Decizia civilă nr. 345/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
DECIZIE CIVILĂ NR.345/2011
Ședința ta de 31 ianuarie 2011
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : A. C. JUDECĂTOR : M. S. JUDECĂTOR : M. I. I. GREFIER : L. F.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta D. G. A F. P. A J. S. ÎN N. A. F. P. A M. Z. împotriva sentinței civile nr. 3319 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S., în contradictoriu cu intimatul M. A.-A., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut cauzei, după care se constată că în data de 24 ianuarie
2011 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare (f.9) din partea intimatului M. A.-A.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 3.319 din data de (...) pronunțată în dosarul nr. (...) de Tribunalul Sălaj, s-a admis acțiunea reclamantului M. A.-A., în contradictoriu cu D. G. A F. P. A J. S., și A. F. P. Z. și, în consecință s-a anulat Decizia de restituire nr. 378/(...) și au fost obligate intimatele - în limita competențelor prevăzute de lege - să restituie reclamantului suma de
2973 lei, reprezentând diferența dintre suma de 4839 lei și 1866 lei, achitată cu chitanța seria TS4A nr. 5479568/ (...) cu titlu de taxă specială de înmatriculare precum și la plata dobânzii legale, de la data introducerii acțiunii, respectiv (...).
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin chitanța seria TS4A nr. 5479568 din (...) reclamantul face dovada faptului că a achitat suma de 4838,50 lei reprezentând taxa specială de primă înmatriculare (f. 8 dosar fond).
La data de (...), prin cererea înregistrată sub nr. 49094, reclamantul a solicitat restituirea sumei achitată cu titlu de taxă de primă înmatriculare (f.
9 dosar fond).
Intimata de D. S. pe baza D. de restituire nr. 378/(...) a decis restituirea, în favoarea reclamantului a sumei de 1866 lei (f. 10 dosar fond). Aceeași decizie precizează faptul că suma de 2973 lei reprezentând diferența dintre suma achitată de reclamantă și cea restituită de către intimate, constituie taxa pe poluare reglementată de dispozițiile O. 5.. Fundamentarea asupra modului de calcul este efectuată potrivit conținutului D. depusă la dosar.
Prin adresa înregistrată sub nr. 17708 din (...) reclamantul a solicitat restituirea sumei de 2973 lei reținută cu titlu de taxă pe poluare.
La cererea reclamantei, intimata de rândul II prin A. N. de A. F. - A. F. P. Z. comunică reclamantului poziția sa cu privire la cererea de restituire a taxei pe poluare (f. 11 dosar fond). Diferența dintre suma inițial achitată și aceea restituită, se susține în răspunsul intimatei, constituie taxa pe poluare instituită prin O. 5.. Î.ucât această taxă este percepută pe baza unui temei legal, restituirea ei este nejustificată.
Instanța de fond a apreciat acțiunea reclamantului împotriva refuzului intimatelor de restituire a sumei de 2973 lei ca fiind întemeiată din următoarele considerente:
Taxa specială de înmatriculare a fost introdusă în Codul fiscal prin L. nr. 3.. Art. 2141 alin. 3 din codul fiscal a reglementat cuantumul acestei taxe. Constatându-se neconcordanța dintre reglementarea internă și aceea comunitară în materie de taxe, cu efect asupra liberei circulații a mărfurilor, prevederile din legislația națională menționate mai sus au fost abrogate. Consecința firească ar fi fost aceea că în baza unei procedurii simplificatele intimatele să restituie, la cerere, persoanelor îndreptățite, suma achitată cu titlu de taxă specială de înmatriculare, dar având în vedere intrarea in vigoare a O. 50/(...), potrivit art. 11, intimatele au procedat la calcularea taxei pe poluare restituind reclamantei, precum și celor aflați în situații similare acesteia, doar o parte din suma achitată cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare. A precizat instanța de fond că actul normativ în temeiul căruia a fost reținută reclamantei taxa pe poluare a suferit mai multe modificări după cum urmează: O. 50/(...) pentru restituirea taxei pe poluare pentru autovehicule a fost modificată și completată de O. 2..XII.2008. Potrivit dispozițiilor art. II din ordonanță „Autovehiculele a căror capacitate cilindrică nu depășește 2000 cmc și care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale U. E. începând cu data de 15 decembrie 2008 se exceptează de la obligația de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule, stabilită potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a G. nr. 5.. În conformitate cu art. III al aceluiași act normativ, prevederile de mai sus urmau a fi valabile până la data de 31.XII.2009. O. 208/2008 a fost abrogată prin art. I a O. 2..XII.2008 privind modificarea Ordonanței de U. a G. nr. 5. pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule. Potrivit art. III din O. 2. se exceptează de la obligația de plată a taxei de poluare stabilită prin O. 5., autovehiculele M1 cu normă de poluare E. 4 a căror capacitate cilindrică nu depășește 2000 cmc, precum și toate autovehiculele N1 cu normă de poluare E. 4, care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale U.E. în perioada 15.XII.2008-31.XII.2009. Din nota de fundamentare a ordonanței de mai sus rezultă că scopul acesteia a avut în vedere păstrarea locurilor de muncă în economia românească, scăderea piețelor auto, susținerea sectorului de automobile, aspecte survenite ca urmare a gradului de adâncire a crizei financiare și economice din luna octombrie 2008. Având în vedere faptul că prin O. 2. s-a creat o discriminare nejustificată între persoanele care au achiziționat autovehicule în vederea înmatriculării, anterior datei de 15.XII.2008, a fost adoptată O. nr. 7 din (...) privind modificarea O. 5. pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule. O. 5. în formă actualizată statuează prin art. 1 (1) că taxa de poluare pentru autovehicule se virează în bugetul F. pentru mediu și se manageriază de către A. F. pentru Mediu. Prin această prevedere s-a urmărit stabilirea neutralității fiscale a taxei. Obligația de plată a acestei taxe se naște, potrivit art. 4 lit. „a"; „cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România";. Rezultă din cele de mai sus că actuala reglementare înlătură discriminarea produsă de normele anterioare care au reglementat taxa specială de primă înmatriculare, dar instituie o altă discriminare în funcție de locul unde a avut loc prima înmatriculare. În cazul autoturismelor second hand achiziționate din țările C.E. se percepe taxa de poluare la prima înmatriculare în România fără ca aceeași taxă să fie percepută mașinilor autohtone în caz de revânzare. Taxa este discriminatorie și din punct de vedere a sferei de aplicabilitate taxând numai poluarea produsă de mașinile înmatriculate după (...). Mașini cu aceeași caracteristică deținute anterior datei de (...) poluează în egală măsură ca și cele înmatriculate după această dată - astfel că principiul „poluatorul plătește"; se aplică numai ultimelor. Pentru ca taxa de poluare să fie veritabilă și să poată contribui la limitarea consecințelor poluării, aceasta ar trebui astfel reglementată încât să fie obligatorie pentru toate autoturismele aflate în circulație, indiferent de momentul înmatriculării. Art. 90 din T.ul de instituire a C. E. prevede: „Nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare";. Analizând comparativ prevederile O. 5. cu textul sus citat tribunalul a constatat că, reglementarea taxei de poluare prin actul intern, contravine dreptului comunitar și dacă luăm în considerare numai faptul că, în mod evident, prin măsura luată, scade interesul cumpărătorilor pentru autoturismele second-hand achiziționate din țările comunitare. Astfel, taxa de poluare, prin modul de calcul precum și prin direcționarea ei a dobândit - în condițiile O. 5. așa cum a fost completată și modificată - o anumită neutralitate fără însă a pierde caracterul de „.. Chiar dacă această taxă nu ar echivala cu un impozit în sensul prevăzut de art. 90 din T.ul C. E., ea are efecte ca și ceea ce art. 28 din T.ul C. E. denumește „. cu efect echivalent";. Curtea E. de J. a definit măsurile cu efect echivalent în cauza Dassonville (1974) stabilind că: „sunt măsuri cu efect echivalent toate regulile comerciale implementate de statele membre ale C. care au finalitatea de a împiedica direct sau indirect, actual sau potențial comerțul comercial";. La categoria acestora intră nu numai măsurile care tratează discriminativ în mod deschis sau ascuns marfa străină adusă dintr-un stat membru ci și acelea care deși nu pot fi numite discriminative, pot împiedica libera circulație a mărfurilor. Evaluarea acestora se face având în vedere efectele potențiale ale acestora și mai puțin scopul urmărit de ele. În sensul celor de mai se pronunță CJCE la data de 11.XII.2008, în cauza C. CE contra Austria (c-524/2007) (filele 20-26). Față de cele reținute mai sus în fapt și în drept, tribunalul a apreciat acțiunea reclamantului ca fiind întemeiată astfel că a admis-o. Referitor la excepția de inadmisibilitate, tribunalul a menționat faptul că refuzul de restituire a taxei pe poluare este conținut în corpul dispoziției de restituire nr. 378/(...) (f. 10 dosar fond) ale cărui caracteristici de actadministrativ fiscal nu au fost contestate de către intimate. S. înregistrat sub nr. 17867/(...) constituie răspunsul pe care intimatele îl comunică reclamantei în urma cererii acesteia depusă în baza L. 5.. Așa cum s-a arătat mai sus, reclamantul se consideră vătămat în drepturile sale pe baza actului administrativ fiscal prin care i se refuză restituirea taxei pe poluare. Î. refuzului, reclamantul a urmat procedura prevăzută de art. 7 din L. 5., adresându-se în cele din urmă instanței de judecată. Față de cele de mai sus, tribunalul a apreciat excepția intimatelor ca fiind neîntemeiată, motiv pentru care a respins-o. În final, tribunalul a concluzionat că intimatele datorează reclamantului dobânda legală în condițiile art. 1088 cod civil începând cu data înregistrării acțiunii la instanța de fond. Î. acestei hotărâri, pârâta D. G. A F. P. A J. S., în nume propriu și în numele A. F. P. A M. Z., a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, desființarea sentinței pronunțată de Tribunalul Sălaj, iar pe cale de consecință, respingerea actiunii formulată de reclamant ca inadmisibilă precum și respingerea capătului de cerere privind acordarea dobânzii legale ca nefondat. În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 și în considerarea disp. art. 3041 C.pr.civ., pârâta a susținut că instanța de fond în mod nelegal a respins excepția de inadmisibilitate pe care a invocat- o, în condițiile în care reclamantul nu a solicitat anularea niciunui act și nici nu a solicitat să se constate refuzul de a soluționa o cerere. Mai mult, instanța de fond a anulat decizia de restituire nr. 378/(...) în condițiile în care reclamantul nu a solicitat acest lucru și chiar și în ipoteza în care s-ar fi solicitat, reclamantul era decăzut din dreptul de a mai solicita anularea deciziei, deoarece a depășit termenul de 30 de zile prev. de O. nr. 9., cu modificările și completările ulterioare, pentru contestarea acestuia. Așa fiind, prin anulare deciziei de restituire, instanța de fond a ignorat prev. O.G. nr. 92/2004 și ale L. nr. 5. care potrivit art. 1 impune obligativitatea parcurgerii unei procedurii derogatorii de la dreptul comun a contenciosului administrativ, instanța neputând cerceta legalitatea acestui act pe cale directă în procedura contenciosului administrativ.. În concret, procedura de contestare a legalității actului administrativ fiscal, în înțelesul art. 41 C.pr.fiscală, presupune o cale de atac specială administrativă, respectiv contestația prev. de art. 205 și urm. din O.G. nr. 9. republicată cu modificările și completările ulterioare. Practic, a susținut pârâta, obiectul acțiunii este restituirea unei sume reținute în prealabil în temeiul legii conform deciziei de restituire nr. 378/(...) prin care reclamantului i s-a restituit o parte din taxă, respectiv suma de 1.866 lei din totalul de 4.839 lei, iar aceasta nu poate fi soluționat de instanța de contencios administrativ. Sub acest aspect, pârâta a apreciat că fără o analiza a actului administrativ prin care s-au reținut în sarcina reclamantului obligații fiscale, respectiv decizia de restituire nr. 378/(...), instanța nu putea trece direct la a dispune restituirea sumei astfel achitată. Pe de altă parte, chiar dacă reclamantul și-a întemeiat în drept cererea pe dispozițiile L. nr. 5., pârâta consideră că prin obiectul său, cauza nu este de contencios-administrativ, aceasta având drept finalitate restituirea unei sume. Prin urmare, calea aleasă de reclamant ignoră procedura deschisă de lege pentru contestarea actului de impunere și astfel dacă s-ar valida, s-are deturna normele procesual-fiscale care guvernează soluționarea unui atare conflict. Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată pentru motivele expuse pe larg în întâmpinarea depusă la dosarul cauzei. Referitor la admiterea de către instanta a capătului de cerere privind acordarea dobânzii, pârâta solicită, de asemenea, respingerea acesteia având în vedere faptul ca taxa a fost încasată în temeiul OUG nr. 5., forma inițială. Intimatul M. A. A. prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului formulat de pârâtă și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțate de Tribunalul Sălaj. Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea l-aapreciat parțial fondat pentru următoarele considerente: Prima critică adusă hotărârii vizează pronunțarea instanței de fond plus petita prin anularea deciziei de restituire nr. 378/(...), susținându-se că reclamantul nu a formulat o astfel de cerere. Curtea constată că susținerea recurentei potrivit căreia reclamantul nu ar fi investit prima instanță cu o cerere de anulare a deciziei de restituire nr. 378/(...) corespunde adevărului cât timp un astfel de petit nu se regăsește în cuprinsul cererii de chemare în judecată, astfel că motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C.proc.civ este incident, impunându- se modificarea hotărârii recurate în sensul înlăturării dispoziției de anulare a deciziei nr. 378/(...). Faptul că reclamantul nu a contestat legalitatea deciziei de restituire nr. 378/(...) emisă de pârâta AFP Z. nu produce nicio consecință asupra cererii de restituire a sumei de 2973 lei achitată cu titlu de taxă de primă înmatriculare cât timp art. 8 alin. 1 teza finală din L. nr. 5. prevede că se poate adresa instanței de contencios administrativ și persoana care se consideră vătămată într-un drept al său prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri. Cu alte cuvinte, simplul refuz de restituire a unei taxe, pe care reclamantul o consideră nedatorată, îl îndrituiește pe acesta să se adreseze direct instanței de judecată. În cauză reclamantul s-a adresat organului fiscal pentru a recupera taxa considerând că a fost plătită fără temei legal, iar prin decizia nr. 378/(...) pârâta AFP a aprobat doar în parte cererea reclamantului, refuzând restituirea diferenței de 2.973 lei. Art. 8 al. 1 din L. nr. 5., permite reclamantului să se adreseze instanței de judecată după ce se află în posesia refuzului explicit de soluționare favorabilă a cererii sale. Atât timp cât reclamantul este în posesia actului din care rezultă refuzul de soluționare favorabilă a cererii are deschisă calea prev. de art. 1 al. 1 din L. 5., respectiv de a se adresa instanței de contencios administrativ competente. Așadar, din această perspectivă cererea reclamantului este admisibilă fără a fi necesară parcurgerea procedurii administrative reglementate de art. 205 și urm. Din OG nr. 9.. În schimb, în ce privește admiterea cererii reclamantului de restituire a sumei de 2.973 lei, Curtea reține că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică. În cauza de față, tribunalul a reținut aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90 din T.ul de instituire a C. E.). Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E. că art. 90 din T. produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale U. le pot proteja. Judecătorul național are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din T. să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. Cum România este stat membru al U. începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe. Î.-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine orice disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a T.ului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util. Jurispudența CJCE a stabilit constant că un sistem de impozitare a autovehiculelor este discriminatoriu față de autovehiculele de ocazie de import atunci când în calculul taxei nu se ia în considerare deprecierea reală a acestui autovehicul de import și, în consecință, i se impune o taxă mai mare decât valoarea reziduală a taxei rămase neamortizată încorporata într- un autovehicul național similar (A se vedea Decizia Curtii de J. a C. E. în C. C-3. N. T., par. 20). Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag.1 din T. s-a decis în cauza conexată Nádasdi și Németh unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second- hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru, iar valoarea taxei este determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valorii reziduale a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate. T. ca instanță de fond nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile normele T.ului de așa manieră încât să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus cu o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al U.. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată de T. și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978). Recurenta susține că acțiunea reclamantului nu poate fi admisă pe considerentul că prin efectul adoptării OUG nr. 5. au fost abrogate dispozițiile art. 2141-2143 din Codul fiscal care au instituit obligația de plată a taxei speciale de primă înmatriculare, iar noua reglementare stabilește cadrul juridic cu privire la instituirea taxei de poluare, pe care reclamantul o datorează în continuare. Curtea reține că începând cu data de 1 ianuarie 2007, prin dispozițiile art. 2141-2143 din Codul fiscal s-a instituit regimul unei noi taxe speciale pentru autoturisme și autovehicule datorată pentru prima înmatriculate a unui autovehicul sau autoturism în România, indiferent dacă acesta era nou sau folosit. Aplicarea aceste dispoziții legale în dreptul intern a determinat încălcarea dispozițiilor art. 90 parag. 1 din T.ul de instituire a C. E. constatată de jurisdicțiile interne. Această incompatibilitate a fost reținută și de C. E. care a declanșat procedura prevăzută de art. 226 din T. (procedura de infrigement). Pentru a pune de acord legislația internă cu normele T.ului și a înceta procedura de constatare a încălcării T.ului demarată de C. E., G. a adoptat OUG nr. 5. pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule în vigoare de la 1 iulie 2008. Pentru a verifica dacă sunt incidente în speță prevederile art. 11 din OUG nr. 5. se impune a se stabili care sunt efectele juridice ale acestei ordonanțe de urgență asupra situațiilor juridice născute anterior datei de 1 iulie 2008. Conform dispozițiilor art. 11 din OUG nr. 5. taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 6.. Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Î.-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia atunci când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar, acesta este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea normelor comunitare. Din această perspectivă reclamantul-intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare. În astfel de situații, Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din T., cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite (A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79 Hans Just I/S contre Ministère danois des impôts et accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 Ákos Nádasdi și Ilona Németh parag. 61-70). Ca atare, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială. Curtea mai reține că noua taxă instituită de OUG nr. 5. este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară și are alt mod de calcul precum și altă destinație. Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție. Împrejurarea că la nivelul U. E. s-a decis că taxa de poluare ce urmează a se percepe prin aplicarea dispozițiilor O. nr. 5. nu este contrară T.ului nu are nicio influență asupra dreptului reclamantei de a cere și obține restituirea integrală a taxei de primă înmatriculare percepută în baza unor norme juridice anterioare acestei ordonanțe de urgență și care au fost declarate ca neconforme cu prevederile T.ului. Din această perspectivă, aplicarea OUG nr. 5. nu poate paraliza demersul reclamantului și nici nu poate pune sub semnul îndoieliilegalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse. În ceea ce privește critica privind acordarea dobânzilor legale solicitate începând cu data achitării taxei și până la data plății, Curtea reține următoarele: Este de principiu că potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 4 din Codul de procedură fiscală în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective. Tot astfel, dacă suma respectivă a fost încasată și folosită fără să existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suma plătită ci și dobânda legală calculată pe perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil. Numai astfel se poate concepe o justă reparație a prejudiciului încercat de contribuabil aflat într-o astfel de situație în care acestuia i s-a produs un prejudiciu prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului. Așa fiind, Curtea constată că instanța de fond a soluționat cauza cu aplicarea normelor legale și a principiilor de reparație a prejudiciului încercat de contribuabil. Nu se poate paraliza dreptul contribuabilului de a beneficia de reparația integrală a prejudiciului numai pe considerentul că acesta are dreptul să i se restituie doar suma plătită fără bază legală iar dobânda ar curge doar de la data formulării cererii de chemare în judecată pentru restituirea sumelor încasate pe nedrept. Dacă s-ar admite teza recurentei, conform căreia indiferent de perioada de folosire a unei sume de bani achitată la bugetul de stat fără temei legal, aceasta este ținută să plătească dobânzi doar din momentul formulării cererii de chemare în judecată ar însemna ca bugetul de stat să se îmbogățească pe măsura însărăcirii patrimoniului contribuabilului cu suma ce reprezintă prețul folosinței banilor pe perioada de referință. Or, dacă am accepta o astfel de rezolvare ar însemna ca niciodată contribuabilul să fie corect și complet despăgubit pentru prejudiciul ce l-ar încerca prin reținerea la bugetul de stat pe o perioadă de timp însemnată a unei sume fără o bază legală, punând astfel în pericol principiul răspunderii patrimoniale ce presupune reparația în natură și integrală a prejudiciului. Pe de altă parte, dacă am accepta teza recurentei, s-ar eluda însuși principiile statornicite în practica Curții de J. care au fost mai sus redate, respectiv obligația impusă statelor membre de a asigura rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 110 din T., cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, Curtea de Justiție a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite. Față de aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct. 6 Cod procedură civilă, va fi admis recursul declarat de pârâta D. G. A F. P. S. și va fi modificată în parte sentința atacată, în sensul că se va înlătura mențiunea referitoare la anularea deciziei de restituire nr. 378/(...) emisă de pârâta A. F. P. A M. Z. Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței atacate. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN N. L. D E C I D E: Admite recursul declarat de pârâta D. G. A F. P. S. împotriva sentinței civile nr. 3.319 din 22 iulie 2010, pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S., pe care o modifică în parte în sensul că înlătură dispoziția de anulare a deciziei nr. 378/(...). Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 31 ianuarie 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, A. C. M. S. M. I. I. L. F. GREFIER, Red.M.I.I./(...) Dact.H.C./2 ex./ Jud.fond:N. P.
| ← Decizia civilă nr. 824/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 2188/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
