Sentința civilă nr. 2324/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C. DOSAR NR._ /a1
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ NR.2324/2013
Ședința publică din data de 19 septembrie 2013 Instanța este constituită din:
JUDECĂTOR SINDIC: N. K. GREFIER: C. P.
Pe rol fiind cererea de angajare a răspunderii personale patrimoniale formulată împotriva pârâtului P. L. D., de către reclamanta ÎNTREPRINDEREA P. O.
I. în calitate de lichidator judiciar desemnat să administreze procedura insolvenței deschisă împotriva debitoarei SC A. & I. C. S., cererea fiind formulată în conformitate cu prevederile Legii nr.85/2006.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta lichidatorului judiciar P. O.
I., practician în insolvență d-na M. Mălescu, lipsind pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită față de pârât, atât potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă cât și prin publicarea citației în Buletinul procedurilor de insolvență.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că în data de 18 iunie 2013 lichidatorul judiciar a înaintat la dosar o adresă având atașate o copie a unei declarații date de către fostului administrator statutar al debitoarei, d-l S. Darie, la data de 7 mai 2013, însoțită de documentele care atestă predarea documentelor contabile către noul administrator statutar.
Reprezentanta lichidatorului judiciar arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, judecătorul sindic acordă cuvântul în susținerea cererii pe fond.
Reprezentanta lichidatorului judiciar solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată și precizată, menționând că a depus la dosar și dovada faptului că fostul asociat și administrator a predat actele contabile către actualul asociat și administrator al societății.
Judecătorul sindic reține cauza în pronunțare.
JUDECĂTORUL SINDIC,
Deliberând, reține că, prin cererea formulată de lichidatorul judiciar P. O.
I. și înregistrată pe rolul Tribunalului Comercial C. la data de 7 decembrie 2012 sub nr._ /a1, s-a solicitat judecătorului sindic, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâtului P. L.
D. și obligarea acestuia la suportarea pasivului debitoarei SC A. & I. C. S. în cuantum de 1.198.494 lei.
În motivarea cererii, lichidatorul judiciar a arătat că din documentele și informațiile obținute până la acest moment și în urma analizării cauzelor care au dus la apariția stării de insolvență a SC A. & I. C. S., apreciază că de apariția acestei stări se face vinovat, administratorul societății.
Potrivit art. 138 alin. 1) lit. d) din Legea nr. 85/2006, fapta membrilor organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și a oricărei alte persoane care a cauzat starea de insolventa a debitoarei, prin ținerea unei contabilități fictive, prin dispariția unor documente contabile sau prin neținerea contabilității în conformitate cu legea, atrage răspunderea acestora, în sensul suportării unei părți din pasivul debitorului.
Potrivit art. 10, alin. 1 din Legea contabilității 82/1991, republicată, "răspunderea pentru organizarea si conducerea contabilității la persoanele prevăzute la art. 1 revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligația gestionării unității respective". Faptul că administratorul societății
debitoare nu a pus la dispoziția lichidatorului judiciar niciunul din documentele contabile ale societății, așa cum prevede art. 28 din lege, deși trebuia și putea să cunoască faptul că legea stabilește în sarcina lui această obligație, nu face decât să întărească afirmația că a fost ținută o contabilitate fictivă, administratorul a făcut să dispară unele documente contabile sau nu a fost ținută contabilitatea în conformitate cu legea, faptă prevăzută de dispozițiile art. 138 alin. (1), lit. d) din Legea 85/2006.
De altfel, așa cum s-a apreciat si în practica judiciară, de multe ori neprezentarea documentelor contabile nu urmărește decât ascunderea unor date contabile neavantajoase pentru societatea comercială, astfel încât, o atare atitudine nu poate decât să nască suspiciuni, cu atât mai mult cu cât administratorul societății trebuie socotit a fi un profesionist, capabil să înțeleagă răspunderea ținerii
.contabilității și consecințele nerespectării reglementărilor legale.
Răspunderea administratorului în baza art. 138 din Legea nr. 85/2006, este o răspundere civilă delictuală (atipică), fiind așadar necesară verificarea existenței condițiilor pentru antrenarea răspunderii civile delictuale.
Referitor la îndeplinirea condițiilor răspunderii delictuale, lichidatorul judiciar arată că prejudiciul creditorilor există și constă în imposibilitatea recuperării integrale a creanțelor înscrise la masa credală, din averea debitoarei, deoarece, din cauza nepredării evidențelor contabile, nu se mai poate identifica niciun element de activ care să servească la stingerea masei pasive. Ca urmare, răspunzător pentru acest prejudiciu este administratorul statutar.
Ca atare, prejudiciul creditorilor reprezintă partea din masa pasivă ce rezultă din tabelul preliminar al creanțelor, care nu poate fi acoperită din averea debitoarei. Deci, prejudiciul există, este cert, real și efectiv.
Fapta administratorului există, este prevăzută de art. 138 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 85/2006 și constă în neținerea contabilității în conformitate cu dispozițiile leagle, fiind prezumată, așa cum s-a arătat anterior, ca urmare a nepunerii la dispoziția lichidatorului a documentelor prevăzute de art. 28 din legea privind procedura insolvenței. Fapta este o faptă negativă, omisivă, constând în neîndeplinirea unei obligații legale și evident are caracter ilicit, fiind sancționată atât de Legea nr. 31/1990 cât și de legea contabilității.
Astfel conform art. 201 din Legea nr. 31 din 1990 - situațiile financiare vor fi întocmite după normele prevăzute pentru societatea pe acțiuni. în urma aprobării lor de către adunarea generală a asociaților, administratorii vor depune la registrul comerțului, în termen de 15 zile de la data adunării generale, copii ale situațiilor financiare anuale, în conformitate cu prevederile Legii contabilității nr. 82/1991, republicată, spre a fi publicate in conformitate cu art. 185.
Constituie așadar faptă ilicită nu numai acțiunea, dar și omisiunea, inacțiunea ilicită, neîndeplinirea unei activități ori neluarea unei măsuri, atunci când această activitate sau această măsură trebuia, potrivit legii, să fie întreprinsă de către o anumită persoană. În fond, această inacțiune reprezintă un comportament de natură a angaja răspunderea autorului său.
Legătura de cauzalitate între neținerea contabilității conform legii și prejudiciul creditorilor este evidentă deoarece, așa cum am arătat, prin neținerea contabilității în conformitate cu legea (inclusiv nedepunerea situațiilor financiare ale debitoarei) se încearcă ascunderea patrimoniului acesteia prin lichidizarea căruia (transformare în lichidități) se putea evita ajungerea în stare de insolvență.
Vinovăția administratorului există deoarece lui îi incubă obligația legală a ținerii contabilității și este răspunzător față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, potrivit art. 73 din Legea nr. 31/1990 iar neținerea contabilității îi este imputabilă.
Atitudinea refractară a administratorului, lipsa oricărei colaborări, nedepunerea documentelor prevăzute de lege, au format lichidatorului judiciar convingerea că administratorul statutar al debitoarei se face vinovat de încălcarea prevederilor art. 138, alin. (1), lit. d) din Legea 85/2006.
Prin urmare, lichidatorul judiciar apreciază că administratorul societății se face vinovat de săvârșirea faptelor prevăzute la art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
Prin precizarea de acțiune, lichidatorul judiciar a arătat că urmare a dispozițiilor instanței de judecată, AFP C. a înregistrat la dosarul cauzei, la data de_, ultimele situații financiar-contabile depuse de societatea debitoare.
Lichidatorul judiciar a mai arătat că din analiza acestor documente reiese că societatea a început să desfășoare activitate în cursul anului 2006, aspect care rezultă din faptul că la data de_, societatea nu are înregistrate venituri și cheltuieli, iar la începutul anului 2006, în activele societății este evidențiată doar suma de 200 lei reprezentând capital social. La finele anului 2006, societatea a încheiat exercițiul financiar cu active circulante în valoare totală de 113.326 lei reprezentând stocuri de material și materii prime 40.098 lei, creanțe de recuperate 72.871 lei, disponibil în casierie de 357 lei. Datoriile societății la finele anului 2006 erau de 110.377 lei. Având la dispoziție doar situațiile financiare nu se pot detalia aceste datorii.
Lichidatorul judiciar a mai arătat că societatea nu a declarat ca având în patrimoniu active imobilizate, respectiv mijloace fixe.
În cursul anului 2006, societatea a realizat o cifră de afaceri de 64.242 lei și avea declarați 23 de salariați. La finele anului 2006, societatea a încheiat exercițiul financiar cu profit de 2.749 lei.
De asemenea, lichidatorul judiciar a arătat că întrucât nu deține documentele în baza cărora au fost întocmite aceste situații financiare nu putem detalia componența creanțelor, respectiv dacă aceste sume reprezintă facturi neîncasate de la diverși parteneri comerciali sau dacă aceste creanțe reprezintă sume plătite sub formă de avansuri pentru achiziție de material, sume ieșite din casieria societății și înregistrate pe debitori diverși fără a exista documente justificative.
Valoarea datoriilor societății la_ este de 1.011.850 lei, fără a putea detalia componența acestora. în datele informative se precizează faptul că datoriile restante mai vechi de 30 zile față de furnizori sunt în sumă de 241.804 lei. La finele exercițiului financiar 2007 societatea înregistrează pierdere în sumă de 9.401 lei.
La finele anului 2008 societatea deține în patrimoniu stocuri de material în valoare de 1.581 lei, neexistând alte documente financiar contabile nu se poate preciza la data deschiderii procedurii care era situația stocurilor. Societatea nu avea înregistrate active imobilizate. Valoarea creanțelor la_ a fost de 963.506 lei.
Lichidatorul judiciar a mai arătat că, cheltuielile înregistrare în avans la_ sunt în suma de 296.481 lei. Conform legislației de specialitate, aceste cheltuieli înregistrate în avans și evidențiate în documentele contabile reprezintă cheltuieli anticipate, dobânzi aferente contractelor de leasing, sau aferente unor achiziții de bunuri cu plata în rate. Datoriile societății la nivelul anului 2008 se ridică la suma de
1.650.500 lei, fiind superioare datoriilor înregistrare la finele anului precedent. Conform anexelor la situațiile financiare, societatea avea datorii mai vechi de
30 zile către furnizori în suma de 770.370 lei, față de bugetele de stat 156.214 lei. În cursul anului 2008 societatea înregistrează o cifra de afaceri de 2.840.040 lei reprezentând venituri din producția realizată și din vânzare marfa. De asemenea se poate observa faptul că societatea înregistrează cheltuieli financiare în suma de
20.249 lei. Având in vedere faptul că nu există înregistrate active imobilizate, presupunând evident că societatea a ținut o evidență contabilă corectă, aceste cheltuieli financiare nu pot reprezenta dobânzi aferente unor contracte de leasing, ci dobânzi aferente unor contracte de credit, penalități rezultate din nerespectarea unor contracte comerciale etc.
Ulterior anului 2008, societatea nu a mai depus nici o situație financiara care să reflecte evoluția activelor societății, modul în care s-a reușit recuperarea creanțelor, valoarea stocurilor, dacă societatea deține imobilizări. Având în vedere informațiile furnizate de ultimele documente contabile analizate (balanța aferenta anului 2008), societatea avea în patrimoniu stocuri de material, precum și creanțe de încasat.
In condițiile în care activele societății nu au fost predate lichidatorului judiciar se apreciază că devin incidente prevederile art. 138 lit. a) și e) din Legea nr.85/2006.
Pârâtul deși legal citat nu s-a prezentat în instanță și nu a depus întâmpinare la dosar.
Analizând cererea de angajare a răspunderii, cu luarea în considerare a disp. art.138 lit. a, d și e din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic constată următoarele:
Conform dispozițiilor art.138 din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului.
Cazurile de responsabilitate sunt limitate la comiterea faptelor prevăzute în aliniatul 1 al art.138 lit.a-g. Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii, în timp ce încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat - cuprins în actul constitutiv - atrage răspunderea contractuală a administratorului, iar încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului.
În cazul în care administratorii încalcă dispozițiile prevăzute de Legea nr.31/1990 sau alte legi incidente ori săvârșesc în exercitarea mandatului fapte de natură a crea prejudicii, suntem în prezența unei răspunderi civile delictuale. În situația în care administratorii nu-și îndeplinesc sau își îndeplinesc în mod necorespunzător mandatul încredințat de acționari prin actul constitutiv sau prin hotărârile adunărilor generale se va putea angaja răspunderea acestora pe tărâm contractual.
Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere, presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv culpa personală a celui față de care se antrenează răspunderea.
Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art.3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Constatarea stării de insolvență constituie o condiție pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudicierea acestora.
Referitor la raportul de cauzalitate, dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006, impun condiția ca fapta membrilor organelor de supraveghere și conducere ori fapta oricărei alte persoane să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea și indirect creditorii săi.
Fapta trebuie să fi produs starea de insolvență, respectiv încetarea plăților. Judecătorul sindic apreciază că faptele pârâtului se încadrează în prev.
art.138 lit. a și d din Legea nr.85/2006, respectiv au folosit bunurile persoanei juridice în folosul propriu și nu au condus contabilitatea în conformitate cu dispozițiile legale.
La baza formării acestei convingeri, judecătorul sindic a avut în vedere faptul că societatea avea creanțe însemnate, respectiv 963.506 lei, care, însă, așa cum rezultă din ultimele situații financiare, aferente anului 2008, nu le-a recuperat. De asemenea societatea are evidențiate cheltuieli în avans care, la data de_ se ridicau la suma de 296.481 lei, însă aceste cheltuieli nu au fost ulterior justificate, ceea ce conduce la concluzia atât a neevidențierii tuturor operațiunilor în contabilitatea debitoarei, respectiv a neținerii contabilității în conformitate cu legea, cât și la cea a folosirii activelor societății în alte interese decât cele ale persoanei juridice și implicit la incidența în cauză a disp. art. 138 alin.1 lit. a și d din Legea nr. 85/2006.
În plus, judecătorul sindic consideră că pârâtului îi revenea, obligația de a-și îndeplini atribuțiile derivate din calitatea lor, fiind direct răspunzători de modul în care este ținută evidența contabilă, obligațiile acestora reieșind cu claritate din disp. art.73 alin.1 lit.c ale Legii nr.31/1990 republicată.
Totodată, conform prev. art. 10 alin.1 din Legea nr.82/1991 republicată, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului, care are obligația gestionării societății respective.
De altfel, cele două fapte reținute în sarcina pârâtului sunt în strânsă legătură, întrucât neevidențierea operațiunilor efectuate în contabilitatea debitoarei, a facilitat folosirea bunurilor debitoarei în alte scopuri decât în acela al debitoarei, activitatea societății fiind practic deturnată de la scopul pentru care aceasta a fost înființată.
Nu în ultimul rând, judecătorul sindic reține faptul că probele cu înscrisuri administrate în cauză se coroborează cu proba cu interogatoriul pârâților, împrejurarea lipsei nejustificate a acestora de la administrarea probelor fiind considerată, în condițiile art. 225 C.pr.civ., ca un început de dovadă.
În concluzie, judecătorul sindic a avut în vedere faptul că din înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către lichidatorul judiciar rezultă că pârâtul, prin modul de gestionare a patrimoniului debitoarei, a contribuit in mod nemijlocit la crearea prejudiciului ce consta in insuficienta activului patrimoniului debitoarei falite in vederea acoperirii creanțelor.
De asemenea, judecătorul sindic reține și faptul că, în lipsa unei evidențe contabile corespunzătoare dispozițiilor legale, lichidatorul judiciar nu a putut identifica situația reală a patrimoniului debitoarei si nu a putut lua măsuri cu privire la valorificarea eventualelor bunuri și recuperarea creanțelor debitoarei, pentru obținerea de surse bănești în scopul plății creditorilor care au formulat cereri de admitere a creanțelor deținute împotriva averii debitoarei. Mai mult, paratul, in calitate de administrator statutar nu a dat dovadă de transparență față de creditorii societății care nu au fost în măsură a cunoaște situația debitoarei și a desfășura relații comerciale cu aceasta în cunoștință de cauză. Mai mult, nu a fost posibilă sesizarea dificultăților cu care se confruntă debitoarea și luarea măsurilor care se impun pentru înlăturarea acestora în detrimentul creditorilor.
Activitatea delictuală a paratului constă în omisiunea de a-și îndeplini obligațiile prevăzute de Legea contabilității, în acest sens, instanța reține că ultimele situații financiare întocmite sunt din_, deși procedura insolvenței a fost deschisă doar în anul 2012.
Sub aspectul incidenței disp. art. 138 lit. e din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic reține că lichidatorul judiciar nu a arătat modalitatea în care a fost săvârșită această faptă și nici consecințele pretinsei fapte asupra stării de solvabilitate a societății debitoare, limitându-se doar să indice formal dispoziția legală amintită.
Pentru toate considerentele expuse, judecătorul sindic va obliga pârâtul la suportarea pasivului debitoarei S.C. A. & I. S.R.L. în cuantum de 1.198.494 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E:
Admite, cererea de chemare în judecată precizată, formulată de reclamanta Întreprinderea P. O. I. împotriva pârâului P. L. D., domiciliat în C. N.
, b-dul M., nr.101, ap.140, jud. C. și, în consecință:
Obligă pârâtul la suportarea pasivului debitoarei SC A. & I. C. S., în cuantum de 1.198.494 lei.
Definitiva si executorie.
Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 19 septembrie 2013
JUDECĂTOR SINDIC, GREFIER,
N. K. C. P.
Red.4 ex. NK/LU/_
| ← Decizia civilă nr. 11120/2013. Răspundere organe de conducere.... | Decizia civilă nr. 8973/2013. Răspundere organe de conducere.... → |
|---|
