Sentința civilă nr. 2089/2013. Contestație. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
DOSAR NR._ /a5
ROMÂNIA TRIBUNALUL SPECIALIZAT C.
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ nr. 2089/2013
Ședința publică din data de 02 septembrie 2013 Instanța este constituită din:
JUDECĂTOR SINDIC: D. H. GREFIER: N. N.
Pe rol fiind soluționarea contestației formulate de către contestatorul M. P. I. împotriva modului de înscriere a creanței deținute de către creditoarea - intimată S.C. P. S.R.L., în tabelul preliminar întocmit de către administratorul judiciar H & B I. S., în cadrul procedurii insolvenței debitoarei S.C. R. S.R.L., procedură ce se derulează în cadrul dosarului nr._ .
La apelul nominal se prezintă reprezentanta administratorului judiciar desemnat să administreze procedura insolvenței debitoarei S.C. R. S.R.L., H & B I. S., d-na practician în insolvență Bica Rosana, reprezentantul debitoarei - intimate, d-nul Talos Simion, cu delegație depusă la dosar la acest termen de judecată, f. 24 și reprezentanta contestatorului, d-na avocat Ciurtin A. Geanina, cu împuternicire avocațială depusă la dosar la acest termen de judecată, f. 23.
Procedura de citare este legal îndeplinită, atât conform dispozițiilor Codului de procedură civilă, cât și prin publicarea citației în Buletinul procedurilor de insolvență.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că au fost înregistrate la dosar următoarele înscrisuri:
în data de 22 august 2013, din partea creditoarei - intimate, întâmpinare;
în data de 29 august 2013, din partea administratorului judiciar, poziție procesuală.
Reprezentanta contestatorului depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 lei, aferentă contestației.
La interpelarea instanței de a preciza dacă există cereri de formulat, reprezentanții părților prezente arată că nu au cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, instanța acordă reprezentanților părților prezente cuvântul asupra contestației.
Reprezentanta contestatoarei solicită admiterea contestației, apreciind că suma cu care a fost înscrisă creditoarea - intimată în cadrul tabelului preliminar este mult prea mare. Așadar, cu privire la debitul principal, arată că partea ce o reprezintă nu îl contestă, ci suma de 155.167 lei, reprezentând penalități și daune - interese care, în opinia sa, nu reprezintă o creanță certă lichidă și exigibilă, creditoarea - intimată urmărind îmbogățirea fără justă cauză.
Reprezentantul creditoarei - intimate solicită respingerea contestației, arătând că în data de_ a fost încheiat un contract între partea ce o reprezintă și societatea debitoare, în cuprinsul căruia sunt inserate clauzele în baza cărora s-au solicitat penalitățile. Cu privire la susținerile contestatorului conform cărora creditoarea - intimată nu ar fi depus un calcul al acestor penalități, reprezentantul creditoarei - intimate arată că un astfel de calcul a fost anexat declarației de creanță.
Reprezentanta administratorului judiciar solicită respingerea contestației, ca neîntemeiată, dat fiind faptul că facturile privind debitul principal au fost înregistrate în contabilitatea debitoarei, fiind înregistrate și acceptate la plată, iar penalitățile și daunele - interese au fost stabilite de către părți prin contract.
Instanța reține cauza în pronunțare.
JUDECĂTORUL SINDIC,
Deliberând, reține că prin contestația înregistrată sub nr. de mai sus, la data de 16 iulie 2013, contestatorul M. P. I. în calitate de administrator special al debitoarei SC R.
S., a contestat tabelul preliminar al creanțelor declarate împotriva averii debitoarei în ceea ce privește creanța înscrisă în favoarea creditoarei SC P. S. .
În motivarea contestații contestatorul a arătat că între cele două societăți au existat raporturi comerciale rezultate din contractul de vânzare-cumpărare nr. 11/10.01.201, încheiat pe o perioada de un an, respectiv pana la data de_ . Obiectul contractului consta in vânzarea-cumpărarea de produse petroliere (motorina si benzina). In ceea ce privește suma cu care creditoarea s-a înscris in tabelul preliminar de creanțe al societății SC
R. S., debitoarea prin administrator statutar considera ca aceasta suma este cu mult mai
mare față de datoria pe care debitoarea o înregistrează față de creditoarea P. S. . Cu privire la debitul restant principal, debitoarea nu-l contestă, recunoaște că are o datorie în valoare de 42.352 lei față de societatea creditoare. Debitoarea contesta valoarea penalităților de întârziere in suma de 70463 lei, respectiv suma de 84.704 lei reprezentând daune- interese. Suma de 155.167 lei considera ca nu este o creanța certa, lichida si exigibila. Intre debitoare si societatea P., intr-adevar a fost incheiat un contract de vânzare cumpărare având ca obiect vanzarea-cumpararea de produse petroliere, dar acest contract a fost respectat aproape in totalitate de către debitoare, problema apărând chiar cu o luna inainte de expirarea perioadei contractuale, moment in care debitoarea s-a aflat in imposibilitate de plata datorita neincasarii prețului din contractele pe care le avea in derulare. Creditoarea in momentul solicitării inscrierii sumei respective in tabelul preliminar de creanțe nu a prezentat nici o modalitate de caicul a daunelor interese, respectiv a penalităților de "întârziere si nici nu a prezentat o perioada pentru care sunt pretinse, astfel ca suma de
155.167 lei se considera ca nu este o creanța certa, lichida si exigibila.
Cat privește evaluarea despăgubirilor (daune-interese) solicitate de creditoare, acestea constau intr-o suma de bani ce reprezintă echivalentul prejudiciului suferit de creditor pentru neexecutarea, executarea cu întârziere sau necorespunzătoare a obligației de către debitor, s-a arătat că debitorul și-a executat aproape în totalitate obligațiile față de creditor, perioada contractuala expirând la data de 31 decembrie 2012, debitorul fiind in imposibilitate de plată a facturilor în luna noiembrie 2012.
In acest sens, contestatorul a considerat ca valoarea daunelor interese ar trebui sa fie proporționala cu perioada contractuala in care debitorul nu si-a indeplinit obligațiile fata de creditor. Or, din economia art. 1538 noul cod civil se deduce regula potrivit căreia în caz de neexecutare, debitorul datorează penalitatea prevăzuta în contract. De la aceasta regulă, legiuitorul a dispus două excepții: reducerea ei când obligația principală a fost executata în parte, iar executarea a profitat creditorului și reducerea ei când clauza penala este excesivă, instanța constatând că penalitatea este mult disproporționată față de prejudiciul pe care părțile l-ar fi putut anticipa la încheierea contractului. Într-adevar ambele excepții raman la aprecierea instanței, nu exista o prevedere expresa prin care instanța este obligate sa procedeze la reducerea penalităților.
Prima excepție reprezintă o reiterare a art. 1070 coroborat cu art. 1.101 vechiul Cod civil. Cu privire la a doua excepție de la regula enunțată, art.1541 alin.(l) lit.b) N.C.civ. prevede că instanța poate reduce penalitatea în mod excepțional, atunci când este mult disproporționată față de prejudiciul ce putea fi prevăzut de părți la încheierea contractului. Numai ca dispozițiile mai sus amintite au născut diverse discuții si practica judiciara neunitara, intrucat legiuitorul nu a definit termenul de "excesiv";, ceea ce înseamnă ca va rămâne în sarcina instanței să facă o astfel de apreciere. Într-o soluție dată înainte de intrarea în vigoare a Noului Cod civil, s-a considerat că o clauza penală de 6% pe zi întârziere în materie comercială nu constituie clauză penală excesivă, în timp ce tribunalele arbitraje au considerat că o valoare de 1% pe zi întârziere înfrânge flagrant nivelul clauzelor penale obișnuite și rezonabile prevăzute de diverse dispoziții legale.
În literatura de specialitate anterioară noului cod s-a afirmat că depășirea prejudiciului nu trebuie să fie mai mare de 25-30% în contractele civile și 30-40 % în contractele în care caracterul lucrativ este pregnant (cele dintre profesioniști), iar in acest caz calculul penalităților si a daunelor interese ar trebui făcut la o limită rezonabilă, proporțional cu prejudiciul produs creditoarei.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 73 din Legea nr. 85/2006.
Prin întâmpinare, creditoarea S.C. P. S.R.L. a solicitat respingerea ca neîntemeiată
a contestației formulate de către S.C. R. S.R.L. prin administrator M. P. I. împotriva tabelului preliminar al creanțelor privind creanțele S.C. P. S.R.L.
În susținerea poziției procesuale creditoarea a arătat că prin contestația formulată, debitoarea nu face altceva decât tinde să se sustragă cu rea-credință de la executarea obligațiilor contractuale, atât principale cât și accesorii, încercând să inducă în eroare instanța, pretinzându-se o victimă a penalităților si daunelor interese asupra cărora a existat consimțământul expres al acesteia la încheierea contractului de vânzare-cumpărare nr. 11/_, încheiat cu creditoarea.
În primul rând, contestatoarea afirma cu nonșalanta ca creditoarea S.C. P. S.R.L. nu a depus un mod de calcul al penalităților si daunelor interese pretinse și nici perioada pentru care sunt calculate. Această afirmație nu corespunde realității, fiind contrazisa de insusi conținutul cererii de inscriere a creanței in tabelul preliminar formulata de către creditoare, în cuprinsul căreia, la punctul B, este prezentat modul de calcul al penalităților de 1%/zi de întârziere, conform art. 3.3 din contractul nr. 11/_ incheiat intre parti, in cuantum de 70.463,72 lei, fiind defalcat modul de calcul al penalităților aferent fiecăreia din
cele 8 facturi fiscale neachitate de către debitoare si fiind menționat faptul ca aceste penalități sunt calculate de la data scadentei fiecărei facturi fiscale necahitate in parte si pana la data de_ . De asemenea, in cuprinsul acestei cereri, la punctul C, este prezentat modul de calcul al daunelor interese, conform art. 3.3 din contractul nr. 11/_ incheiat intre parti, acestea fiind in suma de 84.704,16 lei, adică dublul sumei totale facturate si neachitate la scadenta.
In al doilea rând, contestatoarea afirma ca, contractul nr. 11/_ a fost incheiat intre parti pe perioada_ -_ iar neplata facturilor de către debitoare a avut loc doar din luna noiembrie 2012, astfel ca penalitățile si daunele interese ar trebui reduse proporțional cu perioada contractuala de neexecutare a obligației de plata.Este evident ca debitoarea incearca sa inducă instanța in eroare, întrucât penalitățile de întârziere si daunele interese in discuție nu au fost calculate pentru întreaga perioada a contractului (_ -_
), aferent sumelor facturate pentru întreaga perioada a contractului, astfel ca nu se ridica problema vreunei proportionalitati a acestora cu perioada contractuala de neexecutare a obligației de plata de către debitoare. Dimpotriva, penalitățile de întârziere si daunele interese in discuție au fost calculate strict aferent facturilor fiscale neachitate începând cu luna noiembrie 2012, astfel ca restul perioadei de executare a contractului (ianuarie 2012- octombrie 20,12) nu prezintă relevanta in speța.
In al treilea rând, contestatoarea insinuează, fara a prezenta si vreun argument, ca ne- am afla in speța in vreuna din cele doua ipoteze de excepție de la regula consacrata de art. 1538 din Noul cod civil, ce ar justifica reducerea de către instanța a penalităților convenite de părțile contractuale. Trebuie subliniat mai intai faptul ca regula consacrata de art. 1538 din Noul cod civil este in sensul ca debitorul datorează in cazul neexecutarii obligației principale, prestația la care s-a obligat prin contract, cu titlu de penalitate. In speța de fata ne aflam in ipoteza regulii enunțate si nicidecum in ipoteza excepțiilor de la aceasta regula.
Astfel, in speța nu se regăsește nici una dintre cele doua ipoteze ale art. 1541, alin. 1, lit. a si lit.b din Noul Cod civil care reglementează cazurile in care instanța, in mod exceptional, poate reduce cuantumul penalității contractuale. Ipoteza reglementata de art. 1541, alin. 1, lit. a din Noul Cod civil nu corespunde spetei de fata, întrucât obligația principala, adică plata sumei de 42352,08 lei nu a fost executata nici măcar parțial de către debitoare. De asemenea, nici ipoteza reglementata de art. 1541, alin. 1, lit. b din Noul Cod civil nu corespunde spetei de fata, întrucât penalitatea convenita prin art. 3.3 din contractul nr. 11/_ nu este vădit excesiva fata de prejudiciul ce putea fi prevăzut la încheierea contractului. In acest sens, trebuie reținut faptul ca creditoarea onorează zilnic comenzi de cumpărare combustibil lansate de către diverși clienți, mizând pe banii obținuți din fiecare vânzare de combustibil. In acest context, neplata unei cantități mari de carburanți vânduta, ca in cazul spetei de fata, in condițiile unui comerț concurential, generează un blocaj a activității societății noastre, in mod implicit pierderea unor clienți, punând in grav pericol insasi funcționarea creditoarei. Nu trebuie uitat nici faptul ca creditoarea are la rândul sau o serie de importante cheltuieli curente, inclusiv rate de credit, astfel ca neplata unei cantități mari de carburanți vânduta, ca in cazul spetei de fata afectează extrem de grav societatea, punând in pericol insasi existenta acesteia. Aceste aspecte au fost avute in vedere la momentul încheierii contractului nr. 11/_ dintre parti, ce include clauza penala cuprinsa in art. 3.3, astfel ca, aceasta penalitate nu este vădit excesiva fata de prejudiciul ce putea fi prevăzut de către parti la momentul încheierii contractului.
Pe de alta parte, deși conform art. 1538, alin.4 si art. 1523, alin.1 din Noul cod civil, creditoarea nu este ținută sa facă dovada prejudiciului suferit, a învederat faptul că în spetă, prejudiciul suferit de către societate este unul intru totul real, întâmpinând dificultăți deosebite datorate neplății de către debitoare a combustibilului vândut acesteia.
Prin poziția procesuală depusă la dosar, administratorul judiciar H&B I. S.
a solicitat respingerea contestației ca fiind neîntemeiată, arătând că prin cererea de admitere a creanței formulată, creditorul P. S. a solicitat înscrierea creanței sale în cuantum de 206.808,49 lei în tabelul preliminar de creanțe.
Creanța solicitată este compusă din 42.352,08 lei valoarea facturilor neachitate, 70.463 lei penalități de întârziere, 84.704,16 lei daune interese conform contract, 7.010,53 lei cheltuieli de executare silită până la data de_ și 2.278 lei cheltuieli de executare silită până la data de_ .
Administratorul special a contestat creanța sub aspectul penalităților de întârziere și a daunelor interese.
În privința penalităților de întârziere, modalitatea de calcul a fost indicată de către creditor în cadrul cererii de înscriere a creanței în tabelul preliminar, înregistrată la dosarul cauzei la data de_ .
Astfel, la punctul B al cererii a fost indicat calcul penalităților pentru fiecare factură scadentă, neachitată și necontestată de către debitoare, acestea fiind calculate în conformitate cu clauzele contractului încheiat între părți nr. 11 din_ .
Mai mult, valoarea facturilor neachitate nu a fost contestată de către administratorul special, cuantumul total al acestora fiind evidențiat și în contabilitatea debitoarei.
Cât privește daunele interese solicitate, părțile au stabilit o clauza penală prin contract reprezentând dublul sumei neplătite la termenul stabilit.
Potrivit art.1087 din vechiul C.civ., legea care guvernează efectele contractului încheiat între părți nr. 11 din_, "când convenția cuprinde că partea care nu va executa va plăti o sumă oarecare drept daune-interese, nu se poate acorda celeilalte părți o sumă nici mai mare, nici mai mică". Singura excepție exista în caz de executare parțială a obligației, cu amendamentul că instanța avea facultatea, iar nu obligația reducerii penalității[3], căci potrivit art. 1070 din vechiul Cod civil, "penalitatea poate fii împuținată de judecător_ ".
Astfel, această facultate este conferită de lege judecătorului și nicidecum lichidatorului judiciar, motiv pentru care având în vedere cele expuse, se apreciază că în mod corect s-a procedat la înscrierea în tabelul preliminar, a creanței în cuantum total de 155.167 lei reprezentând penalități de întârziere și daune interese.
Analizând contestația formulată de contestatorul M. P. I., judecătorul sindic reține următoarele
:
Prin sentința civilă nr. 1313/29 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Specializat C. în dosarul nr._ s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței debitoarei
S.C. R. S.R.L. la cererea creditoarei S.C. SMZ IMPEX S.R.L., fiind stabilite, totodată, termenul pentru depunerea declarațiilor de creanță pentru data de 15 iunie 2013, termenul limită pentru afișarea și publicarea tabelului preliminar de creanțe la data de 05 iulie 2013 și termenul pentru soluționarea contestațiilor și afișarea tabelului definitiv pentru data de 02 septembrie 2013.
Prin declarația de creanță formulată la data de 06 iunie 2013, creditoarea P. S. a solicitat admiterea declarației de creanță și înscrierea în tabloul creditorilor debitoarei S.C. R.
S.R.L. cu suma de 206.808,49 de lei, alcătuită din: 42.352,08 lei facturi neachitate, 70.463,72 de lei penalități de întârziere de 1% pe zi conform contractului încheiat între părți nr. 11/_ ; 84.704,16 lei reprezentând valoarea daunelor interese conform contractului încheiat între părți nr. 11 din_ ; 7.010,53 de lei cheltuieli de executare silită până la data de_ conform încheierii nr. 11037/_ ; 2.278 de lei reprezentând cheltuieli de executare silită până la data de_ conform încheierii nr. 14938 din_ .
Prin tabelul preliminar al creanțelor întocmit de administratorul judiciar H&B I. S. la data de 08 iulie 2013 și publicat în BPI nr. 11.774/_ creanța creditoarei SC P. S. a fost admisă pentru suma de 197.519,96 de lei în categoria creanțelor chirografare.
Prin contestația formulată, administratorul special a recunoscut că datorează un debit principal în cuantum de 42.352 de lei față de societatea creditoare, însă contestă penalitățile de întârziere în cuantum de 70.463 de lei și suma de 84.704,16 lei daune interese, argumentând că nu a fost precizată perioada pentru care sunt solicitate penalitățile și daunele-interese, după cum nu este detaliată nici modalitatea de calcul a acestor sume. De asemenea, a invocat dispozițiile art. 1538 din Noul Cod civil în sprijinul afirmație că valoarea daunelor interese ar trebui să fie proporțională cu perioada contractuală în care debitorul nu și-a îndeplinit obligațiile față de creditor.
Judecătorul sindic urmează a constata că la data de_ a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 11/2011 între SC P. S., în calitate de vânzător și SC R. S., în calitate de cumpărător, contract în temeiul căruia creditoarea a livrat debitoarei produce petroliere pentru care debitoare îi datorează o restanță în cuantum de 42.352 de lei aferentă facturilor emise în intervalul_ _ .
Potrivit art. 3.3 din convenție pentru întârziere la plată, cumpărătorul datorează penalități de întârziere de 1% pe zi de întârziere din valoarea facturii și daune interese reprezentând dublul sumei neplătite.
Astfel, în mod clar și lipsit de echivoc debitoarea și-a asumat o clauză penală oneroasă, alcătuită din sumă fixă plus procent pe zi de întârziere, creditoarea făcând dovada modului de calcul al penalităților de întârziere, astfel cum reiese din cuprinsul declarației de creanță, astfel că este nefondată critica privind neindividualizarea modului de calcul. În ceea ce privește modul de calcul al clauzei penale intitulate daune-interese și aceasta este ușor de calculat, fiind dublul debitului principal, fiind prevăzut de creditoare și această operație.
De asemenea, contestatorul a mai solicitat și reducerea clauzei penale din perspectiva dispozițiilor art. 1538 și 1541 alin. 1 lit. b N.C.c. Însă, noul Cod civil este aplicabil exclusiv convențiilor încheiate sub imperiul său, adică după data de_, or contractul de vânzare- cumpărare de produse petroliere a fost încheiat la data de 10 ianuarie 2011, fiind aplicabil în
ceea ce îl privește vechiul Cod civil. Potrivit art. 1070 din vechiul Cod civil penalitatea poate fi împuținată de judecător, când obligația principală a fost executată în parte. Însă, o asemenea posibilitate este conferită de legiuitor judecătorului, fiind o facultate, iar nu o obligație,; având în vedere, însă, că penalitățile au fost stipulate tocmai pentru executarea cu întârziere a obligației, judecătorul sindic apreciază că nu se impune reducerea cuantumului acestei clauze penale, având în vedere și calitatea de comerciant la acea dată a debitoarei.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 73 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic va respinge ca neîntemeiată contestația formulată de contestatorul M. P. I., în calitate de administrator special al debitoarei SC R., în insolvență, reprezentată prin administrator judiciar H & B I. S. formulată în contradictoriu cu intimata creditoare SC
P. S. .
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația formulată de contestatorul M. P. I., în calitate de administrator special al debitoarei SC R., în insolvență, reprezentată prin administrator judiciar H & B I. S. formulată în contradictoriu cu intimata creditoare SC P. S. .
Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de 2 septembrie 2013.
JUDECĂTOR SINDIC, GREFIER,
D. H. N. N.
Red. DH/tehnored LU 4 ex/_
| ← Sentința civilă nr. 1639/2013. Contestație. Faliment,... | Sentința civilă nr. 973/2013. Contestație. Faliment,... → |
|---|
