Decizia civilă nr. 3623/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIE CIVILĂ Nr. 3623/2013
Ședința publică de la 26 Martie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE C. I.
Judecător DP Judecător A. -I. A. Grefier M. N. Țâr
Pe rol, judecarea recursului declarat de SC V. & T C. S. PRIN LICHIDATOR J. C. I. E I. C. S. împotriva sentinței civile nr. 2315 din 21 mai 2012 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C. în contradictoriu cu intimații P. V., P. R., având ca obiect antrenare răspundere organe de conducere.
La data de_ se înregistrează din partea intimaților - concluzii scrise, iar la data de_ se înregistrează din partea recurentului - concluzii scrise.
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 19 martie 2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunțarea s-a amânat pentru data de astăzi.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 2.315 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C. s-a respins cererea formulată de lichidatorul judiciar C.
S. desemnat să administreze procedura falimentului debitoarei SC V. & T C. S. DEJ, în contradictoriu cu pârâții P. R. și P. V., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în primul rând, că anularea operațiunii de vânzare a imobilului ce aparținuse unei alte societăți nu este un motiv pentru atragerea răspunderii personale. Nu este vina reprezentanților societății debitoare că nu s-a reușit intrarea în patrimoniul său a unui imobil la un preț mai mic decât cel real, situație în care activele societății ar fi fost acum mult mai mari. Prin încheierea acelui contract s-a încercat îmbunătățirea situației patrimoniale a societății, ceea ce ar fi convenit creditorilor. În al doilea rând, pasivul debitoarei nu este nici acum clar stabilit. Lichidatorul judiciar a arătat că a început demersurile pentru recuperarea sumei de bani achitată pentru imobilul cumpărat și pe care a trebuit să îl restituie vânzătorului ca urmare a anulării tranzacției (filele 122-128). Până ce nu vor fi fost predate și analizate toate actele pe care pârâții le dețin sau doresc să le predea și până ce pasivul societății nu va fi fost stabilit prin finalizarea tuturor demersurilor de recuperare a creanțelor pe care societatea debitoare le deține față de alte societăți, existând posibilitatea îndestulării creditorilor cu aceste sume, acțiunea nu poate fi admisă. Neînceperea demersurilor de recuperare a creanțelor debitoarei de către foștii administratori statutari, nu poate constitui motiv de antrenare a răspunderii personale, acest lucru putând fi făcut oricând, în termenul de prescripție și de către lichidatorul judiciar. Cu ce rezultate se vor finaliza aceste demersuri, se va vedea în viitor și doar atunci se va putea stabili în ce măsură există vreo culpă a foștilor administratori statutari pentru starea de pasivitate de care au dat dovadă până la data deschiderii procedurii.
Împotriva acestei sentințe, C. I. E I. C. S. a declarat recurs
, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul antrenării
răspunderii administratorilor statutari ai S.C. V. & T C. S.R.L., respectiv numiții P.
V. și P. R. pentru suma de 292.758 lei.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C.pr.civ., recurentul a arătat că analizând argumentele prezentate de judecătorul sindic, se poate constata că acestea nu justifică respingerea acțiunii ca neîntemeiata, ci, mai degrabă, respingerea acțiunii ca prematură. Astfel, din actele existente la dosar rezulta ca, la solicitarea noastră făcuta tocmai cu scopul de a clarifica valoarea pasivului, cauza a fost amânata la 6 termene de judecata (_ ,_ ,_, _
,_ ,_ ). Aceste amânării au fost determinate atât pentru faptul ca nu s-au predat de către pârâți toate actele contabile ale societății cât si pentru faptul că nu era soluționată irevocabil cererea formulată de către debitoarea S.C. V. & T C. S.R.L prin lichidator judiciar, pentru a fi înscrisa la masa credală a SC TRANSILVANIA NORD PRODUCT S., în dosarul nr._ aflat pe rolul Tribunalului Harghita.
In momentul în care pârâții au predat acte contabile care, în opinia recurentului, nu influențau pasivul societății, în momentul în care cauza aflata pe rolul Tribunalului Harghita a fost soluționată irevocabil, iar lichidatorul desemnat în acesta procedura a comunicat că nu există șanse reale de recuperare a acestei creanțe, recurentul a considerat că cererea de antrenare a răspunderii este în stare de judecata. Aceasta a fost, în fapt, si opinia judecătorului sindic, din moment ce la termenul din 21 mai 2012 a procedat la soluționarea pe fond a cauzei fără a pune în discuția părților o nouă amânare, o eventuală suspendare a judecării cauzei sau excepția prematuritătii înregistrării acțiunii. Nu este lipsit de importantă că la momentul formulării prezentului recurs s-a dispus prin Sentinta Civila nr. 4691/_ a Tribunalului Harghita închiderea procedurii falimentului.
În ce privește fondul cauzei, recurentul arată că susține în continuare toate motivele prezentate în cererea introductivă si în precizarea de acțiune înregistrata la data de 15 feb. 2012 pentru termenul din_ . In esență, fată de argumentele prezentate de judecătorul sindic, recurentul arată că nu este întemeiata susținerea potrivit căreia anularea operațiunii de vânzare a imobilului ce aparținuse unei alte societati nu este un motiv pentru antrenarea răspunderii personale, în condițiile în care s-a stabilit intenția frauduloasa a parților din contract, reprezentate de aceeași persoana, respectiv paratul P. V. . Pentru aceasta, recurentul are în vedere și sentința civila nr. 2566/10 noiembrie 2008 prin care s-a reținut că în cauza înstrăinarea activului imobiliar s-a făcut în mod nelegal către o persoana implicata în sensul art. 80 alin. 2 din Legea nr. 85/2006.
Prin urmare, având în vedere cele menționate anterior, respectiv împrejurările în care s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare, coroborate cu comunicarea transmisă de lichidatorul judiciar al SC Transilvania Nord Product S., recurentul apreciază ca nefondată afirmația judecătorului potrivit căreia anularea operațiunii de vânzare a imobilului nu este un motiv pentru atragerea răspunderii si ca reprezentanții societătii debitoare nu au nici o vină că nu s-a reușit intrarea în patrimoniul acesteia a unui imobil la un preț mai mic decât cel real.
In condițiile în care parații nu au respectat dispozițiile legale, iar alte probe nu sunt din care să rezulte că aceștia au condus evidenta contabila în conformitate cu legea, recurentul apreciază că motivarea judecătorului sindic nu este în concordanta cu dispozițiile legale menționate anterior și drept consecință, pârâții sunt vinovați de săvârsirea faptelor prev. de dispozițiile art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006.
O altă critică formulată de recurent se referă la motivarea judecătorului sindic potrivit căreia neînceperea demersurilor de recuperare a creanțelor debitoarei de către foștii administratori statutari nu poate constitui un motiv de antrenare a răspunderii personale, întrucât acest lucru poate fi făcut oricând de către lichidatorul judiciar, în cadrul termenului de prescripție.
Referitor la aceste aprecieri, recurentul arată că pârâții i-au comunicat numai la data de 28 sept. 2009, prin fax, lista cu debitorii societatii, pe care figurează numai doi
debitori, respectiv Pralea Cristian si SC Transilvania Nord Product S. . Pentru debitoarea SC Transilvania Nord Product S., pârâții nu au menționat în lista debitorilor nici un document din care să rezulte această creanță si nici nu au predat ulterior alte documente. Mai mult, chiar din lista debitorilor rezultă că aceștia aveau cunoștința de faptul că societatea este în procedura falimentului, astfel ca aveau obligația să facă declarație de creanța în această procedură. În aceste condiții, a apreciat recurentul, nu se poate retine că recuperarea pasivului societatii se putea realiza de către lichidatorul judiciar si nici că pârâții nu au nici o culpă cu privire la pasivul societatii.
În aceeași termeni se pune si problema recuperării creanței de la debitorul Pralea Cristian. Astfel, în lista cu debitori se menționează două facturi, care nu au fost predate lichidatorului o dată cu lista debitorilor, dar pentru care era iminenta împlinirea termenului de prescripție deși cu adresa nr. 3115/_ s-a solicitat predarea actelor justificative referitor la relațiile comerciale încheiate intre societate si debitorul Pralea Cristian. Întrucât societatea nu dispunea de lichidități, în aceeași perioada, așa cum rezulta din raportul de activitate publicat în BPI nr. 10.456/_, recurentul arată că a solicitat creditorilor să avanseze sumele necesare pentru a începe demersurile pentru recuperarea acestei creanțe. Întrucât creditoarea DGFP C. a solicitat ca pentru acest scop să fie utilizate sume din fondul de lichidare gestionat de UNPIR, recurentul a solicitat aprobarea judecătorului sindic, dar cererea nu a fost aprobată, mai mult, judecătorul sindic a menționat posibilitatea propunerii închiderii procedurii, în condițiile în care creditorii nu avansează sume pentru recuperarea acestei creante.
În final, recurentul menționează că întrucât toate documentele la care m făcut referire se găseau la dosar la data pronunțării sentinței recurate, era evident că nu se mai puteau face alte demersuri pentru recuperarea creanțelor debitoarei de către lichidatorul judiciar si ca demersurile începute s-au soldat cu eșec.
Pârâții intimații P. V., P. R. au depus întâmpinare
prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii recurate, argumentat de faptul că nu sunt incidente motivele de recurs prev. de art.
304 pct. 7 C.pr.civ., iar pe fondul cauzei, în speță nu sunt îndeplinite cerințele stabilite în mod expres de art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006 pentru admisibilitatea acțiunii.
Analizând recursul formulat din perspectiva motivelor invocate, C. ea reține următoarele
:
Deși prin dispozitivul sentinței recurate judecătorul sindic a respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată, întreaga motivare este construită în jurul ideei de prematuritate a cererii de chemare în judecată. Astfel, judecătorul sindic reține în mod lipsit de echivoc faptul că pasivul debitoarei nu este clar stabilit la respectivul moment la care a fost analizată cererea de chemare în judecată și pronunțată sentința recurată. Pe cale de consecință, în opinia judecătorului sindic cererea de angajare a răspunderii este prematur formulată.
În baza acestor considerente se poate reține în mod lipsit de echivoc faptul că deși soluția din dispozitivul sentinței pare a fi pronunțată pe fond, în realitate soluția are la bază admiterea unei excepții care nu a fost invocată din oficiu înainte de închiderea dezbaterilor și nu fost pusă în dezbaterea părților.
Pe cale de consecință, există o evidentă contradicție între considerente și dispozitiv, caz de modificare a sentinței recurate conform art. 304 punctul 7 C.p.c.. În realitate însă, judecătorul sindic nu a analizat fondul pretențiilor deduse judecății și a bazat soluția sa exclusiv pe argumente de prematuritate, situație în care motivele de recurs dezvoltate de către practicianul în insolvență vor fi calificate de către instanță în baza rolului activ ca încadrându-se pe dispozițiile art. 312 alin. 5 C.p.c. Mai mult, potrivit art. 312 alin. 3 teza finală, C.p.c., dacă sunt incidente mai multe motive de
recurs din care unele atrag modificarea sentinței recurate iar altele casarea acesteia, primează cauzele de casare.
În consecință, instanța de recurs va casa sentința recurată în baza dispozițiilor art. 312 alin. 5 C.p.c., având în vedere faptul că aprecierea cererii de chemare în judecată de către judecătorul sindic ca fiind prematură este eronată. Astfel, prejudiciul produs prin una sau mai multe dintre faptele reglementate limitativ de art. 138 din Legea 85/2006 este unul cert, născut și actual, fiind echivalent cu valoarea totală a creanțelor înscrise în tabelul de creanțe al debitoarei S.C. V. & T C. S.R.L., tabel definitivat în mod irevocabil. Rolul judecătorului sindic este în aceste condiții de a analiza în baza probelor administrate existența celorlalte elemente ale răspunderii civile delictuale: fapta ilicită, culpa și raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.
Contrar celor reținute de către judecătorul sindic, eventuala recuperare a unor sume de bani de către practicianul în insolvență prin readucerea unor bunuri în patrimoniul debitoarei și eventuala valorificare a acestora nu reprezintă un argument pentru prematuritatea cererii de chemare în judecată având ca obiect angajarea răspunderii administratorilor statutari sau a altor persoane responsabile pentru starea de insolvență a debitoarei, ci reprezintă un argument care poate fi invocat cu succes în faza de executare de către aceste persoane pentru a reduce cuantumul sumei care se execută cu suma obținută dintr-o astfel de valorificare și care astfel, a diminuat cuantumul prejudiciului.
Nu trebuie confundat caracterul cert al prejudiciului cu posibilitatea reducerii ulterioare a acestuia prin valorificarea unor bunuri, dimpotrivă, prejudiciul dobândește un caracter cert prin definitivarea tabelului de creanțe al debitoarei.
Pentru aceste argumente, în baza art. 312 alin. 5 C.p.c., instanța va admite recursul declarat de C. I. E I. C. S. împotriva sentinței civile nr.
2.315 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C., pe care o va casa și va trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Specializat C., în vederea analizării pe fond a temeiniciei cererii de angajare a răspunderii.
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul declarat de C. I. E I. C. S. împotriva sentinței civile nr. 2.315 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C., pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Specializat C. .
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 martie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
DP A. A. I. C. I.
GREFIER,
M. N. ȚAR
Red.A.A.I./_ .
Dact.H.C./3 ex. Jud.fond: I. Păcurar.
| ← Sentința civilă nr. 697/2013. Răspundere organe de conducere.... | Decizia civilă nr. 3624/2013. Răspundere organe de conducere.... → |
|---|
