Decizia civilă nr. 5872/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 5872/2011
Ședința a 13 decembrie 2011 completul compus din: PREȘEDINTE A. A. M. JUDECĂTOR S. AL H. JUDECĂTOR M.-I. I.
G. V. D.
S-au luat în examinare, pentru pronunțare, recursurile declarate de
S. C., D. G. A F. P. M. ÎN NUME P. ȘI ÎN N. A. F. P. U. și A. F. PENTRU M., împotriva sentinței civile nr. 1317 din data de (...) pronunțată de Tribunalul
Maramureș în dosarul nr. (...), având ca obiect anulare act de control taxe și impozite restituire taxă de poluare.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de (...), încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 1317 din data de (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...) s-au respins excepțiile invocate de pârâta D. G. A F. P. M..
Prin aceeași sentință, s-a admis în parte acțiunea promovată de reclamantul S. C., în contradictoriu cu pârâtele: A. F. P. U., D. G. A F. P. M. și A. F. PENTRU M. și în consecință, s-a anulat D. nr. 1974/(...) emisă de A. F. P. U. și D. nr. 291/(...) emisă de D. G. a F. P. M., iar pârâtele au fost obligate să restituie reclamantului suma de 3.942 lei, achitată cu chitanța seria TS5 nr. 2147636/(...), cu dobânda legală începând cu data plății și până la restituirea efectivă.
În final, pârâtele au fost obligate să plătească reclamantului suma de
243,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut referitor la excepția inadmisibilității invocată de pârâtă că, prin admiterea excepției inadmisibilității s-ar încălcat art. 13 din CEDO în sensul încălcării dreptului la un recurs efectiv. Convenția garantează un drept de acces în fața judecătorului intern sau în fața oricărei alte autorități competente ce ar putea dispune redresarea situației litigioase. Prin urmare se impune a se verifica dacă aceste demersuri interne să nu fie inutile sau chiar imposibile. Deși se susține că reclamantul putea contesta decizia de calcul a taxei de poluare în termen de 30 de zile de la data comunicării acesteia conform art. 209 alin. 1 lit. b Cod procedură fiscală, pârâtele nu au depus dovada existenței unei jurisprudențe în această materie, în sensul că acea cale de atac ar fi una efectivă și accesibilă, și că prin exercitarea ei se pot valorifica drepturi recunoscute de convenție și conferite în cazuri similare de instanțele de judecată. Existența unei practici previzibile a organelor administrative (în sensul nerestituirii taxei de poluare) îndreptățește reclamantul să caute un remediu efectiv direct în fața instanțelor de judecată. În acest sens s-a pronunțat Curtea de A. C. prin D. civilă nr.
2292/(...), pronunțată în Dosar nr. (...).
Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că reclamantul a achiziționat cinci autoturisme marca OPEL CORSA, AUDI A3, OPEL ASTRA, VOLKSWAGEN, RENAULT MEGANE SCENIC, în anul 2008 și anul 2009 din state membre al U. E.
Potrivit art. 90 par. I din Tratatul de I. al C. E. prevede: „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele ce se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare";.
Scopul general al art. 90 este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor. Acest articol se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne.
A concluzionat tribunalul că prev. O. nr. 5. este contrară art. 90 din
Tratatul de I. a C. E., întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare în acest litigiu, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România și, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în România.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâtele D. G. A F. P. M. în nume propriu și pentru A. F. P. U., A. F. PENTRU M. și reclamantul S. C.
În recursul declarat de D. G. A F. P. M. în nume propriu și pentru A. F. P. ULEMENI întemeiat pe dispozițiile art. 299 - 303 C.. s-a solicitat admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiuniiformulate de reclamant ca neîntemeiată, menținerea deciziei de stabilire a taxei de poluare ca fiind legală și temeinică.
În motivarea recursului său, pârâta a susținut, în privința legalității O. nr. 5. pentru instituirea taxei pe poluare, că prin decizia nr. 802/(...) Curtea Constituțională a statuat că prin prevederile ordonanței S. Român își îndeplinește obligația pozitivă de a asigura un cadrul legislativ adecvat exercitării dreptului la un mediu sănătos, taxând în funcție de anumite criterii autovehiculele pentru poluarea pe care o produc, iar sub acest aspect fiscal, taxa este expresia la nivel legal a textului constituțional al art. 35.
A mai menționat pârâta că art. 1 alin. 1 și 2 din O. nr. 5. prevede că taxa pe poluare constituie venit la bugetul F. pentru M. și se gestionează de
A. F. pentru M., iar obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
În susținerea legalității O. nr. 5. pârâta a invocat și jurisprudența constantă a Curții de Justiție a C. E. din care rezultă că, tratatul nu este încălcat prin instituirea unei taxe în momentul primei înmatriculări a unui autovehicul pe teritoriul unui stat membru, iar prin caracterul său fiscal, taxa intră în regimul intern de impozite, domeniu rezervat exercitării prerogativelor suverane ale statelor membre. De asemenea, nivelul taxei este determinat de norma de poluare corelat cu vechimea, rulajul mediu anual și starea generală standard și reprezintă reflecția în plan fiscal a principiului
„poluatorul plătește"; principiu unanim acceptat la nivelul U.
Drept urmare, pârâta a susținut că instituirea taxelor, fie de înmatriculare, fie de poluare nu a avut ca scop atingerea libertății circulației produselor din U., ci este vorba de realizarea unei politici de mediu specificefiecărui stat, astfel că simpla existență a taxei nu duce la reținerea autonomă ca fiind aplicabile dispozițiile art. 90 din Tratat.
În ce privește solicitarea dobânzii fiscal,e pârâta solicită respingerea cererii ca neîntemeiată având în vedere că taxa pe poluare este o taxă fiscală ce nu se circumscrie situațiilor prev. de art. 117 C., iar repararea prejudiciului se realizează în condițiile art. 1088 alin. 2 cod civil cu aplicarea O. nr. 9/200 de la data cererii de chemare în judecată și nu de la data achitării taxei.
În ce privește solicitarea cheltuielilor de judecată, pârâta a menționat, pe de o parte faptul că taxa de poluare achitată de reclamant nu a rămas la bugetul de stat, ci a fost virată în contul A.F.M., iar pe de altă parte, că o eventuală culpă procesuală poate fi reținută în sarcina organului fiscal doar dacă prin modul de calcul sa taxei pe poluare, reclamantul a suferit un prejudiciu, or, criticile aduse de reclamant vizează însăși actul normativ în baza căruia a fost calculată taxa pe poluare.
Referitor la cheltuielile de judecată, pârâta solicită instanței a avea în vedere că legalitatea dispozițiilor art. 11 din O. nr. 5. au fost confirmate de Curtea Constituțională, iar organul fiscal a aplicat dispozițiile legale în vigoare.
În drept, s-au invocat dispozițiile Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, O. nr. 5., ale O. nr. 9. privind C. și Tratatul CE.
În recursul declarat de pârâta A. F. PENTRU M. (AFM), întemeiat pedispozițiile art. 304 pct. 9 C.. s-a solicitat admiterea acestuia, casarea în întregime a hotărârii atacate și pe cale de consecință, rejudecând cauza pe fond, respingerea acțiunii reclamantului.
În speță, a apreciat pârâta, acțiunea este nelegală și netemeinică, fiind dată cu fără temei legal, motivat de faptul că reclamanta ar fi trebuit să atace un act administrativ și să îndeplinească procedura prealabilă a recursului grațios, conform dispozițiilor legale, în termen de 30 de zile, fiind incidente astfel dispozițiile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
De asemenea, a precizat că decizia de calcul a taxei pe poluare reprezintă un act administrativ fiscal, condiții în care constatarea acesteia se face în limita termenelor și a procedurii speciale prev. de O. nr. 9. privind C., iar prin art. 206, 207 și 209 din acest act normativ se arată în mod expres forma și conținutul contestației, termenul de depunere a acestuia și organul competent de a o soluționa.
Pe de altă parte, pârâta a susținut că interpretarea dată de prima instanță O. nr. 5. excede atât interpretărilor oficiale și jurisprudenței CE/CEJ dar și a textului propriu-zis al Tratatului C. Din această perspectivă, a susținut că O. nr. 5., în vigoare la momentul achitării de către reclamant a taxei, stabilește măsuri care corespund pe deplin prev. art. 90 parag. 1din Tratatul C., taxa fiind neutră din punct de vedere fiscal și mai mult, Comisia Europeană a recunoscut că această taxă corespunde normelor comunitare.
Prin urmare, argumentele instanței de fond privind incompatibilitatea taxei de poluare achitată de acesta, cu domeniul de aplicare al art. 110 (fost art. 90) din Tratatul CE, nu sunt justificate pentru motivele mai sus evocate.
O ultimă critică formulată de pârâtă se referă la obligarea sa la plata dobânzii legale, considerând că nu poate fi obligată la plata acesteia, în primul rând pentru că nu a stabilit suma de plată reprezentând taxa pe poluare, respectiv nu a emis actul administrativ - decizia de calcul - nu este titulara vreunei obligații în raport de contribuabil și, în al doilea rând,pentru faptul că virarea sumelor în bugetul F. pentru M. se face în temeiul
O. nr. 5., neputând fi reținută vreo culpă în sarcina sa.
Totodată, pârâta a susținut că dispozițiile Codului de pr. fiscală și ale
Ordinului nr. (...) pentru aprobarea procedurii de restituire, prevăd că pentru procedura de restituire a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal sunt aplicabile termenele prev. de dispozițiile art. 124 alin. 1 și art. 70 alin. 1 și 2 din O. nr. 9.. Astfel, conform Cap. I pct. 2 din Ordinului M.F. nr. 1899/2004 restituirea către contribuabil se efectuează în termen de 45 de zile de la data depunerii și înregistrării cererii acestuia, prin urmare nu se cuvine plata daunelor începând cu data plății taxei, așa cum a solicitat reclamantul.
În concluzie, a apreciat că acordarea și calcularea dobânzii, în mod legal ar trebui să se facă potrivit O. nr. 9. privind C.pr. fiscală, adică după ce contribuabilul a formulat cerere de restituire la organul fiscal competent și acesta i-a respins-o, se adresează instanței care acordă dobânda începând cu data respingerii cererii de restituire de către organul fiscal.
În recursul reclamantului S. C. se solicită admiterea acestuia, modificarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterea acțiunii sale așa cum a fost formulată, respectiv anularea deciziilor de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule nr. 5039/(...), nr. 1946/(...), nr. 1550/(...), nr.
1787/(...), nr. 1788/(...), 2688/(...) emisă de A. U., a deciziilor de respingere nr. 361/(...), nr. 533/(...), nr. 534/(...) și nr. 363/(...) și restituirea în favoarea reclamantului a sumelor de 3.022 lei, 2.785 lei, 10.150 lei și 3.765 lei, cu dobânda legală începând cu data plății acesteia, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041 C.. rap. la art. 312 C. reclamantul a arătat că este cesionarul creanțelor arătate în petitele și motivarea acțiunii introductive, în temeiul contractelor de cesiune și a criticat sentința instanței de fond sub aspectul faptului că deși a invocat nelegalitatea taxei de poluare instituită prin O. nr. 5., cu modificările ulterioare, ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare, prioritară față de dreptul național, instanța fondului a apreciat în mod greșit faptul că există compatibilitate între norma internă și cea comunitară. Pe de altă parte, reclamantul a criticat sentința instanței de fond și sub aspectul greșitei interpretări a cererii sale introductive, respectiv a incompatibilității O. nr. 5. cu dispozițiile dreptului comunitar, art. 90 din Tratatul de instituire a CE, întrucât taxa de poluare stabilită în sarcina sa este discriminatorie fiind destinată să diminueze introducerea în România a unor autovehicule second hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, precum cel pentru care s-ar achita taxa de poluare, favorizând astfel vânzarea autovehiculelor second hand deja înmatriculate în România și, mai recent, vânzarea autovehiculelor noi produse în România. Or, după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale UE, atâta timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor. În concluzie, a menționat reclamantul, s-a creat o discriminare de regim fiscal între autovehiculele second-hand de import și cele second-hand indigene, cu efect protecționist și de limitare a comerțului între statele membre, prin determinarea cumpărătorului român să achiziționeze produse din România în defavoarea celor similare din Comunitate, astfel încât se încalcă prevederile Tratatului de funcționare a U. E. În continuarea motivării recursului, reclamantul a invocat și a dezvoltat pe larg mai multe aspecte privind prioritatea dreptului comunitar față de prevederile naționale, respectiv tratamentul discriminator al taxei de poluare, în condițiile în care aplică un tratament juridic și fiscal diferit unor situații identice concretizate în achiziționarea de către o persoană a unui autovehicul, concluzionând că O. nr. 5. încalcă prev. art.90 din Tratatul de I. a C. Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate și a acteloratașate la dosar, Curtea de apel constată următoarele : In analiza recursurilor declarate in cauza Curtea a analizat cu prioritate motivul de ordine publica pus in discutie din oficiu vizind calitatea procesual activa a reclamantei raportat la prevederile art. 30 C. ,motiv care daca ar fi intemeiat ar face inutila analiza celorlalte motive de recurs . In analiza acestui motiv Curtea retine ca in prezenta cauza reclamanta in nu avea calitatea procesual activa de a cere anularea deciziile de calcul a taxei de poluare si restituitea taxelor de poluare pretinse in speta fie pe cale accesorie anularii ,fie ca petit de sine statator pentru urmatoarele : R. a încheiat o serie de contracte de cesiune a creanțelor pe care cedentii din contractele de cesiune depuse la dosar de fond le-ar avea împotriva S.ui constând in taxa pe poluare perceputa de administrațiile financiare în baza OUG 5. considerată ca fiind contrară dreptului comunitar .După încheierea contractelor, reclamanta a notificat cesiunea și a formulat contestație împotriva deciziilor de calcul conform articolului 205 cod procedură fiscală. Aceste contestații au fost respinse ca neintemeiata respectiv nedepusa in termenul de 30 de zile prevăzut de articolul 207 cod procedură fiscală . Potrivit articolului 23 cod procedură fiscală dreptul de creanță fiscală și obligația corelativă se nasc în momentul în care se constituie baza de impunere care le reglementează .Ca atare, de regulă S. și unitățile administrativ teritoriale au calitatea de subiect activ in raporturile de drept procesual fiscal iar pe cale de excepție această calitate aparține persoanelor fizice și juridice care au dreptul la rambursarea sau restituirea de impozite și taxe . Articolul 30 cod procedură fiscală stabilește și posibilitatea de cesiune a creanțelor fiscale constând în dreptul de restituire sau rambursare a unor sume dacă sunt îndeplinite două condiții :creanța să fie stabilită în condițiile legii și cesiunea să fie notificată organului fiscal. Prima condiție este o condiție de validitate deoarece creanța contribuabilului ce semnifică nașterea raportului de drept material fiscal prin recunoașterea creanței de către organul fiscal trebuie să rezulte din declarația de impunere ,decizia de restituire sau hotărâre judecătorească în condițiile articolului 117 cod procedură fiscală . Această condiție nu este îndeplinită de reclamantul recurent pentru că cesiunea nu poate fi anterioară stabilirii sale prin decizie sau hotărâre judecătorească. Fiind o reglementare derogatorie de la prevederile Codului civil ,cesiunea de creanță fiscala poate avea loc și produce efecte față de organul fiscal cu condiția nașterii creanței contribuabilului. Cesiunea nu poate privi drepturi litigioase ci drepturi deja existente și recunoscute de către părți. R. nefiind parte in raportul de drept material fiscal născut prin emiterea deciziei de poluare și stins prin efectuarea plății în condițiile articolului 114 cod procedură fiscală, nu poate declanșa procedura fiscală prin efectuarea cesiunii și contestarea unei decizii definitivă in căileadministrative de atac prin expirarea termenului prescris de articolul 207 cod procedură fiscală . Articolul 30 C.pr. fiscala se coroboreaza in sensul celor mai sus mentionate si cu prevederile art. 116 alin. 5 lit h si alin 5 indice 1 C. si art. 117 alin. 6 C.pr. fiscala care in ipoteza formularii unui cereri de restituire a unor creante fiscale prevad obligativitatea in primul rind a compensarii sumei ce trebuie restituita cu eventualele datorii fata de buget ale contribuabilului urminind ca doar suma ramasa in urma compensarii sa fie supusa restituirii .Ca atare in toate situatiile in care o persoana a achitat o suma supusa restituirii in primul rind se verifica daca nu opereaza compensarea si doar apoi se stabileste suma de restituit .Astfel se explica si de ce art. 30 C. impune ca o conditie de validitate a cesiunii de creanta ca in cauza creanta cesionata sa fie stabilita. Intrucit in speta dreptul cedentilor la restituirea taxei de poluare achitata contrar dreptului comunitar nu a fost stabilita in conditiile art. 117 C.pr fiscala fie prin decizie de restituire ,fie prin hotarare judecatoreasca rezulta ca cesiunea de creanta din speta nu este valabila ,iar cesionarul nu a dobandit nici un drept legal .Pe cale de consecinta cesionarul nu are calitate procesual activa nici pentru a urma procedura prevazuta de art. 205 si urm C. pr. fiscala care este deschisa numai celui care consideră că a fost lezat în drepturile sale si a solicita accesoriu anularii actului si restituirea sumei si nici de a solicita pe cale principala restituirea taxei de poluare intrucit nu este titularul vreunui drept care sa fie lezat in speta . Este adevărat că organul fiscal nu a respins contestația administrativă pe excepția lipsei calității procesuale active iar principiul neagravarii situatiei in propria cale de atac functioneaza si in cazul exercitarii actiunii reglementate de art. 205-218 C. . Curtea apreciaza insa ca in speta exceptia lipsei calitatii procesual active putea fi invocata de catre parate in fata instantei de fond (asa cum s-a si intimplat in speta -f. 45)si ca admiterea ei fie de catre instanta de fond, fie de instanta de recurs in recursul paratilor nu reprezinta o agravare a situatiei reclamantei in propria cale de atac . Astfel asa cum s-a aratat mai sus contestatiile formulate de catre reclamanta au fost respinse ca neintemeiate sau ca nedepuse in termen .Din perspectiva dreptului material care se dorea a fi realizat prin prezentul demers judiciar indiferent ca realizarea dreptului este respinsa pe unul din argumentele sus mentionate pentru reclamanta situatia este aceeasi respectiv dreptul pretins nu a putut fi valorificat in acest demers judiciar . Principiul agravarii situatiei in propria cale de atac trebuie analizat de la caz la caz in functie de interesele urmarite de catre parti in litigiul concret in care se analizeaza . Din analiza cesiunilor de creanta rezulta ca aceasta cesiune a fost conceputa de catre parti ca un mecanism care sa usureze recuperarea taxei de poluare de catre cedenti .Din aceasta perspectiva respingerea actiunii ca fiind formulata de o persoana fara calitate procesual pasiva este chiar mai favorabila reclamantei care ar purtea uza in mod legal de prevederile art. 30 C. in faza unei eventuale executari silite a sumelor stabilite in favoarea cedentilor prin hotarari judecatoresti irevocabile . In literatura de specialitate se arata ca nu se poate retine prevalenta principiului neagravarii situatiei in propria cale de atac in cazul in care este vorba de incalcarea unui norme imperative care atrag nulitatea absoluta dindu-se ca exemplu posibilitatea invocarii exceptiei de prescriptie ,a exceptiei autoritatii de lucru judecat pornind de la premisa ca nu se poatevorbi de o inrautatire a situatiei in propria cale de atac in situatia unui drept nul din start.Si in speta instanța de judecată nu poate recunoaște reclamantei un drept propriu la restituire pentru că acesta ar contraveni unor dispozitii legale imperative si practic prin invocarea acestui principiu s- ar recunoaste reclamantei un drept nul de la chiar data incheierii contractului de cesiune de creanta . Imprejurarea ca taxa de poluare ce a facut obiectul cesiunii de creanta este contrara dreptului comunitar si ca pentru recuperarea ei nu mai este necesara parcurgerea procedurii prevazute de art. 205 si urm din C.pr fiscala asa cum s-a statuat prin decizia 2. de catre I. nu contrazic cele mai sus expuse . Astfel si in cazul unei cereri simple de restituire reclamanta nu ar avea calitatea procesual activa asa cum s-a aratat deja intrucit nu este titulara unui drept legal dobandit . Si in ipoteza in care o taxa este perceputa contrar dreptului comunitar asa cum se arata in literatura de specialitate caile procedurale de restituire ale acesteia sunt cele folosite si pentru recuperarea taxelor platite cu incalcarea dreptului intern cu conditia ca acestei cai sa fie efective si sa nu faca imposibla recuperarea taxei . Ca atare si in ipoteza acestora exista un mecanism de verificare a existentei lor respectiv se verifica daca taxa a fost achitata pentru un autovehicul ce provine din spatiul U.E,verificare ce se face fie de catre organul care a colectat taxa in cazul in care se adreseaza cu o cerere acestuia , fie de catre instanta de judecata .Dar si in acest caz la fel ca si in cazurile din dreptul intern raman in vigoare celelalte reguli procedurale si materiale respectiv cele vizind compensarea si restituirea doar a sumei ramase dupa compensare si posibilitatea cesionarii doar dupa stabilirea lor ,aceste reguli neimpiedicind efectivitatea caii procedurale recunoscute celor in drept pentru recuperarea taxei de poluare achitata cu incalcarea dreptului UE . Asa cum s-a aratat mai sus art. 30 C. este o prevedere legala cu caracter imperativ,iar vatamarea ce rezulta din nerespectarea sa consta in imposibilitatea aplicarii art. 116 alin. 5 si art. 117 alin alin. 6 C.pr. fiscala ,vatamare ce nu poate fi inlaturata decit prin respingerea actiunii pe lipsa calitate procesual activa . În consecință ,in baza considerentelor de mai sus Curtea în baza articolului 312 cod procedură civilă raportat la articolul 20 din Legea 554/2004 va admite recursurile declarate in cauza si va modifica sentinta recurata in sensul admiterii exceptiei lipsei calitatii procesual active si respingerii actiunii ca fiind formulata de o persoana fara calitate procesual activa .Pentru aceleasi considerente se va respinge recursul reclamantei . PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN N. LEGII D E C I D E : Admite recursurile declarate de pârâtele D. G. A F. P. M. în nume propriu și în numele A. F. P. U. și A. F. PENTRU M. împotriva sentinței civile nr. 1317 din data de (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., pe care o modifică în parte, în sensul că admite excepția lipsei calității procesuale active și respinge acțiunea ca fiind formulata de o persoana fara calitate procesual activa . Respinge recursul reclamantului împotriva aceleiași sentințe. D. este irevocabilă. Pronunțată în ședința din 13 decembrie 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, A. A. M. S. AL H. M. I. I. V. D. G., Red.A.A.M./(...) Dact.H.C./3 ex. Jud.fond: M. P..
| ← Decizia civilă nr. 5269/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 4257/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
