Decizia civilă nr. 1533/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1533/2011
Ședința publică din 12 aprilie 2011
Completul compus din: PREȘEDINTE: A.-I. A. JUDECĂTOR: C. I. JUDECĂTOR: D. P.
G.: V. D.
S-au luat în examinare recursurile declarate de D. G. A F. P. M. în nume propriu și pentru A. F. P. T. L. și A. F. PENTRU M., împotriva sentinței civile nr. 3980 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., cauza privind și pe intimata F. R., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - taxă de poluare.
La apelul făcut în cauză nu s-a prezentat nimeni. Procedura de citare este îndeplinită. Recursurile sunt scutite de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care se reține că, recurentele prin memoriile de recurs au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, din oficiu, verificând competența generală, materială și teritorială potrivit dispozițiilor art. 1591 alin. 4 C.pr.civ. astfel cum a fost modificată prin L. nr. 2. constată că, este competentă să judece recursul în temeiul art. 10 din L. nr. 554/2004. În baza actelor și a lucrărilor de la dosar apreciază cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare. C U R T E A : Prin sentința civilă nr. 3980 din data de 19 octombrie 2010 pronunțată în dosarul nr. (...) de Tribunalul Maramureș, s-a respins excepția invocată de pârâta A. F. PENTRU M. Prin aceeași hotărâre s-a admis acțiunea formulată de reclamantul F. R., în contradictoriu cu pârâtele D. G. A F. P. M. și A. F. P. T. L. și, în consecință, s-a constatat nelegalitatea deciziei de stabilire a taxei de poluare emisă pentru înmatricularea autovehiculului marca AUDI, cu nr. de identificare W., iar pârâtele au fost obligate să restituie reclamantului suma de 5.710 lei taxă de primă înmatriculare achitată cu chitanța seria TS5 nr. 5425319 din data de (...), cu dobânda legală începând cu (...) și până data plății acesteia. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamantul a achiziționat un autoturism marca AUDI, cu nr. de identificare W., în anul 2009 din Germania, stat membru al U. E.. Potrivit art. 90 par. I din Tratatul de I. al C. E. prevede: „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele ce se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare";. Scopul general al art. 90 este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor. Acest articol se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne. În acest context, instanța de fond a apreciat că OUG NR. 5. este contrară art. 90 din Tratatul de I. a C. E., întrucât este destinată să diminueze introducerea în R. a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare în acest litigiu, favorizând astfel vânzareaautoturismelor second-hand deja înmatriculate în R. și, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în R.. După aderarea R. la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale UE, atâta timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegea consumatorilor. A mai precizat tribunalul că incompatibilitatea taxei de poluare cu dreptul comunitar este pusă în discuție prin lansarea unei proceduri de „. de către C. E., la data de (...), în temeiul art. 226 din Tratatul CE. A., prin declanșarea acestei proceduri, C. consideră că prevederile legislației românești conform cărora taxa de poluare se suspendă pentru anumite autovehicule însă crește pentru anumite mașini de ocazie provenite din alte state membre, ar putea duce la discriminarea acestor mașini de ocazie, protejând industria națională a autovehiculelor noi. C. se referă astfel la ultima formă a taxei de poluare. C. a menționat două aspecte care ridică semne de îndoială asupra compatibilității taxei de poluare, în ultima formă a acesteia. A., C. a motivat declanșarea procedurii infringement pe următoarele argumente: criteriul primei înmatriculări nu este o cerință pe deplin obiectivă, deoarece nu ține seama de calitatea intrinsecă a mașinilor, iar în anumite cazuri acest criteriu ar putea duce la discriminarea mașinilor de ocazie provenite din alte state membre, iar pe de altă parte, în urma aplicării cerinței de primă înmatriculare, toate mașinile noi înmatriculate în perioada stabilită de legislația românească care intră direct pe piața mașinilor de ocazie din această țară, circulă fără să fie suspuse acestei taxe, pe de altă parte, mașinile de o calitate asemănătoare care urmează să fie înregistrate în R. în aceeași perioadă dar nu pentru prima dată și care intră în concurența directă cu produsele naționale, vor fi supuse unei taxe substanțiale. Întrucât instanța de fond a constatat că suma plătită de reclamant nu a fost datorată potrivit legislației comunitare, astfel că taxa trebuie restituită, cu dobândă legală reglementată de OG 9. potrivit dispozitivului. Pentru considerentele sus menționate acțiunea a fost admisă în parte potrivit dispozitivului. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâtele D. G. A F. P. M. în nume propriu și pentru A. F. P. T.L. și chemata în garanție A. F. PENTRU M. (AFM). În recursul declarat de D. G. A F. P. M. în nume propriu și pentru A. F. P. T.L., s-a solicitat admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamant ca neîntemeiată, menținerea deciziilor de stabilire a taxei de poluare ca fiind legală și temeinică. În motivarea recursului său, pârâta susținut că organele fiscale au procedat conform prevederilor legale, respectiv prin aplicarea formulei de calcul prev. de art. 6 alin. 1 lit. a din O. nr. 5. și pe baza documentelor depuse de reclamant. A., în privința legalității O. nr. 5. pentru instituirea taxei pe poluare, pârâta a arătat că prin decizia nr. 802/(...) Curtea Constituțională a statuat că prin prevederile ordonanței S. Român își îndeplinește obligația pozitivă de a asigura un cadrul legislativ adecvat exercitării dreptului la un mediu sănătos, taxând în funcție de anumite criterii autovehiculele pentru poluarea pe care o produc, iar sub acest aspect fiscal, taxa este expresia la nivel legal a textului constituțional al art. 35. A mai menționat pârâta că art. 1 alin. 1 și 2 din O. nr. 5. prevede că taxa pe poluare constituie venit la bugetul F. pentru M. și se gestionează de A. F. pentru M., iar obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în R.. În susținerea legalității O. nr. 5. pârâta a invocat și dispozițiile art. 1 din L. nr. 157/2005 precum și jurisprudența constantă a Curții de Justiție a C. E. din care rezultă că, tratatul nu este încălcat prin instituirea unei taxe în momentul primei înmatriculări a unui autovehicul pe teritoriul unui stat membru, iar prin caracterul său fiscal, taxa intră în regimul intern de impozite, domeniu rezervat exercităriiprerogativelor suverane ale statelor membre. De asemenea, nivelul taxei este determinat de norma de poluare corelat cu vechimea, rulajul mediu anual și starea generală standard și reprezintă reflecția în plan fiscal a principiului „poluatorul plătește"; principiu unanim acceptat la nivelul U. Drept urmare, pârâta a susținut că instituirea taxelor, fie de înmatriculare, fie de poluare nu a avut ca scop atingerea libertății circulației produselor din U., ci este vorba de realizarea unei politici de mediu specifice fiecărui stat, astfel că simpla existență a taxei nu duce la reținerea autonomă ca fiind aplicabile dispozițiile art. 90 din Tratat. În ce privește solicitarea cheltuielilor de judecată, pârâta a menționat, pe de o parte faptul că taxa de poluare achitată de reclamant nu a rămas la bugetul de stat, ci a fost virată în contul A., iar pe de altă parte, că o eventuală culpă procesuală poate fi reținută în sarcina organului fiscal doar dacă prin modul de calcul sa taxei pe poluare, reclamantul a suferit un prejudiciu, or, criticile aduse de reclamant vizează însăși actul normativ în baza căruia a fost calculată taxa pe poluare. În drept, s-au invocat dispozițiile Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, O. nr. 5., ale O. nr. 92/2003 privind C.pr.fiscală și Tratatul CE. În recursul declarat de chemata în garanție A. F. PENTRU M. (AFM) se solicită admiterea acestuia și modificarea în tot a sentinței pronunțate de instanța de fond, în sensul respingerii acțiunii reclamantului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ. O primă critică formulată de recurenta este sub aspectul determinării corect a dispozițiile din Tratatul C.E. în raport de care se impune a fi stabilită compatibilitatea O. nr. 5. pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule. A., în analiza taxei prin prisma art. 90 din Tratatul C.E., recurenta susține că instanța de fond nu s-a referit la practica CEJ relevantă cu privire la înțelesul și întinderea art. 90 din Tratat în materia taxării interne, în genere, și a autovehiculelor, în special, fapt ce a condus la concluzii greșite, dar nu cu privire la legea rămână ci la cea comunitară. A mai învederat recurenta și faptul că art. 1 din O. nr. 5. a stabilit coordonatele pentru instituirea taxei pe poluare care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de A., în vederea programelor și proiectelor pentru protecția mediului. Totodată, această ordonanță a creat posibilitatea restituirii sumelor în plus pentru taxa pe poluare față de valoarea mult mai redusă a taxei pe poluare în prima variantă, pentru cei care dovedesc plata taxei în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008. Rezultă dintr-o jurisprudență constantă că articolul 90 primul paragraf din Tratat este încălcat atunci când impozitul aplicat produsului de import și cel aplicat produsului național similar sunt calculate diferit și după metode diferite care conduc, fie chiar și în cazuri limitate, la un impozit mai mare aplicat produsului de import. De asemenea, O. nr. 5. este în conformitate cu principiile jurisprudenței europene prin prevederea unei grile de depreciere ce corespunde unor valori reale de piață și care, în plus, pot fi contestate de contribuabil dacă autovehiculul său s-a depreciat într-o măsură mai mare decât cea indicată în grila fixă. În plus, se susține că instanța de fond nu a observat că prin art. 8 alin. 1 și 2 din O. nr. 5. s-a prevăzut posibilitatea restituirii valorii reziduale a taxei. Drept urmare, recurenta a apreciat că instanta fondului a dat o interpretare ce excede atât interpretărilor oficiale și jurisprudențiale ale CE/CEJ, dar și textului propriu-zis al Tratatului CE, deoarece O. nr. 5. respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 parag. 1 din Tratatul C.E. O altă critică formulată de pârâtă privește soluția primei instanțe cu privire la capătul de cerere privind acordarea dobânzii legale și a cheltuielilor de judecată, considerând că în mod nelegal s-a dispus obligarea sa la plata către reclamant a acestora, deoarece nu este titulara vreunei obligații în raport de contribuabil, respectiv nu a emis actul administrativ - decizia de calcul - iar virarea sumelor în contul său de se face în temeiul O. nr. 5., neputând fi reținută vreo culpă. Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele: Referitor la excepția inadmisibilității, derivată din neexercitarea de către reclamant a procedurii administrative prealabile reglementată de art. 205 și următoarele din O.G. 93/2003, Curtea reține următoarele: În opinia redactorului acestei decizii, aspectul legat de obligativitatea procedurii prealabile în domeniul contenciosului fiscal trebuie analizată mai ales prin prisma efectelor produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a U. E. în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din R., primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. T. împotriva pârâților S. Român prin M. F. și E., D. G. a F. P. S., A. F. P. S., A. F. pentru M. și M. M.lui. Prin această hotărâre Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: A. 1. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Mai mult, C.J.U. a decis că taxa de poluare așa cum este reglementată prin O. 5. are acest efect descurajant și în consecință este incompatibilă cu libera circulație a bunurilor în spațiul comunitar. În urma acestei decizii instanța reține că a dispărut cu efect retroactiv temeiul juridic în baza căruia taxa de poluare a fost percepută reclamantei iar actul administrativ fiscal anterior enunțat este total lipsit de un temei legal. Trebuie precizat în acest context faptul că C.J.U. nu limitează efectele deciziei analizate doar pentru viitor, iar în lipsa oricărei precizări și limitări în timp a efectelor acestei decizii, consecințele se răsfrâng și pentru trecut (ex tunc), încă de la momentul adoptării actului normativ. Subsecvent dispariției temeiului juridic în baza căruia taxa a fost percepută, în baza obligațiilor asumate prin aderarea R. la U. E., taxa trebuie restituită de către S. Român prin instituțiile finanțelor publice ca orice taxă nedatorată, însoțită de către despăgubirea corespunzătoare, deoarece taxa a fost percepută în baza unui act normativ prin care legiuitorul a încălcat obligațiile comunitare asumate de R. prin aderarea la acest spațiu. În lipsa unei reacții a legiuitorului la decizia pronunțată în cauza nr. C - 402/09 T. împotriva R., reacție prin care să fie armonizată taxa de poluare cu concluziile Curții de Justiție a U. E., judecătorul național nu are la îndemână criteriile în baza cărora să aprecieze care ar fi cuantumul care trebuie restituit din taxa percepută și care ar fi cuantumul care poate fi menținut fără riscul de a afecta libera circulație a bunurilor în spațiul comunitar. O. apreciere în acest moment ar fi una pur subiectivă care ar afecta previzibilitatea actului de justiție, iar în lipsa unor repere obiective care nu pot fi trasate decât de legiuitor taxa trebuie restituită integral. În acest context instanța apreciază că procedura prealabilă administrativă reglementată de art. 205 și următoarele din Codul de procedură fiscală își găsește rațiunea și justificarea în condițiile în care există o minimă îndoială cu privire la legalitatea actului administrativ fiscal. În cazul concret analizat, subsecvent deciziei în cauza T. împotriva R., actul administrativ fiscal în baza căruia taxa a fost percepută este lipsit de orice suport normativ prin efectul deciziei Curții de Justiție a U. E., așa încât nu există nici o îndoială cu privire la nelegalitatea acestuia, dispărând cu efect retroactiv temeiul legal în baza căruia actul administrativ a fost emis. Prin maniera și contextul în care este invocată, procedura prealabilă administrativă reglementată de art. 205 și următoarele din Codul de procedură F.este pe deplin denaturată de la scopul său legal și firesc. A., a ce astă p roced u ra nu ma i e ste p rivită de către o rga n u l fisca l ca o mo d a litate în sp rijin u l con trib u ab ilu lui prin c a re se o fe ră șan sa ad ministraț iei să -și revo ce a ctu l a d ministrat iv fisca l n e lega l to ta l s a u pa rția l ci e ste invo ca tă ca o ba rie ră în ca lea re stitu irii u ne i ta xe pe rcepu tă cu î n că lcarea d rep tu lui co mu n ita r, ta xă ca re a r tre b u ie rest itu ită din o ficiu d e că tre o rga nu l a d ministraț iei ca re a p e rcepu t -o subsecvent deciziei în cauza T. împotriva R.. Procedura administrativă este justificată din mai multe puncte de vedere. Din punctul de vedere al administrației se dă posibilitatea organului emitent sau al celui ierarhic superior să-și repare eventualele greșeli, asigurându-se astfel o cale mai rapidă de restabilire a legalității. Recursul prealabil este un mijloc de protecție al autorității publice emitente, evitând chemarea sa în judecată ca pârât, suportarea unor cheltuieli de judecată, plata unor daune mai mari particularului lezat în dreptul său și chiar lezarea principiului său în pierderea unui proces public prin care s-a dovedit nu numai ca vătămat în particular dar și că a rămas pasivă în înlăturarea acestei vătămări. În același timp, procedura prealabilă are ca scop și protecția particularului, el având posibilitatea de a obține corelarea actului sau admiterea lui printr-o procedură administrativă, simplă, rapidă, scutită de taxă de timbru. Pe de altă parte, dacă administrația răspunde negativ la recurs fiind considerate neîntemeiate, acesta va avea posibilitatea să-și evalueze obiectiv șansele de a câștiga procesul și va putea opta în cunoștință de cauză pentru această cale de drept. La aceste scopuri se mai pot adăuga și cel privitor la degrevarea instanțelor de contencios administrativ de acele litigii care pot fi soluționate pe cale administrativă. Curtea admite că, de lege lata, accesul la justiție, în cazul exercițiului drepturilor derivate din legislația comunitară este limitat de reguli procedurale. Rămâne însă să stabilească dacă, dreptul autorității de a invoca excepția de inadmisibilitate întemeiată pe neparcurgerea acestor proceduri, poate fi calificat ca excesiv, nerezonabil ori disproporționat. Admitem că, în mod tradițional, autoritatea poate să formuleze apărări întemeiate pe excepția de inadmisibilitate, atât timp cât o procedură prealabilă a fost instituită pentru a asigura coerența ordinii juridice, protejarea intereselor generale ale comunității și valorizarea principiului securității ordinii juridice. Cu toate acestea, instanța apreciază că această apărare a fost făcută prin deturnarea, ignorarea de la scopul pentru care dreptul a fost recunoscut și garantat, având ca unic efect blocarea posibilității contribuabilului de a-și recupera taxa percepută cu încălcarea dreptului comunitar. Cu privire la fondul cererii deduse judecății, raportat la motivele de ansamblu evidențiate în cele două recursuri, Curtea reține că taxa internă de poluare a fost instituită prin O. 5. care a abrogat prevederile Codului fiscal referitoare la taxa primei înmatriculare, reglementarea taxei de poluare suferind mai multe modificări. Pentru prima oară a fost modificată prin O. 208 din 4 decembrie 2008, iar pentru a doua oară a fost modificată prin O. 218 din 10 decembrie 2008. La rândul său, primul act de modificare a OUG nr.5., respectiv OUG 2. a fost abrogată prin art.I din OUG 2.. Inițial scopul declarat al adoptării O. 5. înscris în preambulul acestui act normativ a fost acela de a asigura „. me d iulu i p rin rea li za rea u n o r p rog rame și p roie cte p e ntru îmb u nă tă țirea ca lită ții ae rului și p e n tru în cad rarea în va lorile limită p revă zu te d e leg isla ția co mu n ita ră în a ce st d o me n iu, ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a C. E., având în vedere faptul că aceste măsuri trebuie adoptate în regim de urgență, pentru evitarea oricăror consecințe juridice negative ale situației actuale,,. Prin adoptare OUG 2. legiuitorul s-a îndepărtat substanțial de la scopul urmărit prin adoptarea OUG 5.. În preambulul acestei ordonanțe se relevă faptul că adoptarea acesteia a fost necesara având în vedere: ,,concluziile analizei gradului de a d ân cire a cri ze i fin a nciare și e co n o mice în lun a o cto mb rie , ca re rele vă o scă d e re i mp o rta n tă a p ieț e lo r a u to și a p rod u cție i indu strie i fu rni zo a re, p recu m și mă su rile d e s u sțin e re a se cto rulu i d e a u to mo b ile , a fe cta t d e cri za fi n a n ciară inte rna țion a lă ;faptulcă Guvernul României se preocupă de luarea măsurilor care să asigure pă stra rea locu rilor d e mu n că în e co no mia româ n e a scă , iar la u n loc d e mu n că în ind u stria c o n stru cto a re sun t 4 lo cu ri d e mu n că în indu stria fu rni zo a re ,, A., de la necesitatea susținerii unor programe de protecție a mediului prin îmbunătățirea calității aerului si pentru încadrarea in valorile limita prevăzute de legislația comunitara in acest domeniu, scopul declarat al O. 5. s-a transformat in protejarea industriei interne de autovehicule si păstrarea locurilor de munca angrenate in producția de autovehicule. Instanța de recurs, urmărind modificările succesive ale O. 5., constată faptul ca achitarea sumei în litigiu a avut loc după data modificării O. 5. prin O. 2.. În consecință, compatibilitatea O. 5. cu prevederile comunitare incidente trebuie analizata prin raportare la modificările aduse formei inițiale a ordonanței, având în vedere faptul că taxa a fost achitată la data de (...), în baza deciziei de calcul a taxei pe poluare pentru autovehicule emisă la acceași dată. Analiza trebuie efectuata in primul rând prin relevarea scopului urmărit de către Guvernul României prin adoptarea celor doua ordonanțe de urgenta. A., în preambulului ordonanței de urgenta 2. se prevede faptul ca adoptarea acesteia a fost necesara având in vedere: ,,concluziile analizei gradului de adâncire a crizei fin a n ciare și e con o mic e î n lu n a o cto mb rie , ca re re levă o scă d e re impo rta ntă a p iețe lor a u to și a p rod u cție i indu strie i fu rni zo a re, p recu m și mă su rile d e su sține re a se cto rului d e au to mo b ile , a fe cta t d e cri za f ina n ciară in terna țio na lă ; - faptul că Guvernul României se preocupă de luarea măsurilor care să asigure p ă stra rea locu rilor d e mu n că în e co n o mia româ n e a scă , iar la un loc de mu n că în i nd u stria co n stru cto a re su n t 4 lo cu ri d e mu n că î n in d u stria f u rni zo a re ,, Este lipsit de echivoc faptul ca intenția legiuitorului nu mai are nicio legătura cu scopul declarat al adoptării O. 5., care potrivit enunțului din preambulul acestui act normativ urmarea inițial ,, a sigu rarea p rote cție i me d iulu i p rin rea li za rea u no r p rog rame și p roie cte pe n tru îmb u n ă tă țirea ca lită ții a e ru lui și p e ntru în ca d rare a în va lorile limită p revă zu te d e leg isla ția co mu n ita ră în a ce st d o me n iu, ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a C. E., având în vedere faptul că aceste măsuri trebuie adoptate în regim de urgență, pentru evitarea oricăror consecințe juridice negative ale situației actuale,,. Schimbarea de intenție declarata expres de către legiuitor nu lasă loc vreunei interpretări. A., de la necesitatea susținerii unor programe de protecție a mediului prin îmbunătățirea calității aerului si pentru încadrarea in valorile limita prevăzute de legislația comunitara in acest domeniu, scopul declarat al O. 5. s-a transformat in protejarea industriei interne de autovehicule si păstrarea locurilor de munca angrenate in producția de autovehicule. Intenția legiuitorului nu a suferit vreo modificare prin O. 7. sub aspectul protejării industriei interne de autoturisme, ci acest ultim act normativ are un declarat caracter reparatoriu, propunându-si înlăturarea discriminărilor intre contribuabilii care au achitat taxa de poluare anterior si ulterior datei de 15 decembrie 2008, data intrării in vigoare a O. 2.. Impactul negativ in plan social enunțat in preambulul ordonanței a fost înlăturat printr-o ajustare a nivelului taxei, insa acest fapt nu a produs nici o modificare cu privire la scopul declarat al O. 2., anterior analizat. Trebuie enunțat in acest context si faptul că, deși inițial taxa de poluare era datorată la prima înmatriculare a autoturismelor în R., indiferent daca este vorba despre autoturisme noi sau second hand, prin modificările O. 5., o anumită categorie de autoturisme noi au fost exceptate de la plata taxei de poluare. A. ,,autovehiculele M1 cu norma de poluare E. 4 a căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc, precum și toate autovehiculele N1 cu norma de poluare E. 4, care se înmatriculează pentru prima dată în R. sau în alte state membre ale U. E. în perioada 15 decembrie 2008-31 decembrie 2009 inclusiv, se exceptează de la obligația de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule stabilită potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a G. nr. 5.,,. Într-un mod deloc întâmplător, categoria de autoturisme exceptata de la plata taxei de poluare corespunde caracteristicilor tehnice ale autoturismelor produse în R., o noua dovada a intenției clare de protejare a industriei interne in detrimentul produselor importate. A., in jurisprudența referitoare la art. 110 din Tratatul CE, (fostul art. 90) Curtea de Justiție E. a explicat care sunt condițiile in care se poate retine aplicarea acestui text: trebuie sa existe o discriminare intre produsele naționale si produsele importate, trebuie sa existe o similitudine sau un raport de concurenta intre produsele importate vizate de taxa si produsele interne favorizate, prelevarea fiscala naționala trebuie sa diminueze sau sa fie susceptibila sa diminueze, chiar si potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor. In consecință atunci când produsele interne si produsele importate se afla intr- un raport de concurenta, iar prin efectul unei norme fiscale naționale se creează o discriminare, astfel încât consumatorii sunt descurajați să aleagă produsele importate in vederea realizării unui scop declarat de protejare a industriei naționale si a locurilor de muncă, art. 110 este aplicabil, iar norma fiscala naționala contrara art. 110 trebuie înlăturată de la aplicare. Compatibilitatea O. 5. cu prevederile dreptului U., în speță art. 110 din TFUE, incidente trebuie analizată prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 (ulterior pronunțării prezentei decizii) de către Curtea de Justiție a U. E. în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din R., prin decizia din 18 iunie 2009, primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. T. împotriva pârâților S. Român prin M. F. și E., D. G. a F. P. S., A. F. P. S., A. F. pentru M. și M. M.lui. Prin această hotărâre Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: A. 1. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Din paragraful 29 al hotărârii rezultă că întrebarea și răspunsul Curții de referă la varianta inițială a O. nr. 5., anterior modificărilor anterior enunțate. Curtea de Justiție a interpretat dreptul U., mai precis art. 110 din T.F.U., plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 3. din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, O. nr. 5. are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în R. a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Este necesar ca în lumina celor statuate să se deceleze dacă argumentele utilizate de Curtea de Justiție sunt valabile și față de normele juridice care reglementau obligativitatea plății taxei pe poluare în vigoare la data nașterii raportului de drept fiscal în cazul concret analizat. Curtea de Justiție a interpretat dreptul U., mai precis art. 110 din TFUE, plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că OUG nr. 5. are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în R. a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Aceste statuării sunt valabile în opinia Curții de A. și în cauza de față cu atât mai mult cu cât reglementarea aplicabilă în această cauză prevede plata unei taxe pe poluare mai mare ca și cuantum decât cea reglementată în forma inițială. Și este așa, deoarece raționamentul CJUE din cauza T. este valid și în legătură cu reglementările succesive primei forme a OUG nr. 5.. Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second hand cumpărate din alte state membre ale U. fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. A. fiind, Curtea reține că în cauza de față se poate stabili în lumina celor statuate de Curtea de Justiție că OUG nr. 5. în forma incidentă în cauza de față este contrară dreptului U., respectiv art. 110 parag. 1 din TFUE. Pentru a statua astfel Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea ci în toate cazurile similare deduse judecății. Or, statuând astfel, Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția R. și din Tratatul de aderare a R. la UE precum și de jurisprudența pertinentă a Curții de Justiție (cauza Simmenthal). Pentru toate aceste considerente, întemeiate pe dispozițiile art. 20 alin. 3 din L. nr. 554/2004 corelat cu art. 312 C.proc.civ. Curtea, va respinge recursurile exercitate de către pârâta D. M. în nume propriu și pentru A. F. P. T. L. și chemata în garanție A. F. pentru M. împotriva sentinței pronunțată de Tribunalul Maramureș, pe care o va menține în întregime. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge recursurile declarate de D. G. A F. P. M. în nume propriu și pentru A. F. P. T. L. și chemata în garanție A. F. PENTRU M. împotriva sentinței civile nr. 3.980 din 19 octombrie 2010 pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 12 aprilie 2010. PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, A. A. I. C. I. D. P. V. D. G., Red.A.A.I. Dact.H.C/2 ex./(...) Jud.fond:M.P.;
| ← Decizia civilă nr. 2768/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 296/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
