Sentința civilă nr. 3043/2013. Acțiune în anulare. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SPECILAIZAT C. DOSAR NR._ /a3
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ NR.3043/2013
Ședința publică din data de 7 noiembrie 2013 Instanța este constituită din: JUDECĂTOR SINDIC: E. B.
GREFIER: C. P.
Pe rol fiind acțiunea în anulare formulată de reclamantul P. O. I. în calitate de lichidator judiciar al SC R. C. S. împotriva pârâtelor SC R. C.
S. prin curator special D. SS și SC S. I. C. S., în conformitate cu dispozițiile Legii nr.85/2006.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta reclamantului, practician în insolvență d-na M. Mălăescu, reprezentanta pârâtei SC S. I. C. S., d-na avocat Luca M. -Silvia în substituirea avocatului titular, d-na Oltean A. Beatrice, cu delegația de substituire depusă la dosar la acest termen de judecată, precum și reprezentantul legal al pârâtei SC S. I. C. S., d-l P. I. S., lipsind reprezentantul legal al SC R. C. S., d-l DS .
Procedura de citare este legal îndeplinită față de pârâta SC R. C. S. prin curator special DS, precum și față de reprezentanții legali ai pârâtelor, atât potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă cât și prin publicarea citației în Buletinul procedurilor de insolvență.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că pentru acest termen de judecată au fost menținute dispozițiile judecătorului sindic date în ședința publică din data de 12 septembrie 2013 în sensul că i s-a pus în vedere reprezentantei pârâtei SC S.
I. C. S. să aibă asupra sa toate înscrisurile în original, respectiv ordinele de compensare, facturile depuse și celelalte înscrisuri care constituie anexe ale întâmpinării.
Reprezentanta pârâtei SC S. I. C. S. prezintă spre vedere instanței originalul ordinelor de compensare aflate în copie la filele 51 și 52, factura fiscală nr.0014/28 octombrie 2011 aflată în copie la fila 71, anexa la această factură aflată la filele 68-70.
Reprezentanta pârâtei SC S. I. C. S. depune la dosar copii ale anexei la factura SI 0014/28 octombrie 2011 și a facturii nr.0065/13 ianuarie 2012, prezentând originalul acestei facturi, înscrisuri cu privire la care arată că nu au fost depuse la dosar până la acest termen de judecată. Comunică un exemplar al înscrisurilor reprezentantei reclamantului.
Judecătorul sindic constată că factura nr.0360 prezentată spre vedere nu este în original.
Reprezentanta pârâtei SC S. I. C. S. arată că originalele actelor privind autoturismul nu mai sunt deținute, autoturismul fiind înstrăinat.
Judecătorul sindic arată că nu este vorba de certificatul de înmatriculare al autoturismului, ci de factura menționată.
Reprezentanta reclamantului arată că la termenul anterior de judecată judecătorul sindic a solicitat reprezentantei pârâtei SC S. I. C. S. să prezinte originalele înscrisurilor care constituie anexe ale întâmpinării pentru a se lămuri aspectul privitor la persoana care a semnat aceste compensări pentru că semnătura de pe procesele verbale de compensare ca și administrator al SC R. C.
S. nu corespundea cu semnătura de pe celelalte documente unde apare menționat numele d-ului DS . Pe de altă parte, arată că lichidatorul judiciar a mai solicitat și copii ale celorlalte facturilor care sunt înscrise în cel de-al doilea ordin de compensare pentru că la momentul formulării acțiunii lichidatorul judiciar nu avea decât un singur ordin de compensare, nu avea celălalt exemplar pentru a putea
formula solicitările sale și raportat la celelalte facturi. Totodată, arată că a solicitat inclusiv ca pârâta să facă dovada că cineva a preluat documentele care au stat la baza întocmirii acelor situații de lucrări: foi de parcurs, documente referitoare la orele lucrate ale utilajelor.
Judecătorul sindic învederează reprezentantei reclamantului faptul că discuțiile la care se referă au fost consemnate în încheierea de ședință, judecătorul sindic a stabilit o anumită obligație, partea având posibilitatea să dea curs sau nu solicitărilor instanței.
Reprezentanta pârâtei SC S. I. C. S. arată că a prezentat spre vedere instanței și a depus la dosar toate actele pe care d-na avocat Oltean i le-a remis.
Reprezentanta reclamantului depune la dosar interogatoriul pregătit a fi luat reprezentantului legal al pârâtei SC S. I. C. S., d-ul P. I. -S. .
Reprezentanta pârâtei SC S. I. C. S. se opune întrebărilor care nu vizează cauza, cauza având ca obiect anularea unei tranzacții care are obiect un autoturism. Consideră că probațiunea trebuie făcută în funcție de obiectul cauzei, iar întrebările din interogatoriu, la fel, trebuie puse astfel încât să aibă legătură cu obiectul cauzei. Concret, se referă la întrebarea nr.1, respectiv arată că se fac referiri la numere de facturi, reprezentantul legal neavând posibilitatea să-și aducă aminte numere de facturi.
Reprezentanta reclamantului arată că este vorba de documente depuse de către pârâtă, reprezentantul legal având cunoștință despre aceste documente.
Judecătorul sindic, după deliberare, respinge ca fiind nefondată obiecțiunea reprezentantei pârâtei SC S. I. C. S., obiecțiune referitoare la întrebările 1 și 2, apreciind că înscrisurile la care se face referire sunt înscrisurile folosite și depuse de către pârâtă în probațiune, înscrisuri care fac trimitere la fapte conexe invocare în întâmpinarea depusă în sprijinul susținerii referitoare la inexistența vreunei înțelegeri în sensul efectuării unui transfer fraudulos de la debitoarea SC R. C.
S. la pârâta SC S. I. C. S. .
Se procedează la luarea interogatoriului reprezentantului legal al pârâtei SC S.
I. C. S., d-l P. I. -S., identificat cu CI seria KX 7., eliberat de SPCLEP C. -T. la data de 29 iunie 2010, răspunsurile date fiind consemnate la filele 104-105.
Reprezentanta pârâtei SC S. I. C. S. arată că întrebarea nr.2 nu se referă la fapte personale.
Reprezentanta pârâtei SC S. I. C. S. depune la dosar interogatoriul solicitat a fi luat reprezentantului legal al pârâtei SC R. C. S., d-ul DS și, față de lipsa acestuia la interogator, solicită aplicarea dispozițiilor art.225 C.pr.civ.
Judecătorul sindic pune în vedere reprezentantelor prezente ale părților să precizeze dacă mai au alte înscrisuri de depus, respectiv dacă au de formulat cereri în probațiune rezultate din dezbateri.
Reprezentanta reclamantului arată că nu are alte înscrisuri de depus sau alte cereri de formulat.
Reprezentanta pârâtei SC S. I. C. S. arată că atât în cuprinsul întâmpinării, cât și la primul termen de judecată, pârâta a solicitat încuviințarea probei testimoniale, fiind prorogată pronunțarea cu privire la această probă până după administrarea probei cu interogatoriul. Susține această probă, solicitând audierea martorului Iepure Ionel, administrator al unei societăți comerciale și care poate confirma faptul că SC S. I. C. S. și-a îndeplinit obligațiile contractuale de prestări servicii pentru că prețul acestor servicii a fost compensat cu o parte din prețul autoturismului.
Judecătorul sindic pune în discuție cererea în probațiune formulată de reprezentanta pârâtei SC S. I. C. S. .
Reprezentanta reclamantului se opune audierii martorului propus pe considerentul că nu vede în ce măsură o terță persoană poate să dea referințe despre
relațiile contractuale dintre cele două societăți, fiind o persoană care nu are, de fapt, nici o legătură cu cele două societăți.
Reprezentanta pârâtei SC S. I. C. S. precizează că martorul propus deține informațiile menționate pentru că este administrator al unei societăți comerciale, societate care, împreună cu SC S. I. C. S., au efectuat anumite lucrări pentru SC R. C. S., respectiv lucrările de nivelare ale terenului pentru că lucrările care le-a efectuat SC S. I. C. S. în favoarea SC R. C. S. au fost lucrări de excavare, iar împreună cu o altă societate a făcut lucrările de nivelare a terenului.
Reprezentanta reclamantului menține poziția exprimată arătând că nu există depus la dosar nici un document care să dovedească că a existat, într-adevăr, relația susținută.
Judecătorul sindic, după deliberare, având în vedere înscrisurile depuse de către părțile litigante, obiectul cererii, respectiv răspunsurile date la acest termen de judecată la interogatoriu de către d-l P. I. -S., respinge ca nefiind utilă, pertinentă, concludentă soluționării cauzei cererea în probațiune formulată de reprezentanta SC S. I. C. S. privind audierea martorului Iepure Ionel.
Judecătorul sindic pune în vedere reprezentantelor prezente ale părților să precizeze dacă mai au alte înscrisuri de depus, respectiv dacă mai au cereri în probațiune de formulat.
Reprezentantele prezente ale părților arată că nu alte înscrisuri de depus sau alte cereri în probațiune de formulat.
Judecătorul sindic acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentanta reclamantului susține acțiunea în anulare așa cum a fost formulată. A arătat faptul că nu s-a făcut dovada achitării acelui autovehicul care a fost facturat; documentele depuse în apărare de către pârâtă nu reușesc să demonstreze faptul că aceasta și-a îndeplinit obligația de a achita respectivul bun. Totodată, deși la interogatoriu reprezentantul pârâtei SC S. I. C. S. recunoaște că ar exista documente emise și care au stat la baza facturilor emise de către SC S. I. C. S., acestea nu au fost depuse la dosarul cauzei cu toate că s-a solicitat în mod expres la termenul anterior. De asemenea, a arătat în cadrul acțiunii și în cuprinsul răspunsului la întâmpinare faptul că compensarea nu a fost realizată corect, cu respectarea prevederilor legale pentru că trebuie avut în vedere faptul că sunt cuprinse în procesul verbal de compensare facturi mai vechi de 30 de zile, iar valoarea compensării fiind mai mare de 10.000 lei consideră că trebuiau efectuate aceste compensări prin serviciul de compensare din cadrul Institutului de
M. agement și Informatică. Susține în continuare că aceste documente prezentate, emise în numele SC R. C. S., nu au fost semnate de reprezentantul SC R.
C. S., respectiv consideră că există diferență între persoana care a semnat aceste documente și semnătura existentă pe alte documente, respectiv pe procesele- verbale, pe cesiunile de creanțe care au fost depuse la dosar, apreciind că nu corespund semnăturile cu reprezentantul debitoarei. Pentru motivele expuse, susține cererea și solicită anularea tranzacției în discuție.
Reprezentanta pârâtei SC S. I. C. S. solicită respingerii cererii pentru motivele prezentate în întâmpinare. Consideră că din actele depuse la dosar rezultă că s-a achitat în întregime prețul autoturismului, respectiv suma de 5.000 lei a fost achitată cu chitanța seria RC 0030 din data de 6 octombrie 2011, iar diferența de preț prin ordine de compensare. Consideră că nu era necesară ca această compensare să se realizeze prin serviciul de compensări din cadrul Institutului de M. agement și Informatică, raportat la prevederile art.5 din HG nr.685/1999 întrucât datoria SC R. C. S. nu era o datorie mai veche de 30 de zile iar, pe de altă parte, nu s-a dovedit faptul că SC S. I. C. S. ar fi avut cunoștință de starea de insolvență în momentul încheierii tranzacției, respectiv nu s-a dovedit faptul că toate părțile au avut intenția de a sustrage acest bun de la urmărire.
Judecătorul sindic reține cauza în pronunțare.
JUDECĂTORUL SINDIC,
Prin acțiunea în anulare formulată la data de 15 mai 2013 reclamanta P.
O. I. în calitate de lichidator judiciar al SC R. C. S. a solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâții SC R. C. S. și SC S. I. C. S., prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea tranzacției efectuate de SC S.
I. Construc S., constând în vânzarea autoturismului NISSAN, serie sașiu VSKCVND0U0199797 și obligarea pârâtului la restituirea în natură a autoturismului vândut, iar în situația în care acestea nu mai există, obligarea pârâtului la plata sumei de 64.915.66 lei către SC R. C. S., reprezentând contravaloarea autoturismului înstrăinat.
În motivare, reclamanta a arătat că la data de 19 decembrie 2011, creditoarea ADG Extract S. a formulat cerere de deschidere a procedurii insolventei debitoarei iar ulterior judecătorul sindic a dispus conexarea dosarului nr._ al Tribunalului S. izat C. care avea ca obiect cerere formulata de către creditoarea Administrația Finanțelor Publice a Municipiului T. reprezentată prin DGFP C. privind deschiderea procedurii insolventei aceleași debitoare. La data de 14 iunie 2012, Tribunalul S. izat C. a dispus prin Sentința nr. 2762/2012 deschiderea procedurii insolventei în formă generală împotriva debitoarei si numirea în calitate de administrator judiciar al SC R. C. S. pe P. O. I. .
Ulterior, la termenul de judecată din data de_, judecătorul sindic a dispus prin sentința civila nr. 3381/2012 trecerea debitoarei în procedura simplificată a falimentului, ca urmare a aprobării raportului întocmit de administratorul judiciar. Administratorul societății nu a pus la dispoziția lichidatorului judiciar actele contabile ale societății deși a fost notificat in acest sens. Din informațiile primite din partea a Municipiului C. T., Direcția Economica, Serviciul Venituri a rezultata ca debitoarea a avut in posesie un autoturism marca NISSAN PICK-UP, serie sașiu VSKCVND0U0199797. Acest autovehicul a intrat in posesia debitoarei fiind achiziționat cu factura nr. 200810219/_ iar ulterior fiind vândut către SC S. I. C. S. cu factura RAL nr. 0360/_, copii ale facturilor fiind anexate la adresa nr. 32358/_ a Municipiului C. T., Direcția Economica, Serviciul venituri.
Cu adresa nr. 633/_ a solicitat SC S. I. C. S. sa ne facă dovada achitării facturii nr. RAL nr. 0360 din data de_ cu scadenta la data de_ . Ca răspuns la aceasta solicitare am primit din partea SC S. I. C. S. o copie a chitanței nr. 0030/_ privind incasarea sumei de 5.000 lei reprezentând contravaloarea facturii RAL 0360/_ si o copie a Operațiunii de compensare, ordin de compensare nr. 0516360 din data de_ pentru suma de 287.655,88 lei, agentul economic inițiator fiind SC R. C. S. iar agentul economic destinatar fiind SC S. I. S. . Factura care se susține ca se compensează, conform informațiilor din acest document este factura SI 0014 din_ in cuantum de 287.655,88 lei fara a se anexa factura. Aceste documente nu fac dovada achitării facturii privind livrarea bunului.
In ceea ce privește suma despre care se susține ca fost achitata conform chitanței, in lipsa documentelor contabile ale debitoarei, nu poate verifica ca suma a fost intr-adevar achitata.
In ceea ce privește copia ordinului de compensare, nici acesta nu face dovada plații. In primul rând, ordinele de compensare se emit de ambele societăți. In al doilea rând, nu este anexata factura care se compensează. Apoi, in cazul restantelor care depășesc 10.000 de lei si sunt mai vechi de 30 de zile, compensarea se va realiza, conform Regulamentului de compensare a datoriilor nerambursate la scadenta, aprobat prin H.G. nr.685/1999 doar pe baza unor formulare tipizate si numai prin intermediul Serviciului de Compensare din cadrul Institutului de M. agement si Informatica .
Tranzacțiile efectuate în vederea înstrăinării autovehiculului din patrimoniul societății au fost încheiate în mod fraudulos pentru mai multe motive, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 79-80 din Legea 85/2006.
Astfel, aceste tranzacții au fost încheiate în mod fraudulos, cu intenția fraudării creditorilor societății aflate în stare de insolventă. În acest sens, se apreciază că în speță sunt incidente prevederile art. 80, alin. 1, lit. c din Legea 85/2006, conform cărora pot fi anulate actele încheiate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, cu intenția tuturor părților implicate în acestea de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice fel drepturile.
Prin urmare, consideră că părțile contractante au încheiat cu rea-credintă actele contestate, având ca intenție fraudarea intereselor creditorilor societății, ținând cont de finalitatea tranzacțiilor încheiate, si anume diminuarea masei active a societății. Nu este lipsit de importanta faptul ca numitul P. I. S., a avut calitate de asociat si administrator al debitoarei pana in data de_ si are calitatea de asociat unic si administrator al SC S. Invest C. S., parata din prezenta cauza.
Caracteristica esențială a actelor la care fac referire art. 79-80 din Legea 85/2006 este aceea a intenției de fraudare a creditorilor, ținând seama că la momentul perfectării actelor respective debitorul cunoaște existenta stării de insolventă sau faptul că aceasta se va produce în viitor. Ceea ce se urmărește prin perfectarea unor astfel de acte este sustragerea bunurilor societății de la executarea creditorilor.
Având în vedere datele la care au fost emise factura în cauză, se poate observa că tranzacția în cauză au fost perfectate în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii, mai precis în anul 2011. Atât jurisprudenta cât si doctrina de specialitate denumesc intervalul cuprins în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii perioada suspectă. Asupra acestei perioade planează suspiciunea de fraudă, având în vedere faptul că este de așteptat ca debitorul aflat în stare de insolventă sau care prevede producerea acestei stării în viitorul apropiat, să încerce să minimalizeze efectele negative ale insolventei fată de sine. Mecanismele de evitare ale acestor repercursiuni se materializează de cele mai multe ori în externalizarea frauduloasă a activelor societății, diminuând astfel activul societății.
Toate aceste mijloace frauduloase au ca efect prejudicierea creditorilor. Tocmai în sensul evitării unor atare consecințe, legea insolventei reglementează o acțiune în anulare a actelor frauduloase încheiate de debitor în perioada suspectă. Aceste acțiuni au ca scop reîntregirea patrimoniului societății debitoare, în vederea repunerii creditorilor în poziția de concurs egal fată de masa bunurilor de împărțit.
Având în vedere scopul urmărit de aceste acțiuni în anulare, frauda nu trebuie dovedită, ea fiind prezumată de lege. Astfel, fată de toate cele prezentate mai sus, lichidatorul judiciar consideră că tranzacția încheiata de societatea SC R. C.
S. au fost perfectata în mod fraudulos, cu intenția tuturor părților implicate de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice fel drepturile. Se poate concluziona astfel că intenția reprezentanților societății a fost aceea de a deturna activul societății în scopul fraudării intereselor creditorilor.
În plus, este de la sine înțeles că la momentul perfectării tranzacției mai sus detaliate, atât reprezentantul societății cât si dobânditorul bunului cunoaște urmarea producerii stării de insolventă. Deoarece frauda este prezumata de lege, paratul trebuie sa răstoarne prezumția prin contraproba.
Drept urmare solicita instanței să pună in vedere paratei sa depună înscrisuri doveditoare ale efectuării operațiuni: ordinele de compensare emise de ambele societăți, documentele in baza cărora s-a efectuat compensarea datoriilor, facturi care au fost compensate prin ordinul de compensare nr. 0516360 din data de _
, extras din registrul de casa care atesta efectuarea plații, documente care atesta înregistrarea in contabilitatea paratei a autovehicolului, fisa mijlocului fix.
Pe cale de consecință, fată de toate cele expuse mai sus, se solicită anularea tranzacției efectuate de SC R. C. S., constând în vânzarea autoturismului
NISSAN serie sașiu VSKCVND0U0199797 și obligarea pârâtului la restituirea în natură a autoturismului vândut, iar în situația în care acestea nu mai există, obligarea pârâtului la plata sumei de 64.915.66 lei către SC R. C. S., reprezentând contravaloarea autoturismului înstrăinat.
Prin întâmpinare, pârâta SC S. I. C. S. a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, pârâta a arătat că urmare a notificării comunicată de către lichidatorul judiciar de a face dovada achitării facturii RAL nr. 0360/_, a arătat faptul că a achitat în întregime prețul vânzării autovehiculului cumpărat, comunicându-i, în copie, chitanța seria RC nr. 0030/_ prin care a făcut dovada plății sumei de 5.000 lei precum și ordinul de compensare pentru diferența de preț.
Ordinele de compensare au fost achiziționate de la SC NIS ELECTRONICS S. de către SC R. C. S., respectiv SC S. I. C. S. . Susținerile reclamantei în sensul că documentele fiscale nu fac dovada achitării facturii privind livrarea bunului, sunt nefondate. Chitanța anterior menționată face dovada plății sumei de
5.000 lei, această chitanță fiind emisă de către debitoarea vânzătoare. Nu este culpa pârâtei faptul că lichidatorul judiciar nu se află în posesia documentelor contabile ale debitoarei și acest fapt nu poate duce la concluzia că pârâta nu ar fi achitat debitoarei prețul bunului. Mai mult, dovada achitării diferenței de preț a fost făcută prin ordinele de compensare dintre cele două societăți, ordine care s-au emis pentru datorii reciproce. Chiar dacă ordinele de compensare nu au fost realizate prin Serviciul de Compensare din cadrul Institutului de M. agement și Informatică, această compensare a operat de drept în baza formularelor tipizate în conformitate cu disp. art. 1144 C.civ., respectiv 1617 N.C.civ.
De altfel, nu era necesar ca această compensare să se realizeze prin Serviciul de Compensare din cadrul Institutului de M. agement și Informatică, în acest sens fiind prevederile art. 5 din HG nr. 685/1999. Factura fiscală nr. 0014/_ emisă de pârâtă are aceeași dată cu operațiunea de compensare, nefiind mai veche de 30 de zile pentru ca pârâta să fie obligată să transmită informațiile către instituția anterior menționată.
A mai arătat pârâta că operațiunea de vânzare cumpărare încheiată cu debitoarea nu este frauduloasă. În fapt, debitoarea a avut de încasat sume de bani de la Compania Bechtel, iar în schimbul acestor sume a achiziționat autoturismul Nissan, pe care, la o zi diferență, în data de_, l-a și înstrăinat în favoarea SC S.
I. C. S. pentru aceeași sumă. Așadar, nu a existat un transfer fraudulos în dauna creditorilor.
Mai mult, presupunând că s-ar fi dovedit dauna, este vorba despre un autovehicul extrem de greu vandabil, o eventuală reîntoarcere a bunului în patrimoniul debitoarei, cu consecința plății prețului deja achitat, ar putea determina nu o protecție, ci o afectare a drepturilor creditorilor prin scăderea implicită a valorii de piață a autovehiculului în condițiile actualei piețe. Ca atare, vânzarea autovehiculului la momentul respectiv a fost oportună din punct de vedere financiar, prejudiciul fiind mai mare dacă debitoarea ar fi păstrat bunul în patrimoniu.
Nu sunt incidente disp. art. 80 lit. c din Legea nr. 85/2006, neexistând nici o intenție a părților implicate de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori. Este superficială concluzia lichidatorului judiciar conform căreia intenția de fraudă rezultă din faptul că asociatul unic și administratorul pârâtei SC S. I. S. a avut calitatea de asociat și administrator al debitoarei.
De altfel, lichidatorul judiciar nu și-a dovedit susținerile, în realitate neexistând nici o fraudă, prețul fiind achitat, tranzacția fiind încheiată în condiții normale ale activității curente a debitoarei. Mai mult, asociatul unic și administratorul pârâtei SC S. I. S. a avut calitatea de asociat și administrator al societății debitoare doar până la data de_, dată la care s-a încheiat contractul de cesiune cu dată certă nr. 13/_ . Chiar dacă acest contract a fost operat la registrul comerțului abia la data de 9 mai 2011, nu se poate susține că asociatul unic și administratorul pârâtei a avut cunoștință de administrarea societății până la
acea dată și nicidecum că ar fi cunoscut starea de insolvență a debitoarei, în momentul în care a încheiat tranzacția a cărei anulare se solicită.
Nu există nici disproporție vădită de valoare în favoarea pârâtei, prețul de vânzare fiind identic cu cel de cumpărare.
A mai arătat pârâta că nu mai deține acest bun, acesta fiind înstrăinat unei alte societăți comerciale, conform facturii seria SIC nr. 0065/_ pentru prețul de 55.448,93 lei, având în vedere uzura autovehiculului.
În ceea ce privește factura seria SI nr. 0014/_ emisă de către pârâtă și care figurează pe ordinul de compensare, aceasta a fost emisă în baza contractului de prestări servicii nr. 82/_, debitoarea fiind obligată la plata acestei sume, întrucât pârâta și-a îndeplinit obligațiile contractuale, respectiv a efectuat lucrări cu excavatorul marca Caterpillar și totodată a închiriat 4 autobasculante, cu personal calificat (f.45-48).
Prin răspunsul la întâmpinare, lichidatorul judiciar al debitoarei a arătat că susținerile pârâtei SC S. I. C. S. sunt nefondate. A arătat lichidatorul că nu există în actele debitoarei contractul de prestări servicii și nici acesta și nici ordinele de compensare nu sunt semnate de către noul administrator, d-nul DS . De asemenea, ordinele de compensare sunt semnate de către aceeași persoană și la reprezentantul societății și la inspectorul de compensare, fără a exista împuternicire prevăzută de anexa 2 art. 7, anexa 2.2 la HG nr. 685/1999. Nici situațiile de lucrări care au stat la baza emiterii facturii nr. SI 0014/_ nu sunt semnate de către reprezentantul legal al debitoarei, cum nici factura emisă nu este semnată de primire și nici nu se face dovada că ar fi fost comunicată. Nu s-a făcut dovada existenței datoriilor reciproce dintre cele două părți contractante și nu s-au respectat prevederile HG nr. 685/1999.
În realitate, atât debitoarea cât și pârâta nu a intenționat niciodată să achiziționeze autoturismul în interesul debitoarei, de la început acestea dorind să-l transfere în patrimoniul pârâtei. De altfel, așa cum rezultă și din adresa nr. 51094/_ a Serviciului Public Comunitar Regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor, acest autoturism nu a fost înmatriculat niciodată pe numele debitoarei, dacă debitoarea ar fi primit sumele de bani datorate de compania Bechtel, de sumele de bani primite ar fi beneficiat și alți creditori. Prin urmare este evident că prin această tranzacție s-a urmărit fraudarea intereselor creditorilor, singurul beneficiar fiind pârâta SC SOT I. C. S. (f.91-92).
Analizand cererea formulata prin prisma actelor si lucrarilor dosarului, judecatorul sindic retine urmatoarele:
Din copia facturii fiscale ne. 200810219/_ rezultă că la data de 16 mai 2011 debitoarea SC R. C. S. a cumpărat de la Bechtel International Inc - Sucursala C. un autoturism marca NISSAN serie șasiu VSKCVND0U0199797 pentru prețul de 64.915,86 lei (f. 7).
Doua zile mai tarziu, respectiv la data de 17 mai 2011, debitoarea a vândut acest autoturism pârâtei SC S. I. C. S. pentru aceeași sumă, în acest sens fiind emisă factura fiscală seria RAL nr. 0360/_ . Prețul stabilit de părți a fost identic cu cel din factura de achiziție a autoturismului de către debitoare, respectiv de 64.915,86 lei, pârâta având obligația să achite prețul până cel târziu la data de_ (f. 8). Cu toate acestea, pârâta nu a achitat decât suma de 5.000 lei din prețul anterior menționat, această sumă fiind achitată cu depășirea termenului convenit de părti, respectiv la data de_ .
Conform sustinerilor lichidatorului judicar, sustineri neconstate de catre parti, administratorul statutar al debitoarei nu a predat actele finaciar-contabile ale debitoarei si nici bunurile aflate in patrimoniul debitoarei in vederea inventarierii acestora.
Conform art. 80 alin. 1 lit. c) si alin. 2 lit. e) din Legea 85/2006:
,,Administratorul judiciar sau, dupa caz, lichidatorul poate introduce la judecatorul- sindic actiuni pentru anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi
patrimoniale catre terti si pentru restituirea de catre acestia a bunurilor transmise si a valorii altor prestatii executate, realizate de debitor prin urmatoarele acte:
c) acte incheiate in cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, cu intentia tuturor partilor implicate in acestea de a sustrage bunuri de la urmarirea de catre creditori sau de a le leza in orice alt fel drepturile;
e) cu orice persoana fizica sau juridica, detinand o pozitie dominanta asupra debitorului sau asupra activitatii sale.";
Textele normative la care am facut referire conduc, prin forma lor, la dispozitiile art. 975 C.civ.. care permit creditorilor chirografari sa exercite actiunea reparatorie in vederea desfiintarii actelor viclene facute de debitor in prejudiciul drepturilor lor.
Spre deoasebire insa de actiunea pauliana, actul fraudulos susceptibil de a fi anulat in baza art. 80 din Legea nr. 85/2006 nu este necesar sa fi provocat sau agravat insolventa debitoarei, notiunea de act fraudulos circumscriindu-se sferei micsorarii gajului general.
Actiunea revocatorie este una personala, admiterea acesteia putand conduce la desfiintarea, fie totala, fie partiala, a actului atacat, in masura necesara asigurarii realizarii creantei fr care creditorul petent se prevaleaza in sustinerea demersului sau judiciar. Ea se fundamenteaza din perspectiva creditorului pe dreptul sau de gaj general asupra patrimoniului debitoarei si pe savarsirea de catre debitoare a unei fapte ilicite cauzatoare de prejudiciu ce trebuie reparat.
Din aceste considerente, pentru admisibilitatea ei, este necesara indeplinirea conditiei fraudei debitorului si a complicitatii tertului dobanditor, in cazul actelor cu titlu oneros.
In cazul actiunii in anulare fundamentate pe dispozitiile art. 80 din lege, cea din urma conditie privitoare la complicitatea tertului dobanditor, pentru situatia actelor juridice cu titlu oneros nu este necesara in toate situatiile.
Actiunea in anulare nu va putea conduce decat la desfiintarea totala a actului atacat pe aceasta cale, anularea constituind mijlocul juridic de reparare a prejudiciului cauzat creditorilor prin incheierea actului fraudulos.
Ratiunea instituirii de catre legiuitor a acestor dispozitii a constat in ideea de a asigura participantilor la procedura parghiile menite sa asigure si sa dea eficienta principiului maximizarii averii debitoarei destinate stingerii pasivului si a egalitatii de sanse a creditorilor in privinta recuperarii creantelor invocate asupra masei credale.
Art. 80 din lege nu face deosebire intre actele frauduloase incheiate cu titlu oneros sau gratuit, actele vizate de aceste prevederi fiind savarsite cu rea credinta in dublu scop, acela de a leza drepturile creditorilor ori de a eluda legea si pentru obtinerea unui profit pentru debitor sau alta persoana.
Frauda poate fi savarsita in doua modalitati, cu complicitatea tertei persoane ori de insusi debitorul singur.
Pentru prima ipoteza, cand este indeplinita si cerinta complicitatii tertului dobanditor actul juridic atacat pe aceasta cale va fi lovit de nulitate, cauza de ineficacitate a acestuia fiind legata de caracterul ilicit al cauzei.
Scopul mediat, adica motivul determinant al perfectarii actului juridic, se circumscrie intentiei partilor de a vida averea debitorului de o parte din activele sale, micsorand astfel gajul general al creditorilor, conditia lezarii drepturilor creditorilor in aceasta situaie este evidenta.
Conform art. 1718 C.civ., patrimoniul reprezinta gajul general al creditorilor, deoarece potrivit textului enuntat ,,oricine este obligat personal este ținut de a îndeplini îndatoririle sale cu toate bunurile sale, mobile și imobile, prezente și viitoare";. Diminuarea patrimoniului prin operatiuni comerciale vadit dezavantajoase afecteaza grav interesele creditorilor prin diminuarea valorii bunurilor asupra carora este instituit dreptul de gaj general al acestora si pe de alta parte reprezinta o manopera frauduloasa pentru cenzurarea careia legiuitorul a introdus remedii legale, asa cum este art. 80 din Legea 85/2006.
Nulitatea absoluta la care s-a facut referire in cele ce preced nu poate fi susceptibila de confirmare si va conduce sub aspectul restabilirii situatiei anterioare la regulile aplicabile in materia platii nedatorate.
In astfel de cauze, se porneste de la prezumtia de frauda, prezumtie care priveste transferurile debitorului, acestuia si co-contractantului sau revenindu-le sarcina rasturanarii ei prin mijloacele de proba specifice.
Astfel, lichidatorul judiciar nu trebuie sa dovedeasca faptul ilicit, ci, asa cum solicita textul art. 80 din Legea nr. 85/2006, acesta trebuie sa dovedeasca cumulativ incheierea contractului in perioada suspecta si, totodata, faptul ca actul a fost incheiat in conditii suspecte, care exced activitatilor curente ale debitoarei.
Facand aplicarea tututor acestor considerente de fapt si de drept, judecatorul sindic constata ca cererea formulata de catre lichidatorul judiciar prin care se solicită anularea tranzacției încheiate cu pârâta este intemeiata, urmând să fie admisă.
Astfel, operatiunea comercială incheiată intre debitoare și pârâta SC S. I.
C. S. este dovedită cu factura fiscală aflate in copie la fila 8. Factura fiscală nu este doar un document justificativ, care stă la baza înregistrărilor în contabilitate furnizorului sau prestatorului și a cumpărătorului, respectiv beneficiarului, ea fiind si un mijloc de probă cu privire la operațiunea facturată, proband existența unui contract comercial consensual, pentru care părțile nu au confecționat un instrumentum.
Prin urmare, intre debitoarea SC R. C. S. si parata S. I. C. S. desi nu s-a incheiat un contract in forma scrisa (instrumentum probationis), s-au derulat relatii comerciale in baza carora a fost emisă factura fiscală seria RAL nr. 0360/_, factură care din punct de vedere juridic reprezintă contract (negotium iuris) in formă simplificată.
Contractul de vânzare-cumparare anterior menționat se incadreaza in prevederile art. 80 alin. 1 lit. c si alin. 2 lit. e din Legea 85/2006, operațiunea de transfer al dreptului de proprietate urmând sa fie anulată, cu consecinta obligării pârâtei obligă SC S. I. C. S. sa-i restituie debitoarei SC R. C. S. suma de 59.915,66 lei reprezentând parte din contravaloarea autoturismului marca NISSAN serie șasiu VSKCVND0U0199797.
A retinut judecatorul sindic faptul ca este evidenta intentia de fraudare a ambelor parti contractante in conditiile in care contractul de vânzare-cumparare cu privire la autovehiculul anterior menționat a fost încheiat cu destul de puțin timp înainte de deschiderea procedurii insolvenței debitoarei. Astfel, la data de 19 decembrie 2011 creditoarea SC ADG EXTRACT S. a solicitat deschiderea procedurii insolvenței debitoarei, iar la data de 14 iunie 2012 a fost deschisă procedura insolvenței debitoarei SC R. C. S., judecătorul sindic reținând că debitoarea se afla în stare de insolvență la data la care creditoarea a înregistrat cererea.
Contrar susținerilor pârâtei, judecătorul sindic reține că la data la care a avut loc transferul dreptului de proprietate, debitoarea falită nu avea nici o datorie față de pârâta SC S. I. C. S. . Contractul de prestări servicii nr. 82/_ este ulterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare a autoturismului marca NISSAN. Mai mult, la data încheierii acestui contract, respectiv la data de_, conform facturii seria RAL nr. 0360/_ era depășită scadența plății contravalorii autoturismului. Prin urmare, nu exista nici o rațiune pentru care debitoarea falită care avea de încasat de la pârâtă o creanță reprezentând diferenta de preț pentru autoturismul vândut, respectiv suma de 59.915,66 lei, să încheie un astfel de contract fără să facă referire la această datorie și să devină astfel debitoarea debitoarei sale.
Nu pot fi reținute nici apărările pârâtei în sensul că compensării diferenței de preț anterior menționat ca urmare a completării Ordinelor de compensare nr. 0516360 și 0812519/_ (f. 51,52). În acest sens, judecătorul sindic reține, în plus față de cele anterior expuse, faptul că operațiunea de compensare invocată de către pârâtă nu s-a efectuat cu respectarea art. 31 la HG nr. 685/1999 și art. 5 din
anexa 1 la HG nr. 685/1999, datoria pârâtei față de debitoarea falită fiind mai veche de 30 de zile, iar sumele compensate depășind valoarea prag de impusă de lege.
În plus, la acea dată asociat unic și administrator al pârâtei SC S. I. C.
S. era dl P. I. S. (f. 9-11), acesta având și calitatea de administrator al debitoarei SC R. C. S. până la data de_ când a fost revocat din această funcție, noul administrator fiind dl D. SS . Se impune a se menționa faptul că la data la care a fost realizat transferul dreptului de proprietate asupra autoturismului marca NISSAN, dl P. I. S. avea calitatea de asociat al ambelor societăți comerciale.
Judecatorul sindic reține faptul că vanzarea autoturismului a fost posibila datorita abuzurilor persoanelor interesate, adica asociatului și fostului administrator P. I. S., care a profitat in acelasi timp si de pozitia detinuta in societatea debitoare si de informatiile la care avea acces despre posibila declansare a procedurii insolventei.
Pentru toate aceste considerente de fapt si de drept, judecatorul sindic va admite in parte actiunea formulata de catre lichidatorul judiciar impotriva paratei SC S. I. C. S. și va anula tranzacția efectuată între pârâtele SC R. C.
S., J_ și SC S. I. C. S., J_, constând în vânzarea autoturismului marca NISSAN serie șasiu VSKCVND0U0199797 cu consecința obligării pârâtei SC S. I. C. S. sa-i restituie debitoarei SC R. C. S. suma de 59.915,66 lei reprezentând parte din contravaloarea autoturismului marca NISSAN serie șasiu VSKCVND0U0199797.
Judecătorul sindic are în vedere faptul că pârâta a înstrăinat autoturismul la data de_ (f. 72), precum și faptul că din prețul de vânzare-cumparare, aceasta a achitat deja suma de 5.000 lei, chitanța eliberată de către debitoare făcând dovada plății acestei sume. Prin urmare, pentru aceste considerente, vor fi respinse cererile formulate e către lichidatorul judiciar P. O. I. desemnat în procedura falimentului debitoarei SC R. C. S. privind obligarea pârâtei SC S. I. C.
S. la predarea autoturismului marca NISSAN serie șasiu VSKCVND0U0199797 și la plata sumei de 5.000 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E:
Admite în parte cererea formulată de către lichidatorul judiciar P. O. I. desemnat în procedura falimentului debitoarei SC R. C. S., cerere formulată în contradictoriu cu pârâții SC R. C. S., J_, cu sediul în T., str. D., nr. 2, et. 1, jud. C. prin curator special DS cu reședința in C. -N., str. C.
B., nr. 56, ap. 41, jud. C. și SC S. I. C. S., J_ cu sediul procesual ales în mun. C. T., str. L., nr. 94, jud. C. și în consecintă:
-anulează tranzacția efectuată între pârâtele SC R. C. S., J_ și SC S. I. C. S., J_, constând în vânzarea autoturismului marca NISSAN serie șasiu VSKCVND0U0199797;
-obligă pârâta SC S. I. C. S. sa-i restituie debitoarei SC R. C.
S. suma de 59.915,66 lei reprezentând parte din contravaloarea autoturismului marca NISSAN serie șasiu VSKCVND0U0199797.
Respinge cererea formulată de către lichidatorul judiciar P. O. I. desemnat în procedura falimentului debitoarei SC R. C. S. privind obligarea pârâtei SC S. I. C. S. la predarea autoturismului marca NISSAN serie șasiu VSKCVND0U0199797.
Respinge cererea formulată de către lichidatorul judiciar P. O. I. desemnat în procedura falimentului debitoarei SC R. C. S. privind obligarea pârâtei SC S. I. C. S. la plata sumei de 5.000 lei.
Definitiva si executorie.
Cu drept de apel în termen de 7 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 7 noiembrie 2013.
JUDECĂTOR SINDIC, | GREFIER, | |
E. B. | C. | P. |
Red./E.B./4 ex./_
| ← Decizia civilă nr. 11011/2013. Acțiune în anulare. Faliment,... | Sentința civilă nr. 1296/2013. Acțiune în anulare. Faliment,... → |
|---|
