Sentința civilă nr. 2080/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
DOSAR NR._ /a1
ROMÂNIA TRIBUNALUL SPECIALIZAT C.
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ nr. 2080/2013
Ședința publică din data de 2 septembrie 2013 Instanța este constituită din:
JUDECĂTOR SINDIC: D. H. GREFIER: N. N.
Pe rol fiind soluționarea cererii de antrenare a răspunderii formulate de către reclamantul P. O. I., în calitate de lichidator judiciar al S.C. G. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta D. I. M., în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006. La apelul nominal se prezintă reprezentanta lichidatorului judiciar desemnat să administreze procedura insolvenței debitoarei S.C. G. S.R.L., P. O. I., d-na
practician în insolvență Amalia Mărginean, lipsind pârâta D. I. M. .
Procedura de citare este legal îndeplinită, pârâta D. I. M. fiind citată atât prin afișarea citației la ușa instanței (f. 52), cât și prin publicarea citației într-un ziar național (f. 63), în conformitate cu prevederile art. 95 C.proc.civ.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că au fost înregistrate la dosar următoarele înscrisuri:
în data de 13 mai 2013, din partea lichidatorului judiciar, dovada domiciliului actual al pârâtei D. I. M., cu mențiunea că domiciliul actual nu diferă de cel indicat în cuprinsul cererii de chemare în judecată;
în data de 5 august 2013, din partea lichidatorului judiciar, dovada efectuării procedurii de citare a pârâtei D. I. M. prin cotidianul național "Adevărul";;
în data de 8 august 2013, din partea lichidatorului judiciar, cerere de micșorare a câtimii obiectului cererii de chemare în judecată, respectiv 124.503,55 lei, și nu 190.346,02 lei, cum s-a solicitat inițial.
Reprezentanta lichidatorului judiciar învederează instanței că nu mai are cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, instanța acordă reprezentantei lichidatorului judiciar cuvântul în susținerea cererii.
Reprezentanta lichidatorului judiciar solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată și precizată, cu consecința obligării pârâtei D. I. M. la plata sumei de 124.503,55 lei, reprezentând pasivul societății S.C. G. S.R.L.
Instanța reține cauza în pronunțare.
JUDECĂTORUL SINDIC,
Deliberând, reține că prin cererea formulată de lichidatorul judiciar P. O. I. și înregistrată pe rolul Tribunalului Comercial C. la data de 26 martie 2013 sub nr. _
/a1 s-a solicitat judecătorului sindic ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâtei D. I. M. și obligarea acesteia la suportarea pasivului debitoarei SC G. S. în cuantum de 190.346,02 lei.
În motivarea cererii, lichidatorul judiciar a arătat că în cauză există premisele necesare aplicării dispozițiilor articolului 138 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 85/2006, potrivit cărora se poate stabili răspunderea personală patrimonială a persoanelor care au cauzat starea de insolvență, prin următoarele fapte: dacă au ținut o contabilitate fictivă.
Întrucât nici până la această dată administratorul societății nu a comunicat actele prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006, se apreciază că aceasta se face vinovată de săvârșirea faptelor prevăzute de art. 138 lit. d) și anume a ținut o contabilitate fictivă, a făcut să dispară unele documente contabile sau nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Potrivit art. 10, alin. 1 din Legea contabilității 82/1991, republicată, răspunderea pentru organizarea si conducerea contabilității la persoanele prevăzute la art. 1 revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligația gestionării unității respective. Faptul că administratorul societății debitoare nu a pus la dispoziția lichidatorului judiciar nici unul din documentele contabile ale societății, așa cum prevede art. 28 din lege, deși trebuia și putea să cunoască faptul că legea stabilește în sarcina lui această obligație, nu face decât să întărească afirmația că a fost ținută o contabilitate fictivă, administratorul a făcut să dispară unele documente contabile sau nu a fost ținută contabilitatea în conformitate cu legea, faptă prevăzută de disp. art. 138 alin. 1, lit. d din legea 85/2006.
De altfel, așa cum s-a apreciat si în practica judiciară, de multe ori neprezentarea documentelor contabile nu urmărește decât ascunderea unor date contabile neavantajoase pentru societatea comercială, astfel încât, o atare atitudine nu poate decât să nască suspiciuni, cu atât mai mult cu cât administratorul societății trebuie socotit a fi un profesionist, capabil să înțeleagă răspunderea ținerii contabilității și consecințele nerespectării reglementărilor legale. Răspunderea administratorului în baza art. 138 din Legea nr. 85/2006, este o răspundere civilă delictuală, fiind așadar necesară verificarea existenței condițiilor pentru antrenarea răspunderii civile delictuale.
Referitor la îndeplinirea condițiilor răspunderii delictuale, lichidatorul judiciar a arătat că prejudiciul creditorilor există și constă în imposibilitatea recuperării integrale a creanțelor înscrise la masa credală, din averea debitoarei, deoarece, din cauza nepredării evidențelor contabile, nu se mai poate identifica niciun element de activ care să servească la stingerea masei pasive.
Ca urmare, răspunzător pentru acest prejudiciu este administratorul statutar. Ca atare, prejudiciul creditorilor reprezintă partea din masa pasivă ce rezultă din tabelul preliminar al creanțelor, care nu poate fi acoperită din averea debitoarei. Deci, prejudiciul există, este cert, real și efectiv.
În ceea ce privește fapta administratorului există, este prevăzută de art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006 și constă în neținerea contabilității în conformitate cu legea, fiind prezumată, așa cum s-a arătat anterior, ca urmare a nepunerii la dispoziția lichidatorului a documentelor prevăzute de art. 28 din legea insolvenței. Fapta este o faptă negativă, omisivă, constând în neîndeplinirea unei obligații legale și evident are caracter ilicit, fiind sancționată atât de Legea nr. 31/1990 cât și de legea contabilității.
Astfel conform art. 201 din legea nr. 31 din 1990, situațiile financiare vor fi întocmite după normele prevăzute pentru societatea pe actiuni. În urma aprobării lor de către adunarea generală a asociaților, administratorii vor depune la registrul comerțului, în termen de 15 zile de la data adunării generale, copii ale situatiilor financiare anuale, în conformitate cu prevederile Legii contabilității nr. 82/1991, republicată, spre a fi publicate in conformitate cu art. 185.
Este așadar faptă ilicită nu numai acțiunea, dar și omisiunea, inacțiunea ilicită, neîndeplinirea unei activități ori neluarea unei măsuri, atunci când această activitate sau această măsură trebuia, potrivit legii, să fie întreprinsă de către o anumită persoană.
Referitor la legătura de cauzalitate între neținerea contabilității conform legii și prejudiciul creditorilor, lichidatorul judiciar susține că și această condiție este evidentă deoarece pentru neținerea contabilității în conformitate cu legea, se încearcă ascunderea patrimoniului acesteia prin lichidizarea căruia, se putea evita ajungerea în stare de insolvență, iar vinovăția administratorului există deoarece lui îi incubă obligația legală a ținerii contabilității și este răspunzător față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, potrivit art. 73 din Legea nr. 31/1990 iar neținerea contabilității îi este imputabilă.
Atitudinea refractară a administratorului, lipsa oricărei colaborări, nedepunerea documentelor prevăzute de lege, au format lichidatorului judiciar convingerea că administratorul statutar al debitoarei se face vinovat de încălcarea prevederilor art. 138, alin. 1, lit. d din Legea 85/2006.
În concluzie, lichidatorul judiciar apreciază că administratorul societății se face vinovat de săvârșirea faptelor prevăzute la art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
Pârâta, deși legal citată, nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat în fața instanței.
Analizând cererea formulată, judecătorul sindic reține următoarele
:
Prin sentința civilă nr. 4061/_ s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a insolvenței debitoarei S.C. G. S.R.L. la solicitarea creditoarei DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE a județului C. .
Anterior deschiderii procedurii insolvenței, calitatea de asociat unic și aceea de administrator statutar al societății debitoare a deținut-o pârâta D. I. M. .
Potrivit art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței
în cazul în care …sunt identificate persoane cărora le -ar f i imp u tab ilă ap ar iț ia s tăr ii de
insolvență a deb ito arei…, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană c are a
cauzat s tare a de insolvență a debitorulu i, (d) prin fapta de a ține o contabilitate fictivă sau de a face să dispară unele documente contabile ori prin aceea de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea
.
Angajarea răspunderii civile delictuale implică întrunirea cumulativă a patru condiții: săvârșirea unei fapte ilicite dintre cele enumerate de art. 138 alin. 1, fapta ilicită să fi cauzat insolvența societății debitoare în tot sau în parte, existența vinovăției autorului faptei ilicite pentru cauzarea insolvenței debitoarei, existența unui prejudiciu, precum și legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și existența prejudiciului.
Revenind la procedura specială a antrenării răspunderii civile delictuale în temeiul art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic reține că pârâtei îi revenea, în calitate de administrator statutar, obligația de a duce la îndeplinire contractul de mandat ce i-a fost încredințat, fiind direct răspunzătoare de modul în care este ținută evidența contabilă, potrivit art.73 alin.1 lit.c și alin.2 ale Legii nr.31/1990, precum și din disp. art.11 alin.4 din Legea nr.31/1990 republicată. Totodată, conform prev. art. 10 alin.1 din Legea nr.82/1991 republicată, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului, care are obligația gestionării societății respective.
În speță s-a făcut dovada existenței faptei ilicite constând în neținerea contabilității în conformitate cu legea de către pârâta D. I. M., în calitate de administrator al societății G. S.R.L., faptă care rezultă din atitudinea pârâtei care, deși notificată potrivit dispozițiilor legale, a refuzat să pună la dispoziția administratorului judiciar documentele contabile prevăzute de art. 28 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, faptă asimilată neținerii contabilității în conformitate cu legea.
Nepredarea actelor contabile naște o rezonabilă prezumție simplă de administrare frauduloasă a societății debitoare.
Însă, între fapta de a nu ține contabilitatea și ajungerea societății debitoare în stare de insolvență nu se poate reține o legătură de cauzalitate de către instanță pentru că, pe de o parte legea nu asimilează unei asemenea fapte prezumția ajungerii în stare de insolvență, iar pe de altă parte textul legal este explicit - în măsura identificării persoanei care prin săvârșirea uneia din/unor fapte(le) ilicite enumerate să fi cauzat starea de insolvență. Prejudiciul constă în imposibilitatea creditorului de a-și recupera creanța datorită faptei ilicite a administratorului statutar care a determinat ajungerea debitoarei în stare de insolvență.
Prezumția este definită de vechiul cod civil ca fiind ˝consecințele ce legea sau magistratul trage din un fapt cunoscut la un fapt necunoscut˝.
Nefiind instituită o prezumție legală, judecătorul sindic reține că prezumțiile simple sunt acele concluzii logice pe care judecătorul le poate trage de la un fapt cunoscut la un fapt necunoscut, fiind necesar ca între faptul vecin pe care se sprijină prezumția și faptul principal să existe o conexitate, o legătură strânsă. În plus, concluzia logică pe care magistratul o trage de la un fapt cunoscut, în speță, existența unei fapte ilicite și atât, la
faptul necunoscut, al ajungerii debitoarei în stare de insolvență ar trebui să fie aplicabilă tuturor spețelor identice ulterioare și anterioare.
Or, din modul în care este redactat art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 rezultă fără dubiu că simpla existență a faptelor ilicite enumerate la lit. a-g nu atrag de plano răspunderea civilă delictuală ci trebuie dovedită cauzarea stării de insolvență de către acea persoană.
Pe de altă parte din faptul vecin și conex al neținerii contabilității societății debitoare nu se poate trage automat concluzia că acea societate nu poate decât să ajungă în stare de insolvență, întrucât în practică există suficiente contraexemple, fiind de notorietate situația acelor societăți care, datorită nedepunerii actelor contabile, respectiv neținerii contabilității în conformitate cu legea au fost dizolvate de drept, ajungând în stare de lichidare, iar ulterior sunt radiate, fără a se deschide procedura insolvenței față de acestea.
Ca urmare, este indubitabil că o asemenea prezumție simplă nu este aplicabilă situațiilor de acest gen, în care se invocă exclusiv neținerea contabilității de către societatea debitoare și se solicită a se aplica prezumția ajungerii societății în stare de insolvență.
Nu în ultimul rând, este puțin probabil ca societatea să nu fi avut propria evidență a datoriilor și creanțelor pe care le are de plătit/încasat, ceea ce nu echivalează, desigur, cu ținerea contabilității, dar nici nu conduce automat la concluzia inexistenței unei evidențe a creanțelor și datoriilor societății și, implicit, a ajungerii în stare de insolvență din această cauză.
Necunoașterea în concret a situațiilor contabile ale debitoarei nu poate naște prezumția ajungerii în insolvență datorită neținerii contabilității.
Pe de altă parte, lichidatorul judiciar are la dispoziție și alte mijloace procesuale pentru a atrage răspunderea administratorului statutar pentru nepredarea actelor contabile potrivit art. 147 din Legea nr. 85/2006.
Concluzionând, în lipsa unor circumstanțe concrete ale desfășurării activității societății debitoare, judecătorul sindic nu va aplica prezumția simplă a ajungerii societății debitoare în stare de insolvență ca urmare a neținerii contabilității de către pârâta administrator statutar.
Față de considerentele expuse, constatând faptul că argumentele invocate de lichidatorul judiciar sunt neîntemeiate, judecătorul sindic în temeiul art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 va respinge cererea formulată de lichidatorul judiciar P. O. I. al debitoarei SC G. S. în contradictoriu cu pârâta D. I. M., ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
:
Respinge acțiunea formulată de lichidatorul judiciar P. O. I. al debitoarei SC G. S. în contradictoriu cu pârâta D. I. M. .
Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, azi, 02 septembrie 2013.
JUDECĂTOR SINDIC, GREFIER,
D. H. N. N.
Red. DH/ tehnored. LU 4 ex/_
| ← Sentința civilă nr. 1378/2013. Răspundere organe de... | Sentința civilă nr. 4938/2013. Răspundere organe de... → |
|---|
