Decizia civilă nr. 3624/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ /a1
DECIZIE CIVILĂ Nr. 3624/2013
Ședința publică de la 26 Martie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE C. I.
Judecător DP
Judecător A. -I. A. Grefier M. N. Țâr
Pe rol, judecarea recursului declarat de creditoarea D. G. A F. P. A J. C. ÎNR. A. F. P. A M. C. - N. împotriva
sentinței civile nr. 4351 din_ pronunțată în dosarul nr._ /a1 al Tribunalului Specializat C. în contradictoriu cu intimații D. V. DP, SC
A. I. S. PRIN LICHIDATOR J. H&B I. S. având ca obiect antrenare răspundere organe de conducere - dos. depus de D. .
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 19 martie 2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunțarea s-a amânat pentru data de astăzi.
C U R T E A:
Prin sentința civilă nr. 4351 din_ pronunțată în dosarul nr._ /a1 al Tribunalului Specializat C.
a fost respins cererea de antrenare a răspunderii personale formulată de către creditoarea Administrația F. P. a M. C. -N. reprezentată de D. G. a F. P. a J. C., împotriva pârâtului D.
V. DP .
Pentru a hotărî astfel judecătorul sindic a reținut temeiul juridic al cererii formulate de lichidatorul judiciar se fundamentează pe dispozițiile legale anterior citate, insa cererea a fost formulata în condițiile art. 138 alin. 3 din lege, potrivit cărora,dacă administratorul judiciar ori, după caz, lichidatorul nu a indicat persoanele culpabile de starea de insolvență a debitorului și/sau a hotărât că nu este cazul să introducă acțiunea prevăzută la alin. (1), aceasta poate fi introdusă de președintele comitetului creditorilor în urma hotărârii adunării creditorilor ori, dacă nu s-a constituit comitetul creditorilor, de un creditor desemnat de adunarea creditorilor. De asemenea, poate introduce această acțiune, în aceleași condiții, creditorul care deține mai mult de 50% din valoarea creanțelor înscrise la masa credală.
Creditoarea este majoritară, deținând peste 50% din creanțele înscrise la masa credală, astfel că are justificata calitatea procesuala active pentru acest demers procesual.
Responsabilitatea civilă a administratorilor este o responsabilitate subsidiară și indiferent dacă este individuală sau solidară, este una integrală atât pentru damnun emergens cât și pentru lucrum cessans.
Sfera persoanelor chemate să răspundă patrimonial pentru falimentul societății când activele sociale sunt insuficiente este circumscrisă categoriei administratorilor în funcțiune la data încetării plăților, directorilor tehnici executivi, când se comportă ca și când ar fi administratori propriu-ziși, iar când consiliul de administrație este
organizat ca un consiliu de supraveghere răspunderea revine administratorilor operativi.
Obligația subzistă dacă situația care a dus la insuficiența activului a luat naștere în timpul exercitării mandatelor.
În speță, pârâtul a fost până la data cesiunii, respectiv pana în _
,administrator al debitoarei, iar în aceasta calitate avea obligația de a gestiona cu atenție patrimoniul și activitatea societății.
In sarcina pârâtului a fost invocată de către creditoare, lipsa documentelor contabile întocmite după_ și lipsa dovezii predării contabilității către noii administratori ai societății, respectiv săvârșirea unor fapte reglementate de art.138 lit. d din Legea nr.85/2006, respectiv ținerea unei contabilități fictive sau ținerea contabilității cu nerespectarea dispozițiilor legale în materie ori dispariția unor documente contabile produsă de administratorul statutar.
Pârâtului îi revenea în calitate de administrator obligația de a duce la îndeplinire contractul de mandat ce i-a fost încredințat în conformitate cu dispozițiile legale în materie, administratorul fiind direct răspunzător de modul în care este ținută evidența contabilă, obligațiile sale reieșind cu claritate din disp. art.73 alin.1 lit. c și alin.2 ale Legii nr.31/1990, precum și din disp. art.11 alin.4 din Legea nr.31/1990 republicată.
Astfel, administratorii sunt solidari răspunzători pentru societate, pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, acțiunea în răspundere împotriva administratorilor aparținând și creditorilor societății care o vor putea exercita numai în caz de deschidere a procedurii reglementată de legea insolvenței.
Totodată, conform prev. art. 10 alin.1 din Legea nr.82/1991 republicată, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului, care are obligația gestionării societății respective.
În condițiile în care evidența contabilă nu a fost ținută sau nu a fost ținută în conformitate cu legea există o prezumție de culpă, întrucât corecta ținere a registrelor contabile este o obligație stabilită în sarcina administratorilor societății de Legea nr.31/1990, care în art.73 lit. c stabilește că administratorii sunt solidari răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, iar art.11 din Legea nr.82/1991 a contabilității republicată prevede că răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului.
Neținerea contabilității în mod corect nu face posibilă sesizarea dificultăților cu care se confruntă societatea și face insesizabilă starea de insolvență care poate să apară la un moment dat, aspecte care ar fi înlăturate în condițiile unei contabilități ținute corect care ar permite administratorilor să ia măsurile necesare pentru preîntâmpinarea unor astfel de situații.
În condițiile neținerii contabilității în conformitate cu legea se prezumă existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs care constă în pasivul înregistrat în tabelul creditorilor. Raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu se prezumă atâta timp cât există încetarea de plăți și una din faptele enumerate de art.138 din Legea nr.85/2006, prezumția având un caracter juris et de jure nefiind posibil a fi răsturnată prin proba contrară.
Judecătorul sindic a apreciat însă că în sarcina pârâtului nu poate fi reținută fapta de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea, în condițiile în care acesta a făcut dovada predării documentelor contabile astfel cum sunt ele prevăzute în art.28 alin.1 din Legea nr.85/2006 către noii administratori la data cesiunii,_ ( f. 26), coroborat cu faptul că nu s-a făcut dovada continuării activității debitoarei după _
. Cu privire la acest ultim aspect s-a apreciat ca irelevant simplul fapt că acest creditor a continuat să emită somații după_, sau au mai fost depuse unele declarații la organul fiscal, privind plata contribuțiilor sociale, deoarece aceasta nu echivalează cu o dovada a continuării efective a activității societății comerciale debitoare, iar în acest sens sarcina probei aparține creditoarei reclamante.
S-a constatat totodată că exista o autoritate de lucru judecat în ceea ce privește faptul că cesiunea de părți sociale este opozabila, opoziția la cesiune formulata de către creditoare fiind irevocabil respinsă.
În baza tuturor considerentelor expuse deja, judecătorul sindic a respins ca nefondată cererea creditoarei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea D. G. A F. P. A J. C. în reprezentarea A. F. P. A M. C. - N. solicitând
admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul admiterii cererii de atragere a răspunderii administratorului statutar al debitoarei.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că prin sentința atacată judecătorul sindic a respins cererea de atragere a răspunderii administratorului statutar al debitoarei pentru pasivul rămas neacoperit în urma derulării procedurii de insolventă prevăzuta de Legea 85/2006.
Pentru a hotărî astfel, s-au reținut în esență următoarele aspecte:
Judecătorul sindic a apreciat însa că în sarcina pârâtului nu poate fi reținuta fapta de a nu tine contabilitatea în conformitate cu legea, în condițiile în care acesta a făcut dovada predării documentelor contabile astfel cum sunt ele prevăzute în art.28 alin.1 din Legea nr.85/2006 către noii administratori la data cesiunii,_, coroborat cu faptul că nu s-a făcut dovada continuării activității debitoarei după _
.
S-a reținut totodată că există o autoritate de lucru judecat în ceea ce privește faptul că cesiunea de pârti sociale este opozabilă, opoziția la cesiune formulată de către creditoare fiind irevocabil respinsă.
Raportat la cele mai sus arătate, în temeiul cărora judecătorul sindic a pronunțat hotărârea atacată, apreciază că hotărârea judecătorului sindic este criticabilă, aceasta fiind lipsită de temei legal pentru următoarele considerente:
În primul rând numitul D. V. DP, a deținut calitatea de administrator statutar al debitoarei SC A. I. S. de la momentul înființării societății și până la momentul intrării debitoarei în procedura insolventei așa cum rezultă din raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolventă a debitoarei.
Așa cum a arătat în motivarea cererii, faptul că nu a fost ținută contabilitatea conform legilor contabile atrage răspunderea organelor de conducere potrivit art.138 litera (d) din Legea nr.85/2006 deoarece nu exista posibilitatea de analiza asupra modului de inventariere și administrare a patrimoniului de către administratorul societății.
Într-adevăr Administrația F. P. C. -N. a formulat opoziție la cesiune în dosarul_ al Tribunalului Specializat C., opoziție care a fost respinsă. În urma recursului formulat de A.F.P. C. -N. instanța de recurs a menținut sentința instanței de fond.
Cu toate acestea la data întocmirii raportului de cauze, opoziția la cesiune nu era soluționata irevocabil, dl. D. V. DP figurând ca administrator statutar al societății. În consecință era obligația acestuia să prezinte lichidatorului judiciar documentele solicitate de acesta si/sau dovada predării documentelor către noul administrator statutar.
Nepredarea documentelor solicitate către lichidator creează prezumția de neținere a contabilității în conformitate cu prevederile legale, faptă prevăzută de art.138 din Legea 85/2006. În lipsa documentelor contabile întocmite după_ și în lipsa dovezii predării acestora către noii administratori ai societății lichidatorul judiciar nu are posibilitatea de a analiza modul de inventariere și administrare a patrimoniului de către administratorul societății.
Motivația pârâtului cum că în raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția insolventei debitoarei nu s-au identificat persoane care să fi cauzat fapte prevăzute de art.138, este nefondata întrucât așa cum rezultă din raportul de
cauze și împrejurări întocmit de către lichidatorul judiciar, acesta are la baza doar documentele contabile până în_ . În acest sens, susținerea pârâtului cum că debitoarea nu a desfășurat activitate după data de_ aceasta nu e fondată.
În privința documentelor contabile, este de reținut faptul că actele contabile sustrase verificării de câtre pârât (prin nepredarea acestora lichidatorului judiciar) corespund tocmai perioadei în care au fost acumulate datoriile la bugetul de stat, respectiv din decembrie a anului 2007 și până la data deschiderii procedurii de insolventei.
Așa cum a arătat lichidatorul judiciar prin raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolventa publicat în BPI nr.3641/_ acesta a analizat doar documentele contabile pană la data_ întrucât "ulterior anului 2008 nu i-au fost puse la dispoziție nici un fel de documente, existând prezumția că evidenta contabilă nu a mai fost întocmita". Prin urmare, concluziile raportului de cauze nu sunt relevante.
Pârâtul ar fi dat proba bunei sale credințe, predând lichidatorului actele contabile, cel puțin cele aferente perioadei pentru care s-au născut obligațiile fiscale principale și accesorii, respectiv anii 2008 - 2012.
Dovadă stau titlurile executorii (in cuprinsul cărora sunt menționate titlurile de creanța, respectiv declarațiile depuse de societate la organul fiscal și deciziile de calcul accesorii aferente), titluri depuse în susținerea declarației de creanța la dosarul de insolventă cu număr unic_ din care rezultă că debitoarea a acumulat datorii și înainte și după data de_ .
Contrar celor susținute de pârât debitoarea SC A. I. nu si-a încetat activitatea, aceasta desfășurând activitate și după anul 2008.
Așa cum rezultă din actele justificative ale creanței fiscale în suma de 59.788 lei (titluri și somații necontestate de debitoare) depuse de instituția recurentă la dosarul cauzei de insolventă cu nr._ al Tribunalului C., creanța fiscala se compune din debite și accesorii. În titlurile executorii sunt evidențiate titlurile de creanța în baza căruia s-au stabilit creanțele fiscale. Așa cum rezultî din titlurile executorii necontestate de debitoare, titlurile de creanța constau în declarații depuse la organul fiscal (pentru debite) și decizii de calcul accesorii (pentru accesoriile aferente). Declarațiile sunt notate cu simbolul Dec.iar deciziile de calcul a accesoriilor sunt notate cu simbolul Dec. acc.
Spre exemplu, prin Declarația privind impozitul pe profit înregistrată la organul fiscal sub nr.50335/_ debitoarea declara suma de1.075 lei pentru luna decembrie 2009. Prin declarația 100 privind obligațiile de plată la bugetul de stat înregistrata la organul fiscal sub nr.253463/_ debitoarea declară impozit pe profit datorat de persoanele juridice române în suma de 717 lei pentru luna iunie 2009. Prin declarația 100 privind obligațiile de plata la bugetul de stat înregistrată la organul fiscal sub nr.253462/_ debitoarea declara impozit pe profit datorat de persoanele juridice române în sumă de 1.075 lei pentru luna septembrie 2009.
În anul 2010 debitoare a depus pentru luna martie 2010 declarația 100 privind obligațiile de plată la bugetul de stat înregistrată la organul fiscal sub nr.253461/_ prin care declara de plata impozit pe profit datorat de persoane juridice române în suma de 1.075 lei. Prin declarația 100 privind obligațiile de plata la bugetul de stat înregistrata la organul fiscal sub nr.253460/_ debitoarea declara pentru luna iunie 2010 impozit pe profit datorat de persoane juridice române în suma de 1.075 lei
.
Prin urmare, își pune fireasca întrebare - cum se poate retine că societatea nu a desfășurat activitate după_ atâta timp cât societatea a obținut profit pe anii 2009 și 2008 pe care l-a declarat la organul fiscal?
În concluzie, raportat la cele exemplificate mai sus este evident ca debitoarea nu si-a încetat activitatea după_ întrucât societatea a obținut profit și în anul 2009
și în anul 2010, pe care de altfel l-a și declarat la organul fiscal, astfel că instanța de fond în mod greșit a reținut că societatea nu a desfășurat activitate după_ .
Prin raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția insolventei debitoarei SC A. I. S., publicat în BPI nr.3641/_ s-a menționat de către administratorul judiciar și ulterior, de către lichidator, faptul că "administratorul statutar al societății debitoare, a pus la dispoziția recurentei doar câteva documente, respectiv declarații depuse la organul fiscal, bilanț prescurtat și balanța de verificare la_, iar în urma deplasării la sediul social administratorul judiciar nu a identificat documentele contabile ale debitoarei. Conform celor declarate de dl. Dumbravean V. D., activitatea societății debitoare a încetat la sfârșitul anului 2008, iar documentele contabile au fost predate persoanelor cărora le-a cesionat părțile sociale la începutul anului 2009 fără să se indice numele acestor persoane.
Raportat la cele mai sus arătate, apreciază că concluziile acestui raport (nu
au fost identificate persoane care prin fapte prevăzute la ari.138 din Legea insolventei ar fi cauzat starea de insolventă) nu sunt relevante întrucât "este imperios necesara o analiza a documentelor contabile detaliate ale societății debitoare, inclusiv a celor întocmite în perioada_ -_ în vederea stabilirii cauzelor care au condus societatea la starea de insolventă."
Conform practicii deja stabilite, prin neprezentarea documentației financiar - contabile (nici măcar pentru perioada în care s-au acumulat obligațiile fiscale) către organul care aplica procedura - administratorul/lichidatorul judiciar, s-a demonstrat faptul ca astfel de acțiuni intra sub incidenta dispozițiilor art.138 litera d), întrucât se încearcă evitarea unui control asupra modului în care au fost valorificate activele falitei și destinația efectiva a sumelor de bani rezultate în urma acestor operațiuni.
Întrucât creditoarea Administrația F. P. a municipiului C. -N., reprezentata prin D.G.F.P. C., nu si-a recuperat creanțele astfel cum au fost înscrise în tabelul definitiv al creditorilor (59.788 lei), creanțe care reprezintă prejudiciul cauzat acestora urmare neachitării debitelor iar pârâtul nu a depus la lichidatorul judiciar dovada predării documentelor contabile către noii
asociați consideră că se impune admiterea prezentei cereri și obligarea pârâtului D.
V. DP cu domiciliat în C. -N., str. P. nr.24 ap.15, Jud. C. . (CNP 1.
) la plata întregului pasivul al debitoarei se A. I. S. în cuantum de 83.368,44 lei, în temeiul art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei.
În drept, art. 138 din Legea nr. 85/2006, coroborat cu art. 73 din Legea nr.31/1990 precum și celelalte articole menționate în prezenta cerere.
Pârâtul D. V. DP a formulat întâmpinare
prin care a solicitat respingerea recursului ca netemeinic și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică.
În motivare pârâtul intimat a arătat că, în fapt prin recursul promovat împotriva Sentinței civile nr. 4351/_ pronunțata de Tribunalul Specializat C. în dosarul mai sus menționat, prin care s-a respins cererea de atragere a răspunderii administratorului statutar al debitoarei pentru pasivul rămas neacoperit al debitoarei, în urma derulării procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006, Administrația F. P.
C. -N., reprezentata prin D. G. a F. P. a J. C., în calitate de recurentă, solicită admiterea cererii de atragere a răspunderii administratorului statutar al debitoarei, întrucât hotărârea judecătorului sindic este lipsită de temei legal. În susținere, aceasta precizează că numitul D. V. DP, a deținut calitatea de administrator statutar al debitoarei S.C. A. I. S.R.L. de la momentul înființării societății și până la momentul intrării debitoarei în procedura insolvenței. De asemenea, aceasta face referire și la faptul ca nu a fost ținută contabilitatea conform legilor contabile, fapt ce atrage potrivit art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006 răspunderea organelor de conducere, întrucât nu ar exista posibilitatea de analiza asupra modului de inventariere și administrare a patrimoniului de către administratorul societății.
Recurenta afirma că debitoarea nu și-a încetat activitatea după data de_, întrucât societatea a obținut profit și în anul 2009 și în anul 2010, pe care de altfel l-a și declarat la organul fiscal, astfel că, apreciază ca instanța de fond în mod greșit a reținut că societatea nu a desfășurat activitate după_ .
Totodată, recurenta menționează că este necesara analiza documentelor contabile detaliate ale societății debitoare, inclusiv a celor întocmite în perioada _
-_ în vederea stabilirii cauzelor care au condus societatea la starea de insolvență.
Solicită respingerea recursului promovat de recurenta împotriva Sentinței civile nr. 4351/_ pronunțată de Tribunalul Specializat C. ca neîntemeiat și menținerea hotărârii judecătorești ca temeinică și legală, motivat de următoarele aspecte:
Consideră că în mod corect judecătorul sindic a respins cererea de angajare a răspunderii patrimoniale formulata de recurenta în dosarul de fond, având în vedere atât concluziile raportului privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția insolvenței debitorului A. I. S. publicat în BPI nr.364/13.03.2012, precum și realitatea legata de transferul părților sociale și încetarea calității de administrator a intimatului D. V. DP .
A făcut dovada prin actele depuse la dosar, ca odată cu semnarea Hotărârii nr. 01/_ (publicata în M.Or nr. 3650/_ ) prin care au fost cesionate părțile sociale pe care intimatul le-a deținut în cadrul societății, ocazie cu care a fost și schimbat și din calitatea de administrator s-a semnat și procesul verbal de predare primire a actelor de constituire și a documentelor financiar contabile ale societății aferente perioadei 2004 - 2009.
Recurenta a promovat cererea de atragere a răspunderii față de intimat, ca și cum aceasta ar fi fost asociatul și administratorul societății, fără să țină cont de cesiunea intervenita, mai mult, având știința de aceasta cesiune de părți sociale și schimbare din funcția de administrator ca urmare a opoziției efectuată în temeiul
O.U.G. nr. 116/2009 și care a făcut obiectul dosarului nr._ a Tribunalului Specializat C. . Opoziția a fost respinsa la data de_, iar soluția instanței de fond a fost menținuta și în calea de atac la data de_, de către C. ea de Apel C. . Prin urmare, recurenta a fost cea care a tergiversat înregistrarea cesiunii, iar nu faptul ca cesiunea ar fi fost una fictiva și nedovedita.
Privitor la documentele contabile, în mod eronat se susține în permanenta de către recurenta ca acestea au fost sustrase verificării de către intimat - prin nepredarea acestora lichidatorului judiciar - ori faptul ca intimatul ar fi ținut o contabilitate fictivă după luna decembrie 2008, întrucât societatea nu a mai avut activitate de la sfârșitul anului 2008, situațiile financiare depuse la Administrația Fiscala după încheierea anului 2008 au fost singurele întocmite și au fost avute în vedere de către administratorul judiciar cu ocazia întocmirii raportului privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență a debitoarei, raport publicat în BPI la data de_ .
În mod corect judecătorul sindic a apreciat ca în sarcina intimatului pârât nu poate fi reținută fapta de a nu tine contabilitatea în conformitate cu legea, în condițiile în care acesta a făcut dovada predării documentelor contabile, astfel cum sunt ele prevăzute în art. 28 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 către noii administrator la data cesiunii,_, coroborat cu faptul ca nu s-a făcut dovada continuării activității după data de_ . Totodată, în mod corect s-a reținut și faptul că este irelevant faptul că recurenta a continuat să emită somații după_, sau au mai fost depuse unele declarații la organul fiscal, privind plata contribuțiilor sociale, deoarece aceasta nu echivalează cu o dovada a continuării efective a activității societății comerciale debitoare, iar în acest sens sarcina probei aparține recurentei.
Faptul că recurenta are de recuperat de la debitoare sume de bani, consideră că nu o îndreptățește să justifice recuperarea de la fostul asociat și administrator, atâta
timp cât și condițiile de ajungere a societății în stare de insolvență menționează printre altele situația economică aferentă perioadei de criza.
Analizând recursul formulat din prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate și având în vedere prevederile art.304, 3041C. ea reține următoarele:
Cererea de angajare a răspunderii patrimoniale formulată de creditoarea A.F.P.
C. -N. împotriva pârâtului D. V. DP este motivată de incidența prev. art. 138 alin.1 lit. d din Legea nr. 85/2006 și anume că s-a ținut o contabilitate fictivă iar pârâtul a făcut să dispară unele documente contabile și nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Pentru a analiza cererea de atragere a răspunderii patrimoniale este important a stabili realitatea situației existente în cadrul societății.
Astfel potrivit înregistrărilor Oficiului Registrului Comerțului C. rezultă că pârâtul recurent D. V. DP deținea calitatea de administrator al debitoarei până la data cesiunii intervenite la_ cu puteri depline, durata mandatului fiind nelimitată. Ulterior, respectiv la data de_ prin hotărârea nr. 1 pârâtul a cesionat părțile sociale pe care le-a deținut în cadrul societății, fiind schimbat cu acea ocazie și din calitatea de administrator. Hotărârea și actele de cesiune aferente au fost depuse la ORC C., iar conform prevederilor legale, hotărârea a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 3650/_ .
În temeiul O.U.G. nr. 116/2009 creditoarea recurentă A.F.P. C. -N. a fost notificată cu privire la cesiunea de părți sociale și, uzând de prevederile legale, acesta a înțeles să facă opoziție la cesiune. Opoziția la cesiune a făcut obiectul dosarului nr._ al Tribunalului Specializat C., care, la data de_ a respins ca neîntemeiată cererea de opoziție formulată de creditoare în contradictoriu cu pârâtul și debitoarea.
La data de_ creditoarea formulează cererea de angajare a răspunderii patrimoniale a pârâtului, deși începând cu data de_ ( data publicării hotărârii ce a cuprins cesiunea de părți sociale în Monitorul Oficial), acesta nu mai deținea calitatea de administrator. Această cerere s-a bazat pe faptul că deși a intervenit un contract de cesiune, fostul administrator statutar în persoana pârâtului nu a făcut dovada predării documentelor către noii asociați. Totodată prin raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția insolvenței debitoarei publicat în B.P.I. nr. 3641/_ s-a menționat de către administratorul judiciar și ulterior de către lichidator faptul că " administratorul statutar al debitoarei a pus la dispoziția acestora doar câteva documente, respectiv declarații depuse la organul fiscal, bilanțul prescurtat și balanța de verificare la_, iar în urma deplasării la sediul social administratorul judiciar nu a identificat documentele contabile ale debitoarei. Conform celor declarate de pârâtul Dumbrăvean Vigiulu DP, activitatea societății debitoare a încetat la sfârșitul anului 2008, iar documentele contabile au fost predate persoanelor cărora le-a cesionat părțile sociale la începutul anului 2009, fără să se indice numele acestor persoane. ";
Prin urmare, ceea ce se impută pârâtului intimat este lipsa documentelor contabile întocmite după data de_ și lipsa dovezii predării contabilității către noi administratori ai societății, ceea ce generează incidența în speță a faptei ilicite prev. de art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006, respectiv ținerea unei contabilități fictive sau tinerea contabilității cu nerespectarea dispozițiilor legale în materie, ori dispariția unor documente contabile produsă de administratorul statutar.
Așadar răspunderea pârâtului intimat D. Virgiuliu DP rezidă din încălcarea dispozițiilor art.72 și respectiv art.73 lit. e din Legea nr.31/1990 actualizată, potrivit cărora administratorii societății sunt răspunzători în mod solidar pentru stricta îndeplinire a îndatoririlor pe care legea sau actul constitutiv le impun, deci a obligației de a administra activitatea comercială a debitoarei cu diligența unui mandatar comercial. În același sens se mai poate reține și incidența dispozițiilor art.73 lit. c și e din Legea societăților comerciale, potrivit cărora administratorii societății
sunt răspunzători în mod solidar pentru ținerea registrelor prevăzute de lege (dispoziție care se aplică și actelor contabile) și pentru îndeplinirea obligațiilor care le revin în temeiul legii (inclusiv obligațiile ce rezidă din Legea nr. 82/1991 a contabilității).
În condițiile în care evidenta contabilă nu a fost ținută sau ea nu este conformă cu legea există o prezumție de culpă întrucât corecta ținere a registrelor contabile este o obligație legală stabilită în sarcina administratorului societății de dispozițiile Legii nr. 131/1990 mai sus amintite.
Neținerea contabilității în mod corect nu face posibilă sesizarea dificultăților cu care se confruntă societatea și face insesizabilă starea de insolvență care poate să apără la un moment dat, aspecte care ar fi înlăturate în condițiile unei contabilități corecte care ar permite administratorilor să i-a măsurile necesare pentru preîntâmpinarea unor astfel de situații.
Fiind vorba despre obligații legale și despre fapta omisivă a pârâtului intimat D. Virgiuliu DP care nu a mai întocmit actele contabile prevăzute de lege și nici nu a desfășurat activitatea pe care o presupune calitatea de administrator, respectiv de a nu efectua nici un demers pentru recuperarea creanțelor debitoarei față de terți, acesta este prezumat de lege a fi în culpă pentru neîndeplinirea obligațiilor legale, conform principiului nemo censetur ignorare legem.
Cât privește raportul de cauzalitate dintre faptă și intrarea în insolvență rezultă din modul cumulativ de constituire a debitului, aspect care dovedește faptul că pârâtul intimat D. Virgiuliu DP nu cunoștea sau a ignorat întinderea reală a debitului, tocmai datorită neîntocmirii actelor contabile.
Singura rațiune pentru care judecătorul sindic a apreciat că în sarcina pârâtului intimat nu poate fi reținută fapta de a nu tine contabilitatea în conformitatea cu legea este aceea că acesta a făcut dovada predării documentelor contabile către noii administratori la data cesiunii (_ ), coroborat cu faptul că nu s-a făcut dovada continuării activității debitoarei după_ .
Cât privește dovada predării documentelor contabile judecătorul sindic si-a întemeiat opinia pe existenta unui proces-verbal de predare primire depus la data de_ (f. 66), care însă nu este apt în opinia instanței de recurs de a face această dovadă câtă vreme el este depus în copie, nu s-a depus originalul procesului verbal, nu este datat putând fi astfel întocmit chiar și pro causa.
Și în ceea ce privește cea de a doua susținere a judecătorului sindic, concluzia este eronată câtă vreme din actele dosarului rezultă că debitoarea și-a desfășurat activitatea și după data de_, dovadă fiind titlurile executorii emise și depuse în procedura insolvenței de creditoarea A.F.P. C. -N. și de faptul că însăși debitoarea a declarat la organul fiscal profitul obținut în anul 2009 și respectiv 2010.
Prin urmare, C. ea reține că în speță este pe deplin dovedită fapta pârâtului intimat D. Virgiuliu DP de neținere a contabilității debitoarei, faptă prevăzută de art.138 alin.1 lit. d din Legea nr.85/2006, vinovăția acestuia sub forma culpei și raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și aducerea debitoarei în starea de
insolvență, conform art.998 C. civil.
Cât privește întinderea răspunderii patrimoniale a pârâtului acesta se va realiza la nivelul pasivului debitoarei rămas neacoperit în cuantum 83.368,44 lei.
Pentru toate considerentele mai sus expuse în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1
C. proc. civ. urmează a se admite recursul declarat de creditoarea A.F.P. C. -N. reprezentată prin D.G.F.P. C., iar în temeiul disp.art. 304 pct. 9 C. proc. civ. hotărârea judecătorului sindic va fi modificată în sensul admiterii cereri formulată de creditoare, și obligarea pârâtului D. Virgiuliu DP în calitate de fost administrator statutar al debitoarei, potrivit art. 138 alin.1 lit. d din legea nr. 85/2006 la plata pasivului rămas neacoperit în cuantum de 83.368,44 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII D E C I D E:
Admite recursul declarat de creditoarea ADMINISTRAȚIA F. P. A M.
C. -N. reprezentată prin D. G. A F. P. A J. C. împotriva sentinței civile nr.4351 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C. pe care o modifică, în sensul că admite cererea formulată de creditoarea ADMINISTRAȚIA F. P. A M. C. -N. și obligă pârâtul în calitate de fost administrator statutar al debitoarei - D. V. DP la plata pasivului rămas neacoperit în urma finalizării procedurii insolvenței debitoarei SC A.
I. S. în cuantum de 83.368,44 lei. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 martie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||||
C. | I. D. | P. | A. | -I. | A. |
GREFIER,
M. N. ȚÂR
Red. I.C./dact. V.R.
2ex/_
Jud. fond:D. M. D.
| ← Decizia civilă nr. 3623/2013. Răspundere organe de conducere.... | Sentința civilă nr. 1410/2013. Răspundere organe de... → |
|---|
