Sentința civilă nr. 559/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -N.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ /a1
SENTINȚA C I V I L Ă Nr. 559/2013
Ședința publică din15 Martie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: U. I., judecător-sindic
GREFIER: P. R. A.
Pe rol fiind judecarea acțiunii având ca obiect "Angajarea răspunderii conform art.138 din Legea 85/2006"; formulate de reclamant D. G. A F. P. B.
-N., împotriva pârâților P. H., M. D. C., I. T. I., privind pe debitoarea S.C. C. C. I. S. .
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică de la data de 01 martie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 08 martie 2013, respectiv 15 martie 2013, când a hotărât următoarele:
T R I B U N A L U L
Deliberând constată că :
Prin acțiunea în răspundere patrimonială formulată în dosarul de insolvență privind pe debitoarea S.C. C. C. I. S., creditorul majoritar DGFP B. -N. a solicitat să fie obligați, în solidar, pârâții P. H., M. D. C. și I. T. I., să plătească în favoarea debitoarei în faliment, pasivul acesteia, în sumă totală de l6.69l.670,62 lei.
In motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că este creditor majoritar, deținând 90
% din totalul pasivului înscris în tabelul definitiv consolidat de creanțe și că este îndreptățită, potrivit disp.art.l38 alin.3 din L.nr.85/2006, să introducă acțiunea în răspundere patrimonială, dacă administratorul/lichidatorul judiciar nu a formulat o asemenea acțiune.
In continuare, s-a susținut că atât din Raportul întocmit de administratorul judiciar, după deschiderea procedurii insolvenței (publicat în BPI nr. 1643/20l0) cât și în raportul lichidatorului judiciar, întocmit după intrarea debitoarei în faliment, publicat în BPI Nr.l3.736/20ll), s-a arătat că deși debitoarea a fost notificată cu privire la deschiderea procedurii și a obligațiilor ce decurg din aceasta,nu au fost predate actele contabile ale societății debitoare, făcându-se mențiunea că acestea au fost ridicate de organele de urmărire penală, în dosar nr. 24/D/P/2009, inclusiv memoriile electronice de tip hard-disk ale calculatoarelor, motiv pentru care nu s-a întocmit nici raportul prevăzut de art.59 din Legea insolvenței și s-a cerut prelungirea perioadei de observație, întrucât societatea își continua activitatea.
Cu toate acestea, prin raportul lichidatorului judiciar s-a constatat, în urma obținerii informațiilor de la organele fiscale, că societatea falită nu a mai depus bilanț contabil pe anii 2007-2009, ultimul an în care s-au înregistrat declarații fiscale și raportări contabile fiind anul 2006, după care nu mai există informații despre averea și activitatea debitoarei.
De asemenea, s-a arătat că din datele furnizate de ORC de pe lângă Tribunalul B. -N., rezultă că pârâtul P. H. are calitatea de administrator statutar, iar prin procura specială din data de 0l.03.2007 acesta i-a împuternicit pe pârâții M. D. C. și I. T. I. să execute toate actele de administrare și semnarea documentelor ce decurg din activitatea zilnică a societății comerciale pe o perioadă de 3 ani.
In această situație, la starea de insolvență au contribuit toți pârâții prin neîndeplinirea mandatului încredințat și care presupune, conf. art.l, 3, 6 și l0 din Legea contabilității nr.8l/l992, organizarea și conducerea activității contabile a debitoarei. Pe de altă parte, disp.art. 73 alin.l lit.c din L.3l/l990 rep., privind societățile comerciale, obligă administratorii societății să țină registrele societății iar neținerea acestora atrage răspunderea materială pentru prejudiciile cauzate.
S-a susținut că fapta imputabilă pârâților rezidă în neținerea contabilității în conformitate cu legea, fiind incidente disp.art. l38 alin.l lit.d din L.85/2006 și este dovedită cu Rapoartele întocmite de administratorul/lichidatorul judiciar, informațiile de la ORC, iar în timpul procesului s-a depus și Raportul de inspecție fiscală din data de l6.06.20l0 (f.46-53).
La cerere s-au anexat înscrisurile menționate în motivarea acțiunii ( f.547).
Lichidatorul judiciar a depus Note de ședință (f.28-29 și 54-55), prin care a arătat că susține acțiunea creditorului majoritar.
Pârâtul P. H. a depus întâmpinare (f.36) prin care, în principal, a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune, prin prisma disp.art.l39 din L.85/2006, fiind împlinit termenul de 2 ani de la deschiderea procedurii insolvenței (05.03.20l0) iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată cu motivarea, în esență, că are calitatea de administrator statutar dar toate documentele au fost predate în cadrul percheziției din luna noiembrie 2009, în dosarul penal nr. 24D/P/2009 și că nu sunt îndeplinite elementele răspunderii delictuale prev.de art. 998-999 Cod civil, și nu se face dovada legăturii de cauzalitate dintre fapta imputată și ajungerea societății în stare de insolvență, nefiind instituită o prezumție legală de vinovăție.
De asemenea, pârâții M. D. C. și I. T. Istavan, au depus două întâmpinări, prin avocați diferiți.
Printr-o întâmpinare (f.33), s-a solicitat respingerea acțiunii de obligare, în solidar, la plata pasivului debitoare, ca inadmisibilă, întrucât procura a fost emisă de administratorul statutar, într-o manieră unilaterală, fără acordul lor, că nu au semnat niciodată acele înscrisuri și că altcineva a semnat în locul lor, urmând să ceară verificarea de scripte și chiar înscrierea în fals, dacă se impune.
Pe de altă parte, s-a arătat că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale și că în patrimoniul debitoarei există un imobil teren și construcție ce ar putea fi valorificate pentru plata pasivului, astfel că prejudiciul nu este cert.
Prin cea de a doua întâmpinare, depusă prin avocat, tot pentru termenul din l8.0l.20l3 (f.39), pârâții M. D. C. și I. T. I., au invocat, în principal, excepția prescrierii dreptului la acțiune, prin prisma disp.art.139 din L.nr.85/2006 și prescripția lipsei calității procesuale pasive, cu motivarea că deși au semnat o procură la 0l.03.2007, potrivit căreia aveau dreptul de a administra societatea aceasta însă se referă la un contract de mandat nu la calitatea de administrator dobânditor potrivit L.nr.3l/l990, astfel că în baza acestuia au încheiat actele juridice pe seama altei persoane pe care au reprezentat-o.
Mai mult, s-a arătat că ei nu aveau vreo obligație de a întocmi și depune actele contabile ale societății și nu se face dovada legăturii de cauzalitate dintre fapta imputabilă și ajungerea societății în stare de insolvență.
Reclamanta DGFP B. -N. a depus răspuns la întâmpinare (f.43-44), prin care a solicitat respingerea celor 2 excepții, nefiind împlinit termenul de prescripție pentru formularea acțiunii și care începe să curgă după deschiderea procedurii, dar nu mai târziu de 2 ani, conf.art. l39 din L.nr.85/2006, dar și că pârâții
D. C. și I. T. I. au calitate procesuală pasivă din moment ce au efectuat acte de administrare, în baza procurii și au fost administratori de fapt, așa cum rezultă și din Raportul de inspecție fiscală atașat (f.46).
Pe fond, s-a arătat, reiterând și susținerile din acțiune, că nedepunerea actelor contabile prev.de art.28 din lege, creează o prezumție de neținere a contabilității în conformitate cu legea și a legăturii de cauzalitate dintre această faptă și ajungerea societății în încetare de plăți: s-a mai precizat că nici până la acest moment nu au fost predate actele societății, că nu toate actele au fost ridicate la percheziția penală din l0.ll.2009, așa cum a rezultat din adresa emisă de DICOT - Biroul Teritorial B. -
, prin adresa nr. 90/D/20ll/l9.07.20l2 (depusă la dosar, f.45).
Examinând actele și lucrările dosarului,
s-au reținut următoarele:
Prin sentința comercială nr.3l0/05.03.20l0 pronunțată de Tribunalul B. -N. în dosar nr._, a fost deschisă procedura insolvenței debitoarei S.C. C. C.
I. S., la cererea mai multor creditori, în dosare separate care au fost conexate potrivit art.3l alin.3 din L.85/2006.
Ulterior, prin sent.com.nr.6l2 din 29.04.20ll, s-a dispus începerea procedurii falimentului, la cererea administratorului judiciar U. SPRL, în baza prev.art.60 alin.3 din L.85/2006, întrucât adunarea generală a creditorilor a hotărât intrarea debitoarei în faliment.
Analizând cu prioritate excepțiile invocate de pârâți, potrivit ar.l37 C.pr.civ, tribunalul constată că ambele excepții sunt neîntemeiate și vor fi respinse ca atare.
Astfel, excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de toți pârâții este neîntemeiată pentru următoarele argumente:
Potrivit art.139 din lege,"Acțiunea prevăzută la art.138 se prescrie în termen de 3 ani. Prescripția începe să curgă de la data la care a fost cunoscută persoana care a cauzat apariția stării de insolvență, dar nu mai târziu de 2 ani de la data pronunțării deschiderii procedurii";(subl.n.)
In cauză, deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei SC C. C.
I. S. s-a dispus prin sentința comercială nr.3l0 din 05.03.20l0 ,așa cum s-a arătat mai sus.
In această situație se reține că înregistrarea acțiunii în răspundere, la data de l9.l0.2012 (f.1) s-a făcut în termen întrucât legea prevede că termenul de 2 ani
"începe să curgă de la data la care a fost cunoscută persoana care a cauzat apariția stării de insolvență, dar nu mai târziu de 2 ani de la data pronunțării deschiderii procedurii";,
deci termenul de 2 ani nu este termenul de prescripție a acțiunii, acesta fiind de 3 ani și poate începe să curgă la cel mult 2 ani de la data deschiderii procedurii (în total, s-ar putea ca acțiunea să fie introdusă în cel mult 5 ani de la data deschiderii procedurii).
In speță, nu este împlinit termenul de prescripție pentru formularea acțiunii, astfel că se va respinge ca neîntemeiată excepția invocată de pârâți.
Tot neîntemeiată este și excepția lipsei calității procesuale pasive, invocate de pârâții M. D. C. și I. T. I., întrucât aceștia au efectuat acte de administrare în baza procurii speciale date de administratorul statutar (deși, inițial, nu au recunoscut această procură), astfel că au fost administratori de fapt și aveau obligația, începând cu data de 0l.03.2007, pe o durată de 3 ani, să efectueze toate actele de administrare și semnarea documentelor ce decurg din activitatea zilnică…, putând lua decizii separate";, așa cum s-a consemnat în procura pe care au semnat-o (f.l7). De altfel, și din Raportul de inspecție fiscală din l6.06.20l0 rezultă că administratorul împuternicit,M. D. C., răspunde pentru evidența contabilă, potrivit art.l0 din L.85/2006, în baza procurii speciale autentificate prin Încheierea de autentificare nr. 2906/2009. (la dosar s-a depus doar procura din 0l.03.2007, neautentificată, procură dată pentru pârâții M. D. C. și I. T. I. f.l7).
Examinând pe fond,
acțiunea în răspundere, tribunalul constată, în primul rând, că DGFP BN în calitate de creditor majoritar (deține 90 % din total pasiv, cu o creanță de l6.58l.386,8l lei din totalul de l6.69l.670,62 lei), este îndreptățit să promoveze acțiunea, în temeiul art. l38 alin.3, teza ultimă, din L.85/2006.
Din rapoartele întocmite de administratorul judiciar(lichidator (f.l3,l4), pe baza relațiilor obținute de la ORC și organele financiare, s-a reținut că ultimele raportări contabile și declarații financiare au fost depuse de către debitoarea S.C. C. C. I.
S. în anul 2006, iar începând cu anul 2007 nu au mai fost depuse astfel de documente contabile și nici bilanț contabil, pentru anii_ (la data de 05.03.20l0 s-a deschis procedura generală a insolvenței, prin sent.com.nr. 3l0/20l0).
Obligația de a ține evidența contabilă (ceea ce presupune și depunerea raportărilor contabile prev.de legislația specifică), revine administratorilor . În speță, pârâtul P. H. a avut calitatea de administrator statutar iar pârâții M. D. C. și I. T. I., au fost administratori de fapt și au efectuat acte de administrare în numele societății debitoare, având aceeași răspundere ca și administratorul statutar, în baza procurii pe care au semnat-o personal și cum a confirmat și raportul de inspecție fiscală.
Este adevărat că efectul procurii speciale a încetat la 3 ani de la semnarea procurii (0l.03.20l0) și că procedura insolvenței s-a deschis la 4 zile mai târziu (la 05.03.20l0), însă încetarea de plăți s-a produs încă din anul 2007 când s-a format dosarul nr.3380/ll2/2007 în care s-a deschis procedura și la care s-au conexat și alte dosare), astfel că insolvența a survenit în perioada în care toți pârâții aveau răspunderea ținerii contabilității în conformitate cu legea, însă în cauză s-a dovedit prin probele administrate, că începând cu anul 2007 nu s-au mai depus la organele financiare documentele contabile cerute de legislația specifică, până la intrarea în insolvență. .
Chiar dacă o parte din actele societății debitoare au fost ridicate de DIICOT la data de l0.ll.2009, este dovedit că raporturile contabile, declarațiile financiare și bilanț contabil nu s-au mai depus pe anii anterior 2007, 2008 dar și 2009. Oricum, după deschiderea procedurii insolvenței, administratorul statutar P. H. nu a depus niciunul din documentele societății (chiar dacă o parte au fost ridicate de organele penale) și nici nu s-a justificat de ce în perioada anilor 2007-2009 nu au fost depuse situațiile financiare, astfel că toți administratorii din perioada respectivă sunt răspunzători de cauzarea stării de insolvență a societății.
Practica judiciară a reținut că legea insolvenței nu face distincție între administratorii în funcție la data deschiderii procedurii și cei ai căror mandat a încetat, astfel că poate fi antrenată și răspunderea acestora, în măsura în care au contribuit, prin fapte dintre cele enumerate la art.l38 din lege, la insolvența comercială a societății. Administratorii în funcție sunt solidar răspunzători cu predecesorii lor imediați dacă, având cunoștință de neregulile săvârșite de acestea, nu le-au denunțat.
Art.l38 alin.l din lege, stabilește că răspunderea materială poate fi antrenată când cei răspunzători se fac vinovați " prin una"; dintre faptele enumerate la literele
a - g.
La art.l38 alin.l lit.d sunt prevăzute alternativ 3 fapte, respectiv că cel răspunzător a ținut o contabilitate fictivă, a făcut să dispară unele documente contabile sau nu a ținut contabilitatea în conf. cu legea, fiind suficientă pentru antrenarea răspunderii doar una din faptele alternative.
In cauză, poate fi reținută fapta prev.de art.l38 alin.l lit.d din L.85/2006, respectiv aceea de a nu fi ținută contabilitate în conformitate cu legea, așa cum a solicitat reclamanta DGFP B. -N. și cum s-a făcut dovada în cauză.
In practica judiciară s-a statuat că neținerea contabilității în conf.cu legea are în vedere nerespectarea prevederilor legale privind ținerea contabilității, faptă care se apreciază în funcție de art.l0 din L.82/l99l a contabilității,care prevăd că "; răspunderea pentru organizarea contabilității revine administratorului, iar persoanele care au ținut o contabilitate fictivă sau au făcut să dispară unele documente contabile, or, dimpotrivă, nu au ținut contabilitatea în conf.cu legea, pot fi obligate la plata pasivului debitorului, prezumându-se existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs, prejudiciu ce constată în pasivul înregistrat în tabelul creditorilor.
Față de aceste considerente, în temeiul disp.art.l38 alin.l lit.c cu aplic.art.ll alin.l lit.g din L.85/2006, privind procedura insolvenței, se va admite acțiunea așa cum a fost formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Respinge ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâții P. H., M. D. C. și I. T. I. .
Respinge ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții M. D. C. și I. T. I. .
Admite acțiunea în răspundere patrimonială, formulată de creditorul majoritar
D. G. A F. P. B. -N.
,cu sediul în B. ,str.l D. nr.6-8, jud.B. -N., împotriva pârâților P. H.
domiciliat în B., C. M. nr.3, sc B,ap.76, jud.B. -N., M. D. C.
domiciliată în com.Ș. M., nr.l78, jud.B. -N., I. T. I.
, domiciliat în S., nr.l79, jud. B. -N., privind pe debitoarea S.C. C. C. I. S.
- în faliment
și în consecință:
- obligă pe pârâți ,în solidar, să plătească în favoarea debitoarei S.C. C. C.
S. - în faliment, suma de l6.69l.670,72 lei, reprezentând pasivul societății debitoare.
Definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 07 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din l5 martie 20l3.
PREȘEDINTE
Judecător - sindic, GREFIER,
U. R. A. P.
Red/dact UI/CR 8 ex - 24.04.20l3
| ← Decizia civilă nr. 11012/2013. Răspundere organe de conducere.... | Sentința civilă nr. 2984/2013. Răspundere organe de... → |
|---|
