Sentința civilă nr. 210/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C. DOSAR NR._ /a1
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ nr. 210/2013
Ședința publică din data de 24 ianuarie 2013 Instanța este constituită din :
JUDECĂTOR SINDIC - N. K. GREFIER - S. M.
Pe rol fiind examinarea cererii de atragere a răspunderii patrimoniale formulată de reclamanta-creditoare SC A. P. SS prin mandatara DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A J. C., împotriva pârâților M. R. M. și H. I. C., în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pârâtul M. R. M., lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care pârâtul M. R. M. depune la dosar Hotărârea Adunării Generale a Asociațiilor SC C. S., din care rezultă că a cedat părțile sociale deținute la SC C. S. și arată că toate actele contabile au fost predate pârâtului H. I. C. .
Pârâtul M. R. arată că nu mai are alte excepții de invocat și cereri în probațiune de formulat, solicitând acordarea cuvântului pe fond.
Judecătorul sindic, apreciind că la dosar sunt suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei acordă cuvântul pe fond .
Pârâtul M. R. solicită respingerea cererii de chemare în judecată față de acesta.
JUDECĂTORUL SINDIC:
Prin cererea înregistrată la data de 20 iunie 2012 creditoarea SC A. PORTOFOLIO SS, creditor majoritar al SC C. S. prin D. a jud. C. a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâții M. R. M. și H. I. C., prin hotărârea pe care o va pronunța, să se dispună, în temeiul art.138 alin.1 lit. d din Legea insolvenței nr.85/2006, antrenarea răspunderii patrimoniale și obligarea pârâților la plata întregului pasiv al debitoarei înscris în tabelul definitiv, în cuantum de 3.593.232,96 lei.
În motivarea cererii creditoarea a arătat că prin rapoartele comunicate la dosarul de insolventa al debitoarei s-a menționat de către lichidatorul judiciar faptul administratorul statutar nu a predat actele contabile ale debitoarei, asa cum prevăd dispozițiile art. 28 din Legea nr. 85/2006. Din dosarul de insolventa rezulta ca administratorul statutar notificat la adresa cu care figurează in evidentele Oficiului Registrului Comerțului nu a dat curs notificării si nu a predat documentele contabile lichidatorului judiciar, incalcand astfel prevederile art. 28 din Legea insolventei.
Din coroborarea celor sus menționate, rezulta cu evidenta ca fostul administrator statutar sub conducerea căruia care s-au acumulat datoriile debitoarei inscrise in tabelul definitiv consolidat se sustrage verificărilor pe care le incumba deschiderea procedurii de insolventa. Prin neprezentarea documentației financiar- contabile către organul care aplica procedura - administratorul/lichidatorul judiciar, s- a demonstrat faptul ca astfel de acțiuni intra sub incidența dispozițiilor art.138 litera d), intrucat se incearca evitarea unui control asupra modului in care au fost valorificate
activele falitei si destinația efectiva a sumelor de bani rezultate in urma acestor operațiuni. Lipsa documentației contabile ce ar fi trebuit pusa la dispoziția organului care aplica procedura insolventei, numit in cauza, in vederea analizării cauzelor si persoanelor vinovate de ajungerea debitoarei in incetare de plați, a bunurilor aflate in patrimoniu, etc, conduc spre ipoteza unei sustrageri de la controlul creditorilor asupra modului in care a fost gestionata intreaga activitate a falitei. Imposibilitatea verificării modului in care au fost valorificate bunurile debitoarei, ca de altfel a verificării intregii activități a acesteia, conturează, fara echivoc vinovăția fostei conduceri si legătura directa intre acțiunile acesteia si falimentarea persoanei juridice.
S-a mai arătat că în calitatea sa de administrator, paratul nu si-a îndeplinit obligația prevăzuta de Legea nr.85/2006, in sensul prezentării actelor contabile, a registrelor societății, a bilanțului contabil, a listelor privind creditorii si creanțelor acestora, a contului de profit si pierderi cat si a celorlalte acte, astfel cum sunt enumerate de art.35 din lege.
Prin neprezentarea acestor acte se dovedesc implicit cazurile de culpa prevăzute de legea speciala, situație in care se impune antrenarea răspunderii administratorului debitoarei conform art.138 lit.d din Legea nr.85/2006 coroborat cu art.73 din Legea nr.31/1990 republicata. Intenția de fraudare a creditorilor este mai mult decât evidenta, aceștia fiind prejudiciați prin sustragerea organelor de conducere ale debitoarei de la îndeplinirea obligațiilor sociale si financiare asumate. In cazul răspunderii civile instituite de art.138 din Legea nr.85/2006, prejudiciul creditorilor este prezumat, dovedirea faptului facandu-se prin simpla ajungere a debitorului in incapacitate de plata. Prin excepție, Legea nr.85/2006 reglementează o răspundere a anumitor persoane - membri ai organelor de conducere - care, prin faptele lor, au dus la incetarea plații datoriilor prin săvârșirea unor fapte expres si limitativ prevăzute de lege.
S-a mai arătat de asemenea că prin raportul lichidatorului judiciar se face implicit dovada legăturii dintre fapta ilicita, culpabila a paratului, constând in dezinteresul arătat in ceea ce privește funcționarea normala si in condiții de legalitate a societății si prejudiciul cauzat creditorilor prin neplata datoriilor către aceștia.
In sarcina paratului poate fi reținuta fapta de a nu tine contabilitatea in conformitate cu legea si de a fi făcut sa dispară documentele contabile cum el insusi a recunoscut, potrivit consemnărilor lichidatorului judiciar, in condițiile in care nu s-au predat documentele contabile administratorului/lichidatorului judiciar, astfel cum ele sunt prevăzute in art.28 din Legea nr.85/2006. Paratului ii revenea obligația, in calitatea sa de administrator statutar, de a duce la îndeplinire contractul de mandat încredințat in conformitate cu dispozițiile legale in materie, administratorii fiind direct răspunzători de modul in care este ținuta evidenta contabila, obligațiile lor reiesind cu celeritate din dispozițiile art.73 alin.1 si alin.2 ale legii nr.31/1990 precum si din dispozițiile art.11 alin.4 din legea nr.31/1990. Astfel, administratorii sunt solidar răspunzători pentru societate, pentru existenta registrelor cerute de lege si corecta lor tinere, acțiunea in răspundere împotriva lor aparținând creditorilor societății doar in cazul deschiderii procedurii insolventei. In condițiile netinerii contabilității in conformitate cu legea, se prezuma existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciul produs care consta in pasivul inregistrat in tabelul creditorilor. Raportul de cauzalitate intre fapta si prejudiciu se prezuma atâta timp cat exista incetarea de plați si una din faptele enumerate de art 138, prezumția având caracter juris et de jure nefiind posibil a fi răsturnata prin proba contrara.
Creditoarea a mai arătat că potrivit art.138 litera d din Legea nr.85/2006, faptul ca nu a fost ținuta contabilitatea conform legilor contabile atrage răspunderea organelor de conducere deoarece nu exista posibilitatea de analiza asupra modului de inventariere si administrare a patrimoniului de către administratorul societății. In acest sens, creditorul a arătat că, potrivit teoriei si practicii judiciare, in dreptul civil si in cel comercial, operează doua reguli principale: prima - răspunderea delictuala operează
pentru cea mai ușoara culpa si a doua - indiferent de gravitatea vinovăției, obligația de reparare a prejudiciului cauzat este integrala, cuantumul despăgubirilor depinde de întinderea prejudiciului si nu de gravitatea vinovăției. In cazul de fata, indiferent de faptul ca paratul, in calitate de administratori, au încălcat din culpa (neglijenta) sau cu intenție normele de drept care ii impuneau tinerea corecta a contabilității si gestionarea cu atenție a patrimoniului si activității, acesta se face vinovat de încălcarea legii (contabilității, in cazul de fata) situație care a determinat prejudicierea creditorilor. Obligația administratorului de a tine evidenta contabila conform legii si de a o prezenta lichidatorului reiese cu claritate din dispozițiile art.73 alin.1 și alin.2, ale art.134 alin.1 si 2 si ale art.181 din Legea nr.31/1990 rep. Legea societăților comerciale, ale art.11 alin.4 din Legea nr.82/1991 rep. -legea contabilității. Astfel, potrivit dispozițiilor art.73 alin.1 lit.c din Legea nr.31/1990 rep. "administratorii sunt răspunzători pentru societate pentru c) existenta registrelor cerute de lege si corecta lor tinere" si potrivit dispozițiilor art.73 alin.2 "Acțiunea in răspundere împotriva administratorilor aparține si creditorilor societății, insa aceștia o vor putea exercita numai in caz de faliment al societății"; Potrivit dispozițiilor art.11 al.4 din Legea nr.82/1991 rep. "Răspunderea pentru organizarea si tinerea contabilității, potrivit prevederilor prezentei legi, revine administratorilor care au obligația gestionarii patrimoniului".
Prin întâmpinarea depusă la data de 23 noiembrie 2012, pârâtul H. I. C. a invocat excepția lipsei calității procesuale active a creditoarei D. C. și excepția lipsei parțiale a interesului a acestei creditoare pentru o valoare mai mare decât creanța cu care este înscrisă în tabelul creditorilor, excepții care au fost soluționate în ședința publică din_ .
Pe fondul cererii, pârâtul a arătat că în ceea ce îl privește pe fostul administrator
M. R. M., răspunderea acestuia este exclusă, întrucât la momentul la care a predat gestiunea societății a predat și toate documentele conduse la zi.
De asemenea, a arătat că creditoarea nu indică nici o faptă și nu aduce nici un mijloc de probă în sprijinul susținerilor sale, iar sub aspectul vinovăției, pârâtul a arătat că aceasta poate fi reținută doar pentru fapte intenționate.
Totodată, pârâtul a arătat că o parte din documentele contabile ale societății au fost pierdute în cursul numeroaselor schimbări a locației societății, însă, așa cum a arătat și față de administratorul judiciar contabilitatea societății a fost condusă riguros, însă din cauză neimputabilă, o parte din acte au fost rătăcite.
În final pârâtul a arătat că nici raportul de cauzalitate nu a fost dovedit în cauză, întrucât acesta în nici un caz nu poate fi prezumat.
Analizând cererea dedusă judecății, judecătorul sindic reține următoarele:
Potrivit hotărârii Adunării Generale a asociaților debitoarei SC C. S. adoptată la data de_, asociatul M. R. M. și-a cesionat părțile sociale noilor asociați HANEA I. DELIA și H. I. C., acesta din urmă fiind desemnat și administrator al societății (f.46-48). De asemenea, pârâtul H. I. C. a arătat că ulterior cesiunii părților sociale, care a intervenit celor anterior arătate, i s-a predat evidența contabilă, care a fost condusă la zi (f.39). Față de precizările pârâtului cuprinsă în întâmpinare și dovedite cu înscrisurile analizate anterior, judecătorul sindic apreciază că răspunderea pârâtului M. R. M. nu poate fi antrenată, întrucât acesta a predat documentele contabile administratorului H. I. C., iar potrivit susținerilor acestuia, contabilitatea a fost condusă la zi.
Cât privește cererea formulată față de pârâtul H. N I. C., judecătorul sindic reține că potrivit dispozițiilor art.138 din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului.
Cazurile de responsabilitate sunt limitate la comiterea faptelor prevăzute în aliniatul 1 al art.138 lit.a-g. Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de
conducere și control decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii, în timp ce încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat - cuprins în actul constitutiv - atrage răspunderea contractuală a administratorului, iar încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului.
În cazul în care administratorii încalcă dispozițiile prevăzute de Legea nr.31/1990 sau alte legi incidente ori săvârșesc în exercitarea mandatului fapte de natură a crea prejudicii, suntem în prezența unei răspunderi civile delictuale. În situația în care administratorii nu-și îndeplinesc sau își îndeplinesc în mod necorespunzător mandatul încredințat de acționari prin actul constitutiv sau prin hotărârile adunărilor generale se va putea angaja răspunderea acestora pe tărâm contractual.
Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere, presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv culpa personală a celui față de care se antrenează răspunderea.
Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art.3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Constatarea stării de insolvență constituie o condiție pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudicierea acestora.
Referitor la raportul de cauzalitate, dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006, impun condiția ca fapta membrilor organelor de supraveghere și conducere ori fapta oricărei alte persoane să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea și indirect creditorii săi.
De asemenea, fapta trebuie să fi produs starea de insolvență, respectiv încetarea plăților.
Având in vedere aceste raționamente, judecătorul sindic apreciază că fapta pârâtului se încadrează în prev. art.138 lit. d) din Legea nr.85/2006, respectiv nu a condus contabilitatea în conformitate cu dispozițiile legale.
La baza formării acestei convingeri, judecătorul sindic a avut în vedere în principal faptul că pârâtul nu a adus nici un fel de dovezi în sprijinul susținerilor sale, potrivit cărora actele contabile ale societății ar fi fost rătăcite și, în plus, în ședința publică din data de_, pârâtul s-a obligat ca în termen de o săptămână să predea lichidatorului documentele contabile, astfel cum sunt enumerate în art. 28 din Legea nr. 85/2006 (f.40), însă, nu a înțeles să-și respecte obligația asumată, dând dovadă o dată în plus de rea credință. Mai mult decât atât, contrar susținerilor sale expuse prin întâmpinare, antrenarea răspunderii patrimoniale respectiv angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtului nu presupune în mod necesar o faptă intenționată, cunoscut fiind faptul că răspunderea civilă poate fi antrenată și pentru fapte săvârșite din culpă. Cu toate acestea însă, judecătorul sindic nu poate reține lipsa intenției pârâtului în neconducerea contabilității, având în vedere refuzul acestuia de a preda documentele contabile, potrivit obligației asumate în fața instanței.
Față de această stare de fapt, respectiv a recunoașterii pârâtului că fostul administrator i-a predat toate documentele contabile, coroborat cu refuzul de a prezenta aceste documente lichidatorului judiciar și implicit instanței, fapta sancționată de disp. art. 138 lit. d, respectiv aceea de a nu conduce contabilitatea, în acest sens judecătorul sindic subliniind faptul că atâta timp cât legiuitorul a înțeles să sancționeze neconducerea contabilității în conformitate cu legea, cu atât mai mult sancționează neconducerea contabilității, nu mai are nevoie de nici o dovadă suplimentară.
De asemenea, judecătorul sindic reține și faptul că, în lipsa unei evidențe contabile, lichidatorul judiciar nu a putut identifica situația reală a patrimoniului debitoarei si nu a putut lua măsuri cu privire la valorificarea eventualelor bunuri și recuperarea creanțelor debitoarei, pentru obținerea de surse bănești în scopul plății creditorilor care au formulat cereri de admitere a creanțelor deținute împotriva averii debitoarei. Mai mult, paratul, in calitate de administrator statutar nu a dat dovadă de transparență față de creditorii societății care nu au fost în măsură a cunoaște situația debitoarei și a desfășura relații comerciale cu aceasta în cunoștință de cauză. În plus, nu a fost posibilă sesizarea dificultăților cu care se confruntă debitoarea și luarea măsurilor care se impun pentru înlăturarea acestora în detrimentul creditorilor.
Activitatea delictuală a paratului constă în omisiunea de a-și îndeplini obligațiile prevăzute de Legea contabilității, ceea ce a condus în final, prin imposibilitatea urmăririi elementelor de activ și pasiv și în deosebi a echilibrului dintre acestea, la un grad de îndatorare foarte ridicat în raport cu capacitatea societății debitoare de achitare a obligațiilor, acest fapt constituind una dintre cauzele care a generat starea de insolvență. In plus, neținerea contabilității, a dus la pierderea garanțiilor de către creditori, aflați în imposibilitatea de a-și recupera creanțele la scadență, fapt care a dus totodată la curgerea de dobânzi și penalități favorizând starea de insolvență, rezultând astfel raportul de cauzalitate între fapta pârâtului și ajungerea societății în starea de insolvență.
Pentru toate considerentele expuse, judecătorul sindic va obliga pârâtul H. I.
C. la suportarea pasivului debitoarei SC C. S. în cuantum de 3.593.232,96 lei și va respinge, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată față de pârâtul M. R.
M. .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E:
Admite, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC A. PORTOFOLIO S. ROMÂNIA S. reprezentant convențional al SC CORPORATE RECOVERY M. AGEMENT S. prin D. C., reprezentant al A. C. N. cu sediul în C. N., P-ța A.I. nr. 19, jud. C., având ca obiect antrenarea răspunderii pârâților M. R. M. cu domiciliul în localitatea F., str. E. nr. 3, jud. C. și
H. I. C. domiciliat în C. N., str. P. nr. 34-36, ap. 36, jud. C. .
Obligă pârâtul H. I. C. la suportarea pasivului debitoarei SC C. S. în cuantum 3.593.232,96 lei.
Respinge, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată față de pârâtul M.
R. M. .
Definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 24 ianuarie 2013.
JUDECĂTOR SINDIC, GREFIER,
N. K. S. M.
Red.6 ex. NK/LU/_
| ← Sentința civilă nr. 1734/2013. Alte cereri. Faliment,... | Sentința civilă nr. 697/2013. Răspundere organe de conducere.... → |
|---|
