Sentința civilă nr. 613/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C. DOSAR NR._ /a1
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ NR.613/2013
Ședința publică din data de_ Instanța este constituită din: JUDECĂTOR SINDIC: C. C.
GREFIER: T. B.
Pe rol fiind examinarea cererii de antrenare a răspunderii formulată de reclamantul P.
O. I. în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC M. C. C. S. împotriva pârâtului M. C. V., în conformitate cu dispozițiile Legii nr.85/2006.
La ambele apeluri nominale se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că dezbaterile pe fond și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de_, care este parte integrantă din prezenta sentință, când judecătorul sindic a amânat pronunțarea pentru data de azi.
JUDECĂTORUL SINDIC,
Prin cererea înregistrată la data de 11 decembrie 2012 în dosarul cu nr. de mai sus, reclamantul P. O. I. în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC M. C. C. S.
, a solicitat angajarea răspunderii pârâtului M. C. -V. și obligarea acestuia să suporte pasivul debitoarei în cuantum de 148.151 lei, în condițiile reglementate de disp. art.138 alin.1 lit.a și e din legea nr.85/2006.
În motivarea cererii practicianul în insolvență a susținut că cu ocazia întocmirii raportului asupra cauzelor și împrejurărilor care au condus debitoarea la starea de insolvență a identificat persoana vinovată de această stare a debitoarei ca fiind administratorul statutar al persoanei juridice.
În concret, se susține faptul că pârâtul a folosit bunurile persoanei juridice în folosul propriu și că a ascuns o parte din activul debitoarei, întrucât în balanța din 30 aprilie 2012 debitoarea figura cu lichidități în cuantum de 148.151 lei. În urma notificării pârâtului în vederea predării sumei menționate și a efectuării transferului în contul unic al procedurii, pârâtul nu a restituit suma pentru care se solicită angajarea răspunderii, astfel încât practicianul în insolvență a considerat că suma nu mai există, fiind folosită în interes propriu de pârât.
Această faptă este încadrată de reclamant în disp. art.138 alin.1 lit.a din Legea nr.85/2006.
În ceea ce privește fapta prevăzută de art.138 alin.1 lit.e din Legea nr.85/2006 s-a susținut că prin deturnarea sau ascunderea unei părți din activul persoanei juridice se înțeleg acele fapte ilicite de natură contabilă prin care o parte a activului sau anumite bunuri individual determinate sunt deturnate de la destinația lor normală ori sunt ascunse terților.
Dat fiind faptul că administratorul statutar nu s-a conformat notificărilor transmise de lichidatorul judiciar în vederea predării soldului privind disponibilitățile bănești regăsite în înregistrările contabile, practicianul în insolvență a susținut că în sarcina acestuia poate fi reținută și fapta de a deturna sau ascunde o parte din activul persoanei juridice.
S-a considerat totodată că în cauză sunt îndeplinite cerințele pentru angajarea răspunderii, respectiv condițiile răspunderii civile delictuale, existența prejudiciului rezultând din imposibilitatea de recuperare a creanțelor înscrise la masa credală, fapta pârâtului fiind cea de folosire a bunurilor persoanei juridice în interes propriu și deturnare sau ascundere a unei părți din activ, legătura de cauzalitate dintre fapte și prejudiciu fiind, de asemenea, prezentă, întrucât activele nu se mai regăsesc faptic și acoperirea pasivului a devenit imposibilă.
În ceea ce privește vinovăția administratorului ca o condiție de atragere a răspunderii se susține că poate fi reținută întrucât administratorul statutar a sustras cu intenție activul din patrimoniul debitoarei, împiedicând stingerea datoriilor.
Pârâtul, deși legal citat, nu s-a prezentat în instanță și nici nu a depus întâmpinare la dosar, formulând o cerere de amânare a cauzei în vederea angajării unui apărător, cerere pe care instanța a respins-o, motivele fiind menționate în cuprinsul practicalei.
Analizând cererea de angajare a răspunderii, cu luarea în considerare a disp. art.138 lit.a și e din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic constată următoarele:
Conform dispozițiilor art.138 din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului.
Cazurile de responsabilitate sunt limitate la comiterea faptelor prevăzute în aliniatul 1 al art.138 lit.a-g. Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control, precum și a oricărei alte persoane care a cauzat starea de insolvență decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, patrimonială, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii, în timp ce încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat - cuprins în actul constitutiv - atrage răspunderea contractuală a administratorului, iar încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului.
Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere precum și a oricărei alte persoane vinovată de producerea stării de insolvență a debitoarei presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, fapta ilicită, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv vinovăția autorului faptei ilicite și prejudiciabile, vinovăția putând să îmbrace și forma culpei.
Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art.3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Constatarea stării de insolvență constituie o condiție pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudicierea acestora.
Referitor la raportul de cauzalitate textul legal, dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006, impun condiția ca fapta membrilor organelor de supraveghere și conducere ori fapta oricărei alte persoane să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea și indirect creditorii săi.
Fapta trebuie să fi produs starea de insolvență, respectiv încetarea plăților.
Vinovăția poate îmbrăca forma culpei sau a intenției și trebuie să fi existat la data săvârșirii faptei. În măsura în care culpa îmbracă forma intenției, unele din faptele enumerate constituie de altfel infracțiuni.
Procedura de antrenare a răspunderii este reglementată de art.138 din Legea nr.85/2006, având un caracter colectiv. Răspunderea poate fi antrenată pentru întregul prejudiciu produs prin fapta săvârșită, prejudiciu ce se raportează la întreaga masă a creditorilor.
În cazul în speță, în sarcina pârâtului a fost invocată de către lichidatorul judiciar săvârșirea unor fapte reglementate de art. 138 lit. a și e din Legea nr.85/2006, respectiv folosirea sumelor de bani și a bunurilor existente în patrimoniul debitoarei în interesul personal al pârâtului, precum și ascunderea sau deturnarea unei părți din activul persoanei juridice.
În ceea ce privește incidența în cauză a disp. art.138 lit. a din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic constată că susținerile lichidatorului sunt pertinente și fondate și că în sarcina pârâtului poate fi reținută fapta de a folosi bunurile proprietatea debitoarei înscrise în contabilitate, întrucât, așa după cum rezultă din raportul cauzelor și împrejurărilor care au condus debitoarea la starea de insolvență, raport întocmit în conformitate cu disp. art.59 din Legea nr.85/2006, în balanța de la data de_ era înregistrat în contabilitatea debitoarei un disponibil bănesc în cuantum de 148.151 lei.
La data de 23 noiembrie 2012 pârâtul a fost notificat de către lichidatorul judiciar ca în termen de 5 zile să se prezinte la sediul social al practicianului în insolvență în vederea predării soldului în cuantumul menționat mai sus, pârâtul primind notificarea, astfel cum rezultă din mențiunea olografă făcută pe adresa aflată la dosar la fila 25.
Cu toate acestea, pârâtul nu și-a îndeplinit obligația, în condițiile în care era administratorul statutar al debitoarei și avea obligația de a preda practicianului în insolvență, odată dispusă intrarea debitoarei în faliment, toate disponibilitățile bănești existente în conturile debitoarei în vederea achitării creanțelor înscrise în tabelul definitiv, cu respectarea ordinii de prioritate prevăzută de Legea nr.85/2006.
De altfel, pârâtul, în calitate de administrator statutar era singurul responsabil de utilizarea sumelor existente în conturile debitoarei, fiind răspunzător de modul în care acestea erau folosite bunurile persoanei juridice privite în sens larg impunându-se a fi gestionate în conformitate cu scopul pentru care a fost creată persoana juridică.
Lipsa acestor bunuri în materialitatea lor și existența lor doar scriptic creează prezumția că au fost folosite de pârât în interes personal, atâta timp cât acesta era singurul factor decizional ca organ de conducere al debitoarei, golirea de conținut a patrimoniului persoanei juridice făcând imposibilă realizarea obiectului de activitate, cauzând starea de insolvență, răsfrângându-se în mod indirect în patrimoniul creditorilor ale căror creanțe nu pot fi recuperate.
Nepredarea sumelor ce figurau scriptic în contabilitate a avut drept consecință imposibilitatea acoperirii, chiar și parțiale, a pasivului astfel cum este reflectat de tabelul definitiv al creanțelor declarate împotriva debitoarei SC M. C. C. S. .
În plus, această nepredare creează prezumția că sumele au fost folosite în interesul propriu al pârâtului, prezumție care nu a fost răsturnată de către pârât, fapta sa încadrându- se în disp. art.138 alin.1 lit.a din Legea nr.85/2006.
Nepredarea disponibilităților financiare ale debitoarei creează și prezumția că sumele au fost deturnate sau ascunse de către pârât cu scopul de a mări în mod fictiv pasivul persoanei juridice, destinația normală a acestor sume existente în contabilitatea debitoarei fiind plata contravalorii pasivului, în condițiile în care persoana juridică se află în stare de insolvență.
Pârâtul, în calitate de administrator statutar este responsabil de modul de utilizare a bunurilor existente în patrimoniul debitoarei, bunuri privite în sens larg, incluzând și resursele financiare, disponibilitățile bănești existente în conturile persoanei juridice și în contul casa.
Aceste bunuri se impun a fi utilizate în scopul pentru care a fost constituită debitoarea, legea statuând în sarcina administratorului și obligația de a răspunde pentru un management defectuos, în condițiile prevăzute de Legea nr.31/1990, răspunderea fiind însă angajată în cazul în speță prin raportare la legea specială, atâta timp cât creditorii implicați în procedură nu și-au recuperat creanțele înscrise în tabel și debitoarea figura cu disponibilități bănești înscrise în evidențele contabile.
Lipsa acestor sume creează prezumția că au fost ascunse pentru a fi folosite în interesul propriu al pârâtului, faptă ce se impune a fi imputată pârâtului ca și reprezentant legal al persoanei juridice anterior deschiderii procedurii insolvenței și singur responsabil de întregul patrimoniu aparținând persoanei juridice.
În speță sunt întrunite și cerințele răspunderii civile delictuale, astfel cum sunt reglementate de disp. art.998-999 C.civ., respectiv existența faptei imputate pârâtului, a unui prejudiciu și a raportului de cauzalitate între prejudiciu și fapta ce se impută pârâtului, precum și vinovăția pârâtului.
În ceea ce privește prejudiciul, acesta constă în pasivul rămas neacoperit cu care creditorii sunt înscriși în tabelul definitiv, în condițiile în care pârâtului i se impută faptele de a fi folosit disponibilitățile bănești aparținând debitoarei în interes propriu, precum și fapta de a fi ascuns o parte din activul persoanei juridice, cu consecința imposibilității acoperirii pasivului (prejudiciului).
Raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu se prezumă atâta timp cât există starea de încetare de plăți și una din faptele enumerate de art.138 din Legea nr.85/2006, existând o legătură directă între faptele săvârșite de pârât și imposibilitatea creditorilor de a-și recupera creanțele, prezumția având un caracter juris et de jure, nefiind răsturnată prin probă contrară de către pârât.
Nepredarea sumelor creează prezumția că pârâtul a intenționat să ascundă activul pentru a-l folosi în interes personal, nefăcându-se dovada faptului că sumele respective ar fi fost utilizate în interesul debitoarei, în scopul realizării obiectului ei de activitate.
Din contră, nepredarea acestor sume creează prezumția că pârâtul a acționat cu intenție pentru a împiedica creditorii să-și realizeze creanțele, ascunzând activul persoanei juridice în folos propriu.
Deoarece creditorii nu și-au recuperat creanțele astfel cum au fost înscrise în tabelul definitiv al creditorilor, creanțe care reprezintă prejudiciul cauzat acestora urmare neachitării debitelor, judecătorul sindic consideră că se impune obligarea pârâtului la plata pasivului debitoarei nerecuperat în cuantum de 148.151 lei, în baza disp. art.138 lit.a și e din Legea nr.85/2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E :
Admite cererea formulată de reclamantul P. O. I. în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC M. C. C. S., în contradictoriu cu pârâtul M. C. V., dom. în T.
, str.Cîmpiei nr.41, jud.C. și în consecință:
Obligă pârâtul să suporte pasivul debitoarei nerecuperat în cuantum de 148.151 lei. Executorie.
Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 28 februarie 2013.
JUDECĂTOR SINDIC, GREFIER,
C. C. T. B.
Red.CC/MM 4 ex./_
| ← Sentința civilă nr. 63/2013. Răspundere organe de conducere.... | Sentința civilă nr. 1201/2013. Răspundere organe de... → |
|---|
