Decizia civilă nr. 9948/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR._ /a1
DECIZIA CIV ILĂ NR. 9948/2013
Ședința publică din data de 21Octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. M. C. JUDECĂTOR: M. S.
JUDECĂTOR: A. M. ION
G.: M. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta V. N. R., împotriva Sentinței civile nr. 2984, pronunțate in data de_, în dosarul nr._ /a1, al T. ui M., în contradictoriu cu intimata SC N. I.
S. PRIN LICHIDATOR J. C. I. S., având ca obiect Faliment - Angajarea răspunderii conform art.138 din Legea 85/2006.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că prezenta cauză se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este timbrat cu taxă judiciară de timbru de 50 lei (f.10) și timbru judiciar de 0,15 lei.
Se constată că la data de_, intimata a transmis întâmpinare prin fax prin care a solicitat respingerea recursului declarat de către recurentă ca nefiind fondat.
Totodată, la data de_, în cursul ședinței de judecată, recurenta a comunicat la dosar, prin fax, o cerere prin care solicită judecarea cauzei și în lipsa părților conform art. 242, alin. 1, pct. 2, CPC.
Instanța constată că la fila 11 din dosar se regăsește chitanța reprezentând achitarea a 10 lei taxă de timbru de către recurentă, motiv pentru care, față de cele expuse și in referatul cauzei, apreciază recursul legal timbrat.
Curtea, în exercitarea prerogativelor instituite prin dispozițiile art. 1591alin. 4 C.pr.civ., coroborat cu dispozițiile art. 8, alin. 1 din Legea nr. 85/2006 și art. 3, pct. 3, C.pr.civ., constată este competentă general, material și teritorial în soluționarea prezentului recurs.
După deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, văzând că s-a solicitat judecarea și în lipsă și, întrucât părțile legal citate nu sunt prezente pentru a pune concluzii, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Deliberând reține că,
Prin sentința civilă nr.2984 din_ pronunțată în dosarul nr._ /a1 al T. ui M. s-a admis acțiunea formulată de reclamanta C. I. S. B. M., lichidator al SC N. - I. S. B. M. împotriva pârâtei V. N. - R. în calitate de administrator statutar al debitoarei SC N. - I. S., aflată în
procedură și, în consecință, a fost obligată pârâta să suporte cu averea proprie, pasivul debitoarei falite în cuantum de 8.771,00 lei.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că deschiderea procedurii simplificate de faliment a fost dispusă prin sentința civilă nr. 7873 din_ a fost notificată debitoarei, într-un ziar local și în B.P.I. nr. 652 din_ .
În dosarul de faliment s-a înregistrat o singură declarație de creanță din partea creditoarei Administrația Finanțelor P. e B. M. pentru suma de 8.771,00 lei, aspect ce rezultă din tabelul definitiv al obligațiilor societății aflat la fila 19.
Din rapoartele întocmite de lichidator a rezultat că în ciuda demersurilor întreprinse, pârâta, în calitate de asociat unic și administrator statutar, nu a luat legătura cu lichidatorul, i-a pus la dispoziție doar o parte din actele și documentele contabile ale societății, care erau nesemnate și care erau insuficiente pentru stabilirea patrimoniului debitoarei.
Din bilanțul depus pe anul 2008 și publicat pe site-ul M. ui Finanțelor
P. e reiese că societatea aflată în procedură figurează cu active circulante în valoare de 27.067 lei iar în anii următori societatea nu a depus situațiile financiare.
Având în vedere că administratorul statutar nu a pus la dispoziția lichidatorului activele societății, judecătorul - sindic constată că pârâta și-a însușit bunurile în interesul său sau al altei persoane fizice sau juridice, aspect ce atrage răspunderea pârâtului, în conformitate cu art. 138 al. 1 lit. a din Legea privind procedura insolvenței, modificată.
În contextul celor descrise mai sus, instanța a apreciat că pârâta a făcut și să dispară unele documente contabile sau a ținut o contabilitate fictivă, respectiv a ascuns o parte din activul persoanei juridice aflată în procedură, lichidatorul fiind în imposibilitate să-l valorifice conform atribuțiilor sale reglementate de Legea insolvenței, în vederea acoperirii masei credale.
Din perspectiva aspectelor arătate anterior, tribunalul a considerat că în cauză sunt incidente și dispozițiile art. 138 al. 1 lit. d și e din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul - sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitoarei, persoană juridică, ajunsă în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitoarei, dacă aceștia nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea, au ținut o contabilitate fictivă sau au făcut să dispară unele documente contabile, respectiv au ascuns o parte din activul persoanei juridice care ar fi putut fi valorificat în procedură.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse, acțiunea formulată este întemeiată și a fost admisă ca atare, ținând seama de prevederile art. 11 lit. g raportat la art. 138 al. 5 din legea menționată anterior, cu consecința obligării pârâtei la suportarea pasivului debitoarei - falite, conform dispozitivului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta V. N. R. solicitând admiterea recursului, modificarea in tot a sentinței atacate in sensul
respingerii in totalitate a acțiunii formulate de către C. I. S. B. M. - lichidator judiciar al S.C. N. I. S.R.L., iar în temeiul dispozițiilor art. 274 Cod proc.civ., obligarea creditorilor la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezenta cauza, in toate instanțele, in cuantumul ce îl va preciza la dezbaterea pe fond a cauzei
.
În motivele de recurs se arată că sentința pronunțata de instanța de fond, a fost data cu încălcarea sau aplicarea greșita a legii.
Susținerile din considerentele hotărârii atacate, respectiv incidența art.138 alin.l) lit.d) din Legea nr.85/2006 - modificată, potrivit cărora la cererea lichidatorului judiciar, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridica, ajuns in stare de insolventa, sa fie suportata de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere precum si de orice alta persoana care a cauzat starea de insolventa a debitorului, prin următoarele fapte: au ținut O contabilitate fictiva, au făcut sa dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea in conformitate cu legea, au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit in mod fictiv pasivul acesteia, sunt greșite, întrucât în speță, nu s-a făcut dovada cauzării vreunui prejudiciu debitoarei.
Recurenta precizează doar ca răspunderea organelor de conducere a debitoarei se analizează drept răspundere civilă delictuală, literatura și practica judiciară fiind unanime sub acest aspect. Unul dintre argumentele juridice importante invocate în susținerea tezei răspunderii civile delictuale este acela că art.72 din Legea nr.31/1990, republicată, care face trimitere la dispozițiile din Codul civil privitoare la mandat, vizează exclusiv raporturile juridice dintre administratori și societatea debitoare.
Așadar, administratorii răspund în condițiile reglementate de contractul de mandat, dar numai față de societate, dispoziția legală fiind specială, și, deci de strictă interpretare. Nu se poate susține că răspunderea instituită de o dispoziție legală specială poate fi extinsă prin analogie și la raporturile dintre societate și terții creditori, astfel cum este cazul cererilor întemeiate pe dispozițiile art.138 din legea insolvenței, deoarece o astfel de extrapolare adaugă la lege și, conform principiului ubi lex nori distinguit, nec nos distinguere debemus.
Reținând teza răspunderii civile delictuale, față de argumentele logico- juridice arătate anterior, apreciază că în mod netemeinic și nelegal, instanța de fond, în speță, a nu a apreciat corect probele administrate in dosar reținând doar incidența dispozițiilor privitoare la răspunderea patrimoniala a administratorului societății debitoare pentru pasivul acesteia.
Pentru angajarea răspunderii patrimoniale a administratorului societății debitoare trebuie dovedite toate elementele răspunderii civile delictuale, motivele
invocate de lichidator în susținerea acțiunii promovate, relative la răspunderea civilă contractuală și la prezumția culpei, neputând fi reținute de instanța .
Aspectul ca reclamanta, in calitate de administrator statutar al S.C. N.
I. S.R.L., ar fi refuzat sa predea actele prevăzute de art.28 alin.l din Legea nr.85/2006, conform dispozitivului sentinței de deschidere a procedurii insolvenței si astfel se creează prezumția prevăzuta de art.138 alin.l] lit.d) din Legea nr.85/2006 modificata, nu justifica obligarea pârâtei la răspundere, in condițiile in care lipsește raportul de cauzalitate care caracterizează răspunderea civila delictuala, în sensul art.1349, art.1357 si urm. Cod civil. Vinovăția trebuie să îmbrace forma intenției, nu poate fi prezumata, ci este necesar a fi dovedita.
Din documentele depuse în probațiune a rezultat fără putința de tăgada faptul ca reclamanta și-a îndeplinit toate obligațiile ce îi incumba în calitatea mea de administrator statutar, însă instanța de fond nu face nicio mențiune cu privire la acest aspect in considerentele hotărârii atacate, invocând doar in mod generic si stereotip textul legal pe care se întemeiază hotărârea.
Mai mult decât atât, învederează faptul ca în prezent domiciliez in Spania, în acest sens arătând că, deși în cuprinsul sentinței atacate se face că în calitate de destinatar ar fi semnat pe confirmarea de primire a notificărilor expediate in dosarul de faliment acest aspect nu corespunde adevărului, aceste confirmări fiind semnate de către rudele acesteia. In atare condiții, dupa ce reclamanta a fost anunțata cu privire la acțiunea în angajarea răspunderii administratorului
formulata de către de lichidatorul judiciar, ulterior obținerii documentelor contabile de la persoana angajata in acest sens, am procedat la depunerea, respectiv predarea acestora prin mandatar la sediul lichidatorului judiciar.
Cu privire la modul în care a fost condusă contabilitatea, nu există nici o referire concretă a lichidatorului judiciar la modalitatea în care ar fi cauzat starea de insolventa a societății, prin nedepunerea situațiilor financiare anuale la solicitarea acestuia.
Este de reținut că, în speță, nu s-a făcut dovada acestor elemente - condiție a căror îndeplinire este impusă cumulativ de principiile răspunderii civile delictuale, nefiind probată nici culpa, nici legătura de cauzalitate dintre starea de insolventa a societății debitoare și faptele reținute de lichidator în rapoartele sale de activitate, privind încălcarea dispozițiilor Legii nr.82/1991, republicată.
Neținerea contabilității conform legii, ut singuli, nu este de natură să atragă răspunderea patrimonială a administratorului, atâta timp cât nu a fost dovedită legătura de cauzalitate dintre această faptă și prejudiciul creat creditorilor, respectiv, intrarea societății debitoare în stare de insolventa.
Prin întâmpinarea depusă la dosar SC N. I. S. solicită respingerea recursului declarat ca nefondat.
Analizând recursul declarat de către pârâta V. N. R. prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041C.pr.civ., Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Demersul judiciar al lichidatorului judiciar desemnat în procedura insolvenței debitoarei SC N. I. S. a fost justificat prin invocarea dispozițiilor art. 138 lit.a, d și e din Legea nr.85/2006, arătându-se că judecătorul sindic poate dispune ca pasivul debitoarei persoană juridică, ajunsă în stare de insolvență, neacoperit din bunurile acesteia, să fie plătită de către administratorii statutari.
Declanșarea demersului judiciar având ca finalitate antrenarea răspunderii membrilor organelor de conducere - administratori, directori, cenzori și orice altă persoană - care au contribuit la ajungerea debitoarei în insolvență impune existenta unei proceduri în baza Legii nr. 85/2006, condiție îndeplinită în speță.
După cum rezultă din certificatul constatator eliberat de către ORC M., pârâta este administratorul debitoarei.
Probele administrate în cauză relevă împrejurarea că după numirea lichidatorului, practicianul în insolvență a notificat atât societatea debitoare, cât și pe fostul administrator să predea registrele și actele societății; cu toate acestea, pârâta nu a înțeles să dea curs solicitării lichidatorului și nu a predat documentele prevăzute de art.28 din Legea nr.85/2006, probele administrate în cauză evidențiind această împrejurare.
Considerând că au fost făcute toate demersurile pentru intrarea în posesia documentelor contabile și că fostul administrator statutar a refuzat să pună la dispoziția lichidatorului judiciar documentele contabile și administrative ale societății a formulat cererea de atragere a răspunderii personale a persoanelor vinovate în conformitate cu prevederile art. 138 alin.1 lit.a, e și d din Legea insolvenței.
Este cunoscut faptul că inexistența registrelor contabile și a altor documente financiar-contabile fac imposibilă cunoașterea unor eventuali debitori ai societății împotriva cărora să fie formulate acțiuni pentru recuperarea acestora. Lipsa documentelor face imposibilă formularea unor eventuale acțiuni de anulare a unor operațiuni comerciale făcute în paguba unora dintre creditori, cum aceeași lipsă a documentelor face imposibilă cunoașterea situației unor eventuale bunuri de natura activelor imobilizate sau a activelor circulante materiale (stocuri de exemplu), a căror valorificare pot acoperi pasivul patrimonial
sau o parte din acesta. Aceste fapte îndreptățesc instanțele să susțină că administratorii societății nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea prin neîntocmirea registrelor contabile obligatorii pentru a nu cunoaște natura operațiunilor economice dispuse de administratori și ascunderea situației reale financiare a societății în scopul de a nu se afla modul de gestionare defectuoasă a societății debitoare.
După cum rezultă din rapoartele de activitate întocmite de către lichidatorul judiciar al debitoarei, acesta a realizat demersurile necesare pentru preluarea documentelor contabile ale societății; probele administrate relevă împrejurarea că administratorul debitoarei nu a pus la dispoziția lichidatorului actele societății iar creditorii societății nu au putut fi identificați iar eventualele bunuri nu au putut fi valorificate pentru a se realiza scopul procedurii.
De asemenea, din verificările efectuate de către lichidatorul judiciar a reieșit faptul că debitoarea nu mai deține în patrimoniu bunuri, eventuala înstrăinare a activelor nefiind evidențiată în contabilitatea societății, ceea ce permite instanței să tragă concluzia că în cauza nu au fost respectate dispozițiile art.1 din Legea nr.82/1991 republicata.
Având in vedere faptul că potrivit art.72 din Legea nr.31/1990, obligațiile si răspunderea administratorului sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat, trebuiesc avute in vedere și dispozițiile art.1540 din vechiul cod civil potrivit cărora «mandatarul este răspunzător nu numai pentru dol, dar încă și de culpa comisa in executarea mandatului ».
Prin rapoartele de activitate ale lichidatorului judiciar s-a făcut dovada legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicita, culpabila a pârâtului și prejudiciul cauzat creditoarelor prin neplata datoriilor către acestea.
Se poate conchide că toate aceste constatări și susțineri fundamentate pe prevederile Legii societăților comerciale sau Legea insolvenței sunt corecte și îi vizează pe administratorii societății adică pe pârâtul din cauză.
Se poate conchide, așadar, că judecătorul sindic a pronunțat o soluție legală atunci când a dispus obligarea pârâtului la suportarea pasivului neacoperit din bunurile debitoarei, statuând corect că acesta urmează să răspundă în temeiul art.138 lit.d din Legea nr.85/2006.
Din verificările efectuate de către lichidatorul judiciar a reieșit faptul că debitoarea nu mai deține în patrimoniu bunurile evidențiate în actele financiar contabile care au fost puse la dispoziția lichidatorului - respectiv bilanțul pe anul 2008 înregistrat la M. Finanțelor - stocurile de mărfuri, materialele, obiectele de inventar, etc. nefiind predate lichidatorului judiciar sau evidențiate în contabilitatea societății, astfel că în mod corect judecătorul sindic a conchis că pârâta se face vinovată de încălcarea prevederilor art.138 lit.a și e din Legea insolvenței.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia recursul declarat de către pârât ca fiind nefondat iar în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. raportat la art.8 din Legea nr.85/2006 îl va respinge și va menține în întregime dispozițiile hotărârii recurate.
PENTRU ACESTE DMOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta V. N. | R. | împotriva sentinței |
civile nr.2984 din_ pronunțată în dosarul nr._ | /a1 al T. ui M. |
, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 octombrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | G. | ||||
A. | M. C. | M. | S. | A. M. | ION M. N. |
red.M.S./A.C.
2 ex. - _
jud.fond.I. V.
| ← Sentința civilă nr. 2628/2013. Răspundere organe de... | Sentința civilă nr. 4458/2013. Răspundere organe de... → |
|---|
