Sentința civilă nr. 766/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R.
T. SPECIALIZAT C. DOSAR NR. UNIC_ /a1
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ NR. 766/2013
Ședința publică din data de_ Instanța este constituită din: JUDECĂTOR SINDIC: C. C. GREFIER: T. B.
Pe rol fiind soluționarea cererii de antrenare a răspunderii materiale formulate de reclamanta C. M. M. M., în calitate de lichidator judiciar al S.C. D. R. S.R.L. în contradictoriu cu pârâții T. I. și T. SA, în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006.
La ambele apeluri nominale se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că dezbaterile pe fond și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de_, care este parte integrantă din prezenta sentință, când judecătorul sindic a amânat pronunțarea pentru data de azi.
JUDECĂTORUL SINDIC,
Prin cererea înregistrată la data de 1 martie 2012 în dosarul cu nr. de mai sus, reclamantul CABINETUL INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ M. M. M., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC D. R. S., i-a chemat în judecată pe pârâții T. I. și T. SA, solicitând obligarea acestora la plata întregului pasiv al debitoarei în cuantum de 114.395,30 lei în baza disp. artr.138 alin.1 lit.a, d și e din Legea nr.85/2006.
În motivarea cererii s-a reținut faptul că pârâții au fost notificați în vederea predării documentelor prevăzute de art.28 din Legea nr.85/2006, inclusiv pentru predarea listei complete a bunurilor debitoarei, scrisoarea fiind semnată de primire la data de_ de pârâta T. SA ca și administrator statutar.
S-a mai arătat că la data de_ debitoarea a fost notificată pentru predarea gestiunii, notificarea fiind semnată, de asemenea, de pârâtă, aceasta semnând și un angajament datat_ în conformitate cu care s-a obligat să pună la dispoziția lichidatorului judiciar toate înscrisurile necesare acestuia și să-și dea concursul pentru inventarierea și sigilarea bunurilor existente în patrimoniul debitoarei.
Reclamantul a susținut că pârâții nu și-au îndeplinit obligația de a depune la dosar lista completă a bunurilor, astfel încât la data de_ fostul lichidator judiciar a inventariat doar o parte din bunurile debitoarei,r estul fiind lipsă, lipsa fiind consemnată în procesul- verbal încheiat cu acea ocazie.
S-a mai arătat că în urma înlocuirii lichidatorului judiciar, prin scrisoarea nr.1131/_ i-a solicitat administratorului statutar T. I. predarea listei bunurilor și a tuturor bunurilor care nu au fost inventariate, obligație pe care acesta nu și-a îndeplinit-o.
În concret se susține că nu au fost predate mijloacele fixe din categoria aparatelor de măsură, control și reglare în valoare de 1.800,54 lei, mobilierul și aparatura de birotică în valoare de 4.256,5 lei, produsele finite din stoc în valoare de 2.330 lei și mărfurile în stoc în valoare de 19.851,34 lei.
Aceste bunuri se susține că figurează înscrise în patrimoniul debitoarei și că totalul acestor bunuri se ridică la suma de 28.238,68 lei.
Nedepunerea listei pentru aceste bunuri este invocată de către reclamant pentru a se reține în sarcina pârâților fapta de a nu fi ținut contabilitatea în conformitate cu legea în vederea ascunderii unei părți din activul debitoarei și utilizării bunurilor în folosul propriu sau al altei persoane.
S-a mai arătat că din balanța stocuri aferentă lunii ianuarie 2010 rezultă că în patrimoniul debitoarei figurează o centrală Mistral în valoare de 1.638,66 lei, o automatizare pentru grup pompare în valoare de 4.097,84 lei și o pompă Willo în valoare de 3.500 lei care nu au fost predate lichidatorului, fiind, pe cale de consecință, lipsă.
Nepredarea bunurilor creează prezumția că acestea au fost folosite în interesul pârâților și că s-ar impune angajarea răspunderii acestora prin raportare la prev. art.138 alin.1 lit.a din Legea nr.85/2006.
Aceleași dispoziții legale au fost invocate și pentru nepredarea unei mori model MC-11 ce figurează în evidențele contabile în valoare de 12.113,90 lei, a unui analizor de lapte în valoare de 2.234,40 lei, a unei vane electrice de pasteurizare în valoare de 12.113,90 lei și a unei mașini de ambalat C.200 în valoare de 10.309,51 lei, bunuri ce figurează înscrise în balanța de stocuri aferentă lunii ianuarie 2010.
În contabilitatea debitoarei, potrivit aceleiași balanțe, sunt înregistrate imobilizări corporale în curs reprezentând investiții nefinalizate, nerecepționate, în valoare de 245.583,83 lei.
Într-o altă balanță, stocuri aferentă lunii ianuarie 2010, imobilizările corporale au o valoare diferită, respectiv de 244.617,72 lei, pentru aceste imobilizări lichidatorul judiciar susținând că nu i-au fost prezentate nici un fel de documente justificative, deși li s-a solicitat pârâților să explice modul în care au fost utilizate materialele de construcții și pretinsele investiții efectuate la un magazin din D., la sediul debitoarei și la o locație numită "Fermă";.
Întrucât pârâții nu au făcut dovada că materialele de construcții au fost utilizate în interesul debitoarei și nu au fost predate, lichidatorul a considerat că fapta acestora se încadrează în disap. art.138 alin.1 lit.a, lipsa bunurile născând prezumția conform căreia acestea au fost folosite în interesul propriu de către pârâți sau al altor persoane.
În plus, reclamantul susține că prin procesul-verbal încheiat la data_ în dosarul execuțional nr.314/2011 al BEJ STOLNEANU DIANA M. a rezultat că pentru autovehiculul marca Dacia Double CAB a fost încheiat cu SC VB L. R. I. SA un contract de leasing și că autovehiculul a fost ridicat din localitatea Rus nr.88, aflându-se în posesia numitului Riza Radu.
În cuprinsul procesului-verbal se consemnează, de altfel, declarația acestei terțe persoane conform căreia ar fi cumpărat autovehiculul de la pârâtul T. I. în urmă cu doi ani pentru prețul de 9.000 lei.
Această faptă este încadrată de lichidator în prevederile art.138 alin.1 lit.a din Legea nr.85/2006, reținându-se faptul că pârâții au utilizat bunul predat în posesie debitoarei de societatea de leasing în interesul unei alte persoane.
La data de_ reclamanta și-a precizat cererea dedusă judecății, arătând că prin răspunsul la interogatoriu pârâtul a recunoscut nepredarea listelor cuprinzând bunurile debitoarei, precum și faptul că în ceea ce privește moara MC-11, conform susținerilor pârâtului, a fost valorificată ca deșeu de către pârât, fiindu-i predat practicianului în insolvență analizatorul de lapte.
Reclamantul a menționat în cuprinsul aceluiași înscris faptul că pârâtul s-a obligat să-i predea suma de 411,28 lei rezultată în urma predării unor cantități de metal, valorificări acestora ca deșeu, pentru componentele morii MC-11 și componentele vanei electrice.
Pârâții au depus la dosar întâmpinare la data de_, solicitând corectarea creanțelor înscrise în tabelul definitiv consolidat cu creanța de la 114.395,30 lei la 50.339 lei, motivat pe faptul că acestea nu sunt corect înscrise în tabel.
S-a susținut că creanțele D.G.F.P. C. și I.T.M. C. sunt mai mici decât cuantumul înscris în tabelul definitiv și că societatea de leasing a ridicat autoturismul predat în posesie, astfel încât creanța acestei persoane juridice ar fi doar de 470 lei.
În ceea ce o privește pe creditoarea SC R. L. R. I. SA datoria debitoarei este de
6.000 lei, autovehiculul fiind ridicat de societatea de leasing, pârâții susținând că datorează către SC A. I. S. suma de 7.000 lei și SC P. E. S. 2000 lei, neavând nici o datorie față de SC V. R. SA.
Cât privește stocurile din balanța de stocuri aferentă lunii ianuarie 2010, se susține că au fost folosite pentru instalarea fibrei optice la Oradea, o serie de materiale, pentru magazinul din D., pentru pompele de canalizare din C. -N., numeroase materiale de construcții menționate la diferite poziții din balanță, o parte din stocuri fiind folosită la lucrarea Complet Instal și la lucrarea Nova Confort.
S-a mai susținut că au fost confiscate de finanțe unele stocuri și predate la fier vechi, ca fiind uzate și defecte, o parte din acestea.
În plus, s-a arătat că asociații au creditat debitoarea din fonduri proprii cu suma de 545.689,22 lei, angajând un credit personal ce se impune a fi restitui Băncii Transilvania.
Cererea de chemare în judecată a fost precizată și la data de_, lichidatorul judiciar susținând că solicită obligarea pârâților la plata întregului pasiv al debitoarei înscris în tabelul definitiv consolidat în sumă de 114.395,30 lei, din care se impun a fi deduse creanțele suplimentare ale creditorilor bugetari în cuantum de 15.405 lei, respectiv 1.446 lei, care s-au apreciat că nu pot fi imputate pârâților.
Drept urmare, s-a solicitat angajarea răspunderii personale a pârâților pentru suma de 97.544,30 lei.
La data de 22 ianuarie 2013 lichidatorul judiciar a depus la dosar un înscris intitulat
"Concluzii scrise"; prin care a arătat că reducerea pasivului pentru care s-a solicitat antrenarea răspunderii s-a realizat prin precizarea la acțiune dar numai în ceea ce privește creanțele suplimentare ale creditorilor bugetari A.F.P. D. și I.T.M. C., pentru celelalte creanțe susținerile pârâților neavând suport, tabelul definitiv consolidat rămânând nemodificat.
Cu privire la justificarea utilizării stocurilor de materiale din balanța stocuri ianuarie 2010 lichidatorul judiciar a arătat că pentru lucrările efectuate în favoarea SC TELECONSTRUCTIA S. ORADEA debitoarea a utilizat materiale în valoare totală de 129.754,20 lei, însă cele cinci facturi emise către acest client care au fost predate lichidatorului, aferente perioadei iunie-august 2007 sunt în valoare de numai 19.895,60 lei. Din extrasele de cont predate nr. 7, 8, 9 și 11 rezultă că debitoarea a încasat de la acest client în perioada iunie-septembrie 2007 suma totală de 23.040 lei. Deci, și în situația în care debitoarea ar fi facturat acestui client materialele la prețul de achiziție la nivelul valorii încasate, fără manoperă și fără profit, nu s-a justificat utilizarea diferenței de materiale în valoare de 106.714,2 lei.
Mai mult, printre materialele indicate apar și materiale nenominalizate, cum ar fi
"materiale sold"; în valoare de 31.145,35 lei și materiale de construcții de la poziția nr.80-83 în valoare totală de 12.879,90 lei. Întrucât nu se cunoaște componența acestora se susține că nici pârâții nu aveau de unde să știe că acestea au fost utilizate pentru lucrarea indicată.
Pentru lucrările efectuate la magazinele din D. a rezultat o valoare totală a materialelor utilizate în cuantum de 5.887,13 lei, pentru lucrările efectuate la pompele canalizare C. -N. a rezultat o valoare totală a materialelor utilizate în cuantum de 75.764,70 lei, fără a se prezenta vreun document din care să rezulte utilizarea materialelor pentru această lucrare, pentru lucrarea COMPLET INSTAL a rezultat o valoare totală a materialelor utilizate în cuantum de 4.431,42 lei, cele două facturi emise aferente lunii august 2007 fiind în valoare de 9.524,40 lei, valoare superioară materialelor utilizate, iar pentru lucrarea NOVA CONFORT au fost utilizate materiale în valoare de 3.666,96 lei, cele două facturi emise aferente perioadei iulie-august 2007 fiind în valoare de 14.215,90 lei, valoare superioară materialelor utilizate.
În concluzie, lichidatorul judiciar consideră că pârâții nu au justificat utilizarea materialelor în valoare de cel puțin 106.714,20 lei pentru SC TELECONSTRUCȚIA S. și în valoare de 75.764,70 lei pentru lucrarea de pompe canalizare C. -N. .
Prin înscrisul intitulat "Note scrise"; depus la dosar la data de 23 ianuarie 2013 lichidatorul judiciar a arătat că în răspunsul la întrebarea nr.1 din interogatoriu pârâtul T. I. a recunoscut că nu a predat listele pentru mijloacele fixe din categoria aparatelor de măsură, control și reglare în valoare de 1.800,54 lei și din categoria mobilierului și aparaturii de birotică în valoare de 4.256,80 lei, pentru produsele finite din stoc în valoare de 2.330 lei și pentru mărfurile în stoc în valoare de 19.851,34 lei. De asemenea, a recunoscut că nu cunoaște componența produselor finite.
La întrebarea nr.4 din interogatoriu pârâtul a arătat că nu a predat centrala Mistral în valoare de 1.638,66 lei. Lichidatorul judiciar a arătat că acest bun este înregistrat în evidențele contabile ca și mijloc fix și nu ca material consumabil, deci ieșirea din gestiune nu putea fi realizată prin bon de consum, ci prin factură de vânzare către SC TELECONSTRUCTIA S., astfel că în lipsa unei astfel de facturi se consideră că nu s-a justificat cu documente ieșirea din gestiune a centralei.
Totodată, pârâtul a arătat că pompa Willo în valoare de 3.500 lei există dar că este defectă, însă cu toate acestea lichidatorul judiciar a arătat că aceasta nu i-a fost predată. Referitor la automatizarea pentru grup pompe în valoare de 1.097,84 lei pârâtul a arătat că aceasta a fost folosită pentru o lucrare, s-a defectat și a fost lăsată acolo, iar moara MC-11 completă și vana electrică de pasteurizare au fost predate la fier vechi, fiind încasată suma de 411,28 lei, din care a fost predată lichidatorului judiciar la data de_ suma de 300 lei, acesta din urmă considerând că diferența de 111,28 lei a fost însușită de către pârâți.
Lichidatorul judiciar a arătat că pârâții nu au predat analizorul de lapte rapid și mașina de ambalat C200.
De asemenea, lichidatorul judiciar a arătat că își menține poziția cu privire la faptul că pârâții nu au justificat utilizarea materialelor în valoare de cel puțin 106.714,20 lei pentru SC TELECONSTRUCȚIA S. și în valoare de 75.764,70 lei pentru lucrarea de pompe canalizare C.
-N. . În răspunsul la întrebarea nr.13 din interogatoriu pârâtul a arătat că nu poate face dovada faptului că materialele de construcție au fost utilizate în interesul debitoarei și că nu a întocmit documente justificative și nu a înregistrat în contabilitate ieșirile din patrimoniu, astfel cum se impunea conform legii.
Lichidatorul judiciar a mai arătat că la întrebarea nr.14 ambii pârâți au recunoscut faptul că autovehiculul marca Dacia a fost utilizat de către o terță persoană Riza Radu.
Prin scriptul depus la dosar pentru termenul din data de_ pârâții au depus la dosar poziție procesuală față de notele scrise ale lichidatorului judiciar, arătând că centrala Mistral împreună cu alte materiale au fost folosite la organizarea de șantier din Oradea, iar SC TELECONSTRUCTIA SA nu a fost vândută, astfel încât nu putea fi facturată nici centrala.
Referitor la pompa Willo și automatizarea pentru grup pompare se susține, de asemenea, că au fost folosite la lucrările din Oradea și cele de pe str.Eugen Ionesco pentru evacuarea apei din șanțuri și că, ulterior, pompa a fost predată la fier vechi, iar banii rezultați au fost predați lichidatorului judiciar.
Și suma de bani în cuantum de 411,28 lei rezultată din predarea la fier vechi a morii și a vanei electrice de pasteurizare se susține că au fost predați lichidatorului judiciar, iar în ceea ce privește mașina de ambalat C.200 în valoare de 10.209,51 lei a fost predată și ea la fier vechi în baza înțelegerii cu lichidatorul.
Cât privește lucrarea de la Oradea pârâții susțin că a implicat un număr foarte mare de oameni, utilaje și că s-a realizat organizația de șantier la locația respectivă, fiind folosite foarte multe materiale de construcții. La încetarea contractului organizarea de șantier s-a demolat, fiind recuperate foarte puține materiale care în timp s-au degradat sau au dispărut.
Referitor la lucrarea de extindere a rețelei de canalizare de pe str.Eugen Ionesco pârâții au arătat că nu a fost finalizată, din acest motiv nu s-a făcut recepția lucrării și nu au fost facturate materialele folosite la această lucrare.
Pentru lucrarea de extindere a conductei publice de apă de pe aceeași stradă nu au fost emise facturi întrucât nici această lucrare nu s-a finalizat.
Materialele de construcție, mobilierul și dotările din magazinul din D. se arată că au fost însușite în mod abuziv de administratorul pieței, pârâții arătând că nu au avut nici o autoritate în momentul în care firma a intrat în faliment și că prin vânzarea acestora s-ar putea recupera o sumă de bani.
Pârâții au susținut că au finanțat persoana juridică dintr-un credit pe care l-au angajat în nume propriu și că vor mai achita rate pe încă 19 ani pentru sumele împrumutate, susținând că materialele au fost achiziționate din bani proprii, pentru a fi folosite în interesul debitoarei.
Analizând cererea de angajare a răspunderii, astfel cum a fost precizată de practicianul în insolvență, cu luarea în considerare a disp. art.138 lit.a, d și e din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic constată următoarele:
Conform dispozițiilor art.138 din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului.
Cazurile de responsabilitate sunt limitate la comiterea faptelor prevăzute în aliniatul 1 al art.138 lit.a-g. Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control, precum și a oricărei alte persoane care au cauzat starea de insolvență decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, patrimonială, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii. În timp ce încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat - cuprins în actul constitutiv - atrage răspunderea contractuală a administratorului, încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului.
Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere precum și a oricărei alte persoane vinovată de producerea stării de insolvență a debitoarei presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, fapta ilicită, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv vinovăția autorului faptei ilicite și prejudiciabile, vinovăția putând să îmbrace și forma culpei.
Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art.3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Constatarea stării de insolvență constituie o condiție pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudicierea acestora.
Referitor la raportul de cauzalitate textul legal, dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006, impun condiția ca fapta membrilor organelor de supraveghere și conducere ori fapta oricărei alte persoane să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea și indirect creditorii săi.
Fapta trebuie să fi produs starea de insolvență, respectiv încetarea plăților.
Vinovăția poate îmbrăca forma culpei sau a intenției și trebuie să fi existat la data săvârșirii faptei. În măsura în care culpa îmbracă forma intenției, unele din faptele enumerate constituie de altfel infracțiuni.
Procedura de antrenare a răspunderii este reglementată de art.138 din Legea nr.85/2006, având un caracter colectiv. Răspunderea poate fi antrenată pentru întregul prejudiciu produs prin fapta săvârșită, prejudiciu ce se raportează la întreaga masă a creditorilor.
În cazul în speță, în sarcina pârâților a fost invocată de către lichidatorul judiciar săvârșirea unor fapte reglementate de art.138 lit.a, d și e din Legea nr.85/2006, respectiv folosirea sumelor de bani și a bunurilor existente în patrimoniul debitoarei în interesul personal al pârâtelor, neținerea contabilității în conformitate cu legea și deturnarea sau ascunderea unei părți din activul persoanei juridice.
Aceasta în condițiile în care lichidatorul judiciar a întocmit raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au condus debitoarea la starea de insolvență, depus în dosarul nr._ și publicat în BPI pentru termenul din 24 noiembrie 2011, concluzionând în completarea raportului inițial că starea de insolvență a fost determinată de neținerea contabilității în conformitate cu legea și de lipsa unor documente contabile, precum și de utilizarea unor bunuri aparținând debitoarei în interesul personal al administratorilor statutari sau al altor persoane.
În cuprinsul raportului s-au avut în vedere înregistrările contabile și respectiv bunurile care au fost identificate în materialitatea lor, bunuri pe care administratorii statutari aveau obligația să le predea lichidatorului în vederea valorificării în urma intrării debitoarei în faliment.
În ceea ce privește incidența în cauză a disp. art.138 lit.a din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic reține, în primul rând, că pârâții au fost notificați atât de primul lichidator judiciar desemnat să administreze procedura insolvenței debitoarei SC D. R. S., cât și de titularul cererii de angajare a răspunderii, notificările fiind semnate de primire de către pârâta
T. SA la data de_ și respectiv_ (f.7-9).
În cuprinsul acestor notificări pârâților li s-a solicitat predarea documentelor financiar- contabile inclusiv lisat completă a bunurilor din patrimoniul debitoarei, în cazul primei notificări, iar în cazul celei de a doua predarea gestiunii până la termenul din_, împreună cu lista actelor și operațiunilor efectuate după data deschiderii procedurii.
Mai mult decât atât pârâta T. SA s-a angajat la data de_, conform înscrisului existent la dosar în copie xerox la fila 10, ca în termen de o săptămână să pună la dispoziția lichidatorului judiciar toate înscrisurile de care are acesta nevoie pentru analizarea situației economico-financiare a debitoarei, obligându-se să-și dea concursul la inventarierea și sigilarea bunurilor aflate în patrimoniul persoanei juridice. aceste obligații nu au fost respectate.
La data de 9 martie 2011 lichidatorul judiciar a procedat la identificarea bunurilor mobile aparținând debitoarei puse la dispoziție de administratorii statutari, încheind cu acea ocazie procesul-verbal de inventariere depus la dosar la filele 11-12, în urma inventarierii fiind identificate o serie de bunuri mobile, bunuri care au rămas în custodia pârâtului în depozitul situat în loc.Dobrocina nr.62, com.Gâgău, jud.Sălaj.
Prin scrisoarea nr.1361/0_ reclamantul i-a solicitat pârâtului predarea mijloacelor fixe din categoria aparatelor și instalațiilor de măsură și control, a mijloacelor fixe din categoria mobilierului, aparaturii de birotică, a produselor finite existente în stoc și a mărfurilor, precum și contractele de închiriere pentru terenul pentru care pârâții susțineau că au realizat construcția din D., autorizația de construire, proiectul de construire,dovezi ale modului de evaluare a debitoarei, solicitând informații despre locul unde se află montată centrala Mistral, automatizarea pentru grupul de pompare ape uzate, pompa Willo, obiectele de inventar în valoare de 7.138,85 lei și celelalte bunuri pentru care s-a solicitat predarea listelor, în vederea inventarierii și ulterior a valorificării (f.13-14).
Se impune a se preciza faptul că pârâtul T. I. a recunoscut prin răspunsul la întrebarea nr.1 din interogatoriul ce i-a fost administrat (f.45-46) împrejurarea că nu a predat listele pentru mijloacele fixe din categoria aparatelor de măsură, control și reglare în valoare de 1.800,54 lei, pentru mijloacele fixe din categoria mobilierului și aparaturii de birotică în valoare de 4.256,80 lei, pentru produsele finite din stoc în valoare de 2.330 lei și mărfurile în stoc în valoare de 19.851,34 lei, care figurează înregistrate în contabilitatea debitoarei.
În răspunsul la întrebarea nr.3 pârâtul a încercat să precizeze ce anume reprezintă bunurile din cadrul fiecărei categorii, susținând că în mare parte acestea se aflau în magazinul situat în D., P. Agroalimentară, str.Dobrogeanu Gherea și că o parte din materiale au fost folosite pentru edificarea magazinului unde debitoarea și-a desfășurat activitatea de comerț cu amănuntul.
De altfel, din întâmpinarea depusă la dosar de către pârâți reiese faptul că bunurile ce nu au fost folosite pentru edificarea magazinului au rămas în posesia administratorului pieței, motivul invocat de către pârâți fiind tocmai intrarea debitoarei în stare de insolvență și lipsa unei pretinse autorități de preluare a acestor bunuri în aceste condiții.
Aceste susțineri, însă, nu pot fi reținute, întrucât, pe de o parte, pârâtul nu a făcut dovada susținerilor sale conform cărora bunurile ar exista în materialitatea lor și au rămas în magazinul din D., fiind preluate de către administratorul pieței. Pe de altă parte, judecătorul sindic reține că pârâtul nu a fost în măsură să precizeze în mod clar și fără echivoc care au fost bunurile aparținând debitoarei ce se susțineau că au rămas la administratorul pieței agroalimentare, pentru ca lichidatorul, pe baza unor documente ce atesta proprietatea debitoarei asupra acestora, să fie în măsură să le recupereze și să le valorifice în cadrul procedurii falimentului.
De altfel, pârâtul nu a prezentat documente justificative pentru bunurile pe care susține că le-a utilizat pentru edificarea magazinului, documente care să ateste faptul că acestea au fost utilizate în scopul debitoarei și nu în interes propriu sau în interesul unei alte persoane.
Nedepunerea listelor acestor bunuri și neînregistrarea lor în contabilitate pe baza unor documente justificative care să permită identificarea lor din punct de vedere contabil, scriptic și ulterior faptic generează prezumția că nu a fost ținută contabilitatea debitoarei în conformitate cu legea, obligație care le revenea pârâților în calitate de administratori statutari.
Pârâtul nu a făcut dovada faptului că a fost obligat printr-o hotărâre judecătorească să lase în posesia administratorului pieței bunurile aparținând debitoarei, astfel încât judecătorul sindic apreciază că abandonarea acestor bunuri îi poate fi imputată și încadrată din perspectiva disp. art.138 alin.1 la litera a.
În răspunsul la interogatoriu pârâții recunosc împrejurarea că nu au predat lichidatorului judiciar centrala Mistral în valoare de 1.638,66 lei, automatizarea pentru grup pompare ape uzate în valoare de 4.097,84 lei, pârâtul susținând că nu mai deține aceste bunuri, arătând pe parcursul procesului faptul că centrala a fost montată la organizarea de șantier din Oradea, în favoarea unei terțe societăți comerciale SC TELECONSTRUCTIA SA, și că lucrarea nu a fost finalizată și recepționată, motiv pentru care nu a putut fi facturată. Facturile fiscale depuse la dosar în copie xerox la filele 77-79 au fost emise în anul 2007 în sarcina acestei persoane juridice de către debitoare, reprezentând contravaloarea unor prestări servicii conform contractului nr.200702/_ și 20702/_, însă nu s-a făcut decât dovada încasării sumei de 23.040 lei de la acest beneficiar și nu s-a justificat utilizarea materialelor în valoare de 106.714,20 lei în favoarea acestei persoane juridice.
Susținerile pârâților conform cărora materialele în valoarea reținută mai sus au fost folosite pentru efectuarea lucrării la SC TELECONSTRUCȚIA SA nu au fost dovedite în nici un fel de către aceștia, neputând fi deci luate în considerare, pe de o parte, iar pe de altă parte, chiar în condițiile în care s-ar accepta montarea centralei la lucrarea efectuată în favoarea terțului, odată cu ieșirea din evidența contabilă a debitoarei, se impuneau a fi întocmite documentele contabile (facturi) care să justifice diminuarea patrimoniului persoanei juridice și, totodată, scopul în care a fost utilizat bunul în cauză, pentru a se face dovada faptului că acesta a fost folosit în interesul persoanei juridice și nu în interesul unei terțe societăți comerciale.
Și în ceea ce privește bunul identificat ca automatizare grup pompare ape uzate, judecătorul sindic reține faptul că susținerile pârâtului în sensul că a fost folosit la lucrările din Oradea, cât și la cele de pe str.Eugen Ionesco din C. pentru evacuarea apei nu au fost dovedite, cum de altfel nu a fost dovedită nici împrejurarea că acest bun s-a deteriorat, neexistând un proces-verbal din care să rezulte starea bunului și nici documente care să justifice ieșirea bunului din patrimoniu și utilizarea acestuia la lucrările menționate.
Moara MC-11 și vana electrică de pasteurizare au fost predate la fier vechi, respectiv unele componente, conform adresei din_ depusă la dosar de către pârât, în urma predării la fier vechi pârâtul încasând suma de 411,28 lei, predată practicianului în insolvență, judecătorul sindic reținând că aceste bunuri nu au fost predate la fier vechi cu acordul lichidatorului judiciar și că acest fapt i-a fost adus la cunoștință ulterior formulării cererii de angajare a răspunderii.
Deși pârâții au susținut că și pompa Willo care era defectă a fost predată la fier vechi, prezentând în acest sens un document ce poartă ștampila SC FAST CONSIGNAȚIE S., din cuprinsul acestuia nu se poate reține că susținerile ar corespunde realității, ci doar menționarea unor bunuri și a unei valori de 424 lei din care s-a reținut 3%, rezultând suma de 411,28 lei, sumă care reprezenta în fapt contravaloarea predării la fier vechi a morii și a vanei electrice de pasteurizare (f.61-62).
De altfel, pârâții nu au făcut dovada faptului că pompa Willo a fost defectă și că a fost necesară valorificarea ei ca și deșeu, motiv pentru care judecătorul sindic apreciază că nu s-a făcut dovada faptului că bunul a fost utilizat în interesul persoanei juridice sau că acesta a fost valorificat și sumele obținute au fost predate lichidatorului în vederea acoperirii pasivului.
Nu a fost predată practicianului în insolvență nici mașina de ambalat C.200 și, pe cale de consecință, în mod corect practicianul a considerat că bunul este lipsă, lipsa acestui bun fiind dovedită și de poziția exprimată de evaluatorul solicitat pentru a evalua bunurile debitoarei în vederea valorificării (f.17-18), acesta arătând că atât mașina de ambalat, cât și analizatorul rapid de lapte și respectiv vana electrică de pasteurizat lipsesc, astfel încât a fost în imposibilitate de a le identifica și de a le evalua.
Judecătorul sindic constată că pârâții nu au fost în măsură să justifice nici înregistrările din balanța de verificare aferentă lunii ianuarie 2010 de imobilizări corporale în curs, înregistrări reprezentând investiții nefinalizate și nerecepționate în valoare de 245.583,83 lei.
Deși în interogatoriul luat pârâților li s-a solicitata cestora să precizeze care ar fi componența materialelor de construcții nenominalizate înscrise în balanța menționată în fiecare cont și la fiecare punct (f.14-25), pârâții nu au fost în măsură să precizeze ce reprezintă aceste sume în mod clar și fără echivoc, astfel cum rezultă din răspunsul la interogatoriu la întrebările nr.10-11, pârâtul T. arătând în răspunsul la întrebările 12 și 13 că în ceea ce privește materialele de construcții nenominalizate din contul 231 la pct.284-295 în valoare de 16.689,78 lei, reprezintă bolțar, ciment, material lemnos, scândură, grinzi, oțel beton, cuie, conducte și țevi, care ar fi fost utilizate la lucrarea efectuată în Oradea și pentru edificarea magazinului din D. .
Pârâtul a arătat că nu poate face dovada că materialele de construcție în valoare de 245.583,83 lei au fost utilizate în interesul debitoarei întrucât nu a întocmit documente justificative și nu a înregistrat în contabilitatea persoanei juridice ieșirile și intrările din patrimoniu, astfel cum se impunea conform legii.
Drept urmare, judecătorul sindic apreciază că în aceste condiții se poate reține în sarcina pârâților ce dețineau calitatea de administratori statutari și aveau obligația, conform art.73 din legea nr.31/1990, să conducă evidența contabilă a persoanei juridice cu respectarea dispozițiilor legale, fapta prevăzută de art.138 lit.d din Legea nr.85/2006.
Judecătorul sindic apreciază că pârâților le revenea, în calitate de administratori statutari ai debitoarei, obligația de a duce la îndeplinire contractul de mandat ce le-a fost încredințat în conformitate cu dispozițiile legale în materie, administratorii fiind direct răspunzători de modul în care este ținută evidența contabilă, obligațiile lor reieșind cu claritate din disp. art.73 alin.1 lit.c și e ale Legii nr.31/1990 republicată și actualizată.
Astfel, administratorii sunt răspunzători față de societate, pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, precum și pentru îndeplinirea acelor obligații stabilite în sarcina lor prin actul constitutiv.
Totodată, conform prev. art. 10 alin.1 din Legea nr.82/1991 republicată, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului, care are obligația gestionării persoanei juridice.
În condițiile în care evidența contabilă nu a fost ținută sau nu a fost ținută în conformitate cu legea există o prezumție de culpă, întrucât corecta ținere a registrelor contabile este o obligație stabilită în sarcina administratorilor societății de Legea nr.31/1990, care în art.73 lit.c prevede că administratorii sunt solidari răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, iar art.11 din Legea nr.82/1991 a contabilității republicată prevede că răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului.
În condițiile neținerii contabilității în conformitate cu legea se prezumă existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs care constă în pasivul înregistrat în tabelul creditorilor. Raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu se prezumă atâta timp cât există starea de încetare de plăți și una din faptele enumerate de art.138 din Legea nr.85/2006, prezumția având un caracter juris et de jure, nefiind răsturnată prin probă contrară de către pârâte.
Prejudiciul creditorilor există și constă în imposibilitatea recuperării creanțelor înscrise la masa pasivă din averea debitoarei.
Prejudiciul creditorilor reprezintă masa pasivă ce rezultă din tabelul definitiv consolidat al creanțelor, tabel definitiv care nu a fost contestat și care nu a fost acoperit din averea debitoarei, acest prejudiciu având un caracter cert, real și efectiv.
Legătura de cauzalitate între neținerea contabilității conform legii și prejudiciul creditorilor este evidentă, deoarece atâta timp cât administratorul nu cunoaște care este activul nu poate cunoaște care este gradul de îndatorare pe care societatea îl poate suporta. Pe
de altă parte, este evident că neținerea contabilității în conformitate cu legea a cauzat starea de insolvență, deoarece nu poți știi cât să te îndatorezi câtă vreme nu știi ce venituri deții și în ce modalitate poți să plătești datoriile. Doar ținerea unei evidențe corecte poate asigura funcționarea normală a unei afaceri.
Vinovăția administratorilor există deoarece acestora le incumbă obligația legală a ținerii contabilității conform legii.
Din perspectiva disp. art.138 alin.1 lit.a din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic reține că în ceea ce privește tâmplăria PVC, pârâtul a recunoscut că a fost montată la domiciliul său, ca de altfel și ușa de garaj în valoare de 2.243,69 lei, iar restul bunurilor pentru care practicianul în insolvență i-a solicitat lămuriri cu privire la modul în care au fost utilizate în întrebarea nbr.13 din interogatoriu s-a arătat că au fost utilizate la lucrarea din Oradea sau la lucrarea din C. -N. în interesul SC TERANOVA S. .
Judecătorul sindic, față de recunoașterile pârâtului în ceea ce vizează utilizarea unor bunuri aparținând debitoarei în interesul său personal va reține incidența în cauză a prev. art.138 alin.1 lit.a din Legea nr.85/2006, aceleași dispoziții legale fiind reținute și în ceea ce privește materialele de construcție, până la concurența sumei de 245.583,83 lei, cu privire la care s-au susținut că au fost utilizate pentru efectuarea lucrărilor din Oradea și a lucrărilor din C. -N., în interesul unei terțe persoane juridice SC TERANOVA S. și respectiv pe str.Eugen Ionesco.
Deși pârâții au indicat faptul că pentru această din urmă lucrare s-ar fi utilizat materiale în valoare de 75.764,70 lei, nu au dovedit prin documente justificative această utilizare, documentele depuse în probațiune pentru termenul din 28 februarie 2013 (f.105-136) nefăcând dovada lucrărilor efectuate pe str.Eugen Ionesco în interesul debitoarei.
Susținerile pârâților în sensul că lucrările nu au fost finalizate și recepționate și, pe cale de consecință, materialele nu au fost facturate nu pot fi reținute în apărare ca un motiv pentru respingerea cererii de angajare a răspunderii, dat fiind faptul că debitoarea avea obligația ca pe măsură ce materialele de construcții ieșeau din patrimoniul societăți să opereze în contabilitate aceste ieșiri și, mai mult decât atât, să încaseze pentru lucrările pe care pretind că le-au efectuat și contravaloarea materialelor folosite un echivalent, în caz contrar fiind justificată angajarea răspunderii acestora în condițiile prev. de art.138 alin.1 lit.a din Legea nr.85/2006, bunurile fiind folosite în interesul unei terțe persoane decât în interesul debitoarei.
Lipsa bunurilor debitoarei în materialitatea lor și existența lor doar scriptic creează prezumția că au fost folosite de pârâți în interes personal sau în interesul altor persoane, atâta timp cât aceștia erau factorul decizional, organul de conducere al debitoarei, golirea de conținut a patrimoniului persoanei juridice făcând imposibilă realizarea obiectului de activitate, cauzând starea de insolvență, răsfrângându-se în mod indirect în patrimoniul creditorilor ale căror creanțe nu pot fi recuperate.
Raportul de cauzalitate dintre fapta pârâților și prejudiciu este evident, întrucât lipsa bunurilor a făcut imposibilă valorificarea acestora în cadrul procedurii și recuperarea masei credale, iar fapta administratorilor statutari săvârșită cu intenție sau din culpă impune angajarea răspunderii personale, în condițiile în care întreaga responsabilitate în ceea ce privește administrarea patrimoniului persoanei juridice îi revine administratorului statutar.
Bunurile aparținând persoanei juridice sunt proprietatea acesteia, patrimoniul asociaților sau cel al administratorilor statutari neputându-se confunda cu cel al societății comerciale constituite prin voința asociaților.
De altfel, valorificarea stocurilor ar fi permis acoperirea chiar și parțială a pasivului în condițiile în care pasivul nerecuperat, astfel cum rezultă din tabelul definitiv consolidat.
Față de considerentele mai sus reținute, judecătorul sindic apreciază că în sarcina pârâților se impune a fi reținute faptele prevăzute de art.138 alin.1 lit.a și d din Legea nr.85/2006, respectiv utilizarea bunurilor debitoarei, privite în sens larg, în interesul propriu și în interesul altor persoanei juridice, precum și fapta de a nu ține contabilitatea în conformitate cu dispozițiile legale.
Ținând cont de precizarea cererii făcută de lichidatorul judiciar și de cuantumul creanțelor înscrise în tabelul definitiv consolidat în favoarea creditorilor pârâții vor fi obligați să suporte o parte din pasivul debitoarei până la concurența sumei de 97.544,30 lei, în solidar, întrucât au avut calitatea de administratori statutari în aceeași perioadă, fiind răspunzători de modul de ținere a evidenței contabile și modul de utilizare a bunurilor persoanei juridice, bunuri ce se impuneau a fi folosite doar în interesul debitoarei și în conformitate cu scopul pentru care aceasta a fost înființată.
Susținerile pârâtului în sensul că sumele cu care sunt înscriși în tabelul definitiv consolidat creditorii nu ar fi reale nu pot fi avute în vedere la momentul actual în cadrul cererii de angajare a răspunderii, întrucât acesta era îndreptățit, ca de altfel și pârâta T. SA și orice altă persoană interesată, să conteste înscrierea creditorilor în tabelul preliminar
conform art.73 din Legea nr.85/2006 și ulterior în tabelul definitiv și respectiv suplimentar conform art.75 și art.108 din Legea nr.85/2006, constatându-se că nici unul dintre pârâți nu a uzat de dreptul de contestație pe care îl confereau normele legale enunțate.
Judecătorul sindic consideră însă că nu poate fi reținute în sarcina pârâților săvârșirea faptei prevăzute de art.138 lit.e din Legea nr.85/2006, ascunderea sau deturnarea unei părți din activul debitoarei întrucât nu s-a făcut dovada faptului că au fost săvârșite cu intenție aceste fapte, nefiind probată nici fapta de a ascunde bunuri aparținând debitoarei sau fapta de deturnare a acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E :
Admite cererea precizată formulată de reclamantul C. M. M. M. în calitate de lichidator al debitoarei SC D. R. S., în contradictoriu cu pârâții T. I. și T. SA, ambii domiciliați în sat Filea de Jos nr.52, comuna Ciurila, județul C. și în consecință:
Obligă pârâții, în solidar, să suporte o parte din pasivul debitoarei nerecuperat în cuantum de 97.544,30 lei.
Executorie.
Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 14 martie 2013.
JUDECĂTOR SINDIC, GREFIER,
C. C. T. B.
Red.CC/MM 6 ex./_
| ← Sentința civilă nr. 3188/2013. Răspundere organe de... | Sentința civilă nr. 1894/2013. Răspundere organe de... → |
|---|
