Sentința civilă nr. 1119/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
DOSAR NR._ /a1
ROMÂNIA TRIBUNALUL SPECIALIZAT C.
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ nr. 1119/2013
Ședința publică din data de 15 aprilie 2013 Instanța este constituită din:
JUDECĂTOR SINDIC: D. H. GREFIER: N. N.
Pe rol fiind soluționarea cererii de antrenare a răspunderii formulate de către C.I.I. B.
D. C., în calitate de lichidator judiciar al S.C. T. SSR.L. în contradictoriu cu pârâtul F. I. T. în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta lichidatorului judiciar desemnat să administreze procedura insolvenței debitoarei S.C. T. SSR.L., C.I.I. B. D. C.
, d-na practician în insolvență B. D. C., lipsind pârâtul F. I. T. .
Procedura de citare este legal îndeplinită, atât conform prevederilor Codului de procedură civilă, cât și prin publicarea citației în Buletinul procedurilor de insolvență.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentanta lichidatorului judiciar arată că nu mai are cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de formulat, instanța acordă reprezentantei lichidatorului judiciar cuvântul asupra cererii.
Reprezentanta lichidatorului judiciar solicită, în temeiul dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. a și d din Legea nr. 85/2006, admiterea cererii.
Instanța reține cauza în pronunțare.
JUDECĂTORUL SINDIC,
Deliberând, reține că prin cererea formulată la data de 6 martie 2013 lichidatorul judiciar B. D. C. desemnată în procedura privind pe debitoarea SC T. SS a solicitat instanței antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâtului F. I. T. pentru suma de 67.339 lei reprezentând pasivul debitoarei.
În motivarea cererii lichidatorul judiciar a arătat că în cadrul procedurii generale a insolvenței a îndeplinit obligațiile prevăzute de art 61 coroborat cu art 28 din Legea nr. 85/2006, in sensul de a transmite celor in drept notificările de procedura, a publicat in BPI actele impuse de lege si a efectuat publicitatea procedurii printr-un ziar național. De asemenea, a notificat societatea debitoare/administratorii asociați ai acesteia sa prezinte administratorului/lichidatorului judiciar documentele prevăzute de art 28 din Legea nr. 85/2006.
Cu toate demersurile efectuate, documentele solicitate in temeiul art. 28 din Legea nr. 85/2006 nu i-au fost comunicate. Apreciind ca sunt intrunute condițiile pentru intrarea debitoarei in procedura simplificata a insolvenței a formulat aceasta cerere judecătorului sindic, care a dispus in sensul celor solicitate la termenul din_ .
Lichidatorul judiciar a mai arătat că tabelul definitiv (cu creanțe curente) afișat în data de_ însumează ca urmare a înscrierii creditorilor în tabel suma de 67.339,00 lei. Datorită stării de fapt mai sus menționate analiza situațiilor financiar contabile s-a realizat pe situațiile financiar contabile făcute publice de debitoare pe site-urile M. Finanțe și Recom.
Așa cum a menționat în raportul cauzelor depus la dosarul de insolventa al debitoarei nr._, analizând situațiile financiar contabile publicate comparativ pe anii 2008- 2009 s-a putut observa ca societatea a desfășurat activitate pana in anul 2009 inclusiv. Din analiza patrimoniului și a contului de profit și pierdere, rezultă faptul că in anii 2008 si 2009 societatea a înregistrat o activitate profitabila si nu a înregistrat pierdere, deținând active circulante constând in stocuri si creanțe. S-a mai arătat că din adresa ce i-a fost comunicata de către Primăria C. N., Direcția de taxe si impozite a aflat ca debitoarea nu mai figurează în evidențele fiscale ale instituției cu bunuri impozabile.
In susținerea cererii de angajare a răspunderii patrimoniale a administratorului statutar al debitoarei lichidatorul judiciar arată că pasivul oricărei debitoare ajunsă în stare
de insolvență reprezintă în fapt prejudiciul suportat de către creditori. Prejudiciul creditorilor reprezintă datorii pe care debitoarea aflata în procedura de insolvență nu le-a achitat la termen către creditori, deși erau scadente. Simpla constatare a stării de insolvență constituie o condiție suficientă pentru angajarea răspunderii celor responsabili, dat fiind faptul că insolvența are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de creditori și implicit prejudicierea acestora.
Lipsa documentelor contabile și nepredarea documentelor contabile administratorului judiciar/lichidatorului în procedura de insolvență poate fi încadrată la art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006, angajarea răspunderii făcându-se în condițiile în care membrii organelor de conducere sau supraveghere sau orice altă persoană "au contribuit la starea de insolvență a debitoarei". Expresia "au contribuit la starea de insolvență a debitoarei" reflecta in mod explicit existenta raportului de cauzalitate intre faptele personale si prejudiciul suferit de averea debitoarei, in fapt de către creditori. In cazul de față nepredarea documentelor contabile solicitate au determinat lichidatorul judiciar să concluzioneze că aceste documente fie nu s-au întocmit fie s-au întocmit cu nerespectarea prevederilor legale. Operațiunile contabile trebuie susținute de documente primare, documente a căror analiză pot să convingă despre legalitatea/nelegalitatea operațiunilor săvârșite.
Nepredarea documentelor contabile și neținerea contabilității în conformitate cu dispozițiile legale atestă încălcarea dispozițiilor art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006, în condițiile în care corecta tinere a registrelor contabile este o obligație stabilită în sarcina administratorilor societății de Legea nr. 31/1990, republicată, care la art. 73 stabilește că
"administratorii sunt solidar răspunzători față de societate pentru existenta registrelor cerute de lege și corecta lor ținere", iar art. 10 din Legea nr. 82/1991 a contabilității, prevede că răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului.
Neținerea contabilității în mod corect nu face posibilă sesizarea dificultăților cu care se confruntă societatea și face insesizabilă in timp util starea de insolvență care poate să apară la un moment dat in viața unei societăți comerciale. In situația in care contabilitatea nu a fost ținuta in conformitate cu legea exista un raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciul produs care constă în pasivul înregistrat în tabelul creditorilor.
În ceea ce privește aplicarea art. 138 lit. a din Legea nr. 85/2006 în cauză, se apreciază că este dovedit atât timp cât situațiile financiar contabile date publicității evidențiază sold al contului contabil de stocuri, dar și la contul de casă și bancă, bunurile și sumele aferente nefiindu-i predate. Nepredarea acestor bunuri și sume determină transformarea în certitudine a prezumției ca acestea au fost utilizate in interes personal de reprezentanții legali ai societății.
Pârâtul, deși legal citat nu s-a prezentat în instanță și nu a depus întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3675/_ s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței debitoarei S.C. T. SSR.L. la solicitarea creditoarei D.G.F.P. C. . La momentul deschiderii procedurii insolvenței, calitatea de administrator statutar al societății debitoare o deținea pârâtul F. I. T. .
Potrivit art. 138 alin. 1 lit. a și d din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței
în cazul în care …sunt identificate persoane cărora le -ar f i impu tab ilă ap ar iț ia s tăr ii de
insolvență a deb itoare i…, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană c are a
cauzat s tare a de insolvență a debitorulu i, prin fapta de (a) a folosi bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane, respectiv (d) prin fapta de a ține o contabilitate fictivă sau de a face să dispară unele documente contabile ori prin aceea de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea
.
Judecătorul sindic apreciază că pârâtului îi revenea, în calitate de administrator statutar, obligația de a duce la îndeplinire contractul de mandat ce i-a fost încredințat, fiind direct răspunzător de modul în care este ținută evidența contabilă, potrivit art.73 alin.1 lit.c și alin.2 ale Legii nr.31/1990, precum și din disp. art.11 alin.4 din Legea nr.31/1990 republicată. Totodată, conform prev. art. 10 alin.1 din Legea nr.82/1991 republicată, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului, care are obligația gestionării societății respective.
Față de terții creditori, străini de contractul de mandat care îi privește pe administrator, pe de o parte și pe societate, pe de altă parte, pârâtul administrator statutar răspunde pentru neîndeplinirea obligațiilor legale prevăzute de art.73 alin.1 lit.c și alin.2, respectiv ale art.11 alin.4 din Legea nr.31/1990 republicată, precum și conform prev. art. 10 alin.1 din Legea nr.82/1991 republicată cu privire la ținerea contabilității pe temeiul răspunderii civile delictuale.
Angajarea răspunderii civile delictuale implică întrunirea cumulativă a patru condiții: săvârșirea unei fapte ilicite dintre cele enumerate de art. 138 alin. 1, fapta ilicită să fi cauzat insolvența societății debitoare în tot sau în parte, existența vinovăției autorului faptei ilicite, existența unui prejudiciu, precum și legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și existența prejudiciului.
Revenind la procedura specială a antrenării răspunderii civile delictuale în temeiul art.
138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic reține că s-a făcut dovada existenței faptei ilicite constând în neținerea contabilității în conformitate cu legea de către pârâtul F. I. T., în calitate de administrator al societății T. SSR.L., faptă care rezultă din evidențele ORC C., respectiv de pe mențiunea efectuată pe extrasul ORC al societății debitoare ˝ nedepus bilanțul contabil pe 2010˝, faptă asimilată neținerii contabilității în conformitate cu legea.
Însă între fapta de a nu ține contabilitatea și ajungerea societății debitoare în stare de insolvență nu se poate reține o legătură de cauzalitate de către instanță pentru că, pe de o parte legea nu asimilează unei asemenea fapte prezumția ajungerii în stare de insolvență, deci nu există o prezumție iuris et de iure, între fapta ilicită și prejudiciul produs, tocmai pentru că nu a fost dovedită. Prejudiciul constă în imposibilitatea creditorului de a-și recupera creanța datorită ajungerii debitoarei în stare de insolvență.
Prezumția este definită de vechiul cod civil ca fiind ˝consecințele ce legea sau magistratul trage din un fapt cunoscut la un fapt necunoscut˝.
Nefiind instituită o prezumție legală, judecătorul sindic reține că prezumțiile simple sunt acele concluzii logice pe care judecătorul le poate trage de la un fapt necunoscut, fiind necesar ca între faptul vecin și conex pe care se sprijină prezumția și faptul principal să existe o conexitate, o legătură strânsă. În plus, concluzia logică pe care magistratul o trage de la un fapt cunoscut, în speță, existența unei fapte ilicite și atât, la faptul necunoscut al ajungerii debitoarei în stare de insolvență ar trebui să fie aplicabilă tuturor spețelor identice ulterioare și anterioare.
Or, din modul în care este redactat art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 rezultă fără dubiu că simpla existență a faptelor ilicite enumerate la lit. a-g nu atrag de plano răspunderea civilă delictuală ci trebuie dovedită cauzarea stării de insolvență de către acea persoană.
Pe de altă parte din faptul vecin și conex al neținerii contabilității societății debitoare nu se poate trage automat concluzia că acea societate nu poate decât să ajungă în stare de insolvență, întrucât în practică există suficiente contraexemple, fiind de notorietate situația acelor societăți care, datorită nedepunerii actelor contabile, respectiv neținerii contabilității în conformitate cu legea sunt dizolvate de drept, ajungând în stare de lichidare, iar ulterior sunt radiate, fără a se deschide procedura insolvenței față de acestea.
Ca urmare, este indubitabil că o asemenea prezumție simplă nu este aplicabilă tuturor situațiilor de acest gen, în care se invocă exclusiv neținerea contabilității de către societatea debitoare și se solicită a se aplica prezumția ajungerii societății în stare de insolvență.
Pe de altă parte, cât timp nu există decât două creanțe înregistrate împotriva averii debitoarei este puțin probabil ca societatea să nu fi avut propria evidență a datoriilor și creanțelor pe care le are de plătit/încasat, ceea ce nu echivalează, desigur, cu ținerea contabilității, dar nici nu conduce automat la concluzia inexistenței unei evidențe a creanțelor și datoriilor societății și, implicit, a ajungerii în stare de insolvență din această cauză.
Concluzionând, în lipsa unor circumstanțe concrete ale desfășurării activității societății debitoare, judecătorul sindic nu va aplica prezumția simplă a ajungerii societății debitoare în stare de insolvență ca urmare a neținerii contabilității de către pârâtul administrator statutar.
Cea de-a doua faptă ilicită imputată pârâtului - folosirea bunurilor persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane - din nou nu poate fi reținută ca atare exclusiv din perspectiva invocată de lichidatorul judiciar a ultimei situații financiare din 2009 aparținând debitoarei care evidențiază un profit net la finalul anului 2009 în cuantum de 75.610 lei. Este de reținut că nu au fost identificate active imobilizate.
Pe de altă parte, în tabelul definitiv al creanțelor sunt înscriși doi creditori: DGFP C. pentru suma de 66.560 de lei și S.C. KONIKA MINOLTA BUSINESS SOLUTIONS ROM. IA
S.R.L. cu suma de 779 de lei. Vom verifica dacă, raportat la momentul nașterii dreptului de creanță al fiecărui creditor prejudiciat și raportat la disponibilitățile bănești aflate la dispoziția debitoarei se poate reține culpa administratorului statutar pentru neplata lor datorită însușirii bunurilor societății.
Analizând declarațiile de creanțe, judecătorul sindic constată că, deși lichidatorul judiciar susține că debitoarea și-a încetat activitatea în anul 2009, este evident că nu este așa. Astfel, creditoarea S.C. KONIKA S. a susținut că a încheiat cu debitoarea aflată în insolvență contractul comercial nr. 5601 din _ , având ca obiect efectuarea de către această creditoare de operațiuni de service și întreținere, precum și livrarea de materiale și piese de schimb, servicii pentru care această creditoare a emis factura fiscală nr. 4. din_, în cuantum de 709 lei.
Pe de altă parte, creditoarea DGDP C. pretinde suma de 66.560 de lei, din care
45.284 de lei reprezintă TVA de recuperat, iar diferența majorări și penalități de întârziere. Potrivit titlului executoriu aflat la fila 39 a dosarului de insolvență emis la data de 03 iulie 2012, creanța de 45.284 de lei a fost stabilită în baza deciziei de impunere nr. 89407 din data de _ , având termen de plată_ .
Ca urmare, judecătorul sindic nu poate reține incidența dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006 deoarece creanțele aflate în tabelul debitoarei izvorăsc din activitatea desfășurată de societatea debitoare în anul 2011, or situația financiară din anul 2009 este mult prea îndepărtată față de acest moment pentru a prezuma însușirea vreunui bun de către administratorul statutar. Din contră, dacă activitatea desfășurată de societatea debitoare ar fi încetat la finalul anului 2009 și administratorul statutar ar fi refuzat să predea lichidatorului judiciar disponibilitățile bănești aflate în casă și în conturile debitoarei atunci săvârșirea faptei ilicite reglementate de lit. a era evident probată; însă, în situația în care debitoarea și-a continuat activitatea inclusiv în anul 2011 se prezumă că disponibilitățile bănești din 2009 au fost antrenate în activitatea societății din anul 2010 și 2011, pentru că, nu trebuie uitat, buna-credință se prezumă, iar contrariul trebuie dovedit.
Față de considerentele expuse, judecătorul sindic apreciază că cererea astfel formulată este neîntemeiată, urmând a fi respinsă în temeiul art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea formulată de C.I.I. B. D. C. în calitate de lichidator judiciar al S.C. T. SSR.L. în contradictoriu cu pârâtul F. I. T. ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, azi, 15 aprilie 2013.
JUDECĂTOR SINDIC, GREFIER,
D. H. N. N.
Red.3.ex. DH/LU/_
| ← Sentința civilă nr. 4939/2013. Răspundere organe de... | Sentința civilă nr. 4254/2013. Răspundere organe de... → |
|---|
