nemaifiind alte probe de administrat și nici excepții de soluționat, constată contestația în stare de judecată și acordă reprezentanților părților cuvântul pentru dezbaterea acesteia pe fond.
Reprezentantul contestatorului solicită admiterea contestației astfel cum a fost formulată, pentru motivul că procedura de aplicare a măsurii de concediere nu respectă legislația muncii în vigoare, neținând seama nici de CCM 2013-2014 (art. 57) la nivel de unitate, nici de art. 5 din Legea nr. 467/2006 și nici de art. 27 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene. Mai arată că, în temeiul Directivei 98/59/CE, angajatorul are obligația imperativă ca, în cazul concedierilor colective, să inițieze procedura de informare și consultare a reprezentanților salariaților anterior emiterii deciziilor de concediere. Arată, de asemenea, că C. ea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că dreptul fundamental la informare în cazul concedierilor colective este garantat tuturor cetățenilor uniunii și nu poate fi limitat prin legislația națională, o eventuală procedură a insolvenței neputându-l afecta, astfel cum rezultă din hotărârea din
3 martie 2011 pronunțată în C-235/2010. Menționează, de asemenea, că administratorul judiciar a invocat motive economico-financiare pentru măsura concedierii colective, motive pe care le apreciază ca neîntemeiate, întrucât listele cu persoanele disponibilizate s-au întocmit în luna mai, când nu existau datele referitoare la situația economică: profit sau pierdere, respectiv listele au fost aprobate de administratorul judiciar în luna iunie, când contul de profit și pierdere pe luna mai indica un profit de 160.000 lei. Învederează, totodată, că decizia de concediere a fost premeditată și nu ține cont de rezultatele economice ale întreprinderii și a fost luată abuziv, în absența unui plan de reorganizare și fără să țină cont de legislația României și a Uniunii Europene. Arată, de asemenea, că înțelege să conteste și decizia administratorului judiciar de a adopta o nouă organigramă și de a concedia cei 147 de salariați, apreciind că modificarea organigramei poate fi propusă doar în cadrul planului de reorganizare. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentanta administratorului judiciar solicită respingerea contestației, ca neîntemeiată, arătând că în conformitate cu art. 86 alin. 6 din Legea nr. 85/2005 privind procedura insolvenței, "prin derogare de la prevederile Legii nr. 53/2003 - Codul Muncii, cu modificările și completările ulterioare, după data
deschiderii procedurii, desfacerea contractelor individuale de muncă ale personalului debitoarei se va face de urgență de către administratorul judiciar/lichidator, fără a fi necesară parcurgerea procedurii de concediere colectivă. Învederează că, cu respectarea dispozițiilor textului legal menționat, a procedat la emiterea deciziei de concediere colectivă a personalului SC M. C.
SA, în vederea creșterii la maximum a valorii averii debitorului și pentru realizarea scopului procedurii de insolvență, respectiv achitarea creanțelor înscrise la masa credală. Arată, de asemenea că, contrar susținerilor reprezentantului salariaților, Legea nr. 85/2006 reprezintă o normă specială ce derogă de la dispozițiile de drept comun și, implicit, de la dispozițiile Codului Muncii. Menționează de asemenea că, contrar celor invocate de către reprezentantul contestatorului, conform cărora contul de profit/pierderi pe luna mai indica un profit de 160.000 lei, societatea a înregistrat pierderi în cuantum de 11.349.047 lei, iar măsura concedierii a fost determinată de imperativitatea redimensionării numărului de personal necesar și a structurii posturilor în funcție de volumul de activitate estimat și de resursele financiare disponibile, în contextul dificultăților financiare deosebite cu care se confrunta societatea debitoare de la sfârșitul anului 2012 și care au dus la adoptarea de către conducerea de atunci a unui program de restructurare, în condițiile în care cererea de produse fabricate de debitoare era în continuă scădere, iar prețurile materiilor prime și ale muncii erau în creștere. Mai arată că s-a impus continuarea implementării programului de restructurare organizatorică și desființarea unor posturi pe sectoare de activități, cu consecința efectuării de concedieri colective, scopul principal al societății fiind garantarea menținerii strict a activităților generatoare de profit economic. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul contestatorului, în replică arată că Legea nr. 467/2006 transpune Directiva 98/59/CE.
Reprezentanta administratorului judiciar, în replică, arată că Legea nr. 467/2006, la care face referire contestatorul, transpune în legislația națională Directiva Parlamentului European și a Consiliului 2002/14/CE și nu Directiva 98/59/CE.
Judecătorul sindic rămâne în pronunțare asupra contestației.
JUDECĂTORUL SINDIC :
Deliberând asupra cauzei civile de față:
Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat C. la 9 iulie 2013 sub nr._ /a9, contestatorul S. I. S. C. T., în calitate de reprezentant al salariaților SC I. S. C. T. SA - în insolvență, a atacat măsura administratorului judiciar R. I. SS de a proceda la concedierea colectivă a 147 de angajați și modalitatea procedurală de aplicare a acestei măsuri.
În motivarea contestației, a apreciat că procedura de aplicare a acestei măsuri nu respectă legislația muncii în vigoare, neținând seama nici de CCM 2013-2014 (art. 57) la nivel de unitate, nici de art. 5 din Legea nr. 467/2006 și nici de art. 27 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene. A mai arătat că, în temeiul Directivei 98/59/CE, angajatorul are obligația imperativă ca, în cazul concedierilor colective, să inițieze procedura de informare și consultare a reprezentanților salariaților, anterior emiterii deciziilor de concediere. A mai arătat că C. ea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că dreptul fundamental la informare în cazul concedierilor colective este garantat tuturor cetățenilor Uniunii și nu poate fi limitat prin legislația națională, o
eventuală procedură a insolvenței neputându-l afecta, astfel cum rezultă din hotărârea din 3 martie 2011 pronunțată în C-235/2010.
A mai arătat că administratorul judiciar a invocat motive economico- financiare pentru măsura concedierii colective, motive pe care le-a apreciat neîntemeiate, pentru următoarele considerente: listele cu persoanele disponibilizate s-au întocmit în luna mai, când nu existau datele referitoare la situația economică: profit sau pierdere, respectiv listele au fost aprobate de administratorul judiciar în luna iunie, când contul de profit și pierdere pe luna mai indica un profit de 160.000 lei.
A învederat că decizia de concediere a fost premeditată și nu ține cont de rezultatele economice ale întreprinderii și a fost luată abuziv, în absența unui plan de reorganizare și fără să țină cont de legislația României și a Uniunii Europene.
Contestația nu a fost motivată în drept. Contestația a fost legal timbrată.
La termenul din 17 iulie 2013, contestatorul a depus un înscris prin care a contestat și decizia administratorului judiciar de a adopta o nouă organigramă și de a concedia cei 147 de salariați, apreciind că modificarea organigramei poate fi propusă doar în cadrul planului de reorganizare.
În drept, a invocat art. 11 alin. 2, art. 20 lit. b, art. 20 lit. d, art. 94, lit. a și b, art. 99 din Legea nr. 85/2006.
Prin înscrisul depus la dosar la 15 iulie 2013, administratorul judiciar al SC I. S. C. T. SA, R. I. SS, a solicitat să i se pună în vedere contestatorului să indice temeiul de drept al cererii sale, apreciind că, în absența unei atare precizări, judecătorul sindic nu își poate verifica competența.
Pentru ipoteza în care judecătorul sindic ar aprecia că este competent funcțional, a solicitat respingerea contestației, ca neîntemeiată.
Referitor la pct. 1 din acțiune, a arătat că în conformitate cu art. 86 alin. 6 din Legea nr. 85/2005 privind procedura insolvenței, "prin derogare de la prevederile Legii nr. 53/2003 - Codul Muncii, cu modificările și completările ulterioare, după data deschiderii procedurii, desfacerea contractelor individuale de muncă ale personalului debitoarei se va face de urgență de către administratorul judiciar/lichidator, fără a fi necesară parcurgerea procedurii de concediere colectivă. Administratorul judiciar va acorda personalului concediat doar preavizul de 15 zile lucrătoare";.
A învederat că, cu respectarea dispozițiilor textului legal anterior citat, a procedat la emiterea deciziei de concediere colectivă a personalului SC M. C.
T. SA, în vederea creșterii la maximum a valorii averii debitorului și pentru realizarea scopului procedurii de insolvență, respectiv achitarea creanțelor înscrise la masa credală.
A mai arătat că, contrar susținerilor reprezentantului salariaților, Legea nr. 85/2006 reprezintă o normă specială ce derogă (astfel cum în mod expres se prevede de către legiuitor și în art. 86 alin. 6) de la dispozițiile de drept comun și, implicit, de la dispozițiile Codului Muncii.
A mai arătat că susținerile sale, în sensul că Legea nr. 85/2006 exceptează de la necesitatea parcurgerii procedurii de concediere colectivă în situația concedierii personalului debitorului aflat în stare de insolventă, sunt confirmate și de principiul celerității, care guvernează această procedură specială; în acest sens, art. 5 alin. 2 din lege prevede faptul că "organele care aplică procedura (n.n. instanțele judecătorești, judecătorul-sindic, administratorul judiciar și lichidatorul) trebuie să asigure efectuarea cu celeritatea actelor șl operațiunilor (n.n. inclusiv desfacerea contractelor individuale de muncă ale personalului debitoarei) prevăzute de prezenta lege,
precum și realizarea în condițiile legii a drepturilor și obligațiilor celorlalți participanți la aceste acte și operațiuni";.
Referitor la celelalte susțineri ale contestatorului, a arătat că, contrar celor invocate de către reprezentantului salariaților, conform cărora contul de profit/pierderi pe luna mai indica un profit de 160.000 lei, societatea a înregistrat pierderi în cuantum de 11.349,.47 lei, după cum se poate observa din analizarea balanței din luna mai 2013, (contul 121- analitic cont curent), iar măsura concedierii a fost determinată de imperativitatea redimensionării numărului de personal necesar și a structurii posturilor în funcție de volumul de activitate estimat și de resursele financiare disponibile, în contextul dificultăților financiare deosebite cu care se confruntă societatea SC I. S. C. T. SA de la sfârșitul anului 2012, continuând și în primele 6 luni ale anului 2013, generate de: scăderea drastică a vânzărilor; creșterea prețurilor la energie electrică, gaz metan, materii prime, materiale și utilități; înregistrarea pe parcursul a două exerciții financiare consecutive 2012-2013 a unor pierderi financiare semnificative; agravarea continuă a situației societății prin menținerea și în prezent a conjuncturii nefavorabile în piața produselor de profil; lipsa cererii produselor pe piață; pierderea unui mare număr de clienți datorită situației prin care a trecut societatea: schimbarea acționariatului, intrarea în insolvență.
A mai arătat că, în contextul acestor dificultăți, conducerea societății a fost nevoită să reducă cheltuielile cu personalul la finalul anului 2012 și în primele 6 luni ale anului 2013 prin adoptarea următoarelor măsuri: au fost suspendate majorările de salarii individuale; primele individuale și regulamentele de stimulare au fost suspendate; s-a interzis efectuarea orelor suplimentare; acolo unde a fost posibil, s-a organizat munca în două schimburi, evitându-se munca în schimbul III; în sectoarele de muncă unde există tură continuă, în funcție de încărcare s-a redus activitatea de la 7 zile/săptămână la 6 zile/săptămână sau chiar 5 zile/săptămână; s-a redus programul de lucru pe lunile noiembrie și decembrie 2012 precum și în primele 6 luni ale anului 2013 de la 5 zile la 4 zile pe săptămână, cu plata salariului în conformitate cu timpul efectiv lucrat, conform art. 52 alin. 3 din Codul Muncii; datorită lipsei comenzilor, activitatea în diferite sectoare de activitate a fost întreruptă iar conform art. 39 alin. 2 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de societate, angajații societății au efectuat zile de ID (întrerupere la domiciliu), beneficiind de 75% din salarul de încadrare și sporul de vechime; a fost aplicat un program de restructurare organizatorică și desființarea a 1506 posturi pe sectoare de activități, care a fost finalizat în luna februarie 2013; intrarea în conservare/închiderea secțiilor Laminor, Trăgătoria Oțel - Cabluri, Electrozi și a unor sectoare de activitate din Trăgătoria Oțel.
Întrucât măsurile enumerate mai sus nu s-au dovedit a fi suficiente pentru îmbunătățirea rezultatului financiar al întreprinderii, s-a impus continuarea implementării programului de restructurare organizatorică și desființarea unor posturi pe sectoare de activități, cu consecința efectuării de concedieri colective, scopul principal al societății fiind garantarea menținerii strict a activităților generatoare de profit economic. În cadrul acestui proces de restructurare a fost redus un schimb la secția Trăgătoria Oțel, s-a renunțat la transportul Căi Ferate Uzinale, mare parte din departamente au fost comasate, iar sarcinile și responsabilitățile persoanelor concediate au fost redistribuite angajaților care continuă activitatea.
Punctul de vedere al administratorul judiciar nu a fost motivat în drept. Punctul de vedere al administratorul judiciar a fost însoțit de înscrisuri.
La solicitarea judecătorului sindic, administratorul judiciar a depus preavizele emise și un tabel cuprinzând numele, CNP și funcțiile/meseriile persoanelor cu privire la care a inițial măsura indisponibilizării. La termenul din data de 17 iulie 2013 a învederat judecătorului sindic faptul că a revocat măsura preavizării unuia dintre cei 146 de angajați din lista depusă - d-l P. escu Florin, respectiv unul dintre angajații preavizați, d-l Porumb M., a decedat înainte de termenul de judecată.
La solicitarea judecătorului sindic, în ședința camerei de consiliu din 17 iulie 2013, contestatorul a precizat că temeiul juridic al contestației sale este reprezentat de dispozițiile art. 21 alin. 2 din Legea nr. 85/2006. A mai arătat că a înțeles să formuleze contestația pentru apărarea drepturilor persoanelor arătate în tabelul depus de administratorul judiciar.
Raportat la temeiul de drept al contestației, în conformitate cu dispozițiile art. 131 NCPC, coroborat cu art. 21 alin. 2 și art. 6 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic reține că este competent să judece prezenta contestație.
Comitetul creditorilor debitoarei SC I. S. C. T. SA (fosta SC M.
C. T. SA), deși legal citat, nu și-a exprimat poziția procesuală.
La termenul din data de 17 iulie 2013, judecătorul sindic a respins, ca neîntemeiată, excepția prematurității formulării contestației.
Analizând ansamblul materialului probator aflat la dosar, judecătorul sindic reține următoarele:
Din perspectiva stării de fapt, judecătorul sindic reține că administratorul judiciar al debitoarei SC I. S. C. T. SA (fosta SC M. C. T. SA) a decis concedierea unui număr de 146 de salariați. Prin raportare la numărul salariaților preavizați de administratorul judiciar, 146, reține că este vorba în mod neechivoc de o concediere colectivă în sensul art. 1 și 2 din Directiva 98/59/CE și art. 68 și art. 69 din Codul muncii.
Cu toate acestea, judecătorul sindic are în vedere faptul că măsura concedierii colective a fost revocată de administratorul judiciar în ceea ce îl privește pe d-l P. escu Sorin (care nu apare în tabelul depus de administratorul judiciar) și a rămas fără obiect în ceea ce îl privește pe d-l Porumb M. (poziția 111, în tabelul depus de administratorul judiciar) care a decedat înainte de judecarea prezentei cauze.
În aplicarea dispozițiilor art. 86 alin. 6 din Legea nr. 85/2006, administratorul judiciar nu a parcurs procedura concedierii colective și a procedat la emiterea și comunicarea de preavize pentru cei 146 de salariați, la datele de 5 și, respectiv 8 iulie 2013.
Judecătorul sindic are în vedere faptul că, din perspectiva legislației române, în speță, ar fi aplicabil cu titlu de normă generală Codul muncii și, cu titlu de normă specială art. 86 alin. 6 din Legea nr. 85/2006, care prevede că, prin derogare de la prevederile Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare, după data deschiderii procedurii, desfacerea contractelor individuale de muncă ale personalului debitoarei se va face de urgență de către administratorul judiciar/lichidator, fără a fi necesară parcurgerea procedurii de concediere colectivă. Administratorul judiciar/lichidatorul va acorda personalului concediat doar preavizul de 15 zile lucrătoare. Aplicând principiul specialia generalibus derogant, Legea nr. 85/2006, ca lege specială, ar avea prioritate în cazul de față, iar emiterea de către administratorul judiciar a preavizelor pentru cei 145 de angajați cu privire la care a decis indisponibilizarea
Cu toate acestea, dispozițiile art. 68 și art. 69 din Codul muncii transpun, în prezent, în legislația internă, prevederile art. 1 și art. 3 din Directiva
Consiliului nr. 98/59/EC din 20 iulie 1998 privind armonizarea legislațiilor statelor membre ale EU referitoare la concedierile colective.
În acest context, judecătorul sindic reține că în speță se pune problema aplicabilității și a forței juridice a directivei transpuse în dreptul intern, aflată în conflict cu norma specială din materia insolvenței
Efectul direct al dreptului european a fost consacrat de C. ea de Justiție a Uniunii Europene (fosta C. e Europeană de Justiție, în continuare CJUE), în hotărârea din data de 5 februarie 1963 pronunțată în cauza Van Gend en Loos. În această hotărâre, CJUE afirma că dreptul european nu generează numai obligații pentru statele membre, ci și drepturi pentru persoanele fizice. Astfel, persoanele fizice pot să se prevaleze de aceste drepturi și să invoce în mod direct normele europene în fața instanțelor naționale și europene.
În funcție de tipul de act normativ european invocat, CJUE a acceptat fie un efect direct complet (și anume un efect direct orizontal și un efect direct vertical), fie un efect direct parțial (limitat la efectul direct vertical).
În ceea ce privește directivele, acestea sunt acte normative europene destinate statelor membre și trebuie transpuse de acestea în legislațiile lor naționale. Totuși, în anumite cazuri, CJUE le recunoaște un efect direct, în scopul de a proteja drepturile persoanelor fizice. Astfel, C. ea a stabilit în jurisprudența sa că o directivă are un efect direct dacă dispozițiile acesteia sunt necondiționate și suficient de clare și precise (hotărârea din data de 4 decembrie 1974, pronunțată în cauza Van Duyn). Cu toate acestea, efectul direct nu poate fi decât vertical și este valabil numai dacă statele membre nu au transpus directiva în termenul prevăzut.
Art. 1 și art. 2 din Directiva Consiliului nr. 98/59/EC din 20 iulie 1998 privind armonizarea legislațiilor statelor membre ale EU referitoare la concedierile colective prevăd că, în sensul acestei directive: (a) "concedieri colective"; reprezintă concedierile efectuate de un angajator dintr-unul sau mai multe motive, fără legătură cu persoana lucrătorului, în cazul în care, conform opțiunii statelor membre, numărul concedierilor este: (i) fie, pentru o perioada de 30 de zile: de cel puțin 10 în unitățile care încadrează în mod normal mai mult de 20 și mai puțin de 100 de lucrători; de cel puțin 10 % din numărul lucrătorilor în unitățile care încadrează în mod normal cel puțin 100, dar nu mai mult de 300 de lucrători; de cel puțin 30 în unitățile care încadrează în mod normal cel puțin 300 de lucrători; (ii) fie, într-o perioadă de 90 de zile, cel puțin 20, indiferent de numărul lucrătorilor angajați în mod normal în unitățile respective; (b) "reprezentanții lucrătorilor"; reprezintă reprezentanții lucrătorilor prevăzuți de legislațiile sau practicile statelor membre. În scopul calculării numărului de concedieri prevăzut la litera a din primul paragraf, încetarea contractului de muncă care se produce la inițiativa angajatorului dintr-unul sau mai multe motive, fără legătură cu persoana lucrătorului, este asimilată concedierilor, cu condiția existentei a cel puțin cinci concedieri. Această directivă nu se aplică în cazul: (a) concedierilor colective efectuate în cadrul contractelor de muncă încheiate pe perioade de timp limitate sau pentru sarcini specifice, cu excepția cazurilor în care aceste concedieri au loc înainte de data expirării sau realizării acestor contracte; (b) lucrătorilor din administrația publică sau din instituțiile de drept public (sau, în statele membre în care acest concept nu este cunoscut, de organisme echivalente); (c) echipajelor navelor maritime.
Subsecvent, în cazul în care un angajator are în vedere concedieri colective, acesta inițiază în timp util consultări cu reprezentanții lucrătorilor pentru a ajunge la un acord. Aceste consultări se referă cel puțin la posibilitățile de a evita concedierile colective sau de a reduce numărul de lucrători afectați, precum și la posibilitățile de a atenua consecințele prin recurgerea la măsuri
sociale însoțitoare vizând, între altele, sprijin pentru redistribuirea sau recalificarea lucrătorilor concediați. Statele membre pot să prevadă că reprezentanții pot apela la serviciile unor experți în conformitate cu legislațiile și practicile naționale. Pentru a permite reprezentanților lucrătorilor să formuleze propuneri constructive, în timp util, în cursul acestor consultări, angajatorul are obligația: (a) să le furnizeze toate informațiile utile și, (b) în orice caz, să le comunice în scris: (i) motivele concedierilor preconizate; (ii) numărul și categoriile de lucrători care vor fi concediați; (iii) numărul și categoriile de lucrători încadrați în mod normal; (iv) perioada în cursul căreia vor avea loc concedierile preconizate; (v) criteriile propuse pentru selectarea lucrătorilor care urmează a fi concediați în măsura în care legislațiile și practicile naționale atribuie această competență angajatorului; (vi) metoda de calcul al oricăror eventuale indemnizații de șomaj, în afara celor decurgând din legislațiile și practicile naționale. Angajatorul înaintează autorității publice competente cel puțin un exemplar al elementelor notificării scrise prevăzute la primul paragraf, litera b, punctele i-v. Obligațiile prevăzute la alineatele 1-3 se aplică indiferent dacă decizia de concediere colectivă provine de la angajator sau de la o întreprindere care îl controlează pe respectivul angajator. În ceea ce privește presupusele încălcări ale obligațiilor de informare, consultare și notificare prevăzute de directivă, nu se va lua în considerare nicio justificare a angajatorului conform căreia întreprinderea care a luat decizia ce a dus la concedierile colective nu i-a furnizat informațiile necesare.
Prevederile Directivei 98/59/CE au fost transpuse în legislația internă inițial în cuprinsul OUG nr. 98/1999, iar în prezent se regăsesc în art. 68 și art.
69 din Codul muncii (Legea nr. 53/2003): Prin concediere colectivă se înțelege concedierea, într-o perioadă de 30 de zile calendaristice, din unul sau mai multe motive care nu țin de persoana salariatului, a unui număr de: a) cel puțin 10 salariați, dacă angajatorul care disponibilizează are încadrați mai mult de 20 de salariați și mai puțin de 100 de salariați; b) cel puțin 10% din salariați, dacă angajatorul care disponibilizează are încadrați cel puțin 100 de salariați, dar mai puțin de 300 de salariați; c) cel puțin 30 de salariați, dacă angajatorul care disponibilizează are încadrați cel puțin 300 de salariați. La stabilirea numărului efectiv de salariați concediați colectiv, potrivit alin. 1, se iau în calcul și acei salariați cărora le-au încetat contractele individuale de muncă din inițiativa angajatorului, din unul sau mai multe motive, fără legătură cu persoana salariatului, cu condiția existenței a cel puțin 5 concedieri.
În cazul în care angajatorul intenționează să efectueze concedieri colective, acesta are obligația de a iniția, în timp util și în scopul ajungerii la o înțelegere, în condițiile prevăzute de lege, consultări cu sindicatul sau, după caz, cu reprezentanții salariaților, cu privire cel puțin la: a) metodele și mijloacele de evitare a concedierilor colective sau de reducere a numărului de salariați care vor fi concediați; b) atenuarea consecințelor concedierii prin recurgerea la măsuri sociale care vizează, printre altele, sprijin pentru recalificarea sau reconversia profesionala a salariaților concediați. În perioada în care au loc consultări, potrivit alin. 1, pentru a permite sindicatului sau reprezentanților salariaților să formuleze propuneri în timp util, angajatorul are obligația să le furnizeze toate informațiile relevante și să le notifice, în scris, următoarele: a) numărul total și categoriile de salariați; b) motivele care determină concedierea preconizată; c) numărul și categoriile de salariați care vor fi afectați de concediere; d) criteriile avute în vedere, potrivit legii și/sau contractelor colective de muncă, pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere; e) măsurile avute în vedere pentru limitarea numărului concedierilor; f) măsurile pentru atenuarea consecințelor concedierii și compensațiile ce urmează să fie acordate salariaților
concediați, conform dispozițiilor legale și/sau contractului colectiv de muncă aplicabil; g) data de la care sau perioada în care vor avea loc concedierile; h) termenul înăuntrul căruia sindicatul sau, după caz, reprezentanții salariaților pot face propuneri pentru evitarea ori diminuarea numărului salariaților concediați. Criteriile prevăzute la alin. 2 lit. d se aplică pentru departajarea salariaților după evaluarea realizării obiectivelor de performanță. Obligațiile prevăzute la alin. 1 și 2 se mențin, indiferent dacă decizia care determină concedierile colective este luată de către angajator sau de o întreprindere care deține controlul asupra angajatorului. În situația în care decizia care determină concedierile colective este luată de o întreprindere care deține controlul asupra angajatorului, acesta nu se poate prevala, în nerespectarea obligațiilor prevăzute la alin. 1 și 2, de faptul că întreprinderea respectivă nu i-a furnizat informațiile necesare.
Dată fiind transpunerea în dreptul intern de către statul român a Directivei 98/59/CE, precum și faptul că contestatorul poartă un litigiu cu administratorul judiciar al unei societăți comerciale aflate în insolvență, contestatorul nu se poate prevala de un eventual efect direct al acestui act normativ european, deoarece, pe de o parte, nu este îndeplinită condiția netranspunerii directivei în dreptul intern, iar pe de altă parte, aplicarea directă a directivei ar presupune existența unui efect direct orizontal, efect pe care directiva, per se, nu îl poate avea.
Cu toate acestea, interpretarea pe care CJUE, a dat-o dispozițiilor art. 1-3 din Directiva 98/59/CE prin hotărârea din 3 martie 2011, pronunțată la solicitarea instanței supreme luxemburgheze - recurs preliminar conform art.
267 TFUE - în cauzele conexate C-235/10 - C-239/10, Claes și alții v. Landsbanki Luxembourg SA, se impune instanței naționale cu forța juridică a actelor normative europene, superioară forței juridice a actelor naționale, dată fiind prerogativa exclusivă a CJUE de interpretare a legislației europene secundare, în scopul interpretării și aplicării uniforme a normelor europene.
Astfel cum a statuat CJUE în decizia arătată în aliniatul precedent, articolele 1-3 din Directiva 98/59/CE a Consiliului din 20 iulie 1998 privind apropierea legislațiilor statelor membre cu privire la concedierile colective trebuie interpretate în sensul că se aplică încetării activității unei instituții angajatoare ca urmare a unei hotărâri judecătorești prin care se dispune dizolvarea sa și lichidarea sa pentru insolvabilitate, chiar dacă, în cazul unei asemenea încetări, legislația națională prevede rezilierea cu efect imediat a contractelor de muncă ale lucrătorilor. Până la încetarea definitivă a personalității juridice a unei instituții cu privire la care se dispune dizolvarea și lichidarea, trebuie îndeplinite obligațiile care decurg din articolele 2 și 3 din Directiva 98/59. Obligațiile care revin angajatorului în temeiul acestor articole trebuie executate de conducerea instituției în cauză, cât timp aceasta rămâne în funcție, chiar cu competențe limitate în ceea ce privește administrarea respectivei instituții, sau de lichidatorul acesteia, în măsura în care administrarea instituției menționate este preluată în totalitate de acest lichidator.
Aceste dispoziții sunt lipsite de orice echivoc în ceea ce privește obligația parcurgerii procedurii de informare a sindicatului / reprezentanților salariaților și de consultare între angajator și sindicat / reprezentanții salariaților anterior concedierii colective în faza de lichidare a societății comerciale falite. A fortiori, obligațiile respective se impun societății comerciale aflate în insolvență, drepturile și obligațiile ale societății aflate în insolvență nefiind limitate la cele specifice lichidării.
În același sens a statuat CJUE și prin hotărârea din 12 octombrie 2004 pronunțată în cauza C-55/2002, Comisia v. Portugalia, reținând că prin
restrângerea instituției juridice a concedierii colective doar la concedierea pentru motive structurale, tehnologice sau ciclice și prin neextinderea acestei instituții și în sensul cuprinderii concedierilor pentru orice motive care nu țin de persoana salariatului, Portugalia nu și-a îndeplinit obligațiile care îi reveneau în temeiul articolelor 1 și 6 ale Directiva 98/59/CE a Consiliului din 20 iulie 1998 privind apropierea legislațiilor statelor membre cu privire la concedierile colective.
Astfel cum a reținut CJUE în hotărârea din 15 iulie 1964 pronunțată în cauza C-6/64, Flaminio Costa v. E.N.E.L., prin adoptarea Tratatului EEC (considerente aplicabile, mutatis mutandis și TFUE), statele membre și-au limitat suveranitatea în materie legislativă, creând un sistem de drept supranațional, aplicabil atât statelor membre, cât și cetățenilor lor. Legislația europeană, indiferent dacă este vorba despre cea primară sau cea secundară, se integrează în sistemele juridice ale statelor membre, care sunt obligate să o respecte, dreptul european având supremație asupra legislațiilor naționale. Astfel, dacă o normă națională este contrară unei norme europene, autoritățile statelor membre sunt ținute să aplice dispoziția europeană. Dreptul național nu este nici anulat și nici abrogat, însă caracterul său obligatoriu este suspendat, indiferent dacă norma națională a fost adoptată anterior sau ulterior normei europene în cauză. Întrucât dreptul european are o forță juridică superioară dreptului național, principiul supremației garantează așadar o protecție uniformă a cetățenilor, prin dreptul european, pe întreg teritoriul UE.
În consecință, reținând interpretarea obligatorie dată de CJUE art. 1-3 din Directiva 98/59/CE a Consiliului, interpretare care se impune și în ceea ce privește normele naționale de transpunere, judecătorul sindic concluzionează că derogarea stabilită prin dispozițiile art. 86 alin. 6 din Legea nr. 85/2006 de la caracterul obligatoriu al parcurgerii etapelor procedurii concedierii colective prevăzute de Codul muncii contravine normelor dreptului european (art. 1-3 din Directiva 98/59/CE a Consiliului). Reafirmând forța juridică superioară a dreptului european față de cel național, judecătorul sindic concluzionează că măsura concedierii colective a celor 145 de angajați ai debitoarei nu poate fi adusă la îndeplinire în mod valabil decât prin parcurgerea de către debitoare a procedurii prevăzute de art. 68-74 din Codul muncii.
Subsecvent, în temeiul art. 21 alin. 4 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic va admite în parte contestația formulată de contestatorul S. I. S.
C. T., în calitate de reprezentant al salariaților SC I. S. C. T. SA
- în insolvență și, constatând că măsura de concediere colectivă adoptată de administratorul judiciar R. I. SS cu privire la cei 145 de angajați ai debitoarei, arătați în tabelul de mai jos, este parțial nelegală, ca urmare a neparcurgerii de către debitoare a procedurii prevăzute de art. 68-74 din Codul muncii, va anula preavizele emise de administratorul judiciar pentru cei 145 de angajați ai debitoarei, menționați în tabelul din dispozitiv.
Verificând temeinicia celorlalte motive invocate de contestator, de natură economică, judecătorul sindic reține că, în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, atribuțiile judecătorului-sindic sunt limitate la controlul judecătoresc al activității administratorului judiciar și/sau al lichidatorului și la procesele și cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenței. Atribuțiile manageriale aparțin administratorului judiciar ori
lichidatorului sau, în mod excepțional, debitorului, dacă acestuia nu i s-a ridicat dreptul de a-și administra averea. Deciziile manageriale pot fi controlate sub aspectul oportunității de către creditori, prin organele acestora.
În consecință, solicitările contestatorului de anulare a măsurii concedierii colective înseși, respectiv de anulare a noii organigrame exced limitelor
controlului judecătorului sindic, deoarece vizează oportunitatea luării acestor măsuri și nu legalitatea lor. În sine, nici măsura de concediere colectivă și nici măsura de elaborarea a unei noi organigrame nu încalcă legea, Codul muncii prevăzând expres posibilitatea concedierii colective, cu respectarea garanțiilor mai sus arătate. Fundamentarea economică a acestei măsuri nu reprezintă însă o chestiune de legalitate a măsurii, ci de oportunitate a ei, ieșind astfel din sfera de control a judecătorului sindic, conform art. 11 alin. 2 din Legea nr. 85/2006.
Pentru aceste motive, judecătorul sindic va respinge, ca neîntemeiată, contestația în măsura în care vizează și anularea măsurii de concediere colectivă, cu elaborarea subsecventă a unei noi organigrame. Prezenta hotărâre nu are ca efect anularea măsurii lichidatorului judiciar de a proceda la concedierea colectivă a celor 145 de salariați ai debitoarei, ci sancționează nerespectarea unor garanții recunoscute de normele europene angajaților, în raporturile lor juridice cu angajatorul. Prin urmare, administratorul judiciar va putea relua procedura concedierii colective, cu respectarea drepturilor recunoscute de art. 68-74 din Codul muncii angajaților debitoarei insolvente.
Având în vedere dispozițiile art. 453 NCPC și principiul disponibilității în procesul civil, judecătorul sindic va lua act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACEST MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE :
Admite în parte contestația formulată de contestatorul S. | I. | S. | ||
C. | T. pentru salariații debitoarei SC I. S. C. | T. | SA - în |
insolvență, înregistrat în Registrul persoanelor juridice al Judecătoriei Turda în temeiul sentinței civile nr. 6/1990, pronunțată în dosarul nr. 6/C/1990, CIF 6991930, cont bancar_ E 130S V_, cu sediul în C. T., str. L.
, nr. 145, jud. C., în contradictoriu cu administratorul judiciar al debitoarei SC
I. S. C. T. SA - în insolvență, R. I. SS, cu sediul în B.
, str. T., nr. 11A, et. 4, sector 3 și cu Comitetul Creditorilor debitoarei SC
I. S. C. T. SA - în insolvență, compus din M. I. H. G. - președinte, SC L. SA - membru și SC S. MG S. - membru, reprezentat de Președintele Comitetului Creditorilor, M. I. H. G., cu sediul în Elveția, Oberdorfstrasse, nr. 11, 6340 Baar, înregistrată sub nr. CH- 170.3.025.255-2, cu sediul procesual ales în România la sediul Cabinetului de avocat C. B., C. -N., str. I. M., nr. 40, ap. 12, jud. C. și, în consecință:
Constată că măsura de concediere colectivă adoptată de administratorul judiciar R. I. SS cu privire la cei 145 de angajați ai debitoarei, arătați în tabelul de mai jos, este parțial nelegală, ca urmare a neparcurgerii de către debitoare a procedurii prevăzute de art. 68-74 din Codul muncii și, în consecință:
Anulează preavizele emise de administratorul judiciar pentru cei 145 de angajați ai debitoarei, menționați în tabelul de mai jos, după cum urmează:
Nr.crt | Numele si prenumele | Cod numeric personal | Functia/meseria |
1 | ABRUD. MIOARA LUCIA | 2740614011092 | ECONOMIST |
2 | ALECSEICIUC E. NICOLINA | 2600907120011 | PRIMITOR DISTRIBUIT. |
3 | ANDREI MARIN | 1610319120025 | TERMIST TRATAMENTIST |
4 | BARA IOAN CRISTIAN | 1680829120018 | TERMIST TRATAMENTIST |
5 | BASCA VIOREL RELU | 1720803126203 | TERMIST TRATAMENTIST |
6 | BENE ANDREI | 1541127120019 | INGINER |
7 | BERCEA VICTOR | 1591002120011 | SOFER |
8 | BIRIS G. COZMIN | 1730406120028 | SEF DEP. EXPEDITII |
9 | BOBIS CALIN IOAN | 1740831126200 | COORDONATOR FORMATIE-MA |
10 | BOLBOACA AUGUSTIN N. | 1690129120010 | ELECTRICIAN |
11 | BOZDOG GAVRILA | 1620327120041 | ELECTRICIAN |
12 | BUCEA ALEXANDRU | 1601201120019 | ELECTRICIAN |
13 | BUSUIOC IOAN CRISTIAN | 1770415120023 | MASINIST TRANSPORT |
14 | CALUGAR AUREL | 1560221126194 | SEF SECTIE ADJUNCT |
15 | CANTOR LIVIU | 1920203124931 | REGLOR MASINI |
16 | CEBAN TATIANA | 2850201410175 | AUDITOR INTERN |
17 | CECALACEAN G. | 1641002260010 | TREFILATOR TRAGATOR |
18 | CESAUAN ALEXANDRU - RADU | 1761129120013 | OPERATOR SARMA |
19 | CETE MIHAI | 1801230261707 | TREFILATOR TRAGATOR |
20 | CHECICHES VASILE | 1620514120019 | MAISTRU |
21 | CHETAN DELIA - CORINA | 2630825126190 | CANTARAGIU |
22 | CHETAN DUMITRU | 1630512120011 | MASINIST TRANSPORT |
23 | CHETAN M. | 1700421260024 | COORDONATOR FORMATIE- MAISTRU |
24 | CHETAN N. | 1740519260019 | MASINIST TRANSPORT |
25 | CHETAN PETRU FLORIN | 1751011260018 | MASINIST TRANSPORT |
26 | COROVEI M. | 2690311120012 | MACARAGIST |
27 | COZAC ALEXANDRU - BOGD. | 1860224124956 | FINISOR TREFILATE |
28 | CRIHALMEANU M. | 2680830120029 | LABORANT CHIMIC |
29 | C. CRISTINA | 2670721120016 | INGINER |
30 | CRISTEA CRISTINA M. | 2610216120017 | SEF. SECTIE |
31 | CRISTUREAN A. MARINA | 2670629120014 | ECONOMIST |
32 | DEAC DORINA M. | 2661102120019 | SECRETAR |
33 | DEAK ANA M. | 2601205126207 | INGINER |
34 | DEAK ROBERT | 1760422120022 | POMPAGIU |
35 | DEOANCA I. D. | 1661203120013 | INGINER |
36 | DRAGAN D. ALEXANDRINA | 2680205120032 | GRAFICIAN CALCULATOR |
37 | DRAGAN MIHAILA | 1601224120018 | SOFER |
38 | DRAGOTA MIHAIL - VALERIU | 1580116120012 | TEHNICIAN |
39 | DUCA G. | 1830122124610 | LACATUS |
40 | DUCA OVIDIU | 1740819120016 | OPERATOR SARMA |
41 | FEYER ZOLTAN | 1620308120017 | LACATUS |
42 | FLOREA M. MARIUS | 1620712120010 | SEF ATELIER |
43 | FLUERAS VASILE | 1760310260031 | REGLOR MASINI |
44 | FRANCISC TOMA - ALIN | 1851229124602 | FINISOR TREFILATE |
45 | GABUDEAN AUREL | 1570809126208 | REGLOR MASINI |
46 | GAZDAC A. - OVIDIU | 1870902124621 | FINISOR TREFILATE |
47 | GHEMES IOAN SORIN | 1690214120015 | MECANIC LOCOMOTIVA |
48 | G. ILIE | 1620625120010 | TERMIST TRATAMENTIST |
49 | GORDEEV IRINA | 8770105120011 | TRANSLATOR |
50 | GRIGOREANU ANDRIAN | 1830715410227 | AUDITOR INTERN |
51 | GURZO LIDIA N. LINA | 2670519120015 | LABORANT INC.MEC. |
52 | HADA G. | 2710628120019 | INGINER |
53 | HADA I. M. | 2691020120023 | ECONOMIST |
54 | HADA MIHAI AUREL | 1740505120027 | TERMIST TRATAMENTIST |
55 | HASMASAN IOAN | 1560719120016 | SEF DEP. P.L.U.P. |
56 | HATEGAN IOAN | 1650831120025 | LAMINATOR |
57 | HIRIAN ANUTA | 2610503120014 | LACATUS |
58 | HOPARTEAN SORIN IOAN | 1780520120035 | REGLOR MASINI |
59 | HOR. TH SANDOR | 1590928120037 | MASINIST TRANSPORT |
60 | IANTOSZ CALIN | 1750415126204 | ELECTRICIAN |
61 | ISTRATE I. | 2600129120019 | ECONOMIST |
62 | ISTRATE ION | 1680619120074 | AGENT VINZARI |
63 | IURIAN TEODOR DORIN | 1670102120022 | MECANIC LOCOMOTIVA |
64 | KESERII CSABA | 1700228120014 | REGLOR MASINI |
65 | LASCAU EMIL | 1621223120021 | SEF DEPOZIT |
66 | LASCAU MIHAIL | 1590412120045 | TREFILATOR TRAGATOR |
67 | LAZAR M. | 2590807120015 | POLEITOR FILIERE |
68 | LECHINTAN M. | 2660625120015 | VANZATOR |
69 | MACOVEI I. DORINA | 2600313120014 | SEF DEPOZIT |
70 | MARGINEAN DUMITRU | 1610528120033 | TERMIST TRATAMENTIST |
71 | MARGINEAN FLORIN-OVIDIU | 1640915120012 | SORTATOR PRODUSE |
72 | MARGINEANU LUCHI | 1690527120079 | REGLOR MASINI |
73 | MARINCA TITUS D. | 1631113120029 | ELECTRICIAN |
74 | MARINIUC SERGIU | 1801020410254 | TRANSLATOR |
75 | MATEI CRISTINA | 2640521120014 | CONTABIL SEF DE SECT |
76 | MAXIM VALER | 1600825120011 | MASINIST TRANSPORT |
77 | MIHESAN VASILE OVIDIU | 1670330120020 | REGLOR MASINI |
78 | MOCAN DUMITRU MARCEL | 1600615126191 | IMPEGAT MISCARE |
79 | MOISA ADELA M. | 2651009120016 | LABORANT CHIMIC |
80 | MOLDOVAN FLORIN COSMIN | 1800629124605 | TERMIST TRATAMENTIST |
81 | MOLDOVAN IOAN | 1630526120026 | TERMIST TRATAMENTIST |
82 | MOLDOVAN M. S. | 2660605120022 | CANTARAGIU |
83 | MORAR SERGIU | 1900814124601 | TREFILATOR TRAGATOR |
84 | M. AUREL | 1561010126202 | TEHNICIAN |
85 | M. SORIN N. | 1691205120021 | VANZATOR |
86 | NAGII MIHAI MARCEL | 1610205120025 | COORDONATOR FORMATIE-MA |
87 | N. ILIE CALIN | 1701122120015 | REGLOR MASINI |
88 | NEAMT DOREL | 1880608124607 | LAMINATOR |
89 | NEGREA DELIA | 2700814120011 | FUNCTIONAR ARHIVAR |
90 | NEMES M. | 2641206126202 | MACARAGIST |
91 | NEMET STEFAN | 1711216120020 | MACARAGIST |
92 | OGREAN ALEXANDRINA | 2710507120011 | CONTROLOR DATE |
93 | OLTEAN RADU - AUREL | 1860211124602 | FINISOR TREFILATE |
94 | OLTEAN VASILE | 1840515124608 | TREFILATOR TRAGATOR |
95 | ONISOR M. | 1610928120011 | ELECTRICIAN |
96 | OROIAN DELIA | 2690417120012 | CHIMIST |
97 | OROS A. -DIANA | 2780328120015 | OPERATOR CALCULATOR |
98 | OROS N. | 1761015120021 | ELECTRICIAN |
99 | P. ILIE | 1580421120015 | SUDOR |
100 | PASC N. - MARIN | 1640207205024 | REGLOR MASINI |
101 | PETROVAN IACOB | 1630201120047 | REGLOR MASINI |
102 | PINTILIE PETRU | 1600629120031 | SEF ATELIER |
103 | PLOSCARIU A. N DUMITRU | 1730401120016 | IMPEGAT MISCARE |
104 | PLOSCARIU FLORIN | 1810212124604 | MASINIST CABLARE |
105 | PODAR PAMFIL | 1560413120019 | MAS.MASINI TERASAMEN |
106 | P. PETRU | 1700416260030 | TERMIST TRATAMENTIST |
107 | P. A M. NA | 2610321120012 | ECONOMIST |
108 | P. A M. | 1590723120011 | SEF DEP.PROIECTARI |
109 | PORCILA EMILIA | 2650304120020 | CONTABIL |
110 | PORCILA VASILE | 1600401120015 | ELECTRICIAN |
112 | PROD. FLORIN | 1691119120016 | TERMIST TRATAMENTIST |
113 | PROD. IOAN | 1631119120017 | LACATUS |
114 | PURICE RADU | 1721003120028 | CANALAGIU |
115 | RADU ADELA | 2661011120026 | SECRETAR |
116 | RASTEIU I. | 2560502120024 | ECONOMIST |
117 | REDEANU D. R. | 2641223120011 | LABORANT ANALIZE RAP |
118 | ROSIAN IOAN | 1640829120680 | SEF DEP.TRANSPORT |
119 | RUS C. -ANCA | 2720918120012 | LABORANT ANALIZE RAP |
120 | RUS MIHAI | 1670702120016 | SORTATOR PRODUSE |
121 | RUS VASILE | 1710730120014 | LACATUS |
122 | R. ALEXANDRU | 1621210120026 | SORTATOR PRODUSE |
123 | R. ELEONORA MARTA | 2600724151803 | MACARAGIST |
124 | R. M. | 2690303120047 | GESTIONAR |
125 | R. SERGIU - PETRUT | 1880721152483 | TERMIST TRATAMENTIST |
126 | SABAU CONSTANTIN IOAN | 1570718120021 | TREFILATOR TRAGATOR |
127 | SANDU TATIANA | 2751210400028 | ASISTENT DIRECTOR |
128 | SAUTEAN MARINELA | 2720421250527 | INGINER |
129 | SAVAN FLORIN L. | 1690924120016 | OPERATOR TAIERE |
130 | SERBAN PAVEL ILIE | 1541031120022 | ELECTRO-MECANIC |
131 | SIMIONAS HOREA IOAN | 1710630120045 | MASINIST TRANSPORT |
132 | SINTIUAN SORIN G. | 1670303120022 | METALURG CARBURI MET |
133 | SIPOS VIOREL-CRISTIAN | 1690328126198 | MECANIC LOCOMOTIVA |
134 | STANCIU IOAN | 1601020011845 | SEF BIROU |
135 | SUCIU CORINA | 2680329120011 | ECONOMIST |
136 | SUCIU IOAN GRIGORE | 1600623054701 | OPERATOR TRATARE APA |
137 | SZASZ ISTVAN | 1600418126192 | LACATUS |
138 | TASNADI ISTVAN | 1671215120012 | MAISTRU |
139 | TELINA DINU | 1651014120673 | SEF M. EVRA |
140 | TESCAR E. | 2620723120029 | LABORANT INC.MEC. |
141 | TODEA OVIDIU | 1670930120014 | ELECTRICIAN |
142 | TOMA MIHAITA - A. N | 1870608375470 | FINISOR TREFILATE |
143 | TUREAN MARIUS-D. | 1660517126213 | METROLOG REPARATOR |
144 | URCAN A. | 1701005120019 | SEF M. EVRA |
145 | VALEAN TEODOR | 1581012120019 | LACATUS |
146 | VARGA-BARTALICS ALEXANDRU | 1700613120011 | LACATUS |
Respinge contestația, ca neîntemeiată, în măsura în care vizează și anularea măsurii de concediere colectivă, respectiv elaborarea subsecventă a unei noi organigrame.
Ia act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se va depune la Tribunalul Specializat C. .
Pronunțată în ședință publică, azi, 17 iulie 2013.
JUDECĂTOR SINDIC, | GREFIER, | |
F. -Iancu M. | F. | B. |
Thred./5 ex/FIM/17.07.13
| ← Sentința civilă nr. 3175/2013. Contestație. Faliment,... | Sentința civilă nr. 544/2013. Contestație. Faliment,... → |
|---|
