Sentința civilă nr. 29/2013. Contestație. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ /a2
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 29/2013
Ședința publică din 15 ianuarie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: C. | V. | , judecător-sindic |
GREFIER: T. | E. |
Pe rol fiind derularea procedurii reglementată de Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenței, împotriva debitorului S.C. M. C. S. , cu sediul în B., str.
T. V., nr.24, județul B. -Năsăud, cod de identificare fiscală 22618496, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J_ și examinarea contestației la tabelul preliminar formulată de debitor în ce privește creanța declarată de L. M.
B.
.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru debitorul-contestator avocat Bria Laurean Radu (cu împuternicire avocațială f. 26), administratorul judiciar U. S. prin cons. jur. Sângeorzan I., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Administratorul judiciar, prin reprezentant solicită admiterea excepției inadmisibilității contestației raportat la faptul că prin decizia pronunțată de Curtea de Apel C. în data de_ în dosarul nr._ /a1 a fost admis recursul formulat de debitorul SC M. C. S. și a fost modificată sentința civilă nr. 391 din_ pronunțată de Tribunalul B. -Năsăud (prin care s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței față de debitor) în sensul respingerii cererii de deschidere a procedurii insolvenței formulată de creditorul B. L. M. . În susținerea afirmațiilor sale, administratorul judiciar depune la dosar extras de pe site-ul Ministerului Justiției (f. 56).
Debitorul-contestator, prin reprezentant, declară că nu se opune excepției invocate.
Judecătorul-sindic unește soluționarea excepției inadmisibilității cu fondul cauzei și acordă cuvântul pentru dezbaterea pricinii.
Debitorul-contestator lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a cauzei.
Administratorul judiciar solicită respingerea contestației ca fiind inadmisibilă pentru motivele arătate oral și concretizate în scris prin notele de ședință depuse la dosar (f.55).
T R I B U N A L U L
Deliberând constată:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus debitoarea SC M. C. S. a formulat contestație împotriva tabelului preliminar al creanțelor întocmit la data de
_ și publicat în Buletinul Procedurilor de Insolvență la data de_, prin care a solicitat excluderea din tabel a creanței numitului L. M. B. și întocmirea unui nou tabel preliminar.
În motivare s-a arătat că această creanță nu este certă, lichidă și exigibilă. Creditorul își întemeiază cererea pe o creanță cesionată, provenită dintr-un contract, creanță pe care o apreciază ca inexistentă. Simpla emitere a unei facturi nu dă naștere unei obligații de plată din partea societății care apare ca și debitoare în factură. Existența creanței este o chestiune care trebuie analizată cu multă atenție de către instanță, întrucât este cheia soluționării prezentului litigiu.
Se apreciază că pe calea contestației la tabelul preliminar se poate analiza creanța sub toate aspectele, inclusiv în ceea ce privește existența acesteia și caracterul cert al acesteia.
Între Winchmore Finance și contestatoare s-a încheiat un contract de împrumut pentru dezvoltare de proiect. Contractul real, încheiat între părți și tradus în limba română nu a fost depus de către creditorul reclamant, ci fost depus de contestatoare, anexat motivelor de recurs. Creditorul a dobândit această calitate prin cesionarea creanței în sumă de 200.000 euro, facturată în mod nejustificat de către împrumutătoare.
Potrivit acestui contract, împrumutătoarea urma să pună la dispoziția împrumutatei suma de 10.000.000 euro, cu o dobândă de 5% pe an și urma să primească înapoi doar 5.000.000 euro. Societatea împrumutată, respectiv contestatoarea, urma să restituie doar dobânda de 5% timp de 10 ani, respectiv
500.000 euro pe an, în total 5.000.000 euro, iar după 10 ani, împrumutul nu va mai fi restituit. Aceste prevederi exprese se regăsesc în alineatele 2 și 3, pagina 2 din contract. Printr-un contract de împrumut cu dobândă se urmărește restituirea împrumutului acordat și obținerea de profit. Profitul îl constituie dobânda pe care împrumutătorul o primește, în plus față de suma împrumutată, ori prin contractul încheiat între părți împrumutătorul nu obține niciun profit, ba chiar pierde jumătate din suma împrumutată. Raportat la aceste aspecte, contractul este lipsit de cauză, astfel că este nul absolut.
Creditorul, prin cererea introductivă, motivează emiterea facturii de penalități, în cuantum de 200.000 euro, prin aceea că contestatoarea nu și-a îndeplinit obligația de a prezenta o scrisoare de garanție bancară pentru suma împrumutată, 10.000.000 euro, iar aceasta constituie o nerespectare a dispozițiilor contractuale, astfel că intervine rezilierea contractului cu plata de despăgubiri. Creditorul nu indică care este pagina sau articolul din contract unde apare această prevedere, respectiv obligația de prezenta o scrisoare de garanție bancară. Din contractul tradus în limba română nu reiese această obligație.
De fapt, la momentul când contractul ar fi trebuit să se perfecteze, respectiv după constituirea depozitului, societatea împrumutătoare a impus o condiție suplimentară și care depășea cadrul contractual, respectiv emiterea de către banca societății împrumutate a unei scrisori de garanție, în valoare de 10.000.000 euro, cu valabilitatea de un an și o zi. Fiind o solicitare care depășea cadrul contractual acceptat și impunea în sarcina societății împrumutate obligații extrem de împovărătoare, nu a putut fi de acord cu solicitarea societății împrumutătoare, solicitare care reprezenta, în sine, o modificare unilaterală a contractului. A încercat să poarte discuții cu reprezentanții societății împrumutătoare în sensul de a renunța la
această solicitare care excede obligațiilor asumate prin contract, dar nu au ajuns la un acord.
Totodată, în contractul de împrumut încheiat între părți nu există stipulat un pact comisoriu expres de gradul IV, care să permită rezilierea contractului de drept, fără nicio notificare și fără intervenția instanței de judecată, în cazul neexecutării vreunei obligații asumate prin contract. Dimpotrivă, la punctul 4.2 din contract, pagina 10 sunt prevăzute variantele pe care părțile le au la dispoziție în cazul nerespectării dispozițiilor contractuale, iar potrivit punctului (I) există posibilitatea rezilierii contractului. Această reziliere, însă, nu se produce de drept, fără notificare și fără intervenția instanței de judecată care să constate sau să dispună rezilierea contractului. La fila 7 din dosarul de fond există dovada comunicării către contestatoare a unui script intitulat extras de cont, potrivit căruia aceasta este informată despre faptul că societatea Winchmore Finance pretinde suma de 200.000 euro și este rugată să confirme suma. Contestatoarea a comunicat un răspuns la această informare prin care a arătat că datoria nu este acceptată, întrucât nu există această datorie. Alte notificări sau informări din partea societății Winchmore Finance nu au fost primite.
Societatea împrumutătoare ar fi trebuit să solicite mai întâi instanței de judecată rezilierea contractului de împrumut și obligarea contestatoarei la plata de penalizări și abia ulterior, în situația obținerii unei sentințe de obligare la plata penalităților, să cesioneze creanța, iar cesionarul să formuleze o cerere de deschidere a procedurii insolvenței. Se apreciază că o sentință care să lămurească soarta contractului, prealabilă cererii de deschidere a procedurii insolvenței este obligatorie, întrucât judecătorul investit cu cererea de deschidere a procedurii insolvenței nu se poate pronunța în cadrul acestei proceduri și asupra sorții contractului.
Mai trebuie observat faptul că paragraful care se referă la penalizări, aflat pe pagina 2 a contractului, la secțiunea termeni și condiții, nu stabilește în mod clar momentul de la care se datorează penalitățile, respectiv momentul la care se naște dreptul de solicita plata penalităților. Oricum, contractul de împrumut redactat de către împrumutătoare, în ansamblul său este neclar și conține dispoziții contradictorii, dar cu toate acestea, dreptul de a solicita plata penalităților nu se poate naște decât după rezilierea contractului, reziliere care trebuie dispusă mai întâi de o instanță de judecată.
Există și o variantă absurdă de interpretare a contractului, potrivit căreia deși obligațiile contractuale nu au fost executate, contractul nu se impune a fi reziliat, pentru ca penalitățile să fie totuși datorate. Se afirmă că este o variantă absurdă întrucât penalitățile sunt datorate tocmai pentru neexecutarea contractului, iar sancțiunea imediată este rezilierea contractului, urmată de nașterea obligației de plată a penalităților. Indiferent de varianta de interpretare a contractului, discuția despre neexecutarea obligațiilor contractuale devine superfluă dacă se acceptă ideea că în contract nu este prevăzută obligația de a prezenta o scrisoare de garanție bancară.
Raportat la cele susținute mai sus, se consideră că suma de 200.000 euro nu este datorată de către contestatoare, astfel că nu ne aflăm în prezentă unei creanțe certe, lichide și exigibile.
Lichidatorul judiciar U. S. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației ca fiind tardiv formulată, să se admită autoritatea de
lucru judecat privind existența creanței creditorului B. L. M., iar pe fond a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.
În motivare s-a arătat că raportat la dispozițiile art. 73 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 care prevede ca "Contestațiile trebuie depuse la tribunal in termen de 5 zile de la publicarea in Buletinul procedurilor de insolvență a tabelului preliminar, atât in procedura generală, cât și în procedura simplificată. "
Publicarea în BPI a tabelului preliminar s-a făcut în data de_, iar prezenta contestație a fost înregistrata la grefa Tribunalului B. -Năsăud în data de_ potrivit extrasului de pe site-ul tribunalului, deci cu mult după termenul legal de 5 zile de la publicarea in BPI a tabelului preliminar de creanțe.
Se solicită admiterea autorității de lucru judecat privind existența creanței creditorului B. L. M. .
Criticile invocate de către debitoarea SC M. C. S. au fost invocate de către debitoare și pe calea contestației la deschiderea procedurii, așa după cum spune debitoarea prin prezenta contestație acestea au avut valențele unei întâmpinări, deci instanța le-a mai analizat încă o dată și totuși a dispus deschiderea procedurii insolventei prin sentința civilă nr. 391/0_ din dosar nr._ al Tribunalului
B. -Năsăud față de SC M. C. S. pentru suma de 200.000 euro, suma cu care de altfel creditorul contestat B. L. M. a și fost trecut în tabelul preliminar însă actualizată în lei la cursul BNR de la data deschiderii procedurii, respective cu suma de 870.740 lei ca și creanța chirografară.
Pe fond, se solicită respingerea acestei contestații la tabelul preliminar întrucât aceasta contestație este neîntemeiată, debitoarea SC M. C. S. datorând suma de
200.000 euro în baza contractului intervenit între părți, contract care a fost analizat de către judecătorul-sindic cu ocazia pronunțării sentinței de deschidere a procedurii insolvenței debitoarei SC M. C. S. .
Creditorul B. L. M. a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, excepția tardivității, iar pe fond a solicitat respingerea contestației ca nefondată și neîntemeiată.
În privința excepției inadmisibilității acțiunii s-a arătat că debitoare încearcă să acopere termenul de decădere prevăzut în mod expres de Legea nr. 85/2006 privind nedepunerea contestației la cererea de deschidere a procedurii.
Astfel, debitoarea a depus contestație împotriva cererii de deschidere a procedurii doar la termenul de judecată stabilit de către instanță pentru judecarea cererii de deschidere a procedurii și nu în termen de 10 zile de la momentul la care cererea de deschidere a procedurii i-a fost comunicată.
Termenul de decădere fiind împlinit, nu se mai poate lua in discuție contestația și nici nu poate fi calificată ca și întâmpinare în condițiile în care Legea nr.85/2006, ca și lege specială derogatoare de la dreptul comun, nu prevede întâmpinarea ca și mijloc de apărare împotriva cererii de deschidere a procedurii reorganizării, ci calea speciala a contestației debitorului împotriva cererii creditorului.
Nefiind formulată contestație în termenul expres prevăzut de legea specială, debitorul poate doar opta pentru reorganizare la termenul la care se judecă cererea de deschidere a procedurii formulată de către creditor.
De altfel se solicită a se avea în vedere și faptul că procedurile și termenele prevăzute în cadrul Legii nr.85/2006 sunt termene și proceduri cu regim special și derogatoriu de la dreptul comun, tocmai datorită caracterul special al materiei
reglementate, caracter special dat de efectele deosebite pe care le are intrarea în procedura, atât cu privire la situația debitorului cât și a creditorilor acestuia.
In cel de al doilea rând, se solicită a se avea în vedere faptul că debitoarea putea contesta creanța invocată de către intimatul-creditor, sub orice aspect al acesteia, numai utilizând procedura contestației împotriva cererii de deschidere a procedurii prevăzută de art.33 din Legea nr.85/2006, având posibilitatea de a contesta după intrarea în procedură, numai creanțele celorlalți creditori, ce nu au formulat cerere de deschidere a procedurii, respectiv cei care se înscriu în cadrul procedurii cu creanțele lor la masa credală și pe tabloul creditorilor.
Cu privire la excepția tardivității acțiunii se arată că prin contestația de față, debitoarea încearcă să pună în discuție nevalabilitatea contractului, încercând să facă o interpretare prin care să inducă idee inexistenței cauzei contractului pe motiv că nu înțelege unde este profitul finanțatorului.
O asemenea abordare este în primul rând în afara cauzei atâta vreme cât respectivul contract nu se poate ataca sub un asemenea aspect pe calea contestației, iar creanța creditorului provine dintr-o sancțiune civilă a neexecutării contractului de către debitoare. Pe de alta parte, se mai arată că în conformitate cu codul fiscal și cu normele de aplicare ale acestuia, debitoarea avea posibilitatea de a contesta factura emisa de către creditor în termen de 45 zile de la data emiterii, procedura neîndeplinită de către debitoare, ceea ce înseamnă că aceasta a acceptat atât factura cât și implicit debitul.
De altfel, analizând motivarea contestației se observă faptul că apărarea acesteia se contrazice atâta vreme cât odată se susține nevalabilitatea contractului și inexistența unui pact comisoriu, pe când ulterior se infirmă această apărare, invocându-se tocmai valabilitatea contractului și a clauzelor.
In concluzie, față de toate cele de mai sus se solicită respingea contestației ca fiind nefondată și neîntemeiată
In drept s-au invocat disp. art. 146, Legea nr.85/2006.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
În ședința publică din data de 15 iunie 2012 administratorul judiciar U. S. a invocat excepția inadmisibilității excepției contestației raportat la faptul că prin decizia pronunțată de Curtea de Apel C. în data de_ în dosar nr._ /a1 a fost admis recursul formulat de debitoare și a fost modificată sentința nr. 391/2012 pronunțată de Tribunalul B. -Năsăud prin care s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței în sensul respingerii cererii formulată în acest scop de creditorul Belei L.
M. .
Debitoarea prin reprezentant a arătat că nu se opune admiterii contestației.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma excepției invocate reține în fapt că prin sentința civilă nr. 391/2012 pronunțată de Tribunalul B. -Năsăud în dosarul nr._ s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva debitoarei SC M. C. S. și a fost desemnat în calitate de administrator judiciar U. S. .
Împotriva sentinței menționate a declarat recurs debitoarea SC M. C. S. .
Prin decizia nr. 126/8 ianuarie 2013 Curtea de Apel C. a admis recursul declarat de SC M. C. S. împotriva sentinței civile nr. 391 din_ pronunțată în dosar nr._ /a1 al Tribunalului B. -Năsăud pe care o modifică în sensul că
respinge cererea de deschidere a procedurii de insolvență a debitoarei SC M. C. S. . Decizia este irevocabilă (f. 56).
În aceste circumstanțe SC M. C. S. nu se mai află în insolvență și în consecință procedura prevăzută de Legea nr. 85/2006 nu mai poate continua împotriva sa.
Având în vedere considerentele menționate instanța în baza prev. art. 13 Vechiul Cod de procedură civilă coroborat cu prev. art. 149 din Legea nr. 85/2006 urmează să admită excepția inadmisibilității invocată de administratorul judiciar și în consecință să respingă ca inadmisibilă contestația formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite excepția inadmisibilității invocată de administratorul judiciar SCPI U.
S.,
cu sediul în B., str. S., nr. 9, jud. B. -Năsăud.
Respinge contestația formulată de S.C. M. C. S. , cu sediul în B., str. T.
V., nr.24, județul B. -Năsăud, împotriva tabelului preliminar al creanțelor formulată de debitor în ce privește creanța declarată de L. M. B., cu sediul procesual ales la Cabinet Individual de Avocat A. Pandrea Racoczy, din B., bd. 1 Decembrie 1918, nr. 4A, cam. 19, sector 3.
Cu drept de recurs în 7 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE, GREFIER,
V. C. T. E.
Red/dact: CV/HVA
_ /4 ex
| ← Decizia civilă nr. 9384/2013. Contestație. Faliment, procedura... | Sentința civilă nr. 1134/2013. Contestație. Faliment,... → |
|---|
