Decizia civilă nr. 1470/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...) R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1470/2011
Ședința publică de la 08 A. 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE S. AL H. JUDECĂTOR G.-A. N. JUDECĂTOR L. U. GREFIER A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de către pârâta D. G. A F. P. B.-N. în nume propriu și pentru A. F. P. SÎNGEROZ B. împotriva sentinței civile nr. 2..09.200 pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului B.-N., privind și pe intimata-reclamantă G. SC G. S. având ca obiect anulare act de control taxe și impozite taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. erează} faptul că recursurile declarate sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2 C.pr.civ.
Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591 alin 4 C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 3 C.pr.civ. După deliberare, apreciind cauza în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare în limita probatoriului administrat. CURTEA Deliberând reține că prin sentința civilă nr.263/CA din 21 septembrie 2010 pronunțată în dosarul nr.(...) al Tribunalului B.-N. s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D. G. a F. P. B.-N. raportat la petitul nr. 2 al acțiunii și s-a admis în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta SC G. S., împotriva pârâtelor D. G. a F. P. a J. B.-N., și A. F. P. S.-B. s-a respins ca inadmisibil capătul de cerere privind anularea actului administrativ fiscal înregistrat cu nr. 13064/(...) emis de D. G. a F. P. a J. B.-N. și a fost obligată pârâta A. F. P. a orașului S.-B., să restituie reclamantei suma de 10.683 lei încasată cu titlu de taxă specială auto la primă înmatriculare cu dobânda legală aferentă calculată din data de 23 iulie 2007 și până la data restituirii efective. Pentru a dispune în acest sens, tribunalul a reținut că referitor la primul petit, în ce privește adresa de răspuns a cărei anulare se solicită de reclamantă, nu are calitatea de act administrativ-fiscal în sensul în care acesta este definit de dispozițiile art. 41 din O.G. nr. 92/2003 modificată, deoarece prin această adresă nu se stabilesc, nu se modifică și nu se sting drepturi și obligații fiscale ci i se aduce la cunoștință reclamantei refuzul nejustificat al pârâtei D. G. a F. P. a J. B.-N. de a restitui taxa de primă înmatriculare încasată în data de 23 iulie 2007. Referitor la al doilea capăt de cerere tribunalul a constatat că s-a dovedit că s-a achitat taxa specială de înmatriculare pentru autovehicule, astfel cum rezultă din probatoriul scris administrat, taxă care a fost percepută potrivit art. 2141 - 2143 din Codul fiscal și pct. 311 - 312 din Normele Metodologice de aplicare ale Codului fiscal. În conformitate cu art. 90 paragraful 1 din T.ul Constitutiv al Uniunii Europene în nici un stat membru nu se aplică, direct sau indirect, pentru produsele altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare. Scopul acestei reglementări este de a se interzice discriminarea fiscală între produsele importate și produsele de același fel autohtone. Instanța constată că în R. este încălcat acest principiu prin aceea că pentru autoturismele produse și înmatriculate în țară, la înstrăinarea lor între diferiți proprietari, nu se percepe nici o taxă de nouă înmatriculare. În conformitate cu art. 148 alin. 2 din Constituția României, reglementările comunitare au prioritate și sunt obligatorii pentru statele membre ale Uniunii, astfel că, constatându-se tratamentul discriminatoriu al produselor importat din uniunea Europeană și reînmatriculate în R., judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, motiv pentru care acțiunea va fi admisă astfel cum s-a formulat. În considerarea acestei soluții, tribunalul a constatat că prin taxa impusă s-a încălcat principiul libertății circulației mărfurilor, dezavantajând direct autoturismele importate din țările membre U.E. în raport cu autoturismele autohtone. Cât privește cererea de respingere a acțiunii după cum se solicită în întâmpinare tribunalul a apreciat-o ca fiind neîntemeiată deoarece taxa prevăzută de art. 2141 - 2143 din Codul fiscal este o taxă ce s-a stabilit a fi nelegală, prin aceea că încalcă normele de justiție europene. Pentru acest motiv a fost înlocuită cu taxa instituită de O. nr. 5., taxă de mediu ce este o altă taxă, diferită de taxa de primă înmatriculare, are alt caracter și care se achită în baza dispozițiilor din ordonanța menționată. S-a mai reținut că, în conformitate cu disp. OG nr. 9/2000, reclamantul este îndreptățit și la dobânda legală prevăzută de acest act normativ de la data achitării taxei și până la data restituirii efective. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs D. G. a F. P. B. N. în calitate de reprezentant al A. F. P. S.-B. în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamantă ca inadmisibilă, în subsidiar ca nefondată În motivele de recurs se arată că instanța de fond, în mod nelegal , a admis acțiunea și a dispus obligarea A. F. P. S.- B. la restituirea sumei reprezentând taxa de poluare cu dobânda legală de la data cererii de restituire până la achitarea integrală, în condițiile în care reclamanta nu a solicitat anularea unui act administrativ ori sancționarea refuzului nejustificat al organelor fiscale de a restitui suma pretinsă.. Recurenta mai arată că reclamanta a plătit voluntar taxa supunându- se astfel normei interne aplicate de organul fiscal. În speță, reclamantul nu contestă nici un act și nici nu a solicitat să se constate refuzul nejustificat de a soluționa o cerere în condițiile prevăzute de L. nr.554/2004 ci, solicită restituirea sumei, astfel că nu poate face obiectul controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ în temeiul art.1 alin.(1) din L. nr.554/2004. Pronunțându-se în limitele acestei învestiri, asupra acțiunii, recurenta arată că instanța trebuie să examineze admisibilitatea acesteia din perspectiva îndeplinirii condițiilor specifice de exercitare rezultate din dispoz.art.1 coroborat cu art.8 din L. nr.554/2004. Potrivit art.2 alin.(1) lit.c) teza I din L. nr.554/2004, actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice. Același text de lege asimilează, prin alin.2, actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal. În acest context, arată că demersul judiciar al reclamantei, nu se încadrează în prevederile textelor legale precizate, acesta urmărind repararea unei pagube fără însă ca în prealabil, actul administrativ cauzat al pagubei să fi fost desființat. Din coroborarea dispozițiilor Legii nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare, rezultă că pentru sesizarea instanței de contencios administrativ, este necesar ca situația premisă, fie existența unui act administrativ susceptibil prin efectele sale să vatame un drept ori un interes legitim, fie existența unui refuz de soluționare a unei cereri sau nesoluționarea acesteia în termenul legal, ceea ce nu s-a constatat în cauză, reclamantul nu s-a adresat organului fiscal cu nici o cerere și nici nu a contestat decizia de calcul a taxei de poluare. Din actele și lucrările dosarului Curtea reține următoarele: În susținerea prezentului demers judiciar, reclamantul a arătat că a achiziționat, în cursul anului 2007, un autoturism dintr-un stat al Uniunii Europene, pentru care a fost obligată să achite taxa de primă înmatriculare în cuantum de 10.683 lei. Considerând că această taxă contravine prevederilor art. 110 din T. s-a adresat instanței, chemând în judecată pârâta AFP S. B. , solicitând restituirea acestui cuantum, cu dobânda legală de la data plății. Prima instanță a admis acțiunea formulată. 1.Căile ori alte mijloace pe care le indică pârâta recurentă pe care reclamantul le-ar fi putut urma și care, dacă nu sunt utilizate, paralizează demersul judiciar de față, nu pot conduce la inadmisibilitatea acțiunii. În cauză reclamanta a ales în mod legal să se supună legislației interne în materie și mai apoi să apeleze la organul fiscal pentru a recupera taxa considerând că a fost plătită fără temei legal, procedeul fiind perfect legal, deoarece orice plată făcută din eroare sau fără a exista debit este considerată nedatorată și astfel este supusă restituirii (repetițiunii). Împrejurarea că reclamanta a ales să facă plata voluntară a obligației impuse de lege, fără o decizie de impunere din partea vreunui organ fiscal, nu îi înlătură acestuia posibilitatea de a contesta baza legală pe baza și în temeiul căreia a făcut plata, iar în caz de succes să ceară apoi organului fiscal care a încasat respectiva taxă ori jurisdicției competente să i se restituie. Art. 8 al. 1 din L. nr. 554/2004, permite reclamantului să se adreseze instanței de judecată după ce se află în posesia refuzului explicit sau implicit de soluționare favorabilă a cererii sale. Reclamanta a atacat acest refuz, considerat ca fiind nejustificat, ori, potrivit art. 2 al. 2 din L. nr. 554/2004, refuzul nejustificat este asimilat actului administrativ. În concluzie, excepțiile invocate de către recurentă vor fi respinse. 2.Pe fondul cauzei, Curtea reține că sentința tribunalului este legală și temeinică. Reclamantul a susținut că acțiunea sa este în mod vădit fondată și, deci, trebuia admisă ca atare, invocând în principal normele de drept comunitar aplicabile speței. În cauza de față, tribunalul a reținut în mod corect că prevederile OUG nr. 5. nu sunt incidente în cauză, cu luarea în considerare a faptului că raportul juridic de drept fiscal dintre părți s-a născut anterior intrării în vigoare a acestui act normativ, astfel încât trebuia să se facă aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90, actualul art. 110 din T., raportat la cele ale art. 214/1-214/3 Cod fiscal. Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E. că art. 90 (110) din T. produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din T. să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag. 1 din T. s-a decis în cauza conexată Nádasdi și Németh unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate. Cum R. este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007, sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne, iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe. Pe de altă parte, obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor, ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt, bunăoară, autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea legii fiscale interne, ulterioare momentului achitării taxei, înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precizate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de R. ca stat membru. Într-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate, recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a T.ului, în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util. Tribunalul, ca instanță de fond, nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele T.ului de așa manieră să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în R. a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii. Numai în această manieră instanța de fond și-ar fi îndeplinit misiunea trasată de T. și de L. de ratificare a acestuia, precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978). Reclamanta are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare. În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din T., cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite (A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79 Hans Just I/S contre Ministère danois des impôts et accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 Ákos Nádasdi și Ilona Németh parag. 61-70). Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008, pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială . Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de OUG nr. 5. este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație. Așa fiind, Curtea apreciază că nu este posibilă respingerea acțiunii reclamantei, menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de OUG nr. 5.. A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantei să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta neagă în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar. Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție. În consecință, Curtea va respinge recursul declarat de către pârâtă, menținând sentința pronunțată de către prima instanță, în baza prev. art. 20 din L. nr. 554/2004 și art. 312 alin. 1 C.pr.civ. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE Respinge recursul declarat de pârâta D. G. a F. P. B. N. în nume propriu și ca reprezentant al A. F. P. S. B. iîmpotriva sentinței civile nr.263 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al Tribunalului B.-N., pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 8 aprilie 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER, S. AL H. G. A. N. L. U. A. B. Red.S.Al H./A.C. 2 ex. - (...) Jud.fond.C. V.
| ← Sentința civilă nr. 377/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 2374/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
