Decizia civilă nr. 5269/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
Nr. 5269/2011
Ședința de la 29 N. 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. P.
Judecător C. I.
Judecător A.-I. A.
Grefier M. N. Țâr
Pe rol judecarea recursului declarat de C. J. DE P. B.-N. împotriva sentinței civile nr. 171 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al Tribunalului B. N. în contradictoriu cu intimata K. O., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (L. Nr.188/1999) salarii compensatorii.
La apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Curtea, din oficiu, în temeiul art.1591 alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.10 din L. nr.554/2004 constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. Totodată, reține cauza în pronunțare în baza înscrisurilor existente la dosar. C U R T E A , Prin sentința civilă nr. 171 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al Tribunalului B. N. s-a admis acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta K. O., împotriva pârâtei C. J. DE P. B.-N., și în consecință: - a fost obligată pârâta să plătească reclamantei o compensație egală cu cinci salarii lunare de care a beneficiat reclamanta la data eliberării sale din funcția publică de execuție de referent superior. În motivare se reține că prin cererea înregistrată la tribunal sub nr. de mai sus reclamanta K. O. a chemat în judecată pârâta C. J. de P. B.-N. solicitând obligarea pârâtei la plata unei compensații egale cu 5 salarii lunare, de care reclamanta a beneficiat în perioada de activitate, la data eliberării sale din funcția publică de execuție de referent superior. Reclamanta a fost angajata C. J. de P. B-N în perioada (...) - (...). La data de (...) a fost eliberată din funcția publică de referent superior, în temeiul art. 99 alin. (1) lit. b) din L. nr. 188/1999. În capitolul II intitulat "Numirea în funcție, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea raportului de serviciu" din A. colectiv încheiat la nivelul casei județene de pensii pentru anul 2010, este stipulat expres: Art. 13 - (3) La încetarea contractului individual de muncă din motive ce nu țin de persoana salariată, se poate solicita o compensație de cel puțin un salariu lunar si cel mult cinci salarii lunare. Instanța a arătat că acordul încheiat potrivit Hotărârii nr. 833 din 25 iulie 2007 privind normele de organizare și funcționare a comisiilor paritare și încheierea acordurilor colective, a intervenit între C. J. de P., pe de o parte si Sindicatul "Liber Solidaritatea" al Funcționarilor P.i și personalului contractual din CJP B-N pe de alta parte. Părțile semnatare ale A.ui recunosc și acceptă că se obligă în respectarea prevederilor acestuia. Potrivit art. 28 din Hotărârea nr. 833/2007: Executarea acordului colectiv este obligatorie pentru ambele părți. N. obligațiilor asumate atrage răspunderea civilă și, după caz, disciplinară a părților care se fac vinovate de aceasta. În data de (...) s-a adresat fostei instituții angajatoare cu o cerere prin care a solicitat acordarea a cinci salarii compensatorii, astfel cum este stipulat în A. colectiv de muncă la nivelul CJP B-N. Prin răspunsul înaintat de către pârâta C. J. de P. B-N, i s-a comunicat că s-a solicitat C. B. acordarea sumelor necesare pentru lichidarea drepturilor salariale ale personalului disponibilizat, însă aceste fonduri nu sunt prevăzute în L. bugetului asigurărilor sociale pentru anul 2010. În aceeași formă de refuz a plății drepturilor s-a manifestat pârâta și prin răspunsul adresat la plângerea prealabilă din data de (...). Dreptul reclamantei la plata acestei compensații reprezintă un drept de creanța, deci un „bun", in sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la C. E. pentru Apărarea D. O. si Libertăților Fundamentale, iar refuzul de a acorda sumele de bani aferente acestora constituie o privare de proprietate, contrara dispozițiilor art. 1, paragraful 1 teza a II-a din același Protocol. Incidente în speța de față sunt și prevederile art. 1 din Protocolul adițional la C. E. a D. O., act normativ care de altfel face parte din dreptul intern, care prevede că, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale și că nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Curtea E. a D. O. a creat în jurisprudența sa o noțiune autonomă, specifică sistemului Convenției pe care a dezvoltat-o din noțiunea inițiala a textului "orice persoana are dreptul la respectarea bunurilor sale". CEDO a arătat că noțiunea de bun se referă la orice valoare patrimonială ca ansamblu de interese care decurg din raporturile cu conținut economic pe care o persoană ar fi putut în mod efectiv și licit să le dobândească. În concepția jurisprudenței CEDO, instituțiile de drept public sunt asimilate în dreptul intern, într-o mare măsură statului, astfel încât refuzul de a acorda sumele de bani aferente acestor drepturi prevăzute într-o lege, se constituie în încălcarea art. 1 din Protocolul 1 si art. 6 din Convenție, dacă nu poate fi justificată printr-una din excepțiile prevăzute în acest articol. Partea a II-a a art. 1 a Protocolului prevede trei condiții în care privarea de un bun nu reprezintă o încălcare a dreptului titularului asupra acestui bun: privarea să fie prevăzută de lege, adică de normele aplicabile în materie; să fie impusă de o cauză de utilitate publică și să fie conformă cu principiile generale ale dreptului internațional. În speța s-a arătat că niciuna din condițiile enumerate în textul protocoluluinu se regăsește și de altfel este necesar ca cele trei condiții sa fie cumulativ îndeplinite. In sensul celor expuse anterior, instanța a învederat că măsura acordării unor compensații are la baza prezumția înlăturării consecințelor concedierii. Mai mult, fosta instituție angajatoare s-a angajat că la încetarea raporturilor de muncă din motive ce nu țin de persoana salariată, să acorde această compensație. Ori, răspunsul pârâtei la solicitările sale au fost în sensul neexecutării obligațiilor asumate prin acordul colectiv. De la data înregistrării acestuia la registratura CJP B-N ((...)), actul în cauză s-a arătat a fi obligatoriu pentru părțile semnatare, fiind opozabil acestora. Pârâta C. J. de P. B-N nu s-a manifestat în sensul negocierii acestei clauze conținute, ci doar în privința neaplicării ei. Se arată că legiuitorul a dispus ca neîndeplinirea obligațiilor asumate atrage răspunderea civilă a părților care se fac vinovate de aceasta. În drept a fost invocată L. nr. 188/1999, L. nr. 554/2004, Hotărârea nr. 833/2007, A. colectiv la nivelul CJP B-N. S-au anexat la cerere, în copie: carnetul de muncă, A. colectiv invocat, corespondența cu intimata (f.6-46). Intimata CJP B.-N. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii în contencios administrativ promovată de reclamantă cu motivarea, în esență, că deși se recunoaște existența dreptului solicitat de reclamantă, cât și întinderea acestuia, s-a invocat imposibilitatea onorării obligației în lipsa unei reglementări legale bugetare în care să se înscrie financiar astfel de cheltuieli, în acord cu dispozițiile art.l37 din Constituție potrivit căruia, formarea, administrarea, angajarea și utilizarea fondurilor publice, fac obiectul legii finanțelor publice conform căreia angajarea cheltuielilor bugetare se face numai în limita creditelor bugetare aprobate conform legii. Reclamanta K. O. a fost angajat al intimatei C. B.-N. din data de (...) și până la (...) când raportul de serviciu a încetat conf.art. 99 alin.l lit.b din L.l88/l999 rep., privind Statutul funcționarilor publici, modificată prin L. nr. 1., respectiv raportul de serviciu a încetat din motive neimputabile funcționarilor publici, urmare a reducerii postului prin reorganizarea instituției publice, în baza Ordinului nr. 496/(...) emis de C., operațiunea fiind înscrisă în carnetul de muncă la poziția 79 (f.40). În speță, intimata CJP B.-N. nu a contestat dreptul reclamantei la compensația solicitată și nici întinderea acesteia (egală cu cinci salarii lunare), însă faptul că această compensație nu se poate achita întrucât L. bugetului de asigurări sociale pe anul 2. nu ar fi prevăzut asemenea fonduri, nu-i este imputabilă reclamantei, fiind în sarcina angajatorului de a lua măsurile necesare pentru corelarea măsurilor de reducere a unor posturi cu obligația ce-i revine din cele prevăzute de lege ori asumate prin contracte (în speță, acordul colectiv). Din copia contractului de muncă (f.23-40), a rezultat că reclamanta, a fost angajată din data de (...) în funcția de referent treapta I la aceeași instituție publică ce și-a schimbat denumirea sau s-a reorganizat de mai multe ori (fosta Direcție pentru Probleme de M. și O. S.), a ocupat pe rând mai multe funcții de referent având o vechime totală în muncă de peste 34 de ani, astfel că o disponibilizare după activitatea prestată în câmpul muncii, o îndreptățește la plata compensației prevăzute în A. Colectiv. De altfel, așa cum a arătat și reclamanta, în speță sunt incidente și prev.art.l din Protocolul l adițional la C. E. a D. O. care prevede că orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale,noțiunea de bun fiind apreciată ca orice valoare patrimonială ca ansamblu de interese ce decurg din raporturile cu conținut economic pe care o persoană ar fi putut în mod efectiv și licit să le dobândească. In concepția jurisprudenței CEDO, instituțiile de drept public sunt asimilate în dreptul intern, într-o mare măsură, statului, astfel că refuzul de a se acorda sumele de bani aferente acestor drepturi prevăzute într-o lege, se constituie cu încălcarea art.l din Protocol și art.6 din Convenție, dacă nu poate fi justificată printr-una din exercițiile prevăzute în acest articol. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs C. T. de P. B.-N., solicitând admiterea recursului. În motivarea recursului, arată că reclamanta a solicitat în contradictoriu cu C. T. de P. B.-N., acordarea unei compensații egale cu cinci salarii lunare, urmare incetarii raportului de serviciu prin eliberarea din functia publica de executie. Potrivit statutului special de care a beneficiat reclamanta, prin prisma activitatii desfasurate-de functionar public-in baza raportului de serviciu, in conformitate cu prevederile Legii nr. 188/1999 privind statutul functionarilor publici modificata si completata, coroborate cu prevederile Legii nr.53/2003-Codul muncii si ale actului derivat din acestea-A. colectiv de munca la nivelul C. judetene de pensii B.-N., in sfera drepturilor de care a beneficiat reclamanta, precum si a obligatiilor ce revin angajatorului, se inscrie si dreptul solicitat: Lg.188/1999 "ART. 31 (1) Pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: a) salariul de bază; b) sporul pentru vechime în muncă ... (2) Funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii. Lg.53/2003 ART. 1 (1) Prezentul cod reglementeaza totalitatea raporturilor individuale si colective de munca, modul in care se efectueaza controlul aplicarii reglementarilor din domeniul raporturilor de munca, precum si jurisdictia muncii. ART. 2 Dispozitiile cuprinse in prezentul cod se aplica: f) angajatorilor, persoane fizice si juridice; g) organizatiilor sindicale si patronale. ART. 39 (1) Salariatul are, in principal, urmatoarele drepturi: a) dreptul la salarizare pentru munca depusa; j) dreptul la protectie in caz de concediere; k) dreptul la negociere colectiva si individuala; 1) dreptul de a participa la actiuni colective; m) dreptul de a constitui sau de a adera la un sindicat. ART. 40 (2) Angajatorului in revin, in principal, urmatoarele obligatii: c) sa acorde salariatilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de munca aplicabil si din contractele individuale de muncă. ART. 67 Salariatii concediati pentru motive care nu tin de persoana lor beneficiază de masuri active de combatere a somajului si pot beneficia de compensatii in conditiile prevazute de lege si de contractul colectiv de muncă aplicabil. Dupa cum se poate observa, recurenta nu s-a opus solutionarii cererii reclamantei infirmand existenta dreptului, si prin urmare, nu se poate retine în cauza un refuz in onorarea solicitarii exprimate-de altfel pertinenta, legala- ci a subliniat imposibilitatea efectuarii acestora, generata de absenta unei baze legale care sa permita realizarea dreptului in sine. Recurenta nu neaga existenta dreptului la plata compensatorie, nici intinderea acestuia (asa cum isi gaseste reglementarea); ci motiveaza imposibilitatea onorarii obligatiei in lipsa unei reglementari legale bugetare in care sa se inscrie financiar astfel de cheltuieli. Prin urmare, in lipsa unor prevederi legale bugetare, nu poate dispune alocarea unor sume distincte, indiferent sub ce titulatura, daca ele nu sunt inscrise in sfera sumelor disponibile in exercitiul financiar al anului respectiv, in acord cu dispozitiile art. 137 din Constitutie, care statueaza ca formarea, administrarea, intrebuintarea si controlul resurselor financiare ale statului si ale institutiilor publice sunt reglementate prin lege. Reiterează, formarea, administrarea, angajarea si utilizarea fondurilor publice, fac obiectul legii finantelor publice, conform careia angajarea cheltuielilor bugetare, se face numai in limita creditelor bugetare aprobate conform legii. Instanta de fond in mod corect a retinut acest aspect statuand ca intimata nu contesta dreptul reclamantei la compensatia solicitata, insa faptul ca aceasta compensatie nu se poate achita intrucat L. bugetului de asigurari sociale pe anul 2010 nu ar fi prevazut asemenea fonduri. In acelasi sens sunt si prevederile continute de acordul colectiv de munca pe anul 2010 incheiat intre CNP AS si Sindicatul Liber al C. Nationale de P. "In cazul disponibilizarii, functionarului public i se pot acorda salarii conform legislatiei in vigoare, in limita prevederilor bugetare." Ori, acordurile colective se incheie dupa aprobarea bugetului autoritatii sau institutiei publice, pe o perioada determinata, de regula corespunzatoare exercitiului bugetar - astfel cum este prevazut la art. 26 din Hotararea nr. 833/2007. Acordurile colective nu pot conține prevederi contrare, drepturi și obligații sub nivelul minim stabilit prin acte normative. Clauzele acordurilor colective nu pot exceda sau, după caz, nu pot stabili îngrădirea drepturilor și obligațiilor reglementate prin lege sau drepturi ori obligații suplimentare față de cele reglementate prin lege în derularea raporturilor de serviciu - art. 25 din Hotararea nr. 833/2007. In raport cu prevederile legale aplicabile cauzei, potrivit motivatiei expuse de recurentă si conform art. 304 alin. 1, pct. 9 din C. Pr. Civ., solicita instantei admiterea recursului astfel cum a fost formulat si in consecinta respingerea actiunii reclamantei. Examinând recursul, instanța reține următoarele: Reclamanta K. O. a fost angajat al intimatei C. B.-N. din data de (...) și până la (...) când raportul de serviciu a încetat conf.art. 99 alin.l lit.b din L.l88/l999 rep., privind Statutul funcționarilor publici, modificată prin L. nr. 1., respectiv raportul de serviciu a încetat din motive neimputabile funcționarilor publici, urmare a reducerii postului prin reorganizarea instituției publice, în baza Ordinului nr. 496/(...) emis de C., operațiunea fiind înscrisă în carnetul de muncă la poziția 79 (f.40). In baza prev.art.13 alin.l din A. colectiv la nivelul C. J. de P. pentru anul 2., încheiat, potrivit HG nr.833/25 iulie 2007 privind normele de organizare și funcționare a comisiilor paritare și încheierea acordurilor colective, între C. B.-N. și Sindicatul Liber „Solidaritatea"; al funcționarilor publici și personalului contractual din C. B.-N., reclamanta a solicitat intimatei C. B.-N. la data de (...) și (...) (f.19 și 22), să i se acorde drepturile prevăzute de A. colectiv de muncă pe anii 2007-2010 ca urmare a disponibilizării , dar i s-a răspuns de către intimată că deși s-a adresat forului ierarhic superior - C. pentru alocarea sumelor necesare pentru lichidarea drepturilor salariale ale personalului disponibilizat, aceste demersuri au rămas fără rezultat, cu motivarea că pentru acordarea salariilor compensatorii nu au fost prevăzute fonduri prin L. asigurărilor sociale pentru anul 2010 (f.18 și 20). Intimata a făcut precizarea prin aceeași adresă că va continua acțiunea pentru a solicita de la C. B. sumele necesare pentru acordarea a cinci salarii compensatorii prevăzute în A. colectiv, inclusiv prin cuprinderea acestora în bugetul anului viitor. Intr-adevăr potrivit disp.art. l3 alin.l din A. colectiv la nivelul C. J. de P., înregistrat sub nr. 233/ll.02.2. (f.5-17) și care constituie legea părților, la încetarea contractului individual de muncă din motive ce nu țin de persoana salariată, se poate solicita o compensație de cel puțin un salariu lunar și cel mult cinci salarii lunare. Potrivit art.28 din HG nr.833/2007 privind normele de organizare și funcționare a comisiilor paritare și încheierea acordurilor colective, emise în baza prev.art. 73(3) din L.nr. l88/l999 rep., privind statutul funcționarilor publici și art. VII (l) lit.c din L.25l/2006 pentru modificarea și completarea legii nr. l88/l999 rep., „ executarea acordului colectiv este obligatorie pentru ambele părți. N. obligațiilor asumate atrage răspunderea civilă și, după caz, disciplinară a părților care se fac vinovate de aceasta";. Incidente în speța de față sunt și prevederile art. 1 din Protocolul adițional la C. E. a D. O., act normativ care de altfel face parte din dreptul intern, care prevede că, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale și că nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Curtea E. a D. O. a creat în jurisprudența sa o noțiune autonomă, specifică sistemului Convenției pe care a dezvoltat-o din noțiunea inițiala a textului "orice persoana are dreptul la respectarea bunurilor sale". CEDO a arătat că noțiunea de bun se referă la orice valoare patrimonială ca ansamblu de interese care decurg din raporturile cu conținut economic pe care o persoană ar fi putut în mod efectiv și licit să le dobândească. În concepția jurisprudenței CEDO, instituțiile de drept public sunt asimilate în dreptul intern, într-o mare măsură statului, astfel încât refuzul de a acorda sumele de bani aferente acestor drepturi prevăzute într-o lege, se constituie în încălcarea art. 1 din Protocolul 1 si art. 6 din Convenție, dacă nu poate fi justificată printr-una din excepțiile prevăzute în acest articol. Partea a II-a a art. 1 a Protocolului prevede trei condiții în care privarea de un bun nu reprezintă o încălcare a dreptului titularului asupra acestui bun: privarea să fie prevăzută de lege, adică de normele aplicabile în materie; să fie impusă de o cauză de utilitate publică și să fie conformă cu principiile generale ale dreptului internațional. În speța s-a arătat că niciuna din condițiile enumerate în textul protocolului nu se regăsește și de altfel este necesar ca cele trei condiții sa fie cumulativ îndeplinite. Recurenta nu contestă dreptul reclamantei la compensația solicitată, iar motivația refuzului de plată nu poate fi reținută, deoarece neprevederea în L. bugetului de asigurări sociale pe anul 2010 a fondurilor nu poate fi imputată intimatei, astfel că recurenta are obligația de a-și onora obligațiile prevăzute de lege, de acordul colectiv de muncă obligatoriu pentru părțile semnatare, aspect ce rezultă din art. 28 din HG nr. 833/2007. Pentru considerentele sus arătate, instanța în baza art.312(1) Cpr.civ, va respinge ca nefondat recursul. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge recursul declarat de pârâta C. T. DE P. B.-N. împotriva sentinței civile nr. 171 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al Tribunalului B. N. pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 29 noiembrie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER D . P. C. I. A. I. A. M. N. ȚÂR R ed. D.P. dact. GC 2 ex/(...) Jud.primă instanță: V.C.
| ← Decizia civilă nr. 2986/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 5872/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
