Sentința civilă nr. 877/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ NR. 877/2013
Ședința publică din data de 22 martie 2013 Instanța este constituită din:
JUDECĂTOR SINDIC: V. LAURA OROS GREFIER: A. Z.
Pe rol fiind examinarea cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale formulată împotriva pârâtului M. M. S. de către CABINETUL INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ R. A. D., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC HPL C. S., în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006.
La apelul nominal se prezintă lichidatorul judiciar desmenat să administreze procedura insolvenței debitoarei, doamna practician în insolvență R. A. D., lipsind pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită, atât conform Codului de procedură civilă, cât și prin B.P.I.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că la dosar s-a înregistrat de către lichidatorul judiciar, la data de 28 februarie 2013, precizare la cererea de chemare în judecată.
La solicitarea judecătorului sindic, lichidatorul judiciar arată că suma redusă menționată în cuprinsul precizării cererii de chemare în judecată reprezintă suma creanțelor nerecuperate și a stocului de marfă evidențiat în ultimul bilanț al debitoarei. Învederează instanței că nu mai are cereri de formulat și solicită cuvântul pe fond.
Judecătorul sindic, nemaifiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, declară închisă faza probatorie și acordă părții cuvântul în susținerea cererii.
Lichidatorul judiciar învederează instanței că susține cererea așa cum a fost formulată și precizată și solicită admiterea acesteia, pentru motivele invocate în scris.
JUDECĂTORUL SINDIC,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea, înregistrată pe rolul acestui tribunal la_, lichidatorul judiciar C. R. A. D. al debitoarei S.C. H. C. S.R.L. a chemat in judecată pe pârâtul M. M. -S., solicitând judecătorului sindic ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună angajarea răspunderii personale a pârâtului M. M. S. și obligarea acestuia la plata sumei de 120.829,58 lei reprezentând pasivul debitoarei SC
C. S., în temeiul prev. art.138 alin.1 lit.a și d din legea nr.85/2006.
În motivarea cererii, lichidatorul judiciar a arătat că prin sentința comerciala nr. 7378/C/2010, s-a deschis procedura insolventei in forma generala prevăzuta de legea 85/2006, impotriva societății SC H. C. S. . Urmare deschiderii procedurii, conform art. 35 din legea 85/2006, lichidatorul judiciar a notificat debitoarea la adresa sediului social de la Registrul Comerțului prin administratorul statutar, in vederea depunerii documentelor menționate de art. 28 din legea 85/2006, adresa la care administratorul statutar M. M. -S. nu a dat curs. Lichidatorul judiciar a accesat site-ul MF, unde se găsește publicat, ca ultima raportare financiar-contabila a debitoarei, bilanțul contabil aferent anului fiscal 2007. a urmare a analizei realizate de către lichidatorul judiciar asupra Bilanțului contabil intocmit de societatea debitoare
SC HPL C. S., la data_, rezulta ca aceasta inregistra la data_ active imobilizate in suma de 52.832 lei, stocuri 15.620 lei, creanțe in suma de 5.327 lei, fara ca administratorul statutar sa predea bunurile in suma de 68.452 lei (52.832+15.620) evidențiate in patrimoniul debitoarei la data deschiderii procedurii insolventei din dosarul cauzei, pentru a fii valorificate in procedura si sumele distribuite creditorilor, creandu-se prezumția ca acestea au fost valorificate in interes personal de administratorul statutar al debitoarei.
În condițiile în care paratul M. M. -S., administrator statutar,nu a inteles sa pună la dispoziția lichidatorului judiciar bunurile debitoarei in suma de 68.452 lei sau actele din care să rezulte modalitatea de valorificare a bunurilor înregistrate în evidentele contabile ale debitoarei sau sumele rezultate din valorificarea acestora n- au fost identificate în caserie sau conturile din banci deschise pe numele societății, efectele produse de lipsa aportului acestor bunuri in economia generala a persoanei juridice debitoare ,au condus la majorarea datoriei fata de creditori prin acumularea dobânzilor si penalităților de intarziere aferente datoriei de baza, constituind cu siguranța unul din motive pentru care debitoarea SC H. C. S. a ajuns in incetare de plați., fapte prevăzute la art. 138 alin.1 lit a) din legea 85/2006. In cazul de fata este evident ca funcționarea societății nu s-a desfășurat in condiții de legalitate, paratul debitoarei SC H. C. S. in exercitarea funcției de administrator statutar cu puteri nelimitate, a incalcat dispozițiile legale conform legii 31/1990, raportate la art. 138 alin.1 lit. a) din legea 85/2006. Administratorul statutar nu a prezentat lichidatorului judiciar situația analitica a creditorilor evidențiați in contul sintetic de "creanțe", prin aceasta majorarandu-se astfel pasivul societății debitoare, astfel sa nu se poată constata schimbarea destinației sumelor încasate de societatea debitoare fără vreo justificare legala sau neurmarirea creanțelor, care astfel prescrise profita altor persoane, contrar interesului persoanei juridice SC H. C. S. .
Paratul nu a făcut nici un demers pentru a încasa creanțele datorate de diverși creditori ai societății debitoare, cu toate ca aceasta operațiune trebuia făcută cu ocazia inventarierilor anuale, ocazie cu care trebuiau transmise extrase de cont pentru confirmarea soldurilor, notificări și inițierea de acțiuni judiciare pentru recuperarea creanțelor in vederea reîntregirii patrimoniului debitoarei cu drepturile de creanțe deținute asupra altor persoane. In consecință, neefectuarea operațiunii de inventariere a clienților neîncasați si neurmarirea lor, a condus la insuficienta disponibilităților bănești necesare plății datoriilor față de creditori care dețin creanțe împotriva averii debitoarei și deci la declanșarea de către creditori a procedurii de insolvență. In plus, starea de incapacitate de plată a societății debitoare s-a adâncit prin adăugarea, zi de zi, la creanțele bugetare propriu-zise (debite) a accesoriilor (majorări, penalități). eurmărirea creanțelor ale societății SC H. C. S., prin modalitățile prevăzute de reglementările contabile în vigoare, imperative in materie. Toate aspectele evidențiate mai sus au condus la imposibilitatea constatării exacte a situației patrimoniale a debitoarei sub aspectul activului și pasivului, pe toată durata existentei societății, nu a permis administratorului judiciar desemnat in cauza, verificarea fondurilor bănești și a bunurilor societății, stare de fapt cauzată de conduita administratorului parat, consecinta fiind aducerea societății în stare de faliment și fraudarea creditorilor prin neputința acestora de a-si recupera creanțele din activul debitoarei. In speța, indiferent de faptul ca paratul M. M. -S., in calitate de administrator statutar al debitoarei, a încălcat din culpa(neglijenta) sau cu intenție normele de drept care impuneau gestionarea cu mai multa diligenta a patrimoniului societății comerciale decât interesele personale ,este autorul unor fapte expres si limitativ invocate de legiuitor la art. 138 alin. 1, lit. a) si lit. d) a legii 85/2006, fapte care constituie o premisa legala de a fii angajata răspunderea patrimoniala a acestuia,
in recuperarea prejudiciului in suma de 120.829,58 lei, creat fata de creditorii inscrisi in tabelul de obligații al debitoarei. Raportat la cele ce preced, s-a apreciat ca dovada legăturii dintre faptele ilicite, culpabile ale administratorului statutar M. M. -S. si ajungerea in stare de insolventa a debitoarei sunt dovedite, in condițiile prevăzute de art. 1169-1170, cod civil raportat la art. 138 alin. 1 lit. a) si lit. d) din Legea 85/2006, in sensul existentei unui raport de cauzalitate, intre ele.
Prin întâmpinare, pârâtul M. M. S. a solicitat respingerea cererii lichidatorului judiciar ca fiind neîntemeiată și nelegală, arătând în apărare că lichidatorul judiciar nu și-a îndeplinit obligațiile conform art.20 din Legea 85/2006, si anume în termen de 40 de zile era obligat sa facă un raport asupra cauzelor si împrejurărilor care au dus la apariția insolventei societății debitoare. Lichidatorul judiciar nu a solicitat documentele justificative ale societății (aducandu-i-se la cunoștința pârâtului doar in data de_ ca s-au făcut cercetări in cauza dar nu au fost identificate alte venituri sau bunuri urmaribile, nu au fost identificate alte surse pentru acoperirea creanței), desi chiar creditorul, in speța DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE C. in calitate de reprezentanta a Administrației Finanțelor Publice a Municipiului T., a făcut evaluarea acestor bunuri si a scos la licitație aceste bunuri, censtand in: autoturism minibus VOLSKWAGEN transporter, mașină de surfilat (triplock ) 3 fire un ac -LINDER, mașina de aurfilat (triplock) 5 fire 2 ace Brother, mașină pentru butoniere YAMATA. Deși au fost scoase la licitații in următoarele date_ ,_ ,_ ,_, nu s-au putut vinde, astfel că bunurile se află în posesia debitoarei. Pârâtul a arătat că dacă era de rea-credință nu s-ar fi procedat la efectuarea licitației.
De asemenea, pârâtul a arătat că prima notificare trimisă de căptre lichidatorul judiciar a fost primită la data de_, data la care de urgență a procedat la contactarea practicianului în insolvență, dată la care i s-a comunicat că este prea târziu pentru a se încerca soluționarea litigiului. Astfel, pârâtul susține că nu din rea- credință nu a predat actele societății, ci din cauză că nu a avut termen în cunoștință și adresa lichidatorului judiciar. Se susține că s-ar putea recupera o parte din debit prin vânzarea bunurilor debitoarei, însă acest lucru nu se dorește.
Prin precizarea depusă la dosar la data de 28 februarie 2013, lichidatorul judiciar a solicitat angajarea răspunderii pârâtului și obligarea acestuia la plata sumei de 20.947 lei reprezentând o parte din pasivul debitoarei SC H. C. S., arătând că ulterior formulării cererii pârâtul a predat bunurile societății înregistrate în actele contabile ca fiind active imobilizate în sumă de 52.832 lei.
Totodată, lichidatorul judiciar a precizat că întelege să renunte la motivele invocate la punctul 1 din erere si le sustine în continuare doar pe cele invocate la punctele 2 si 3, astfel că îsi întemeiază cererea doar pe dispozitiile art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006.
Analizând materialul probator administrat în cauză, judecătorul sindic reține următoarele:
orm dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului.
Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, patrimonială, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii, în timp ce încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat -
cuprins în actul constitutiv - atrage răspunderea contractuală a administratorului, iar încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului.
În cazul în care administratorii încalcă dispozițiile prevăzute de Legea nr.31/1990 sau alte legi incidente ori săvârșesc în exercitarea mandatului fapte de natură a crea prejudicii, suntem în prezența unei răspunderi civile delictuale. În situația în care administratorii nu-și îndeplinesc sau își îndeplinesc în mod necorespunzător mandatul încredințat de acționari prin actul constitutiv sau prin hotărârile adunărilor generale se va putea angaja răspunderea acestora pe tărâm contractual.
Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere, presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv culpa personală a celui față de care se antrenează răspunderea.
Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art.3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Constatarea stării de insolvență constituie o condiție pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudicierea acestora.
Referitor la raportul de cauzalitate textul legal, dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006, impun condiția ca fapta membrilor organelor de supraveghere și conducere ori fapta oricărei alte persoane să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea și indirect creditorii săi.
Fapta trebuie să fi produs starea de insolvență, respectiv încetarea plăților.
Vinovăția poate îmbrăca forma culpei sau a intenției și trebuie să fi existat la data săvârșirii faptei. În măsura în care culpa îmbracă forma intenției, unele din faptele enumerate constituie de altfel infracțiuni.
Procedura de antrenare a răspunderii este reglementată de art.138 din Legea nr.85/2006. Răspunderea poate fi antrenată pentru întregul prejudiciu produs prin fapta săvârșită, prejudiciu ce se raportează la întreaga masă a creditorilor.
Răspunderea administratorului este angajată în orice situație în care contractul de mandat este încălcat printr-o faptă culpabilă.
Culpa administratorului se apreciază după tipul abstract - culpa levis in abstracto, din aceste motive aflându-se în fața unei culpe prezumate de unde derivă și obligativitatea administratorului de a răsturna prezumția de culpă, sarcina probei aparținându-i.
Judecătorul sindic constată că fapta pârâtului întrunește condițiile art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006, privind ținerea unei contabilități fictive sau ținerea contabilității cu nerespectarea dispozițiilor legale în materie ori dispariția unor documente contabile produsă de administratorul statutar. În sarcina pârâtului poate fi reținută fapta de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea, în condițiile în care acesta nu i-a predat lichidatorului judiciar documentele contabile astfel cum sunt ele prevăzute în art. 28 din Legea nr.85/2006, pentru justificarea modului în care au fost folosite active ale societății debitoare sub formă de stocuri si creante încasate, sau pentru justificarea împrejurării pentru care nu au fost încasate creantele debitoarei.
Astfel, din bilantul contabil al societătii debitoare aferent anului 2007, ultimul publicat pe site-ul M. ului Economiei si Finantelor, rezultă că la_ debitoarea detinea active imobilizate în sumă de 52.832 lei, stocuri în sumă de 15.620 lei si creante în sumă de 5.327 lei. După cum a învederat si lichidatorul judiciar al debitoarei prin precizarea de actiune depusă de către acesta la dosar la_, o parte din bunurile înregistrate în contabilitatea debitoarei, respectiv activele imobilizate în valoare de
52.832 lei, au fost predate de către pârât lichidatorului judiciar în vederea valorificării, ulterior promovării actiunii de fată.
În ce priveste însă stocurile în sumă de 15.620 lei si creantele în sumă de 5.327 lei, nu au fost predate lichidatorului judiciar, iar pârâtul nu a prezentat nici în dosarul de fată, documente justificative ale modului utilizării acestora în activitatea debitoarei sau a împrejurării pentru care acestea nu ar fi fost valorificate sau recuperate.
În ce priveste apărarea pârâtului în sensul că nu din rea-credintă nu a pus la dispozitia lichidatorului judiciar actele firmei, ci pentru că nu a avut termen în cunostintă si adresa persoanei de contact, judecătorul sindic retine că lichidatorul judiciar al debitoarei a depus la dosarul cauzei, în original, dovada expedierii notificării privind deschiderea procedurii insolventei cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire care a fost returnată de oficiul postal, nefiind ridicată, aceasta fiind expediată la adresa sediului societătii debitoare, T., str. R. nr. 3, ap. 4, care este aceeasi cu adresa de domiciliu a pârâtului, astfel cum figurează în evidentele oficiale, potrivit adresei nr. 14149/_ emise de Directia judeteană de evidentă a persoanelor C., si cum a fost indicată si de către pârât prin întâmpinarea depusă de către acesta la dosar.
Nici după introducerea cererii de chemare în judecată, pârâtul nu a făcut dovada comunicării către lichidatorul judiciar al debitoarei a actelor prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006, desi potrivit înscrisului sub semnătură privată emis de către acesta la_, depus în copie la dosar, a predat lichidatorului judiciar un facturier si un chitantier si s-a obligat să predea si restul documentelor prevăzute de textul de lege mentionat.
Atâta timp cât legiuitorul a înțeles să sancționeze neținerea contabilității în conformitate cu legea, cu atât mai mult sancționează neținerea contabilității. Or, în cauză pârâtul se face vinovat de neținerea contabilității pe o perioadă considerabilă de timp anterior deschiderii procedurii, lista bunurilor debitoarei, lista creditorilor și contul de profit și pierdere sunt determinate de lipsa acestora, întrucât nu s-a ținut evidența contabilă la zi. Astfel, desi pârâtul a invocat detinerea actelor contabile ale debitoarei, acesta nu a făcut dovada în acest sens.
Judecătorul sindic apreciază că pârâtului îi revenea, în calitate de administrator statutar, obligația de a duce la îndeplinire contractul de mandat ce i-a fost încredințat, administratorul fiind direct răspunzător de modul în care este ținută evidența contabilă, obligațiile sale reieșind cu claritate din dispozițiile art. 73 alin. 1 lit. c și alin. 2 ale Legii nr. 31/1990, precum și din dispozițiile art. 11 alin. 4 din Legea nr. 31/1990. Totodată, conform art. 10 alin. 1 din Legea nr. 82/1991, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului, care are obligația gestionării societății respective.
În condițiile în care evidența contabilă nu a fost ținută sau nu a fost ținută în conformitate cu legea, există o prezumție de culpă, întrucât corecta ținere a registrelor contabile este o obligație stabilită în sarcina administratorilor societății de Legea nr. 31/1990, care în art. 73 lit. c stabilește că administratorii sunt solidari răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, iar art. 11 din Legea nr. 82/1991 a contabilității republicată prevede că răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului. Neținerea contabilității în mod corect nu face posibilă sesizarea dificultăților cu care se confruntă societatea și face insesizabilă starea de insolvență care poate să apară la un moment dat, aspecte care ar fi înlăturate în condițiile unei contabilități ținute corect care ar permite administratorilor să ia măsurile necesare pentru preîntâmpinarea unor astfel de situații. În condițiile neținerii contabilității în conformitate cu legea, se prezumă existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs care constă
în pasivul înregistrat în tabelul creditorilor, pasiv care, dată fiind natura creanțelor înscrise în tabelul definitiv și anume, creanțe bugetare, în condițiile ținerii contabilității societății debitoare, putea fi substanțial mai mic întrucât debitele principale nu ar fi atras penalități și majorări de întârziere. Astfel, faptul că administratorul statutar nu a depus la dosar actele contabile solicitate de lichidatorul judiciar, creează prezumția că pârâtul nu și-a îndeplinit obligațiile de ținere a contabilității conform legii.
Totodată, nefiind dovedit modul de utilizare a sumei de 20.947 lei, reprezentând contravaloarea stocurilor si a creantelor ce figurau înscrise în contabilitatea debitoarei în cuprinsul ultimului bilant contabil a cărui întocmire de către aceasta a fost probată, acesta fiind înregistrat pe site-ul M. ului Economiei si Finantelor, astfel că raportat la fapta pârâtului de neținere a contabilității debitoarei, nu se poate reține că această faptă nu a contribuit la starea de insolvență a debitoarei. Așa fiind, judecătorul sindic apreciază că în sarcina pârâtului poate fi reținută și săvârșirea faptei reglementate de art. 138 lit. d din Legea nr.85/2006, respectiv neținerea contabilității în conformitate cu dispozițiile legale în materie, faptă care a condus la producerea stării de insolvență a debitoarei, întrucât pârâtul nu a fost în măsură să sesizeze scadența obligațiilor de plată cu consecința directă a calculării pentru debitele neachitate a penalităților și majorărilor de întârziere.
Întrucât creditorii nu și-au recuperat creanțele astfel cum au fost înscrise în tabelul definitiv al creditorilor, creanțe care reprezintă prejudiciul cauzat acestora urmare a neachitării debitelor, fapta pârâtului fiind în raport cauzal doar cu o parte din acest prejudiciu, în sumă e 20.947 lei, pentru considerentele anterior arătate, va admite cererea formulată și precizată de lichidatorul judiciar C. R. A. D. al debitoarei S.C. H. C. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul M. M. -S., si va obliga pârâtul să plătească o parte din pasivul debitoarei S.C. H. C. S.R.L., în sumă de 20.947 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată și precizată de lichidatorul judiciar C. R. A.
al debitoarei S.C. H. C. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul M. M. -S., cu domiciliul în mun. T., str. R. nr. 3, ap. 4, jud. C. .
Obligă pârâtul să plătească o parte din pasivul debitoarei S.C. H. C. S.R.L., J_, în sumă de 20.947 lei.
Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică azi,_ .
JUDECĂTOR SINDIC GREFIER
V. LAURA OROS A. Z.
Fiind în concediu de odihnă semnează grefier sef
Red./O.V.L./Dact./U.L.;O.V.L./3ex./_
| ← Sentința civilă nr. 2732/2013. Răspundere organe de... | Decizia civilă nr. 6912/2013. Răspundere organe de conducere.... → |
|---|
