Sentința civilă nr. 2793/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C.
Dosar nr._ /a1
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ NR.2793 /2013
Ședința publică din data de 23 octombrie 2013 Instanța este constituită din:
JUDECĂTOR SINDIC:C. G. GREFIER A. B.
S-a luat spre examinare cererea de antrenare a răspunderii materiale formulată de reclamantul R.
&P. S. în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC C. S. în contradictoriu cu pârâții T. I., D.
I., P. G. -V. și R. C. -C. ,în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 85/2006.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta lichidatorului judiciar, practicianul în insolvență Ramona Fărăianu, cu împuternicire depusă la dosarul cauzei, lipsind pârâții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei și se constată că s-a depus de către reclamant în data de 22 octombrie 2013, o adresă prin care face dovada citării prin publicitate a pârâților T. I. și D. I. .
Reprezentanta reclamantului depune la dosar interogatoriile formulate pentru pârâții T. I., D. I.
, P. G. -V. și R. C. -C. ; învederează că nu mai are alte cereri în probațiune de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de solicitat, instanța, în temeiul dispozițiilor 150 C.pr.civ, declară închisă faza probatorie și acordă reprezentantei reclamantului cuvântul pe fondul cererii.
Reprezentanta reclamantului, față de lipsa pârâților la acest termen de judecată în vederea administrării interogatoriului, solicită aplicarea dispozițiilor art.358 NCPC; susține cererea de antrenare a răspunderii personale a foștilor și actualilor asociați, în temeiul dispozițiilor art.138 lit. a și d din Legea nr.85/2006 pentru motivele expuse pe larg în cuprinsul cererii. Solicită antrenarea răspunderii pentru plata întregului pasiv astfel cum acesta a fost cuprins în tabelul definitiv de creanțe.
Instanța reține cauza în pronunțare.
JUDECĂTORUL SINDIC,
Prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus, la data de 12 aprilie 2013, lichidatorul judiciar R. & P.
S. i-a chemat în judecată pe pârâții T. I., D. I., P. G. V. și R. C. C., solicitând judecătorului sindic angajarea răspunderii personale a pârâților și obligarea acestora, în solidar, la plata pasivului debitoarei SC C. S. în cuantum de 5.865.914,42 lei, în baza prev. art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006.
În motivarea cererii, lichidatorul judiciar a arătat că deschiderea procedurii insolvenței debitoarei
S.C. C. S.R.L. s-a dispus la data de 2 decembrie 2009. Conform prevederilor art. 35 din Legea insolvenței, administratorului statutar îi revenea obligația depunerii documentației prevăzute la art. 28 în termen de 10 zile de la data deschiderii procedurii insolvenței. În ciuda demersurilor efectuate de lichidatorul judiciar, documentele enumerate în cuprinsul art. 28 din Legea insolvenței nu au fost predate acestuia.
În exercitarea atribuțiilor prevăzute de legea insolvenței, lichidatorul judiciar a notificat debitoarea atât la sediul său social, cât și prin administratorul statutar, I. T. . Toată corespondența a fost returnată lichidatorului judiciar fie pe motiv "destinatar necunoscut";, fie pentru "lipsă domiciliu, expirat termen păstrare";.
Mai mult decât atât, pentru a intra în posesia documentelor contabile enumerate prin textul art. 28 din Legea nr. 85/2006, lichidatorul judiciar s-a deplasat și la punctul de lucru al debitoarei, din C. T. . La fața locului s-a constatat că SC C. S. nu mai desfășoară nici o activitate la punctul de lucru indicat, imobilul în cauză aparținând unei alte societăți. Bunurile mobile ale debitoarei nu au putut fi identificate, majoritatea fiind contractate cu societăți de leasing.
În data de_, ulterior cererii formulate de către SC Agroliv S. de deschidere a procedurii de insolvență față de SC C. S., a intervenit contractul de cesiune de creanță între cedenții, P. G. -V. și
R. C. -C., și cesionarii T. I. și D. I. . În cuprinsul contractului, cedenții au declarat că au primit contravaloarea părților sociale cesionate la valoarea lor nominală, renunțând și la calitatea lor de administratori. Totodată, cesionarii au declarat că au luat la cunoștință de situația financiară a societății, hotărând modificarea unor clauze din statut referitoare la sediul social, participarea la capitalul social și administrarea societății.
De asemenea, lichidatorul judiciar a luat legătura cu foștii asociați și administratori ai debitoarei - P.
G. V. și R. C. C. . Aceștia au predat către lichidatorul judiciar câte un exemplar din contractul de
cesiune, din procesul verbal de predare primire încheiat cu noii asociați, precum și din certificatul de înregistrare al SC C. S. cu noul sediu. Întrucât condițiile erau improprii pentru semnarea unui proces verbal de predare-primire, urma ca acesta să fie semnat de foștii asociați și transmis fie prin fax, fie se prezentau la sediul lichidatorului judiciar, dar această operațiune nu s-a mai finalizat. În baza contractului de cesiune au fost notificați noii administratori T. I. și D. I., dar notificările s-au întors cu mențiunea
"reavizat";, precum și "destinatar necunoscut";.
În lipsa documentelor contabile, lichidatorul judiciar a notificat Consiliul Local C. -T., Consiliul Local Pâncota și Consiliul Local Călărași în vederea identificării bunurilor din patrimoniul debitoarei. Ca urmare a răspunsurilor primite s-a constatat că SC C. S. figurează cu o serie de bunuri mobile (autoturisme, autocamioane, utilaje), precum și un bun imobil (o hală) situat în localitatea Călărași. În privința bunurilor mobile, se fac cercetări asupra proprietarilor actuali, întrucât s-a constatat că majoritatea au fost preluate de societățile de leasing, dar fără a avea dovezi scrise în acest sens. Referitor la bunul imobil, lichidatorului judiciar i-a parvenit un contract de comodat de la foștii asociați, din care reiese că SC Romanacalor S. a încheiat un contract cu debitoarea, în data de_, având ca obiect folosirea imobilului din Călărași, pe o durată de 5 ani, obligându-se la conservarea halei ca un bun proprietar.
Totodată, BRD C. a adus la cunoștința lichidatorului judiciar faptul că debitoarea deține în spațiul SC Instirig SA un stoc de cărămizi refractare; astfel, s-a luat legătura cu această societate și s-a solicitat indisponibilizarea acestor bunuri, pentru a nu fi ridicate fără avizul lichidatorului judiciar.
În conformitate cu procesul verbal de predare primire, reiese că la data cesiunii, în patrimoniul debitoarei, figurau următoarele bunuri: încărcător frontal New Holland, model W190B cu seria de identificare FNHW190BN7HE54201; semiremorcă Blumhart_ cu seria de identificare WBL22338WTM191324; automec. 10FIP2_ cu seria de identificare UU4201462S0102301; auto roman R 8135 K_ cu seria de identificare 51783; autotractor Mercedes SS_ cu seria de identificare WDB6555911K166552; remorcă Schroder_ _ cu seria de identificare H010419; autotractor Iveco_ cu seria de identificare WJMM1VSJ004188360; semiremorcă Kempf_ cu seria de identificare 9.
; autotractor Iveco_ cu seria de identificare WJMM1VSJ004175679; motostivuitor 08K S 9. ; ifron T 19204D; remorcă Meiller_ cu seria de identificare_ 3356SM08026; remorcă Meiller_ cu seria de identificare_ 3356SM08025; semiremorcă în marsa_ cu seria de identificare 157284/96; autotractor Iveco Eurotech_ cu seria de identificare WJMMIVSJ004190426; autoturism Peugeot ZTC_ cu seria de identificare VH3GJRHZK95250692; autotractor Iveco_ cu seria de identificare WJMM1VSJ00C025363; jeep Grand Cherokee_ cu seria de identificare 1J8HCE8M77Y561900; încărcător frontal Samsung SL 180.2 cu seria de identificare HDZ0327; încărcător frontalHanomag 55D cu seria de identificare 377721712; autotractor Iveco_ cu seria de identificare WJMM1VSJ004177140; excavator case 1288NLC LC2 cu seria de identificare CGG01173401; Peugeot 207_ cu seria de identificare VF3WC8HZC34121078; Peugeot 207_ cu seria de identificare VF3WC8HZC34158415; Semiremorcă Blumhart SAL 4021/135E_ cu seria de identificare WBL22318WTM190810.
Până la acest moment asociații debitoarei nu au putut fi contactați în vederea predării documentelor contabile și a recuperării bunurilor care au fost cedate.
Totodată, s-a învederat faptul că lichidatorul judiciar a sesizat organele penale cu o plângere formulată împotriva asociaților T. I. și D. I., pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz de încredere, bancrută frauduloasă și nepredarea documentelor prevăzute de art. 28 din Legea privind procedura insolvenței.
De asemenea, la solicitarea procurorului care anchetează dosarul nr. 299/P/2010, un reprezentant al lichidatorului judiciar s-a deplasat în localitatea Masca, jud. Arad, în vederea ridicării a două bunuri mobile (2 cap tractor). La fața locului, s-a constatat că nu există documente justificative care să ateste proprietarul actual, iar dat fiind gradul avansat de uzură al bunurilor în cauză, nu s-a mai procedat la predarea lor. Lichidatorul judiciar și-a manifestat disponibilitatea de a le prelua doar în cazul în care se dovedește că aparțin debitoarei, pentru evitarea unor costuri suplimentare inutile.
În speță, nepredarea documentelor, circumscrisă prevederilor art. 147 din Legea insolvenței, constituie o încălcare expresă a textului legal, cu prezumția că refuzul de predare a documentelor în cauză, echivalează cu dorința de a acoperi neregularități în păstrarea conform legii a contabilității și acte în interes personal efectuate de către asociații debitoarei, fapte care la rândul lor constituie infracțiuni conform dispozițiilor art. 143 din Legea 85/2006. Mai mult, prin raportare la prevederile art. 73 din Legea 31/1990, administratorii sunt solidar răspunzători față de societate pentru existența registrelor prevăzute de lege. Articolul 10 din Legea 82/1991 care reglementează activitatea contabilă, dispune clar că răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului.
Apoi, potrivit dispozițiilor art. 6 alin. 2 din Legea 82/1991 documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit și aprobat, precum și a celor care le-au înregistrat în contabilitate, după caz.
Aceste referințe legale vin să confirme statutul special al textului de lege invocat. Prin lipsa unei documentații contabile, din care să rezulte cu exactitate evoluția societății pe perioada anterioară deschiderii
procedurii insolvenței, permite oricărui administrator să eludeze prevederile legale. În condițiile inexistenței unei evidențe contabile în conformitate cu legea se prezumă existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs tocmai pentru faptul că, administratorul, având reprezentarea faptei ilicite, a ales să ignore prevederile legale cu bună știință, în scopul acoperirii altor asemenea fapte.
Cifra ridicată a datoriilor acumulate de către debitoare dovedesc faptul că foștii administratori ai debitoarei nu intenționau, sub nicio formă, achitarea datoriilor către creditori, lucru dovedit încă o dată prin cesiunea patrimoniului debitoarei către T. I. și D. I. .
Pe cale de consecință cesionarea părților sociale și implicit a controlului documentelor contabile și a bunurilor societății permite lichidatorului judiciar să prezume existența unei intenții frauduloase, starea de insolvență fiind rezultatul direct al intenției fostului administrator de a se sustrage de la obligația plății datorate către furnizori și instituțiile de stat.
Dat fiind faptul că sediul societății nu corespunde cu declarațiile efectuate la Registrul Comerțului
C., bunurile debitoarei nu mai există, docurrtentele contabile nu au fost predate și asociații nu au fost contactați corespunzător, există o premisă clară de fraudare a prevederilor legale.
Interpretarea textului art. 138, alin. 1, lit. (d) necesită o abordare mai specială. Ca regulă generală, textul de lege indicat permite atragerea răspunderii cu patrimoniul propriu a persoanelor care se fac vinovate de starea de insolvență, dar acest fapt este condiționat de identificarea unei legături de cauzalitate și prezentarea materialului probator aferent. Nepredarea documentelor contabile naște lipsa acestora, ceea ce reprezintă fapta ilicită care se circumscrie prevederilor art. 138, lit. d.
Fapta, respectiv nepredarea documentelor contabile, trebuie să fi produs starea de insolvență, fie, este suficient ca aceasta să fi constituit chiar și o condiție favorabilă producerii stării de insolvență.
Prejudiciul, în cadrul reglementat de Legea nr. 85/2006 este în fapt tocmai intrarea societății în încetarea de plăți și pe cale de consecință fiecare comerciant care se găsește înscris în Tabelul de Creanțe fiind o parte prejudiciată în mod direct. Raportat la existența prejudiciului, care prin textul legii se transformă în existența stării de insolvență, simpla constatare a stării de insolvență constituie o condiție suficientă pentru atragerea răspunderii, deoarece are ca rezultat direct neplata datoriilor scadente față de toți creditorii procedurii și așadar prejudicierea acestora.
Culpa, în contextul aplicării legislației domeniului, fie culpă, fie intenție, trebuie să fi existat la momentul săvârșirii faptei. în contextul aplicării Legii 85/2006, vinovăția este dovedită chiar de lipsa documentelor contabile, având în vedere că în conformitate cu prevederile Legii 31/1990, art. 73, lit. c, administratorii sunt solidar răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, iar art. 11 din Legea nr. 82/1991 a contabilității, republicată, prevede că răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului.
Simpla reprezentare a faptului că prin săvârșirea unei fapte din cele enumerate la art. 138 se prejudiciază societatea și creditorii, prin producerea sau condiționarea stării de insolvență este suficientă pentru antrenarea răspunderii.
Raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu se prezumă în aplicarea prevederilor art. 138 prin simpla conturare a circumstanțelor descrise de acest text de lege. în speță, lipsa documentelor contabile a condus la starea de insolvență și la pasivul de 5.865.914,42 lei având în vedere că obiectivul fundamental al contabilității, acela de a oferi o imagine fidelă a situației patrimoniului și rezultatelor obținute, nu a putut fi realizat.
În susținerea celor de mai sus s-a reiterat faptul că debitoarei, prin asociații și administratorii săi, i-a fost făcută cunoscută starea de insolvență și deci, pe cale de consecință, și obligațiile care izvorăsc din textul legal. Notificarea deschiderii procedurii insolvenței și inerent a ridicării dreptului de administrare constituie în același timp solicitare expresă de predare a bunurilor către persoana care cumulează atributele dreptului de proprietate și administrare a bunurilor debitoarei, respectiv R. & P. S. .
Astfel, în condițiile în care evidența contabilă nu a fost ținută, sau nu a fost ținută în conformitate cu legea există o culpă a administratorului, întrucât ținerea corectă a registrelor contabile este o obligație stabilită în sarcina administratorului societății de Legea 31/1990, care în art. 73, lit. c, stabilește că administratorii sunt solidari răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, iar art. 11 din Legea nr. 82/1991 a contabilității, republicată, prevede că răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului.
În oricare dintre cele două situații, fie că bunurile au fost preluate de noul administrator/asociat, fie au fost în mod ilicit păstrate de către foștii asociați, acestea nu au fost predate faptic lichidatorului judiciar.
Pentru motivele indicate mai sus, lichidatorul judiciar a arătat că în cauză sunt incidente revederile art. 138, alin. 1, lit. (a) și (d) din Legea nr. 85/2006 potrivit cărora au "au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau al altei persoane";, respectiv "au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea";, motiv pentru care solicită atragerea răspunderii personale pentru întregul pasiv al debitoarei în cuantum de 5.865.914,42 lei.
Cererea de atragere a răspunderii personale este formulată de către lichidatorul judiciar împotriva lui
T. I. și D. I., precum și a foștilor asociați lui P. G. -V. și R. C. -C. . Faptul că actualii asociați nu înțeleg a face predarea documentelor contabile, iar foștii asociați unic refuză să dea detalii cu privire la autovehiculele din patrimoniul societății conduc la premisa faptului că cesiunea s-a efectuat în mod fraudulos de către foștii asociați, în vederea sustragerii acestora de la plata creditorilor.
Totodată, la promovarea prezentei acțiuni, în condițiile în care bunurile mobile ale societății nu au fost predate niciodată, lichidatorul judiciar a avut în vedere și textul art. 138, alin. 1, lit. e) din Legea nr. 85/2006 "au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia";.
Prin întâmpinare, pârâții P. G. si R. C. -C. au solicitat respingerea cererii lichidatorului judiciar, arătând că la data de_ parații, in calitate de cedeti, au cesionat integral părțile sociale ale S.C.
C. S.R.L., cesionarilor T. I. si D. I. . Separat de acest contact de cesiune de parti sociale, s-a mai perfectat un proces-verbal de predare-primire, prin care parații au predat noilor acționari cesionari ai S.C. C. S.R.L., T. I. si D. I., toate bunurile care aparțineau la acea data societății, respectiv toate documentele si întreaga evidenta financiar-contabila a societății. Ambele documente au fost acceptate si semnate de cei doi asociați cesionari ai S.C. C. S.R.L. Prin aceste documente semnate de T. I. si D. I., aceștia din urma au declarat ca au luat la cunoștința de situația financiara a societății. Tot prin aceste documente, noii asociați au hotărât si modificarea sediului social al S.C. C. S.R.L.
Ulterior acestei date, administratorul judiciar a formulat o plângere penala împotriva paraților, cat si împotriva noilor asociați ai S.C. C. S.R.L. Obiectul plângerii l-a reprezentat predarea-primirea fictiva a bunurilor societății falite de la vechii asociați la noii asociați, T. I. si D. I. . In acest sens, in data de_ a fost emisa Ordonanata in dosar 299/P/2010 al Parchetului de pe langa Tribunalul Arad, prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penala a paraților R. C. -C. si P. G., având in vedere că probele administrate indica faptul ca atât activele, cat si evidentele S.C. C. S.R.L., au fost predate de către învinuiții P. G. -V. si R. C. -C. . învinuiților Trif Ionel, T. I. si D. I., acestora din urma revenindu-le responsabilitatea distrugerii actelor, respectiv a ascunderii bunurilor. Astfel, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penala a învinuiților P. G. -V. si R. C. -C., pentru săvârșirea infracțiunii de bancruta frauduloasa, prev de art. 143 al.2, lit. a) din L.85/2006. Deci, cu alte cuvinte, organul de urmărire penala, a apreciat ca P. G. -V. si R. C. -C., nu se pot face răspunzători pentru faptele altor persoane, in cazul de fata noii asociați cesionari T. I. si D. I. .
Pârâtul R. C. -C. a arătat că este cercetat de Parchetul de pe langa Tribunalul Cluj pentru infracțiunea de înșelăciune, prev. si ped. de art. 215 al. 3 C. Penal, in dosarul nr. 808/P/2010. Obiectul plângerii consta in predarea respectiv primirea unor autoturisme care au aparținut S.C. C. S.R.L. Si in acest dosar, pârâtul R. C. -C. a colaborat cu organele de urmărire penala si le-a indicat acestora locația unde se afla autoturismele care au fost predate noilor asociați ai S.C. C. S.R.L. si care ulterior au fost instrăinate de către aceștia. Deci, si in acesta situație, parații R. C. -C. si P. G. -V., nu pot fi răspunzători de acțiunile întreprinse de noii asociați ai S.C. C. S.R.L4.
In alta ordine de idei, in cererea lichidatorului judiciar se invoca faptul ca pârâții R. C. -C. si P.
G. refuza sa dea detalii cu privire la autovehiculele din patrimoniul societății. In acest sens, s-a arătat că la data de_ pârâții au semnat cu lichidatorul judiciar un proces verbal de predare-primire, prin care au pus la dispoziția acestuia din urma toate documentele pe care le-au mai deținut in legătura cu S.C. C. S.R.L. Astfel, din acest punct de vedere, nu se poate retine faptul ca parații nu au colaborat si nu au furnizat informații administratorului judiciar in legătura cu societatea falita.
Deci, nu se poate retine ca pârâții sunt răspunzători pentru faptul ca administratorul judiciar nu a reușit sa identifice locația bunurilor societății, respectiv date suplimentare despre noii asociați.
Din acest punct de vedere, pârâții considera ca nu se afla in vreuna din situațiile prevăzute de art.
138 lit. d) si e) din L.85/2006.
In ce privește art. 138 lit. d) se face referire la contabilitate fictiva, respectiv dispariția unor documente din evidenta contabila. Astfel, s-a arătat că din momentul in care pârâții au cesionat părțile sociale, aceștia nu au mai avut cunoștința de documentele si operațiunile financiar contabile ale societății.
In ce privește lit. e) a art. 138 din Legea nr. 85/2006, pârâții au arătat că nu au avut posibilitatea sa ascundă activul societatii sau sa mărească in mod fictiv pasivul acesteia.
In concluzie, pârâții considera ca starea in care a ajuns societatea nu se datorează activității acestora, astfel incat nu se impune angajarea răspunderii personale a pârâților.
Analizând cererea de angajare a răspunderii formulată de lichidatorul judiciar, având în vedere disp. art.138 lit.a, d și e din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic reține următoarele:
Conform dispozițiilor art.138 din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului.
Cazurile de responsabilitate sunt limitate la comiterea faptelor prevăzute în aliniatul 1 al art.138 lit.a-g. Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, patrimonială, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii, în timp ce încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat - cuprins în actul constitutiv - atrage răspunderea contractuală a administratorului, iar încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului.
În cazul în care administratorii încalcă dispozițiile prevăzute de Legea nr.31/1990 sau alte legi incidente ori săvârșesc în exercitarea mandatului fapte de natură a crea prejudicii, suntem în prezența unei răspunderi civile delictuale. În situația în care administratorii nu-și îndeplinesc sau își îndeplinesc în mod necorespunzător mandatul încredințat de acționari prin actul constitutiv sau prin hotărârile adunărilor generale se va putea angaja răspunderea acestora pe tărâm contractual.
Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere, presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv culpa personală a celui față de care se antrenează răspunderea.
Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art.3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Constatarea stării de insolvență constituie o condiție pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudicierea acestora.
Referitor la raportul de cauzalitate textul legal, dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006, impun condiția ca fapta membrilor organelor de supraveghere și conducere ori fapta oricărei alte persoane să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea și indirect creditorii săi.
Fapta trebuie să fi produs starea de insolvență, respectiv încetarea plăților.
Vinovăția poate îmbrăca forma culpei sau a intenției și trebuie să fi existat la data săvârșirii faptei. În măsura în care culpa îmbracă forma intenției, unele din faptele enumerate constituie de altfel infracțiuni.
Procedura de antrenare a răspunderii este reglementată de art.138 din Legea nr.85/2006. Răspunderea poate fi antrenată pentru întregul prejudiciu produs prin fapta săvârșită, prejudiciu ce se raportează la întreaga masă a creditorilor.
Răspunderea administratorului este angajată în orice situație în care contractul de mandat este încălcat printr-o faptă culpabilă.
Culpa administratorului se apreciază după tipul abstract - culpa levis in abstracto, din aceste motive aflându-se în fața unei culpe prezumate de unde derivă și obligativitatea administratorului de a răsturna prezumția de culpă, sarcina probei aparținându-i.
Judecătorul sindic apreciază că fapta pârâților T. I. și D. I. poate fi încadrată în prev. art.138 lit.a din Legea nr.85/2006, respectiv că aceștia au folosit bunurile persoanei juridice în folosul propriu sau al unei alte persoane.
La baza formării acestei convingeri, judecătorul sindic a avut în vedere faptul că noțiunea de bun trebuie interpretată în sens larg, incluzându-se aici orice obiect cu valoare economică, inclusiv creanțele.
Lichidatorul judiciar a arătat că în conformitate cu procesul verbal de predare primire, reiese că la data cesiunii, în patrimoniul debitoarei, figurau următoarele bunuri: încărcător frontal New Holland, model W190B cu seria de identificare FNHW190BN7HE54201; semiremorcă Blumhart_ cu seria de identificare WBL22338WTM191324; automec. 10FIP2_ cu seria de identificare UU4201462S0102301; auto roman R 8135 K_ cu seria de identificare 51783; autotractor Mercedes SS_ cu seria de identificare WDB6555911K166552; remorcă Schroder_ _ cu seria de identificare H010419; autotractor Iveco_ cu seria de identificare WJMM1VSJ004188360; semiremorcă Kempf_ cu seria de identificare 9. ; autotractor Iveco_ cu seria de identificare WJMM1VSJ004175679; motostivuitor 08K S 9. ; ifron T 19204D; remorcă Meiller_ cu seria de identificare_ 3356SM08026; remorcă Meiller_ cu seria de identificare_ 3356SM08025; semiremorcă în marsa_ cu seria de identificare 157284/96; autotractor Iveco Eurotech_ cu seria de identificare WJMMIVSJ004190426; autoturism Peugeot ZTC_ cu seria de identificare VH3GJRHZK95250692; autotractor Iveco_ cu seria de identificare WJMM1VSJ00C025363; jeep Grand Cherokee_ cu seria de identificare 1J8HCE8M77Y561900; încărcător frontal Samsung SL 180.2 cu seria de identificare HDZ0327; încărcător frontalHanomag 55D cu seria de identificare 377721712; autotractor Iveco_ cu seria de identificare WJMM1VSJ004177140; excavator case 1288NLC LC2 cu seria de identificare CGG01173401; Peugeot 207_ cu seria de identificare VF3WC8HZC34121078; Peugeot 207_ cu seria de identificare VF3WC8HZC34158415; Semiremorcă Blumhart SAL 4021/135E_ cu seria de Toate aceste bunuri aparțin patrimoniului debitoarei și ar fi trebuit predate de administratorii statutari, nepredarea acestora conducând la imposibilitatea valorificării și implicit la prejudicierea creditorilor.
Utilizarea de către administratorii statutari a bunurilor și sumelor de bani aparținând debitoarei în interes personal a constituit factorul determinant în ajungerea societății în stare de insolvență, putându-se trage astfel concluzia că bunurile societății au fost folosite în alt scop decât cel prevăzut de lege.
Pârâții nu au predat lichidatorului judiciar bunurile aparținând debitoarei și nu au pus la dispoziția acestuia nici un document din care să rezulte că activele evidențiate în evidențele contabile ale debitoarei au fost folosite în interesul societății.
Așadar, față de situația relevată de către lichidatorul judiciar, judecătorul sindic apreciază că atâta timp cât au existat bunuri în patrimoniul debitoarei, iar la momentul deschiderii procedurii acestea nu mai existau în fapt, prezumția că acestea au fost folosite în folosul personal sau al altei persoane este pe deplin justificată, iar fapta se circumscrie disp. art.138 lit.a din Legea nr.85/2006.
În ceea ce privește întrunirea în speță a disp. art. 138 alin.1 lit. d din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic reține următoarele:
Judecătorul sindic apreciază că fapta pârâților poate fi încadrată în prev. art.138 lit.d din Legea nr.85/2006, respectiv ținerea unei contabilități fictive sau ținerea contabilității cu nerespectarea dispozițiilor legale în materie ori dispariția unor documente contabile produsă de administratorii statutari.
Judecătorul sindic apreciază că în sarcina pârâților poate fi reținută fapta de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea, în condițiile în care aceștia nu i-au predat lichidatorului judiciar toate documentele contabile astfel cum sunt ele prevăzute în art.28 din Legea nr.85/2006. Mai mult decât atât, instanța apreciază că atâta timp cât, legiuitorul a înțeles să sancționeze neținerea contabilității în conformitate cu legea, cu atât mai mult sancționează neținerea contabilității. Or, în cauză pârâții se fac vinovați de neținerea contabilității anterior deschiderii procedurii, lista bunurilor debitoarei, lista creditorilor și contul de profit și pierdere sunt determinate de lipsa acestora, întrucât nu s-a ținut evidența contabilă la zi.
Judecătorul sindic apreciază că pârâților le revenea, în calitate de administratori statutari, obligația de a duce la îndeplinire contractul de mandat ce le-a fost încredințat, administratorul fiind direct răspunzător de modul în care este ținută evidența contabilă, obligațiile sale reieșind cu claritate din disp. art.73 alin.1 lit.c și alin.2 ale Legii nr.31/1990, precum și din disp. art.11 alin.4 din Legea nr.31/1990 republicată.
Totodată, conform prev. art. 10 alin.1 din Legea nr.82/1991 republicată, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului, care are obligația gestionării societății respective.
În condițiile în care evidența contabilă nu a fost ținută sau nu a fost ținută în conformitate cu legea, există o prezumție de culpă, întrucât corecta ținere a registrelor contabile este o obligație stabilită în sarcina administratorilor societății de Legea nr.31/1990, care în art.73 lit.c stabilește că administratorii sunt solidari răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, iar art.11 din Legea nr.82/1991 a contabilității republicată prevede că răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului.
Neținerea contabilității în mod corect nu face posibilă sesizarea dificultăților cu care se confruntă societatea și face insesizabilă starea de insolvență care poate să apară la un moment dat, aspecte care ar fi înlăturate în condițiile unei contabilități ținute corect care ar permite administratorilor să ia măsurile necesare pentru preîntâmpinarea unor astfel de situații.
În condițiile neținerii contabilității în conformitate cu legea, se prezumă existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs care constă în pasivul înregistrat în tabelul creditorilor, pasiv care, dată fiind natura creanțelor înscrise în tabelul definitiv și anume, creanțe bugetare, în condițiile ținerii contabilității societății debitoare, putea fi substanțial mai mic întrucât debitele principale nu ar fi atras penalități și majorări de întârziere.
Astfel, faptul că administratorii statutari nu au depus la dosar actele contabile solicitate de lichidatorul judiciar, creează prezumția că pârâții nu și-au îndeplinit obligațiile de ținere a contabilității conform legii.
Așa fiind, judecătorul sindic apreciază că în sarcina pârâților poate fi reținută săvârșirea faptei reglementate de art.138 lit.d din Legea nr.85/2006, respectiv neținerea contabilității în conformitate cu dispozițiile legale în materie, faptă care a condus la producerea stării de insolvență a debitoarei.
În ceea ce îi privește pe pârâții P. G. și R. C. C., asociați ai debitoarei până la data încheierii contractului de cesiune din 29 iunie 2009, judecătorul sindic reține că potrivit procesului verbal de predare primire din_ (filele 58-60) aceștia au predat pârâților T. I. și D. I., întreaga arhivă contabilă a societății debitoare aferentă perioadei mai 2004 - iunie 2009 precum și bunurile menționate de lichidatorul judiciar în prezenta acțiune, ori făcând dovada predării acestor bunuri către noii asociați la data încheierii contractului de cesiune, nu se poate reține în sarcina acestora existența faptelor prevăzute de art. 138 a) și d), respectiv faptul că nu au predat bunurile indicate și nici documentele contabile, căci potrivit acestui proces verbal de predare primire aceste bunuri neaflându-se în posesia lor nu se poate reține existența vreunei obligații de predare în sarcina lor, prezumția care decurge din acest proces verbal nefiind răsturnată de către lichidatorul judiciar.
De asemenea, în sarcina acestor pârâți nu se poate reține ca fiind îndeplinită nici condiția vinovăției, căci cu privire la aceste bunuri prin ordonanța din 5 noiembrie 2010 dată în dosarul 299/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților P. G.
V. și R. C. Cătălin pentru săvârșirea infracțiunii de bancrută frauduloasă .
Având în vedere faptul că trebuie întrunite cumulativ toate cerințele răspunderii civile delictuale, raportat la lipsa atât a faptei ilicite cât și a vinovăției, în ceea ce îi privește pe pârâții P. G. V. și R. C.
C., judecătorul sindic va respinge cererea de antrenare a răspunderii materiale cu privire la aceștia.
Referitor la incidența dispozițiilor art. 138 lit. e din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic reține că societatea deținea bunuri care nu au fost identificate de lichidatorul judiciar.
Pe cale de consecință, întrucât activul persoanei juridice nu a fost identificat, deși conform actelor contabile exista certitudinea că în patrimoniul debitoarei erau înregistrate contabil bunuri, există prezumția că administratorii statutari, responsabili de starea persoanei juridice, au ascuns activul societății pentru a prejudicia creditorii.
În plus, judecătorul sindic reține faptul că pârâții nu au făcut în apărarea sa vreo dovadă a faptului că bunurile în cauză au fost valorificate în interesul debitoarei. Sumele rezultate urmare valorificării trebuiau să fie folosite în interesul persoanei juridice și, implicit, pentru acoperirea debitelor, în caz contrar orice altă acțiune a administratorilor statutari neputând fi catalogată ca fiind făcută în interesul persoanei juridice.
Drept urmare, judecătorul sindic apreciază că și în ceea ce privește săvârșirea faptei reglementate de art.138 alin.1 lit.e din Legea nr.85/2006, respectiv ascunderea activului persoanei juridice, poate fi reținută în sarcina pârâților T. I. și D. I. și că suportarea întregului pasiv al debitoarei și din perspectiva acestor dispoziții legale este întemeiată.
În ceea ce îi privește pe pârâții P. G. V. și R. C. Cătălin din probele administrate în cauză nu se poate reține în sarcina acestora că ar fi ascuns activul societății, nereieșind că societatea debitoare ar fi deținut bunuri în perioada în care aceștia au avut calitatea de asociați ai debitoarei, bunuri care să fie deținute de către aceștia sau să nu fi fost predate cu ocazia cesiunii de părți sociale, sarcina probei în acest sens revenind lichidatorului judiciar în temeiul art. 1169 Cod civil.
Întrucât creditorii nu și-au recuperat nici măcar parțial creanțele astfel cum au fost înscrise în tabelul definitiv al creanțelor, creanțe care reprezintă prejudiciul cauzat acestora urmare a neachitării debitelor, judecătorul sindic consideră că pârâții T. I. și D. I. se impune a fi obligați la plata, în solidar, a pasivului debitoarei SC C. S. în cuantum de 5.865.914,42 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E :
Admite în parte cererea de cererea de instituire a răspunderii materiale formulată de către lichidatorul judiciar S.P. "R. & P. "; S. desemnat să administreze procedura falimentului debitoarei SC
C. S. și în consecință:
Obligă în solidar pârâții T. I., cu ultimul domiciliu cunoscut în Târgu Mureș, str. B-dul 1848, nr. 7, ap. 4, jud. Mureș și D. I., cu ultimul domiciliu cunoscut în S., str. C., nr. 32, jud. Arad, să plătească suma de 5.865.914,42 lei, reprezentând întreg pasivul debitoarei SC C. S. aflată în faliment în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C. .
Respinge ca neîntemeiată cererea în ceea ce îi privește pe pârâții P. G., cu domiciliul în C. T.
, str. V. A., nr. 12 și R. C. C., cu domiciliul în C. T., str. N. T., nr. 14, jud. C., Definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 23 octombrie 2013.
JUDECĂTOR SINDIC, GREFIER,
C. G. A. B.
Red.CG/MM 7 ex./_
| ← Sentința civilă nr. 3231/2013. Răspundere organe de... | Sentința civilă nr. 2221/2013. Răspundere organe de... → |
|---|
