Sentința civilă nr. 1201/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C. DOSAR NR._ /a1
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1201/2013
Ședința publică din data de 19 aprilie 2013 Instanța este constituită din:
JUDECĂTOR SINDIC: V. LAURA OROS GREFIER. A. Z.
Pe rol fiind soluționarea cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale formulată împotriva pârâtului C. I. formulată de către reclamanta P. O. I., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC C. T. S., în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta reclamantei, practician în insolvență Mălăiescu M., lipsind pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentanta lichidatorului judiciar depune la dosar dovada citării pârâtului prin publicitate într-un cotidian național.
În ceea ce privește mențiunea de a se prezenta pârâtul personal la interogatoriu înserată în cuprinsul citației publicate, arată că aceasta din eroare a fost înscrisă.
Judecătorul sindic constată că procedura de citare este legal îndeplinită cu pârâtul, aceasta fiind citat prin Buletinul procedurilor de insolvență, prin afișare la ușa instanței și prin publicitate.
Reprezentanta lichidatorului judiciar învederează instanței că nu mai are cereri de formulat și solicită cuvântul pe fond.
Judecătorul sindic, nemaifiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, declară închisă faza probatorie și acordă pății cuvântul în susținerea cererii.
Reprezentanta lichidatorului judiciar învederează instanței că susține cererea așa cum a fost formulată și solicită admiterea acesteia, pentru motivele invocate în scris.
Judecătorul sindic reține cauza în pronunțare, pe baza actelor aflate la dosar.
JUDECĂTORUL SINDIC,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestui tribunal la data de 21 ianuarie 2013, lichidatorul judiciar P. O. I. desemnat în procedura privind pe debitoarea SC C.
T. S. a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâtul C. I., prin hotărârea ce se va pronunța să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 174.650,85 lei, reprezentând pasivul societății S.C. C. T. S.R.L, așa cum rezultă din tabelul definitiv al creanțelor.
În motivarea cererii, lichidatorul judiciar a arătat că în urma analizei detaliate efectuate cu ocazia completării raportului asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență a debitorului S.C. C. T. S.R.L., întocmit în conformitate cu prevederile art. 59 alin. 1 lit. a) din legea nr. 85/2006, a apreciat că vinovat de ajungerea societății în starea de insolvență se face administratorul societății. Acesta a încălcat prevederile exprese ale art. 138 alin. 1 lit. a), d) și e) din
Legea nr. 85/2006 și anume a folosit bunurile persoanei juridice în folosul propriu, nu a depus situațiile financiare contabile pentru a se putea verifica modul în care s-a efectuat activitatea economică și înregistrările contabile, fapt ce poate duce la concluzia că acesta nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, sau chiar că a ținut o contabilitate fictivă și a ascuns o parte din activul persoanei juridice, motiv pentru care consideră că în speță există premisele necesare atragerii răspunderii personale patrimoniale a persoanelor care au cauzat starea de insolvență.
Lichidatorul judiciar a mai arătat că art. 138, alin. 1, lit. a) prevede că au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice fa folosul propriu sau fa cel al unei alte persoane. La data de_, conform situației bunurilor existente în patrimoniul societății, debitoarea deține obiecte de inventar în cuantum de 3.133.34 lei. În pofida demersurilor efectuate de lichidatorul judiciar în vederea predării bunurilor de către administratorului statutar al societății, acesta nu a dat curs solicitărilor, fapt ce a format convingerea lichidatorului judiciar că acesta a folosit bunurile persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane. Acest lucru prejudiciază în mod direct interesele creditorilor, întrucât prin sustragerea bunurilor și nepredarea acestora lichidatorului judiciar, devine imposibilă valorificarea bunurilor, în vederea acoperirii pasivului societății.
Art. 138. alin. 1, lit. d) prevede că au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea. Potrivit art. 138 alin. 1) lit. d) din Legea nr. 85/2006, fapta membrilor organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și a oricărei alte persoane care a cauzat starea de insolventa a debitoarei, prin ținerea unei contabilități fictive, prin dispariția unor documente contabile sau prin neținerea contabilității în conformitate cu legea, atrage răspunderea acestora, în sensul suportării unei părți din pasivul debitorului. De altfel, refuzul pârâtului de a pune la dispoziția judecătorului sindic/lichidatorului, a documentelor prevăzute de art. 28 alin. 1 lit. a) constituie și infracțiunea prevăzută la art. 147 din Legea nr. 85/2006, ceea ce demonstrează intenția legiuitorului de a sancționa aspru atitudinea culpabilă a persoanelor care nu-și îndeplinesc obligațiile prevăzute de lege. Având în vedere faptul că administratorul statutar nu a predat toate documentele contabile ale societății debitoare, în pofida notificării de către lichidatorul judiciar, prin urmare lichidatorul judiciar consideră că se face vinovată de săvârșirea faptelor prevăzute art. 138, alin. (1), lit d) din Legea 85/2006. Neținerea contabilității este o fapta negativă ce nu poate fi probată decât prin faptul pozitiv contrar. Lichidatorul a făcut dovada că a notificat administratorul social în legătură cu obligația depunerii documentelor prevăzute de art. 28 din legea insolventei. În condițiile în care administratorul social nu a predat documentele în termenul fixat, se naște prezumția simplă că nu s-a ținut contabilitatea ori, aceasta prezumție putea fi răsturnată de administrator prin predarea documentelor către lichidator, în cauza, pârâtul nu a făcut dovada predării. în consecință, administratorul social nu a răsturnat prezumția simplă de neținere a contabilității.
Prejudiciul creditorilor există și constă în imposibilitatea recuperării integrale a creanțelor înscrise la masa pasiva, din averea debitoarei. Lipsa documentației contabile ce ar fi trebuit pusă la dispoziția lichidatorului judiciar numit în cauză, în vederea analizări cauzelor și persoanelor vinovate de ajungerea debitoarei în imposibilitate de plată, conduc spre ipoteza unei sustrageri de la controlul creditorilor asupra modului în care a fost gestionată întreaga activitate a falitei. Imposibilitatea verificare a modului în care au fost valorificate bunurile debitoarei, ca de altfel a verificării întregii activități a debitoarei, conturează fără echivoc vinovăția
administratorului statutar și legătură directă între acțiunile acestuia și falimentarea persoanei juridice. În concluzie, se poate aprecia că administratorul societății se face vinovat de săvârșirea faptelor prevăzute la art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței. Prin neefectuarea de către pârât a niciunui demers pentru depunerea documentelor contabile ale societății comerciale, s-a contribuit la agravarea stării de incertitudine privind situația juridică a societății. Acest lucru a determinat imposibilitatea identificării activului și pasivului societății, a tuturor creditorilor și debitorilor acesteia, pârâtul contribuind prin neținerea contabilității, în mod direct la creșterea stării de insolvență a societății.
Prin faptele de deturnare sau ascundere a unei părți din activul persoanei juridice vom înțelege acele fapte ilicite de natură contabilă prin care o parte a activului sau anumite bunuri individual determinate sunt deturnate de la destinația lor normală ori sunt ascunse terților. Intră în această categorie faptele ilicite, prin care se realizează dispariția unor acte contabile justificative, falsificarea unor acte contabile în sensul modificării destinației bunului sau al naturii bunului intrat în patrimoniul societății etc. Prin mărirea, în mod fictiv, a pasivului înțelegem orice fapte ilicite de natură contabilă prin care se mărește în mod fictiv pasivul patrimonial al persoanei juridice. Intră în această categorie de fapte ilicite: falsificarea registrelor contabile prin introducerea unor obligații inexistente sau păstrarea unor datorii deja plătite. Lipsa evidenței contabile indică o administrare frauduloasă existând prezumția unei contabilități fictive sau neconforme cu legea și constituie o premisă pentru aplicarea prevederilor art. 138 lit. e). De asemenea neținerea evidenței contabile îl privează pe debitor de un instrument de neînlocuit pentru a putea prevederea ajungerea în situația de insolvenței. Faptul că în patrimoniul debitoarei faptic există active de natura obiectelor de inventar în valoare de 3.133,24 lei, iar administratorul societății debitoare nu s-a conformat notificării trimise de către lichidatorul judiciar, nepunând la dispoziția practicianului în insolvență bunurile din patrimoniul societății debitoare, constată faptul că sunt întrunite condițiile impuse de art. 138 alin. (1) lit. e) pentru antrenarea răspunderii, și anume au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice.
Totodată, se mai arată că răspunderea administratorului în baza art. 138 din Legea nr. 85/2006, este o răspundere civilă delictuală (atipică), fiind așadar necesară verificarea existenței condițiilor pentru antrenarea răspunderii civile delictuale. Referitor la îndeplinirea condițiilor răspunderii delictuale lichidatorul judiciar arată că prejudiciul creditorilor există și constă în imposibilitatea recuperării integrale a creanțelor înscrise la masa credală, din averea debitoarei, deoarece, din cauza nepredării bunurilor active, acestea nu se pot valorifica, în vederea stingerii masei pasive. Ca urmare, răspunzător pentru acest prejudiciu este administratorul statutar. Ca atare, prejudiciul creditorilor reprezintă partea din masa pasivă ce rezultă din tabelul definitiv al creanțelor, care nu mai poate fi contestat, și care nu poate fi acoperită din averea debitoarei. Deci, prejudiciul există, este cert, real și efectiv. De asemenea, fapta administratorului există, este prevăzută de art- 138 alin. 1 lit. a), d) si
e) din Legea nr. 85/2006 și constă pe în folosirea bunurilor persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane, au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea, și au deturnat sau ascuns o parte din activul debitoarei așa cum a arătat mai sus. Legătura de cauzalitate între faptele enumerate și prejudiciul creditorilor este evidentă deoarece așa cum a arătat prin folosirea bunurilor persoanei juridice, prin deturnarea sau ascunderea activului, prin ținerea unei contabilități fictive se încearcă ascunderea patrimoniului acesteia prin
lichidizarea căruia (transformare în lichidități) se putea evita ajungerea în stare de insolvență. În condițiile în care aceste active nu se mai regăsesc faptic, acoperirea pasivului societății a devenit imposibilă. Vinovăția administratorului este o condiție a atragerii răspunderii patrimoniale îndeplinită în speță, deoarece acesta, cu intenție, a sustras activele din patrimoniul societății, fapt ce a împiedicat valorificarea lor în vederea stingerii datoriilor. Pe cale de consecință, instalarea stării de insolvență a societății este imputabilă administratorului statutar.
În concluzie, se poate aprecia că administratorul societății se face vinovat de săvârșirea faptelor prevăzute la art 138 lit. a), d) și e) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
Deși a fost legal citat, prin publicitate, în condițiile art. 95 alin. 1 și 2 Cod proc.civ. și prin BPI, pârâtul nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat pentru a formula apărări față de cererea îndreptată împotriva sa.
Analizând actele și lucrările dosarului, judecătorul sindic reține următoarele:
Conform dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului.
Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, patrimonială, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii, în timp ce încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat - cuprins în actul constitutiv - atrage răspunderea contractuală a administratorului, iar încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului.
În cazul în care administratorii încalcă dispozițiile prevăzute de Legea nr.31/1990 sau alte legi incidente ori săvârșesc în exercitarea mandatului fapte de natură a crea prejudicii, suntem în prezența unei răspunderi civile delictuale. În situația în care administratorii nu-și îndeplinesc sau își îndeplinesc în mod necorespunzător mandatul încredințat de acționari prin actul constitutiv sau prin hotărârile adunărilor generale se va putea angaja răspunderea acestora pe tărâm contractual.
Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere, presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv culpa personală a celui față de care se antrenează răspunderea.
Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art.3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Constatarea stării de insolvență constituie o condiție pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudicierea acestora. Procedura de antrenare a răspunderii este reglementată de art.138 din Legea nr.85/2006. Răspunderea poate fi antrenată pentru întregul prejudiciu produs prin fapta săvârșită, prejudiciu ce se raportează la întreaga masă a creditorilor.
Referitor la raportul de cauzalitate textul legal, dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006, impun condiția ca fapta membrilor organelor de supraveghere și conducere ori fapta oricărei alte persoane să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea și indirect creditorii săi. Fapta trebuie să fi produs starea de insolvență, respectiv încetarea plăților.
Vinovăția poate îmbrăca forma culpei sau a intenției și trebuie să fi existat la data săvârșirii faptei. În măsura în care culpa îmbracă forma intenției, unele din faptele enumerate constituie de altfel infracțiuni. Răspunderea administratorului este angajată în orice situație în care contractul de mandat este încălcat printr-o faptă culpabilă. Culpa administratorului se apreciază după tipul abstract - culpa levis in abstracto, din aceste motive aflându-se în fața unei culpe prezumate de unde derivă și obligativitatea administratorului de a răsturna prezumția de culpă, sarcina probei aparținându-i.
Judecătorul sindic apreciază că fapta pârâtului întrunește condițiile art. 138 lit. a din Legea nr. 85/2006, în sensul că acesta a folosit bunurile persoanei juridice în folosul propriu, raportat la faptul că societatea debitoare deține diverse bunuri în patrimoniu, care nu au fost predate lichidatorului judiciar. Astfel, potrivit situației obiectelor de inventar la_ (fila 10), întocmite de către debitoare prin pârât, la acea dată aceasta deținea în patrimoniu bunuri în valoare totală de 3.133,24 lei, bunuri care nu au fost predate însă lichidatorului judiciar, deși acesta a notificat pe pârât în acest sens (filele 17-18). Procedura insolvenței împotriva debitoarei s-a deschis la_, în urma admiterii cererii formulate de către debitoare în acest sens.
Așadar, judecătorul sindic apreciază că atâta timp cât au existat bunuri în patrimoniul debitoarei, iar la momentul deschiderii procedurii aceste bunuri nu mai existau în fapt, prezumția că acestea au fost folosite în folosul personal sau al altei persoane este pe deplin justificată, iar fapta se circumscrie dispozițiilor art. 138 lit. a din Legea nr. 85/2006.
Totodată, judecătorul sindic apreciază că fapta pârâtului întrunește condițiile art. 138 lit. e din Legea nr. 85/2006, în sensul că acesta a deturnat sau a ascuns o parte din activul persoanei juridice, raportat la faptul că societatea debitoare deține diverse bunuri în patrimoniu, care nu au fost predate lichidatorului judiciar.
În ceea ce privește întrunirea în speță a condițiilor art. 138 alin.1 lit. d din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic reține următoarele:
În cazul în speță, în sarcina pârâtului a fost invocată de către lichidatorul judiciar săvârșirea unor fapte reglementate de art.138 lit. d din Legea nr.85/2006, respectiv ținerea unei contabilități fictive sau ținerea contabilității cu nerespectarea dispozițiilor legale în materie ori dispariția unor documente contabile produsă de administratorul statutar.
Judecătorul sindic apreciază că în sarcina pârâtului poate fi reținută fapta de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea, în condițiile în care acesta nu i-a predat lichidatorului judiciar toate documentele contabile astfel cum sunt ele prevăzute în art.28 din Legea nr.85/2006. Mai mult decât atât, instanța apreciază că atâta timp cât, legiuitorul a înțeles să sancționeze neținerea contabilității în conformitate cu legea, cu atât mai mult sancționează neținerea contabilității. Or, în cauză pârâtul se face vinovat de neținerea contabilității anterior deschiderii procedurii, lista bunurilor debitoarei, lista creditorilor și contul de profit și pierdere sunt determinate de lipsa acestora, întrucât nu s-a ținut evidența contabilă la zi.
Judecătorul sindic apreciază că pârâtului îi revenea, în calitate de administrator statutar, obligația de a duce la îndeplinire contractul de mandat ce i-a fost încredințat, administratorul fiind direct răspunzător de modul în care este ținută evidența contabilă, obligațiile sale reieșind cu claritate din dispozițiile art. 73 alin. 1 lit. c și alin. 2 ale Legii nr. 31/1990, precum și din dispozițiile art. 11 alin. 4 din Legea nr. 31/1990.
Totodată, conform art. 10 alin. 1 din Legea nr. 82/1991, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului, care are obligația gestionării societății respective.
În condițiile în care evidența contabilă nu a fost ținută sau nu a fost ținută în conformitate cu legea, există o prezumție de culpă, întrucât corecta ținere a registrelor contabile este o obligație stabilită în sarcina administratorilor societății de Legea nr. 31/1990, care în art. 73 lit. c stabilește că administratorii sunt solidari răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, iar art. 11 din Legea nr. 82/1991 a contabilității republicată prevede că răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului.
Neținerea contabilității în mod corect nu face posibilă sesizarea dificultăților cu care se confruntă societatea și face insesizabilă starea de insolvență care poate să apară la un moment dat, aspecte care ar fi înlăturate în condițiile unei contabilități ținute corect care ar permite administratorilor să ia măsurile necesare pentru preîntâmpinarea unor astfel de situații.
În condițiile neținerii contabilității în conformitate cu legea, se prezumă existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs care constă în pasivul înregistrat în tabelul creditorilor, pasiv care, dată fiind natura creanțelor înscrise în tabelul definitiv și anume, creanțe bugetare, în condițiile ținerii contabilității societății debitoare, putea fi substanțial mai mic întrucât debitele principale nu ar fi atras penalități și majorări de întârziere.
Astfel, faptul că administratorul statutar nu a depus la dosar actele contabile solicitate de lichidatorul judiciar, creează prezumția că pârâtul nu și-a îndeplinit obligațiile de ținere a contabilității conform legii.
Așa fiind, judecătorul sindic apreciază că în sarcina pârâtului poate fi reținută și săvârșirea faptei reglementate de art. 138 lit. d din Legea nr.85/2006, respectiv neținerea contabilității în conformitate cu dispozițiile legale în materie, faptă care a condus la producerea stării de insolvență a debitoarei, întrucât pârâtul nu a fost în măsură să sesizeze scadența obligațiilor de plată cu consecința directă a calculării pentru debitele neachitate a penalităților și majorărilor de întârziere.
Întrucât creditorii nu și-au recuperat nici măcar parțial creanțele astfel cum au fost înscrise în tabelul definitiv al creditorilor, creanțe care reprezintă prejudiciul cauzat acestora urmare a neachitării debitelor, judecătorul sindic consideră că pârâtul se impune a fi obligat la plata întregului pasiv în cuantum de 174.650,85 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de lichidatorul judiciar P. O. I. al debitoarei
S.C. C. T. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul C. I., cu domiciliul necunoscut, și având ultimul domiciliu cunoscut în mun. T. M., str. H. nr. 13, ap. 38, jud. M.
.
Obligă pârâtul să plătească întregul pasiv al debitoarei S.C. C. T. S.R.L., J_
, în sumă de 174.650,85 lei.
Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică azi,_ .
JUDECĂTOR SINDIC, GREFIER,
V. LAURA OROS A. Z.
Red./Dact./O.V.L./4ex./_
| ← Sentința civilă nr. 613/2013. Răspundere organe de conducere.... | Sentința civilă nr. 2694/2013. Răspundere organe de... → |
|---|
